Referat

Elev: Pană Alina-Amalia

Clasa: a XII C
a

Profesor:

Epoca marilor descoperiri geografice

Epoca marilor descoperiri cuprinde epoca de la sfârşitul secolului al XV-lea până la mijlocul
secolului al XVII-lea şi se împarte în două mari perioade:

Perioada spaniolă şi portugheză, cuprinzând sfârşitul secolului al XV-lea si întregul secol al

XVI-lea . Din ea fac parte descoperirea Americii, începând cu prima expediţie a lui Columb
(1492), călătoriile Portughezilor spre India şi spre ţărmurile Asiei Răsăritene, începând cu expedi ţia
lui Vasco da Gama şi expediţiile spaniole în Oceanul Pacific în secolul al XVI-lea, odat ă cu prima
călătorie în jurul lumii a lui Magellan şi terminând cu expediţia lui Torres (1606)

Perioada descoperirilor ruse şi olandeze cuprinde epoca de la sfârşitul secolului al XVI-lea

până la mijlocul secolului al XVII-lea. Din ea fac parte: descoperirea de către Ruşi a întregii Asii
de Nord, începând cu expeditia lui Ermac şi terminând cu călătoria lui Dejnev (1648), expedi ţiile
olandeze în Oceanul Pacific şi descoperirea Australiei, precum şi descoperirile f ăcute de Englezi şi
Francezi în America de Nord.

Prima expediţie a lui Columb (1492-1493)

Date din biografia lui Columb

 Despre naşterea şi copilăria lui Cristofor Columb nu avem decât informaţii foarte reduse şi
contradictorii.
Se ştie precis numai că s-a născut pe la mijlocul secolului al XV-lea, în regiunea Genova sau
în vecinătatea ei. Columb însuşi îşi zicea genovez. Totuşi în diferitele epoci, cel puţin douăzeci de
oraşe au pretins a fi fost patria lui Columb.
Deasemenea nu se poate stabili nici măcar cu aproximaţie în ce an s-a născut Columb.
Datele la care s epresupune că s-ar fi născut formează o serie de douăzeci de ani, de la 1435
până la 1456.
Este incontestabil ca a fost un navigator cu foarte multa experienţă, care îmbina în mod reuşit
însuşirile de capital, de astronom şi de pilot. Nu există nici un fel de dovezi (în afar ă de
declaraţiile lui personale) că ar fi săvârşit călătorii pe mari dinstanţe înainte de prima traversare a
Oceanului Atlantic. Istoricii au depus o muncă uriaşă , dar fără rezultate, pentru a contasta dacă
Columb a fost în Islanda, de und ear fi putut obţine informaţii asupra descoperirilor f ăcute de
Normanzi în secolele X si XI.

Proiectul lui Columb

În 1474 necunostul visător genovez a cerut celebrului astronom şi geograf italian, Paolo
Toscanelli,un sfat cu privire la cea mai scurtă cale pe mare spre “Indii”. Toscanelli a fost foarte
binevoitor cu necunoscutul şi săracul său solicitator şi i-a trimis ca răspuns copia scrisorii adresate
unui demnitar din Lisabona, care, deasemenea, îi ceruse sfatul ceva mai înainte, din însărcinarea
regelui Portugaliei. Toscanelli expunea în scrisoare unele descrieri f ăcute de celebrul c ăl ător
veneţian Marco Polo şi adăuga consideraţiile sale proprii. Toscanelli arăta demnitarului portughez
căspre ţara mirodeniilor există peste ocean o cale mai scurtă decât drumul descoperit de
Portughezii care navigau de-a lungul ţărmurilor apusene ale Africii .

…ştiu, scria Toscanelli, că existenţa acestui drum poate fi dovedită pe temeiul că pământul are
forma unei sfere. (…) Nu vă miraţi că eu indic spre Apus ţările unde cresc mirodeniile în timp ce
de obicei ele sunt numite Răsărit, fiindcă oamenii care vor naviga necontenit spre Apus vor
ajunge în ţările răsăritene dincolo de ocean, în cealaltă emisferă.

Probabil că tot atunci Columb i-a comunicat lui Toscanelli că intenţionează să inaugureze pe
mare spre Indii peste Oceanul Atlantic, întrucât în a doua scrisoare, Toscanelli îi scrie
genovezului următoarele:
 “Socotesc că este un proiect nobil şi măreţ proiectul dumneavoastră de călătorie de la Răsărit
spre Apus potrivit indicaţiilor de pe harta mea şi care apare cu atât mai evident dacă se
urmăreşte pe glob. Mă bucur sa văd că m-aţi înţeles bine.”

Prima călătorie peste Oceanul Atlantic

În ziua de 12 Octombrie 1492, unul dintre marinarii de pe vasul “Pinta” a strigat că în

depărtare, în lumina lunii, se vede pământul.
Dpuă cum arată însemnările din jurnalul lui Columb, spre dimineaţă a apărut o insul ă f ără
înălţimi, înconjurată de recife şi acoperită cu păduri tropicale. Peninsulă, Spaniolii au văzut oameni
goi, vi pielea de culoare roşie-arămie.
Băştinaşii numeau insula lor, dacă Spaniolii i-au înţeles bine, Guanahani. Se ştie sigur că
Guanahani face parte din grupul insulelor Bahama.
Prima insulă descoperită la Sud de Guanahani a fost numită Fernandina, în cinstea regelui
spaniel Ferdinand Catolicul. Cea din urmă din insulele Bahama a fost numită Isabella, în cinstea
reginei Castilia.
A doua zi Spaniolii au ocolit insula cu bărcile şi au găsit câteva aşezări foarte mici. În
îndepărtare se vedeau alte insule şi Columb s-a convins că a descoperit nu un pământ izolat, ci
un arhipelag întreg.

După câteva decenii, întreaga populaţie băştinaşă a insulelor Bahama a fost nimicită de
europeni. Limba pe car eo vorbeau băştinaşii a fost uitată şi nu s-a pastrat decât cuvântul
“hamac”.

De la băştinaşi au aflat de existenţa unui “pământ mare” (Cuba) situat la Sud. Columb a
crezut că a debarcat pe una din peninsulele Asiei răsăritene, adică pe ţărmurile Chinei.
Pe acea insulă bărbaţii şi femeile ţineau în gură “tubuleţe făcute din frunze uscate” umplute cu
alte frunze uscate, care ardeau mocnit. Astfel au luat cunoştiinţă europenii pentru prima dat ă de
felul cum se foloseşte tutunul. Plantele cultivate pe care nu le cunoşteau erau porumbul, cartoful
şi tutunul, care mai târziu s-au răspândit pe toate continentele locuite.
Lui Columb I s-a părut lipsit de sens să-şi continue drumul spre Nord-Vest de-a lungul
ţărmului “chinezesc”, el crezând că, din întâmplare, a nimerit în partea mai sărac ă a Chinei. În
schimb, la Răsărit de China trebuia să existe bogata insulă Zipango (Japonia). De aceea, Columb
s-a întors şi a înaintat de-a lungul ţărmului Cubei, spre Sud-Est.
Amiralul se pregătea pentru un drum pe mare de la “continental Asiatic”( adică de la
xtremitatea răsăriteană a Cubei) până la insula Zipango (Japonia) dar totul a luat o întorsătur ă
diferită: n-au trecut nici câteva ore şi Columb zări coasta înaltă a unei insule mari ( Haiti).
 Columb a numit noua insulă Española (insula spaniolă) deoarece munţii erau asemeni
culmilor muntoase din Castilia, păsările care cântau semănau cu privighetorile din Spania.
Aici era mai mult aur decât pe alte insule căci marinarii au văzut la locuitori plăci sub ţiri
de aur şi mici lingouri. “Febra aurului” devenea din ce în ce mai puternică în rândurile
echipajului. În jurnalul lui Columba par primele însemnări despre jaful şi despre “lăcomia
Spaniolilor”. Patruzeci de spanioli au rămas de bunăvoie pe Espanola, deoarece via ţa pe
insulă îi atrăgea şi sperau că vor găsi mai mult aur.
În ziua de 25 decembrie cprabia lui Columb a nimerit pe un banc de nisip. Aceast ă
primă aşezare europeană din Lumea Nouă a primit numele de La Navidad ( Crăciunul).

Întoarcerea în Spania

La 15 martie 1493, Columb a intrat în portul Palos. Columb a adus în Spania fericita veste a
pământurilor descoperite de el în Apus, pe care le socotea că ar fi India sau China şi Japonia. El
a adus de acolo puţin aur şi câţiva băştinaşi, care de atunci au început să fie numiţi Indieni. A
adus, de asemenea, plante curioase şi pene de păsări necunoscute.

A doua expediţie a lui Columb (1493-1496)

A doua expediţie a lui Columb a pornit din Cadiz în toamna anului 1493. După ce a părăsit
insulele Canare, Columb a pornit în direcţia Sud-Vest, deoarece locuitorii Espanolei au indicat c ă
la Sud-Est de marea lor insulă mai există câteva insule. În ziua de 13 noiembrie 1493 a apărut
la orizont o insulă muntoasă, cu vârfuri foarte înalte şi colţuroase, acoperite de o vegetaţie
luxuriantă. Descoperirea a fost făcută într-o duminică, în spaniolă Dominica, nume care a fost dat
de Columb noii insule. Deoarece pe insula Dominica nu se observa vreun loc de acostare
potrivit, amiralul a cotit spre Nord, unde a descoperit o altă insulă, mai mică pe care a numit-o
Maria-Galanta, în cinstea corabiei sale. Insula era nelocuită. De pe vârful unui munte, Columb
văzu în îndepărtare alte şase insule. A doua zi a pelcat spre cea mai mare dintre ele, situat ă la
Nord-Est de Maria-Galanta. Această insulă fu numită Guadalupe, în cinstea unei mânăstiri
spaniole.
Dupa câteva zile flotilla părăsi Guadalupe. Columb porni în direcţia Nord-Vest spre Espanola,
descoperind în drum încă câteva insule. Columb a numit acest arhipelag “Insulele Fecioarelor”. În
spaniolă fecioară înseamnă “virgin”. De atunci, ele poartă numele de Insulele Virgine.
În partea de Apus a arhipelagului a apărut o insulă mare. Indienii care fusesera luaţi din
Guadalupe au declarat că sunt originari din această insulă numită Borichen şi ca suferă din cauza
incursiunilor caraibilor (locuitorii insulei Guadalupe, care erau canibali).
Aceasta insula a primit mai târziu numele de Porto-Rico (portul bogat).
 Descoperirea Jamaicăi şi a ţărmului sudic al Cubei

În aprilie 1494, Columb a înaintat spre Apus şi a ajuns la ţărmul sud-estic al Cubei. Băştinaşii
l-au informat că la sud există o mare insulă. După ce a schimbat direcţia, Columb a descoperit
după două zile un pământ nou- Jamaica.

Cucerirea Españolei

Din cauza detaşamentelor de soldaţi ce s-au răspândit în Española şi care începuseră să

săvârşească jafuri şi violuri, Columb a întreprins în 1495 cucerirea Españolei. Indienii aveau
superioritatea numerică (Columb nu dispunea decât de 200 de soldaţi), dar nu dispuneau decât
de arme primitive şi, în afară de aceasta, nu ştiau să lupte ci atacau pe Spanioli în cete
compacte. Vânătoarea de indieni a durat 9 luni după care Española- prima colonie spaniolă de
peste ocean- a fost supusă aproape în întregime. Când în fortul Isabell s-a deslănţuit epidemia de
friguri galbene, coloniştii au fost nevoiţi să părăsească ţărmul Nordic dinspre Oceanul Atlantic al
Españolei şi să se mute pe ţărmul sudic, mai sănătos, îndreptat spre Marea Caraibilor. Aici, în
1496, Bartolomeu Columb a întemeiat orasul Santo-Domingo, care a devenit centru politic şi
economic al Españolei. Acest oraş care mai există şi astăzi fiind capitala republicii Dominicane
este cea mei veche aşezare europeană din Lumea Nouă.
Regele şi regina Spaniei au încălcat decretul emis în 1495, care permitea oricărui cet ăţean al
Castiliei să se mute în noile pământuri, cu condiţia să verse în tezaurul regal două treimi din
aurul obţinut; guvernul se oblige în schimb să-I aprovizioneze pe colonişti cu rezerve de hrană
pentru un an. Prin acelaşi decret se permitea oricărui amator să echipeze corăbii pentru
efectuarea de noi descoperiri în Apus şi pentru extragerea aurului ( cu excepţia Españolei).
Columb s-a întors în 1496 în Spania pentru a-şi apăra personal drepturile. El aduse un document
care confirma că expediţia sa a atins continetul Asiatic (el lua insula Cuba drept continental
Asiatic sau numai se prefăcea) El a reuşit să-I încânte pe cei doi monarhi cu discursurile sale şi
a obţinut ca nimeni în afara de el si de fii săi să nu primească permisiunea de a descoperi
pământuri în Apus.

Vasco Da Gama şi începutul comerţului portughez cu India (1497-1500)

1.Expediţia lui Vasco da Gama (1497-1499)

 După descoperirea Indiilor de Vest de către expediţia spaniolă a lui Cristofor Columb, guvernul
portughez a fost nevoit să se grăbească a-şi păstra “drepturile”asupra Indiilor de Est. În 1497, a
fost trimisă o expediţie pentru exploatarea drumului pe mare din Portugalia, în jurul Africii, spre
India.
Dacă vreun navigator făcea o descoperire geografică, regele Portugaliei însărcina pe un altul,
care nu se distinsese încă, să-i continue opera. De aceea, după Diego Câo, a fost numit şef al
noii expediţii Bartolomeo Diaz, iar după Diaz în 1497, tânărul marinar Vasco da Gama, care pe
atunci avea 28 de ani.
Vasco da Gama, care dispunea de trei corăbii, a părăsit în vara anului 1497 portul Lisabona
îndreptându-se spre insulele Capului Verde.
De acolo, Portughezii au pornit spre Capul Bunei Speranţe, căutând după sfaturile lui Diaz, să
se ţină departe de ţărmul african, pentru a nu fi nevoiţi să meargă împotriva curentului. El a trecut
foarte aproape de Brazilia, care a fost descoperită însă trei ani mai târziu de portughezul Cabral,
care se afla, deasemenea în drum spre Indii.
După ce a trecut de Tropicul Capricornului, Vasco da Gama a schimbat direcţia, cotind spre
Est, către Africa. Apoi navigând încet spre Sud, de-a-lungul coastei pustii, el a ajuns la Capul
Bunei Speranţe, l-a ocolit şi a ieşit în Oceanul Indian.
Ziua de 20 Mai 1498, când Vasco da Gama a aruncat ancora în faţa portului Calicut, a fost
o zi fatală în istoria Indiei. Aceasta a constituit “primii paşi spre cucerirea şi jefuirea Indiilor de
Est”.
Descoperiea de către europeni a căii maritime spre India aconstituit unul din evenimentele
cele mai de seamă din istoria comerţului mondial. Din acel moment şi până la săparea Canalului
Suez (1869), majoritatea comerţului Europei cu ţările din Oceanul Indian şi cu China nu se făcea
prin Marea Mediterană, ci prin Oceanul Atlantic şi pelângă Capul Bunei Speranţe. Portugalia, care
deţinea “cheia navigaţiei spre Răsărit” a devenit o mare putere maritimă, acaparând monopolul
comerţului cu Asia de Sud şi de Est; ea a deţinut acest monopol timp de nouăzeci de ani, până
la nimicirea “invincibilei Armade” (1588).

Expediţia lui Cabral în India şi descoperirea Braziliei (1500 )

Expediţia lui Vasco da Gama a adus coroanei portugheze un uriaş profit. Norocosul navigator
a adus în ţară pietre preţioase, mătăsuri scumpe, bijuterii artistice dina rgint şi filde ş şi-un lucru
deosebit de important- o mare încărcătură de mirodenii.
Comerţul indirect cu India oferea Portughezilor avantaje incalculabile. Dar mai târziu trebuiau
înlăturaţi din India negustorii arabi care aduceau în Europa mirodenii, prin Siria sau Egipt.
Conform cu politica sa prudentă, guvernul portughez a refuzat să pună din nou în fruntea
expediţiei pe Vasco da Gama. În postul de comandant al primei mari escadre trimisa din
Portugalia în India a fost un om nou, Cabral. Bartolomeo Diaz a primit o scarcină relativ modest ă,
de căpitan al uneia din corăbii.
Ca şi toţi predecesorii săi, Cabral a căutat să navigheze în zona tropicală a Oceanului
Atlantic, cât mai departe de ţărmul african. Escadra sa a trecut ecuatorul, dar în emisfera sudic ă
a nimerit într-o zonă lipsită de vânturi şi astfel a fost împinsă de curentul ecuatorial departe, spre
Apus. O furtună a aruncat vasele portugheze spre un ţărm necunoscut în partea răsăriteană a
Americii de Sud, pământ care mai târziu a căpătat numele de Brazilia.
Ajuns în oraşul Calicut, aici îl aştepta o mare deziluzie: sub presiunea negusotrilor arabi,
localnicii au refuzat să vândă Portughezilor mirodenii. Supărat de refuz, Cabral a jignit grav
sentimentele religioase ale Indienilor, capturând un vas care ducea un elefant sfânt din insula
Ceylon la Calicut. Atunci orăşenii, îndemnaţi de arabi şi de preoţi, au atacat agenţii portughezi. La
această acţiune, Cabral a răspuns bombardând timp de două săptămâni oraşul lipsit de apărare.
Conştient de faptul că avea prea puţine forţe pentru a obliga un oraş mare să-I vândă mirodenii,
el s-a adresat căpeteniilor din porturile învecinate- Cochin şi Cananore- propunându-le să facă
comerţ cu portughezii. Deoarece vecinii nu erau în relaţii bune cu Calicut, au vândut străinilor o
mare cantitate de mirodenii.
Pe la mijlocul lunii Ianuarie 1501, Cabral a pornit înapoi spre patrie.
Între altele, s-a oprit la Capul Verde, unde a întâlnit expediţia portugheză trimisă să continue
descoperirile în partea apuseană a Oceanului Atlantic (Brazilia). Din aceast ă expedi ţie f ăcea parte
Amerigo Vespucci.
La sfârşitul lunii iulie 1501, cele şase corăbii ale lui Cabral au intrat în portul Lisabonei. Cu
toată pierderea celor şase corăbii în regiunea sudică a Oceanului Atlantic, această expediţie a
adus un uriaş profit coroanei portugheze

A treia expediţie a lui Columb (1498-1500)

Neînţelegând de ce nu a întâlnt până în prezent în “India” sa Negri şi bogăţii mari, Columb a

hotărât ca de la insulele Canare să navigheze spre “miazăzi” către insulele Capului Verde, iar
acolo să cotească spre Sud-Vest şi să caute să se menţină cât mai aproape de ecuator pentru a
găsi în sfârşit negri pe continent.
Flotila lui Columb a părăsit portul San-Lucar la sfârşitul lunii Mai 1498. Din cauza căldurii
dogorâtoare Columb hotărâ să cotească spre Nord-Vest. După o călătorie istovitoare, corăbiile
ajunseseră într-o zonă mai răcoroasă şi se îndreptară spre Apus. Proviziile erau pe temrinate, dar
pământul tot nu apărea. Voind să ajungă la Antilele Mici, Columb s-a îndreptat din nou mai spre
Nord. Trei săptămâni mai târziu marinarii observaseră de la înălţimea catargelor trei ridic ături
turtite, care ieşeau din apă. Era o insula, căreia Columb i-a dat numele de Trinidad (în spaniolă
Sfânta Treime). Flotile a arucnat ancora lângă ţărmul sudic al insulei. Departe de sud se întindea
în fată insulei fâşia lunga a unui ţărm. Dar Columb u bănuia că această fâşie e tocmai “pământul
tare” pe care-l căuta de atâta timp; el a numit acest ţărm Isla Santa (insula sfântă).
Aşadar, în august 1498 Columb a văzut pentru prima dată noul continent, necunoscut
europenilor, continent care mai târziu va primi numele de America de Sud. El a v ăzut Lumea
Nouă dar a luat-o drept insulă, în timp ce înainte luase insula Cuba drept o parte a Lumii Noi.

Descoperirile făcute de “concurenţii lui Columb” (1499-1502)

1.Călătoria lui Hojeda şi Amerigo Vespucci (1499-1500). Descoperirile ulterioare pe coasta

caraibă a Americii de Sud

Primul care a obţinut paorbarea de a face descoperiri în partea apuseană a Oceanului

Atlantic a fost un nobil spaniol Hojeda, unul din ofiţerii ce îl însoţiseră pe Columb în timpul celei
de a doua expediţii şi care descoperise zăcăminte de aur în Española. Pentru ca nu avea banii
necesari oentru echiparea expediţiei a fost nevoie de fonduri de la bancherii italieni din Florenţa.
Prin aceasta se explică faptul că florentinul Amerigo Vespucci l-a însoţit pe Hojeda.

Expediţia a început în Mai 1499 şi s-a îndreptat spre Vest, urmând acelaşi drum pe care-l
urmase Columb în cea de a treia călătorie a sa, adică pe lângă insulele Capului Verde. Dar
Hojeda nu a atins continetul nou în dreptul gurilor fluviului Orinoco, în fat ă insulei Trinidad,punct
pe care-l atinse Columb, ci la vreo 800 km Sud-Est de acest punct, probabil în dreptul Guyanei
olandeze de astăzi. De aceea, Hojeda a cotit spre Sud-Est şi a înaintat de-a lungul ţărmurilor
continentului. Un puternic curent l-a silit pe Hojeda să se întoarcă . în această călătorie el a
descoperit insula Curaçao căreia i-a dat numele de insula gianţilor, întrucât a fost uimit de
înălţimea indigenilor.
Spaniolii au numit golful Maracaibo, Venezuela, în onoarea “reginei Adriaticei”. Poate că
aceste aşezări au amintit italianului Amerigo Vespucci îndepărtata Veneţie construita,
deasemenea, pe piloni în mijlocul lagunei. De atunci, geografii au numit Veneziuela ( ceea e în
spaniolă înseamnă Mica Veneţie) întreaga coastă cercetată de Hojeba

2.Călătoria lui Vicente Pinzon şi a lui Lepe. Descoperirea coastelor răsăritene ale
Americi de Sud şi a gurilor Amazonului. (1500)

Vicente Pinzon, originar din oraşul Palos şi care l-a însoţit pe Columb în prima c ălătorie a
acestuia, a pornit de la insulele Capului Verde, unde s-a îndreptat spre Sud-Vest şi a traversat
Ecuatorul. La începutul anului 1500, mai devreme decât Cabral, el a văzut pe neşteptate, spre
Vest pământ şi anume extremitatea răsăriteană a Americii de Sud ( punct din care face parte
Brazilia de astăzi).
 El a navigat spre Nord-Vest de-alungul coastei, pe o distanţă de circa 4000 de km , de la
extremitatea răsăritenă a nouului continent până la golful Paria. Pe drum, el a descoperit imensa
Mare Dulce ( gurile marelui fluviu Amazon).
După ce a ajuns în Trinidad, Pinzon a cotit spre Nord şi a descoperit insula Tobago.
În urma călătoriilor lui Hojeda şi Pinzon, regii Spaniei au căpătat drepturi formale asupra
întregii coaste de Nord a uriaşului continent, care ulerior a căpătat numele de America de Sud.
În aceeaşi perioada, a pelcat din portul Palos cu direcţia spre Coasta Perlelor, un oarecare
Lepe. El a ajuns, deasemenea, la extremitatea răsăriteană a noului continent şi a fost primul
care a ocolit-o , observând că mai departe coasta se întinde spre Sud-Vest.. De atunci, noul
continent a fost reprezentat pe hărţi cu coasta îndreptată spre Sud-Vest.
Astfel, în doi ani (1498-1500) au început să apară ca din ceaţă contururile noului continent
sudic, dar deocamdată numai ale coastelor lui de Nord şi de Est. S-a constatat că o mare parte
dn acest continent este situată la Sud de ecuator, prin urmare “pământul tare” descoperit în Vest
nu putea fi în niciun caz Asia, care este în întregime situată în emisfera nordic ă.

3.Călătoria lui Bastidas. Descoperirea golfului Darien (1501)

Un funcţionar din Sevila-Bastidas- auzind de bogăţiile Coastei Perlelor a obţinut aprobarea

să echipeze două corăbii. La începutul anului 1501, el a ajuns lângă ţărmul sudic al Mării
Caraibilor. Batidas a înaintat spre Vest mult mai departe decât Hojeda, el fiind primul ce a v ăzut
un lanţ muntos acoperit de zăpezi veşnice pe continentul sudic. El a navigat în golful Darien
care pătrunde adânc in uscat între continent şi istmul Panama. Aşadar, Batidas a temrinat
cercetarea coastei Caraibe a nooului continent sudic, cercetare începută de Columb în 1498.

Căutarea drumului de Nord-Vest spre India. Descoperirile făcute de Englezi şi de

Portughezi în America de Nord (1497-1502)

1.Prima călătorie a lui John Cabot (1497)

John Cabot a părăsit Bristolul, plecând spre Vest, în Mai 1497. El a ocolit ţărmul apusean
al Irlandei şi menţinându-se tot timpul la Nord de paralela de 50º, a atins o coastă rece şi
pustie.
 El i-a dat numele de Terra Prima Vista ( primul pământ zărit). Probabil Cabot a v ăzut insula
New Foundland şi poate că şi peninsula Labrador. La întoarcere, Cabot văzu la o distanţă
destul de mică de pământul descoperit de el, bancuri uriaşe de scrumbii şi peşti din specia
morunului şi declară că Englezii nu vor mai avea nevoie să plece la pescuit spre ţărmurile
Islandei. În felul acesta au fost descoperite marile bancuri de nisip de la New Foundland.

2.A doua călătorie a lui John şi Sbeastian Cabot (1498)

A doua călătorie a familiei Cabot a fost considerată un eşec. Pentru expediţie se făcuseră
mari cheltuieli, iar ea nu adusese niciun beneficiu.

A patra expediţie a lui Columb (1502-1504)

1.Proiectul călătoriei în jurul lumii

Columb vroia să găsească o nouă cale de la aşa zisa Asie răsăriteană în Asia sudica, spre
“ţara mirodeniilor şi a miresmelor”. Era convins că o astfel de cale exist ă.
Columb a declarat că intenţionează să facă o călătorie în jurul lumii. În această călătorie a
luat cu el pe fratele său Bartolomeu şi pe fiul său Fernando. În vara anului 1502, Columb şi-a
îndreptat corăbiile spre Española. P e la sfârşitul lunii Iunie 1502, mica flotilă a itnrat în portul
Santo-Domingo.

2. Descoperirea ţărmurilor atlantice ale Americii Centrale- regiunile Honduras şi

Nicaragua, Costa-Rica şi Panama

Se părea că în faţa Spaniolilor se întinde spre Sud o coastă joasă fără sfârşit, cu guri largi
de râuri şi cu mari lagune lângă ţărm ( acum ea poartă numele de Mosquito şi reprezint ă partea
răsăriteană a republicii Nicaragua) .
Spaniolii porniră mai departe spre Sud-Est. în faţa lor apăru o ţară nouă. Băştinaşii se
apropiau, adesea, de corăbii cu pirogile lor uşoare. Spaniolii observaseră că ei purtau mici placi
de aur şi alte podoabe tot de aur pe car ele dădeau uneori în schimbul diferitelor mărunţişuri.
De aceea, Columb a numit această coastă Coasta de Aur. De aici provine nşi denumirea
spaniola de mai târziu a acestei ţări Costa-Rica (coasta bogată).
După ce flotila înaintă spre Sud-Est circa 300 de km, ţărmul începu să devieze spre Nord-
Est. Spaniolii ajunseseră în ţara Veragua (astăzi Panama) unde reuşiseră să schimbe trei clopoţei
pe 17 cerculeţe de aur.
 La 20 Mai 1506, Columb a murit.

Amerigo Vespucci şi origina numelui de “America”

Într-o scrisoare Amerigo declară:” în regiunile sudice am găsit un continent care are o
populaţie mai deasă şi cu mai multe animale decât Europa noastră, Asia sau Africa, în afară de
asta are şi o climă mai moderată şi mai plăcută decât oricare dintre ţările pe care le cunoaştem.”
Scriitorii din antichitate împărţeau pământul locuit în trei păr ţi- Europa, Africa şi Asia- “dar
acum şi aceste părţi ale lumii au fost cercetate mai mult, fiind descoperit ă şi a patra parte a
lumii de către Amerigo Vespucci… şi de aceea nu văd cine şi cu ce drept ar putea să interzică
numirea acestei părţi a lumii Ţara lui Amerigo sau America, după numele celui care a
descoperit-o, Amerigo, un om cu o minte excepţională”.

Desoperirea de către Balboa a “Mării de Sud” (Oceanul Pacific) în 1513

Balboa începu cucerirea regiunilor interioare ale Castiliei de Aur. Şeful de trib adăugă că
acolo, de pe culmile muntoase, s epoate vedea o altă mare, pe car emerg corăbii care nu sunt
mai mici decât cele spaniole. Balboa trecut peste un şit înalt de munţi, acoperiţi de pădure
deasă. Dintr-un vârf de munte, el zări într-adevar un golf cu mai multe ramificaţii ( Golful San
Miguel, parte a golfului Panama), dincolo de care se întindea Marea de Sud (Oceanul Pacific).

Descoperirea Floridei ( 1513)

Dupa ce a trecut pe lângă grupul nordic al insulelor Bahama, spaniolii, în frunte cu

Alaminos, unul dintre cei mai experimentaţi cârmaci ai acelor vremuri, vazură o regiune întins ă,
pe care o luară drept insulă a tinereţei veşnice. Ponce de Leon (a luat parte la cea de-a doua
expediţie a lui Columb) a dat acestui pământ numele de Florida (înfloritoare), deoarece el merita
de două ori acest nume: în primul rând pentru că ţărmurile lui era învestmântate într-o minunat ă
vegetaţie subtropicală, şi apoi pentru că regiunea a fost descoperită în prima zi a sărbătorilor
paştelui ( în limba spaniolă- Pasqua Florida) .

Descoperirea peninsulei Yutacan de către Cordova (1517)

Corăbiile navigaseră timp de douăzeci de zile de-a-lungul coastei Cubei. După aceea, ieşiră
în largul mării şi porniră la întâmplare spre Vest. După ce furtuna se potoli, Alaminos ( şeful
cârmacilor, acelaşi care a descoperit Florida împreună cu Ponce de Leon) schimbă direcţia. În a
noua zi de navigaţie apăru la orizont pământul, ţărmul peninsulei Yucatan, care pe atunci nu era
încă cunoscută Spaniolilor.

Descoperirea Mexicului (1518)

Afost organizată în Cuba o altă expediţie condusă de Grijalva. Escadra a mers spre Vest,
dar curentul a dus-o în Sud şi, cu această ocazie a fost descoperită insula Cozumel, în dreptul
ţărmului răsăritean al peninsulei Yucatan.
Corăbiile porniră mai departe spre Apus, de-a lungul ţărmului încă neexplorat. Au ajuns la
gurile unui mare rău. Băştinaşi îl numeau Tabasco, iar cuceritorii i-au zis Grijalva în cinstea
comandantului lor. Spaniolii cereau aur dar baştinaşii au spus ca spre Vest există o ţară unde
este foarte mult aur. Tototdată, ei au repetat de câteva ori cuvântul “Mexico”, pe care Spaniolii
nu-l înţelegeau pe atunci.
În timpul acestei călătorii, Grijalva descoperise o ţară noua – Mexicul – explorase toată
coasta apuseană a golfului Mexic, şi adusese o cantitate mare de podoabe de aur.
Vestea despre ţara de aur se răspândea nu numai pe insule, dar şi în Spania. Cân dvestea
despre ţara de aur a ajuns în Jamaica, s-a organizat o expediţie, sub comanda lui Pineda,
pentru descoperirea şi cucerirea regiunilor de coastă dinspre Nord.
Înaintând aproape de ţărmul de Nord al continetului nou, el a ajunsla gurile unui fluviu uriaş
pe care l-a numit Râul Sfântului Duh ( Espiritu Santo). Probabil că acesta era marele bra ţ al
Mississippiului; râul descoperit de Pineda era aşa de bogat în apă, încât navigatorul îl luă la
început calea spre India, adică drept o strâmtoare care leagă Oceanul Atlantic de Marea de Sud
( Oceanul Pacific).
El a dovedit ca golful Mexic udă ţărmurile unui continent vast, ale cărui peninsule sunt
Florida la Est şi Yucatan la Sud-Vest. Astfel, a fost primul care a arătat că există un fluviu cu
debit mare de apă, care curge pe continentul nordic spre Sud şi se varsă în golful Mexic.

Magellan şi prima sa călătorie în jurul lumii pe Corabia “Victoria” (1519-1522)

După ce Balboa a descoperit “Marea de Sud” şi a proclamat-o formal posesiune castiliană, a

urmat prima încercare de a se ajunge acolo pe mare, ocolind continentul nou descoperit pe la
Sud. Presupunând că dincolo de acest continent, spre Apus, se află adevăratele “Indii de
Miazăzi”, Solis a încercat în anii 1515-1516 să ajungă acolo dinspre Oceanul Atlantic, înaintând
de-a-lungul ţărmului brazilian, care devia spre Sud-Vest. Solis a ajuns la o nouă mare dulce,
apoi a descoperit gurile unui râu uriaş. Fluviul a fost numit Rio de Slis, astăzi el numindu-se La
Plata.
În anii 1519-1521, acţiunea iniţiată de Solis a fost desăvârşită cu succes de Magellan.
La 6 septembrie 1522, “Victoria” care a pierdut pe drum incă un marinar, a ajuns la gurile
Gualdaquivirului, după ce a efectuat prima călătorie în jurul lumii. Magellan murise pe insulele
Filipine. În cadrul acestei călătorii a fost descoperită Patagonia (oamenii erau foarte înal ţi de
aceea au fost numiţi de către spanioli Patagonezi, adica om cu picioare lungi).
Dintre cele 5 corăbii ale expediţiei lui Magellan, a ocolit globul pământesc numai una, iar
dine chipajul ei s-au intors în patrie doar 13 oameni, exceptând pe cei 3 Malaezi, care s-au
îmbarcat pe corabie mai târziu, în Indonezia. Dar corabia “Victoria” a adus atâtea mirodenii,
încât vânzarea lor nu numai că a acoperit cheltuielile expediţiei, dar a dat şi un însemnat
beneficiu: guvernul spaniel a dobândit “drpetul primei descoperiri” asupra insulelor Mariane şi
Filipine aşezate destul de aproape de ţărmurile Asiei şi a formulat pretenţii asupra Insulelor
Mirodeniilor.
 Bibliografie

I.P. MAGHIDOVICI- “Din istoria descoperirilor geografice”, Vol. I , Editura De Stat

Pentru Literatură Ştiinţifică, Bucureşti, 1953.