Timpul prezent

Verbele la timpul prezent exprimă o acțiune care se desfășoară în momentul vorbirii. În funcție de conjugare, verbele la
modul indicativ, timpul prezent au următoarele forme:

CONJUGAREA A
PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A
II-A

eu mănânc tac fac citesc

tu mănânci taci faci citești

el/ea mănâncă tace face citește

noi mâncăm tăcem facem citim

voi mâncați tăceți faceți citiți

ei/ele mănâncă tac fac citesc

Timpul trecut

Imperfect

Verbele la timpul imperfect exprimă o acțiune neterminată care se desfășoară în trecut față de momentul vorbirii. În
funcție de conjugare, verbele la modul indicativ, la imperfect au următoarele forme:

Page 1 of 16
PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A

eu mâncam tăceam făceam citeam

tu mâncai tăceai făceai citeai

el/ea mânca tăcea făcea citea

noi mâncăm tăceam făceam citeam

voi mâncați tăceați făceați citeați

ei/ele mâncau tăceau făceau citeați

Perfect compus

Verbele la timpul perfect compus exprimă o acțiune terminată care se desfășoară în trecut față de momentul vorbirii. Este
alcătuit din forme specifice verbului auxiliar a avea (am, ai, a, am, ați, au) și participiul verbului de
conjugat. În funcție de conjugare, verbele la modul indicativ, la perfect compus au următoarele forme:

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A

eu am mâncat am tăcut am făcut am citit

tu ai mâncat ai tăcut ai făcut ai citit

el/ea a mâncat a tăcut a făcut a citit

Page 2 of 16
noi am mâncat am tăcut am făcut am citit

voi ați mâncat ați tăcut ați făcut ați citit

ei/ele au mâncat au tăcut au făcut au citit

Perfect simplu

Verbele la timpul perfect simplu exprimă o acțiune terminată care se desfășoară în trecut față de momentul vorbirii. Acest
timp este folosit în vorbire curentă în anumite zone ale țării (Muntenia, Oltenia, Banat) pentru a exprima o acțiune trecută
și terminată de curând față de momentul vorbirii. În limba literară acest timp nu exprimă o acțiune terminată de curând, ci
o acțiune trecută și terminată.

În funcție de conjugare, verbele la modul indicativ, la imperfect au următoarele forme:

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A

eu mâncai tăcui făcui citii

tu mâncași tăcuși făcuși citiși

el/ea mâncă tăcu făcu citi

noi mâncarăm tăcurăm făcurăm citirăm

voi mâncarăți tăcurăți făcurăți citirăți

Page 3 of 16
ei/ele mâncară tăcură făcură citiră

Mai mult ca perfect

Verbele la timpul mai mult ca perfect exprimă o acțiune trecută, îndeplinită înaintea altei acțiuni trecute. În funcție de
conjugare, verbele la modul indicativ, la mai mult ca perfect au următoarele forme:

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A

eu mâncasem tăcusem făcusem citisem

tu mâncaseși tăcuseși făcuseși citiseși

el/ea mâncase tăcuse făcuse citise

noi mâncaserăm tăcuserăm făcuserăm citiserăm

voi mâncaserăți tăcuserăți făcuserăți citiserăți

ei/ele mâncaseră tăcuseră făcuseră citiseră

Viitor
Verbele la timpul viitor exprimă o acțiune care se va îndeplini după momentul vorbirii. Timpul viitor prezintă forme pentru
limba scrisă și pentru limba vorbită.

Page 4 of 16
În funcție de conjugare, pentru limba scrisă, verbele la modul indicativ, la viitor au următoarele forme:

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A

eu voi mânca voi tăcea voi face voi citi

tu vei mânca vei tăcea vei face vei citi

el/ea va mânca va tăcea va face va citi

noi vom mânca vom tăcea vom face vom citi

voi veți mânca veți tăcea veți face veți citi

ei/ele vor mânca vor tăcea vor facce vor citi

Pentru limba vorbită, viitorul poate fi format în trei feluri: „o“ invariabil și conjunctivul verbului
conjugat (1), verbul a avea la indicativ prezent și conjunctivul verbului de conjugat (2) sau forme
particulare ale verbului a vrea și infinitivul verbului conjugat (3).

PERS (1) (2) (3)

eu o să mănânc am să mănânc oi mânca

tu o să mănânci ai să mănânci (îi) ăi mânca

el/ea o să mănânce are să mănânce o mânca

noi o să mâncăm avem să mâncăm om mânca

Page 5 of 16
voi o să mâncați aveți să mâncați (îți) ăți mânca

ei/ele o să mănânce au să mănânce or mânca

Viitor anterior

Verbele la timpul viitor anterior exprimă o acțiune care se va îndeplini înaintea altei acțiuni viitoare. În funcție de
conjugare, verbele la modul indicativ, la viitor anterior au următoarele forme:

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A

eu voi fi mâncat voi fi tăcut voi fi făcut voi fi citit

tu vei fi mâncat vei fi tăcut vei fi făcut vei fi citit

el/ea va fi mâncat va fi tăcut va fi făcut va fi făcut

noi vom fi mâncat vom fi tăcut vom fi făcut vom fi făcut

voi veți fi mâncat veți fi tăcut veți fi făcut veți fi făcut

ei/ele vor fi mâncat vor fi tăcut vor fi făcut vor fi făcut

MODUL CONJUNCTIV

Page 6 of 16
Modul conjunctiv
Modul conjunctiv este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune posibilă, realizabilă. Modul conjunctiv poate
fi recunoscut ușor datorită conjuncției să, care se află în componența verbului. Conjunctivul are două timpuri: prezent și
perfect.

Conjunctiv prezent
Conjunctivul prezent se formează de la timpul prezent, modul indicativ, precedat de conjuncția să. La
persoana a III-a singular și plural, conjunctivul se deosebește de indicativul prezent. (el/ei mănâncă – indicativ
prezent, el/ei să mănânce – conjunctiv; el tace, ei tac – indicativ prezent, el/ei să tacă – conjunctiv)

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A

eu să mănânc să tac să fac să citesc

tu să mănânci să taci să faci să citești

el/ea să mănânce să tacă să facă să citească

noi să mâncăm să tăcem să facem să citim

voi să mâncați să tăceți să faceți să citiți

Page 7 of 16
 ei/ele să mănânce să tacă să facă să citească

Conjuncția poate sta chiar lângă verb sau pot exista alte părți de vorbire între ea și verb ( nu, mai mi etc).

 Să nu vorbești prea tare.

 Să mai cumperi cărți și data viitoare.
 Să nu-mi dai telefon.

! La persoana a II-a singular următoarele verbe se scriu cu doi i:a fi, a ști, a ține, a veni, a deveni, a susține, a deține, a
reține, a reveni, a preveni, a redeveni (tu să fii, tu să știi, tu să ții, tu să vii, tu să devii, tu să
susții, tu să deții, tu să reții, tu să revii, tu să previi, tu să redevii).

! ! La fel ca la indicativ prezent, verbele a crea și a agrea se scriu și se pronunță cu doi e. Formele celor două
verbe sunt asemănătoare cu cele ale verbului a lucra.

PERS A LUCRA A CREA A AGREA

eu eu să lucrez eu să creez eu să agreez

tu tu să lucrezi tu să creezi tu să agreezi

el/ea el/ea să lucreze el/ea să creeze el/ea să agreeze

noi noi să lucrăm noi să creăm noi să agreăm

voi voi să lucrați voi să creați voi să agreați

ei/ele ei/ele să lucreze ei/ele să creeze ei/ele să agreeze

Page 8 of 16
 Conjunctiv trecut
Conjunctivul trecut este format din conjunctivul prezent al verbului a fi - forma să fi și participiul
verbului de conjugat. Are aceeași formă pentru toate persoanele, la singular și plural.

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A

eu să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit

tu să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit

el/ea să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit

noi să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit

voi să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit

ei/ele să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit

Modul condițional-optativ
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită (optativ își are originea în
latinescul „optare“, care înseamnă a dori) sau o acțiune realizabilă dacă este îndeplinită o anumită condiție. Atunci când
exprimă o acțiune realizabilă, modul condițional-optativ este folosit în general în frază, condiția fiind o altă propoziție.
Când exprimă o acțiune dorită, condiționalul-optativ este folosit în propoziții independente sau în propoziții principale.

 Aș merge și eu la munte. (aș merge – verb la modul condițional-optativ, exprimă o acțiune dorită, propoziție
independentă)
 Aș merge și eu la munte, 1/ dar nu am timp. 2/ (aș merge – verb la modul condițional-optativ, exprimă o acțiune dorită,
propoziția principală 1/)

Page 9 of 16
 Dacă aș mai sta 1/ aș ajunge prea târziu.2/ (aș ajunge – verb la modul condițional-optativ, 1/ condiție)

Modul condițional-optativ are două timpuri: prezent și perfect.

Condițional-optativ prezent
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și
infinitivul verbului de conjugat. În funcție de conjugare, verbele la modul condițional-optativ, timpul prezent au
următoarele forme:

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A

eu aș mânca aș tăcea aș face aș citi

tu ai mânca ai tăcea ai face ai citi

el/ea ar mânca ar tăcea ar face ar citi

noi am mânca am tăcea am face am citi

voi ați mânca ați tăcea ați face ați citi

Page 10 of 16
ei/ele ar mânca ar tăcea ar face ar citi

Condițional-optativ perfect
Condiționalul-optativ perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul
verbului de conjugat. În funcție de conjugare, verbele la modul condițional-optativ, timpul perfect au următoarele
forme:

PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A

eu aș fi mâncat aș fi tăcut aș fi făcut aș fi citit

tu ai fi mâncat ai fi tăcut ai fi făcut ai fi citit

el/ea ar fi mâncat ar fi tăcut ar fi făcut ar fi citit

noi am fi mâncat am fi tăcut am fi făcut am fi citit

voi ați fi mâncat ați fi tăcut ați fi făcut ați fi citit

ei/ele ar fi mâncat ar fi tăcut ar fi făcut ar fi citit

Modul imperativ
Modul imperativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o poruncă (imperativ își are originea în latinescul
“imperare”, care înseamnă a porunci), un îndemn, o rugăminte sau un sfat. Prin verbele la acest mod, vorbitorul cere unei

Page 11 of 16
 persoane sau unui grup de persoane să îndeplinească o acțiune. Imperativul are forme doar pentru persoana a II-a
singular și plural. (vino tu, veniți voi; mănâncă tu, mâncați voi)

Forma imperativului la persoana a II-a singular, la cele mai multe verbe, este identică cu forma persoanei a III-a a
indicativului prezent.

 mănâncă tu (imperativ) – el mănâncă (indicativ prezent)

 citește tu (imperativ) – el citește (indicativ prezent)

Alte verbe au forma imperativului la persoana a II-a singular identică cu forma persoanei a II-a a indicativului prezent.

 mergi tu (imperativ) – tu mergi (indicativ prezent)

 șezi tu (imperativ) – tu șezi (indicativ prezent)

Există și verbe care au la imperativ, persoana a II-a singular, forme proprii: a veni - vino, a face - fă, a zice - zi, a
duce - du. Forme asemănătoare au și verbele derivate din cele enumerate anterior: a reveni, a conveni, a preveni, a
desface, a reface, a preface, a prezice, a dezice, a conduce, a reduce.

Toate verbele au formele de imperativ la persoana a II-a plural identice cu formele indicativului prezent la persoana a II-a
plural.

 mâncați voi (imperativ) – voi mâncați (indicativ prezent)

 citiți voi (imperativ) – voi citiți (indicativ prezent)

Modul infinitiv
Modul infinitiv este un mod nepersonal (nepredicativ) care exprimă numele acțiunii sau al stării. Infinitivul, prin rădăcina
verbului, este o formă de bază pentru formarea celorlalte moduri și timpuri. Stabilește și caracteristica conjugării verbului.
Modul infinitiv intră în alcătuirea viitorului, condiționalului-optativ prezent, imperativ negativ.

Page 12 of 16
 În propoziție, verbele la infinitiv, dacă nu intră în alcătuirea timpurilor compuse, sunt precedate de prepoziția „a“.

Modul infinitiv prezintă două forme: forma scurtă și forma lungă. Forma scurtă este precedată de prepoziția „a“. (a citi,
a învăța) Forma lungă, o formă folosită în limba veche, era obținută prin adăugarea sufixului „-re“ (a citire, a
învățare). În limba actuală se folosește forma substantivată a infinitivului lung (citire, citirea, învățare,
învățarea).

Infinitivul cunoaște două timpuri: infinitiv prezent (a citi, a învățat) și infinitiv perfect. Infinitivul perfect se formează din
infinitivul prezent al verbului a fi și participiul. (a fi citit, a fi învățat)

! Deoarece infinitivul este un mod nepersonal, verbele la acest mod nu pot avea funcția sintactică de predicat verbal.

Funcțiile sintactice ale infinitivului

 subiect, nume predicativ, atribut verbal, complement direct, complement indirect, complement circumstanțial de timp,
complement circumstanțial de scop, complement circumstanțial de mod

Modul participiu
Modul participiu este un mod nepersonal (nepredicativ) care arată o acțiune trecută și terminată. Verbele la participiu se
termină în t (mâncat, citit, văzut, alergat) sau s (spus, zis).

Participiul este o formă de bază pentru alcătuirea verbelor la timpurile compuse, la diateza activă, care exprimă acțiuni
trecute: perfect compus, conjunctiv perfect, condițional-optativ perfect, infinitiv perfect. Este folosit și la formarea viitorului
anterior și a verbelor la diateza pasivă.

! Deoarece participiul este un mod nepersonal, verbele la acest mod nu pot avea funcția sintactică de predicat verbal.

Contents [hide]

Page 13 of 16
 1 Valori gramaticale ale participiului
 2 Forma negativă a participiului
 3 Funcțiile sintactice ale participiului

Valori gramaticale ale participiului

Participiul poate fi folosit cu valoare adjectivală (film văzut, carte citită), iar în aceste cazuri se acordă în gen
număr și caz cu substantivul pe care îl determină. Ca orice adjectiv, participiul cu valoare adjectivală poate fi articulat
(apreciat - apreciatul film, cel mai apreciat film, foarte apreciat).

Prin substantivare, participiul devine un substantiv, iar atunci nu mai însoțește un substantiv. În aceste situații participiul
poate fi articulat enclitic sau proclitic. (rănit - participiu; rănitul, cel rănit)

Participiul poate avea și valoare adverbială, atunci când determină un verb. (A spus răspicat ce avea pe suflet.)

Forma negativă a participiului

Forma negativă a participiului se formează cu ajutorul prefixului -ne. (neauzit, neîncercat, neobișnuit,
neînchipuit) Uneori între prefixul ne și participiu poate fi intercalat și adverbul mai (nemaiauzit, nemaivăzut,
nemaipomenit).

Funcțiile sintactice ale participiului

 valoare adjectivală: atribut adjectival, nume predicativ
 valoare adverbială: complement circumstanțial de mod.

Page 14 of 16
 Modul gerunziu
Modul gerunziu este un mod nepersonal (nepredicativ) care exprimă împrejurarea în care se desfășoară acțiunea sau
cum se desfășoară acțiunea. Se formează prin adăugarea sufixului -ând sau -ind la rădăcina verbului. (a cânta –
cântând, a mânca – mâncând, a ieși – ieșind, a croi – croind)

 Mergând pe drum m-am întâlnit cu un coleg. (gerunziul exprimă împrejurarea în care se desfășoară acțiunea)
 Tot drumul am călătorit dormind. (gerunziu exprimă cum se desfășoară acțiunea)

Atunci când se rostesc împreună cu o formă neaccentuată de pronume, verbele la gerunziu primesc la sfârșit vocala u.
(văzând – văzându-l, vânzând – vânzându-mi-l, aducând – aducându-și) Excepția de la această regulă o face rostirea
împreună cu pronumele o (văzând – văzând-o, vânzând – vânzând-o, aducând – aducând-o).

! Deoarece gerunziul este un mod nepersonal, verbele la acest mod nu pot avea funcția sintactică de predicat verbal.

Valoare gramaticală a gerunziului

Atunci când determină un substantiv are valoare adjectivală, situație în care se acordă în gen, număr și caz cu
substantivul determinat. Are funcția sintactică de atribut adjectival.

 Şi-a dus mâna tremurândă la buzunar.

 În urma incendiului au rămas case fumegânde.

Funcțiile sintactice ale gerunziului

 atribut verbal, atribut adjectival, complement circumstanțial de mod, complement circumstanțial de timp, complement
circumstanțial de cauză

Page 15 of 16
 Modul supin
Modul supin este un mod nepersonal (nepredicativ) care arată scopul sau numele unei acțiuni. Este format din forma
invariabilă a participiului, precedat de una din prepozițiile: de, la, pentru, spre, după (de făcut, la șofat, pentru
calculat, la cules)

! Deoarece supinul este un mod nepersonal, verbele la acest mod nu pot avea funcția sintactică de predicat verbal.

Funcțiile sintactice ale supinului

 subiect, nume predicativ, atribut verbal, complement direct, complement indirect, complement circumstanțial de scop,
complement circumstanțial de cauză

Page 16 of 16