Professional Documents
Culture Documents
Cuprins
Biografie
Biografie detaliată
Tinerețea lui Machiavelli
Viața personală - controverse
Opera literară
Principele
Alte opere importante
Scrieri Portret al lui Niccolò Machiavelli de Santi di
Tito (1500)
Note
Date personale
Legături externe Nume la Niccolò di Bernardo dei
naștere Machiavelli
Născut 3 mai 1469[1]
Biografie Florența, Republica
Florentină[*][2]
Născut în micul sat San Casciano in Val di Pesa, la aproximativ Decedat 21 iunie 1527 (58 de ani)[1]
cincisprezece kilometri de Florența, la 3 mai 1469, Niccolò era fiul lui Sant'Andrea in Percussina[*],
Republica Florentină[*][3]
Bernardo Machiavelli (avocat aparținând unei ramure sărăcite a unei
Înmormântat Biserica Sfintei Cruci[*]
influente familii florentine) și al Bartolomeii di Stefano Nelli, ambii de
Părinți Bernardo di Niccolò
familii culte și de origini nobiliare, dar cu puține resurse din cauza unor Machiavelli[*]
datorii ale tatălui. Frați și surori Totto Machiavelli[*]
Căsătorit cu Marietta Corsini[*]
Intrat în serviciul guvernului între 1494 și 1512 în calitate de contabil,
Copii Bernardo Macciavelli[*]
Niccolò Machiavelli a cunoscut succesul după proclamarea Republicii Ludovico Macciavelli[*]
Florentine, în 1498. A fost secretar al „Consiliului celor Zece” (i Dieci Piero Macchiavelli[*]
Guido Machiavelli[*]
della liberta e della pace), consiliu care conducea negocierile
Bartolomea Macciavelli[*]
diplomatice și supraveghea operațiunile militare ale republicii.[4] Printre Cetățenie Republica Florentină[*]
însărcinările sale s-au numărat vizitele la suveranul francez (în 1504, Religie Biserica Romano-Catolică
1510-1511), la Sfântul Scaun (1506), și la împăratul german (1507- Ocupație dramaturg
1508). În timpul misiunilor sale diplomatice a cunoscut mulți dintre om politic
istoric
principii italieni și a putut să le studieze strategiile politice, în special
filozof
cele ale lui Cesare Borgia, care era preocupat, la vremea respectivă, de teoretician politic[*]
extinderea posesiunilor sale în Italia centrală. teoretician militar[*]
traducător
poet
diplomat
Din 1503 până în 1506, Machiavelli a reorganizat apărarea militară a diplomat
scriitor
Republicii Florentine. Deși, în această perioadă, armatele de mercenari
Filosof occidental
erau folosite în mod curent, a preferat să se bazeze doar pe recrutarea de Filosofia renascentistă
localnici pentru asigurarea unei apărări permanente și patriotice a Școală/tradiție Umanism renascentist,realism
bunurilor publice. În 1512, când familia florentină Medici a recâștigat politic, republicanism
renascentist
puterea asupra Florenței și republica a fost dizolvată, Machiavelli a fost
Influențe A influențat
destituit din funcție și arestat pentru scurt timp. A fost închis în Florența,
Xenofon, Polybius, Bacon, Hobbes,
fiind învinuit de o presupusă conspirație împotriva noii puteri. După Rousseau, Gibbon,
Plutarh, Cicero,
eliberarea sa, a fost exilat și detașat în San Casciano, unde și-a scris cele
Tacitus, Titus Livius David Hume, John
mai importante lucrări. În ciuda încercărilor sale de a câștiga încrederea Adams, Nietzsche
casei de Medici, nu a revenit niciodată la poziția înaltă pe care o deținuse Semnătură
în cadrul guvernului anterior. Când republica a fost reinstaurată pentru
scurt timp, în 1527, a fost suspectat de mulți republicani că ar susține
casa Medici. A murit la Florența, pe 21 iunie 1527, și este îngropat în
Prezență online
Internet Movie Database
bazilica Santa Croce.
Modifică date / text
Biografie detaliată
Viața sa se divide în trei perioade; fiecare din elereprezentând chiar istoria Florenței.
Tinerețea sa coincide cu măreția Florenței ca putere italiană, sub mandatul lui
Lorenzo de Medici, Magnificul. Căderea familiei Medici a avut loc în 1494, iar în
același an Machiavelli se integra în serviciul public. În timpul carierei sale de ofițer,
Florența a fost liberă sub guvernarea unei republici, care a durat până în 1512, atunci
când familia Medici a revenit la putere și Machiavelli și-a pierdut postul. Familia a
guvernat Florența între 1512 și 1527, când au fost din nou îndepărtați de la putere.
Aceasta a fost perioada de activitate literară a lui Machiavelli și bineințeles a
creșterii influenței sale. A murit la 58 de ani, fără a-și mai recupera poziția în
guvern.
Opera literară
Principele
Articol principal: Principele.
De-a lungul carierei sale, Machiavelli a căutat să creeze un stat capabil de a rezista atacurilor externe. Scrierile sale tratează
principiile pe care este bazat un asemenea stat și modalitățile prin care aceste principii pot fi implementate și menținute. În opera sa
cea mai cunoscută, Principele (1513), descrie metodele prin care un principe poate dobândi și menține puterea politică. Acest studiu,
care a fost privit, adeseori, ca o sprijinire a tiraniei și despotismului unor conducători, precum Cesare Borgia, este bazat pe credința
lui Machiavelli că un suveran nu este constrâns de normele etice tradiționale: “Se pune astfel problema dacă este mai bine să fii iubit
decât temut, sau invers. Răspunsul este că ar trebui să fii și una și alta; dar întrucât este greu să împaci aceste două lucruri, spun că,
atunci când unul din două trebuie să lipsească, este mult mai sigur pentru tine să fii temut decât iubit.” În viziunea sa, un principe ar
trebui să fie preocupat doar de putere și să se supună doar regulilor care duc spre succes în acțiunile politice. Machiavelli credea că
aceste reguli pot fi descoperite, prin deducție, din practicile politice ale vremii, ca și ale perioadelor anterioare.
Alte opere importante
Formularea de către Machiavelli a principiilor istorice inerente într-o guvernare romană pot fi găsite în al său Discurs asupra
primelor zece cărți ale lui Titus Livius (1513-1521). În studiul său, Machiavelli se îndepărtează de conceptele teocratice medievale
asupra istoriei, atribuind evenimentele politice, într-o mai mare măsură, capriciilor omenești și elementului neprevăzutului. Printre
celelalte lucrări ale sale se numără Arta războiului (1521), care descrie avantajele recrutării asupra trupelor mercenare. Istoriile
florentine (1520-1525) interpretează cronicile orașului, din punct de vedere al cauzalității istorice. Machiavelli a fost, de asemenea,
autorul biografiei Viața lui Castruccio Castracani(1520), precum și al câtorva poeme și o serie de piese de teatru, dintre care cea mai
cunoscută e Mătrăguna (1524), o critică acidă și obscenă a corupției societății italiene contemporane. Multe dintre scrierile sale au
anticipat formarea statelor naționaliste.
Numele său este și folosit, sub forma de machiavelism, pentru a descrie principiile puterii politice, iar persoanele care folosesc aceste
principii în viața politică sau personală sunt numiți frecvent machiavelici.
Scrieri
Cele mai importante scrieri ale sale, în ordine cronologică, sunt:
1512/1516: Belfagor
1513: Dialogo intorno alla nostra lingua("Dialog despre limba noastră")
1520: Vita di Castruccio Castracani da Luca("Viața lui Castruccio Castracani da Luca")
Lettere familiari ("Scrisori de familie")
1520/1525: Le istorie fiorentine ("Istoriile florentine")
1521: Sette libri dell'arte della guerra("Șapte cărți despre arta războiului")
1524: La mandragola ("Mătrăguna")
1531: Discorsi sopra la prima deca di Tito Livio ("Discursuri asupra primei decade a lui Titus Livius")
1532: Il principe ("Principele").
Note
1. ^ a b http://www.treccani.it/enciclopedia/niccolo-machiavelli_%28Dizionario-Biografico%29/(http://www.treccani.it/enc
iclopedia/niccolo-machiavelli_%28Dizionario-Biografico%29/)Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
2. ^ „Niccolò Machiavelli” (https://d-nb.info/gnd/118575775), Gemeinsame Normdatei, accesat în 10 decembrie 2014
3. ^ „Niccolò Machiavelli” (https://d-nb.info/gnd/118575775), Gemeinsame Normdatei, accesat în 30 decembrie 2014
4. ^ Edgar Quinet, Opere alese. Revoluțiile din Italia, vol. I, Editura Minerva, București, 1983, p. 231.
5. ^ De Grazia, Sebastian.Machiavelli in Hell. New York: Vintage Books, 1989.
6. ^ Atkinson, James B. and David Sices eds.Machiavelli and His Friends: Their Personal.
7. ^ Michael Rocke, A critique of Forbidden Friendships: Homosexuality and Male Culture in Renaissance Florence,
Oxford University Press, 1996, ISBN-10: 0195122925 | ISBN-13: 978-0195122923.
8. ^ Maurizio Viroli.Niccolo's Smile: A Biography of Machiavelli. Translated Antony Shugaar. New York: Farrar, Straus &
Giroux, 2000. xv + 271 pp. $25.00 (cloth),ISBN 978-0-374-22187-4
Legături externe
it Machiavelli, the cronological archives
en Machiavelli
en The Life and Work of Niccolò Machiavelli
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Niccolò_Machiavelli&oldid=12467550