THE DUTCHESS / DUCESA

Pleads he in earnest? Look upon his face:

Se apără el sincer? Priviți-i chipul:

His eyes do drop no tears, his preyers are in jest,

Ochii săi nu varsă lacrimi, rugile-i sunt batjocoritoare

His words come from his mouth, ours from our breast;

Cuvintele-i vin/izvorăsc din gură, ale noastre din piept/suflet

He prays but faintly, and would be denied,

De-abia se roagă, sperând să fie refuzat,

We pray with heart and soul, and all beside;

Pe când noi ne rugăm din inimă și suflet, dincolo de tot.

His weary joints would gladly rise, I know,

Știu, slăbitele-i încheieturi cu bucurie s-ar înălța,

Our knees still kneel till to the ground they grow;

Pe când genunchii noștri se supun pământului din care cresc.

His prayers are full of false hypocrisy,

Rugile-i sunt pline de ipocrizie trădătoare,

Ours of true zeal and deep integrity;

Pe când ale noastre-s pline de zel cinstit și adâncă cinste;

Our prayers do outpray his, then let them have

Rugile noastre întrec rugile lui, deci dă-le

That mercy which true prayer ought to have.

Iertarea cuvenită rugăciunii-adevărate.

Nay, do not say “stand up”;

Nu, nu spune “ridică-te”;

Say “pardon” first, and afterwards “stand up.”

Spune-ntâi “iert”, și-apoi “ridică-te”.

And if I were thy nurse, thy tongue to teach,

Dacă ți-aș fi fost doică, vorbirea să te-nvăț,

“Pardon” should be the first word of thy speech.

Mai întâi ai fi-nvățat cuvântul “iert”.

I never long’d to hear a word till now,

Nicicând n-am mai râvnit s-aud un cuvânt,

Say “pardon”, King, let pity teach thee how.

Spune “iert”, Rege, lasă mila să te-nvețe.

The word is short, but not so short as sweet,

Cuvântu-i scurt, dar cu-atât mai dulce,

No word like “pardon” for kings’ mouths so meet.

E cel mai potrivit cuvânt în gura unui rege.

DUKE OF YORK: Speak it in French, king; say, ‘pardonne moi.’

Dost thou teach pardon pardon to destroy?

Dai lecții de iertare ca iertarea s-o distrugi?

Ah, my sour husband, my hard-hearted lord,

Ah, crudul meu bărbat, nemilos stăpân,

That sets the word itself against the word!

Ce-ntoarce vorba să-și stea sieși împotrivă!

Speak “pardon” as ‘tis current in our land,

Spune “iert” cum se spune-n țara noastră,

The chopping French we do not understand.

Franceza ne’nsemnată noi nu o înțelegem.

Thine eye begins to speak, set thy tongue there;

Ochii tăi încep să vorbească, lasă limba să rostească.

Or in thy piteous heart plant thou thine ear,

Sădește în inima-ți miloasă urechile-ți

That hearing how our plaints and prayers do pierce,

În care au pătruns jalea și rugile noastre,

Pity may move thee “pardon” to rehearse.

Mila să te facă să spui “iert”.

I do not sue to stand;

Nu cer să mă ridic;

Pardon is all the suit I have in hand.

Iertarea este tot ce-ți cer.

HENRY BOLINGBROKE: I pardon him, as God shall pardon me.

O happy vantage of a kneeling knee!

O, fericită priveliște pentru cel îngenuncheat!

Yet am I sick for fear, speak it again,

Totuși mă tem, spune-o din nou,

Twice saying “pardon” doth not pardon twain,

Spunând “iert” de două ori, ierți doar o dată,

But makes one pardon strong.

Dar mai temeinic ierți.

A god on earth thou art.

Un zeu ești, pe Pământ.

Come, my old son, I pray God make thee new.

Vino, fiul meu cel vechi, Dumnezeu să mi te re’nnoiască.

/ Vino, fiu rătăcitor,

Dumnezeu să mi te regăsească.