Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Eliot

    Uploaded by

    Clara Claricel
    9 views5 pages
    Eliot

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document
    Eliot

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    9 views5 pages

    Eliot

    Uploaded by

    Clara Claricel
    Eliot

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 5
    T.S. ELIOT TRADITIE $I TALENT PERSONAL* In publicistica englezd se vorbeste rar despre tradite, cu toate c& ocazional este amintti, deplingindu--se absenta. Nu se fac rferti la _traditie” sau la ,o traditie anume”; cel mult se foloseste adjectivul, spundndu-se ci poezia Ini cutare este traditional”, sau chiar prea traditionala”. Am impresia cd termeaul apare foarte rar atfel deet ou ‘nyeles de condamnare, in orice alt context implic8 o vagt aprobare, eTaTucrareaastielelogiatl cd este oplicutd reconstituire - cB. Termeni este aproape inaeceptabil pentru urechi englezest fr referre lnititoare la tonica sing a arheologici Cu siguranfé, este improbabil ca acest termen si apard in consideraile noastre cu prvite la seritorii vil sau mort. Fiecare popor, fiecare neam are o aledtuire specifies, nu numai creatoare, ci si rtic si-vatrece cu vederea proprile sale lipsuri i limite, incd mai ugor in ce priveste uzanfele critic, deedt in ce priveste geniul su creator. Din ‘masa enor de seriercritice apdrute in france28, cunoastem saueredem i cunoastem metoda sau wzantele eritiiifranceze; nu facem decat si ‘ragem concluzia att de puyin consient suntem) c8iranceali sunt mai citi?” deedt uot iar uneor’ ue i impuudin pun ew aceasta, cat eu fiancezi ar fi mai pun spontani deci noi. Poate ed asa gi este; dar ar trebui sh finem seama c¥ critica este la fel de indispensabilé ca actu pe care ilresprim, si c& nu s-ar intimpla nici o nenorocire dack am for- | ma precis ce ne trece prin minte si ce emotie resimtim citind o carte, dacd ne-am eritica gi pe noi ingine in timpul avestei activity cvtice. * Apirut 1919.fn Pater, Chesterton, Plot, FSEURI LITERARE, Eéitura pentru literatura universal, Bucuresti 1966, tad, Vigil Nemoianu, . 221230, Aceasta ar putea releva, printre altele, inclinatia noastré ca atunei céind liudaim un poet sa insistm mai ales asupra acelor laturi ale operei prin | care se aseamin& cét mai putin cu alti, Pretindem c& in acele laturi sau ' aspecte ale operei sate-gasim céea ce este personal, esenta specifica a autorului respectiv, Subliniem cu satisfactie deosebirile dintre poet si predecesorii lui, indeosebi predecesorii imediati; ne striduim si descoperim ceva ce poate fi izolat pentru a produce placere. Dacd ins ne apropiem de un poet fara aceasta prejudecata, constatim adesea c poate nu numai parfile cele mai valoroase, ci si cele mai personale ale operei sale sunt cele in care poetii mort, str4mosii si, isi afirma cel mai | viguros nemulfumirea. $i nu vorbesc de perioada impresionabili a adolescenféi, ci de perioads depline’ maturitii. ‘Totusi, daca singura forma a traditiei, a transmiteri ar fi aceea de ‘a pisi orbeste pe calea generatiei nemijlocit premergatoare, de a adera cu timiditate la succesele ei, atunci .,traditia” ar trebui categoric descurajatd. Am vazut pierzndu-se in nisip multe curente simpliste de acest fel: preferim repetijiei noutatea. Traditia este o problema eu semnificafii mult mai largi. Nu poate fi mostenita; dimpotriva, daci o | urmaresti, uebuie si 0 cuceresti Eo miare truda. Ea implica, in primul \ rand, sim istoric, despre care am spune c& este aproape indispensabil oricui vrea sf ramana poet dupa varsta de dowizeci si cinei de ani; Ia raindul siu, simful istorie implica © perceptie a trecutului nu numai ca | trecut, ci sica prezent; simul istoric obliga sa se serie mu numai respirdind prin tofi porii acelasi aer cu intreaga generatie proprie, ci cu sentimentul /A¥ intreaga literatura a Europei de la Homer incoace si, induntul ei inteeaga literatura a proprici fir au o existenfé simultand si se situeaz | inacelasi plan. Acest sim istoric, care este un sim al atemporanului, ca sial femporalului sial unitatiiintre temporal si atemporal, este cel care il face pe seriitor si fie traditional. Acelagi simt istorie ii da seriitorului cea mai acuta constiinga a locului sau in timp, a propriei sale contemporaneitii ‘Nici un poet, nici un artist de nici un fel nu poate fi pe deplin {nteles singur. Semmificatia sa, felul in care este apreciat, stau in raportarea sa la poetii si artisti din trecut. Nu poate fi valorificat singur; pentra comparare si deosebire, trebuie asczat printre cei care nu mai sunt. Con- sider cf acest principiu fine de critica esteticd, nu numa de cea istorie’. 10 Imperativul adaptarii, al participarii, muse indreapta numai spre el; cand se naste 0 noua operd de arta, acest fapt se repercuteaza totodata asupra |S ‘Operelor de arti care au precedat-o. Monumentele existente alcatuiesc laolalté o ordine ideala, care, prin introducerea unei opere de arta noi (cu adevarat noi), este modificata. inainte ca noua opera si fi Iuat nastere, ordinea existentd este desivarsiti; pentru ca ordinea si se menting si dup najterea noului, este nevoie ca inireage ordine existent sii fie schimbata, fie edt de putin; iar in acest fel relaiile, proportile, wwalorile fiectrei opere de arta fat& de intreg sunt revizuite; in aceasta |consta impletirea intre vechi si nou. Oricine a acceptat ideea acestei ordini, a forme’ literaturii engleze, europene, va admite @ nu este ab- surd ca trecutul si fie modificat de prezent, dup’ cum prezentul este | indrumiat de trecut. far poetul care e constient de aceasta, va fi constient de marie sale dificultati si rispunderi. Intr-un anume sens, isi va da seama, totodatd, c& inevitabil trebuie |judecat dupa criterile trecutulai, Am spus judecat, iar nu mutilat; nu Jjudecat daca e la Tel de bun, sau mai bun, sau mai putin bun decat cei ‘morti; si in orice eaz, nu judecat dupa canoanele criticilor din trecut,, Este 0 judecata, 0 comparatie, in care doua lucruri sunt mésurate unul |, prin celilalt. Dac opera noud nu ar face deeat s8 se conformeze, ar ‘nsemna ca de fapt nu se conformeazi deloc; ea nu ar fi nous, si deci, mu ar fio oper de arti, Totodatd, n-ag vrea si se injeleagit din aceasta c& rnoul este mai valoros pentru ci se integreaza in ceva; dar integrarea este tun test al valorii sale — ce-i drept, un test care poate fi aplicat numai ‘ncet sicu prudent, cAci nici nul dintre noi nu este un judecttor infailibil ‘Spun: s-ar parea ci se integreazi i c& are, poate, si amprenta personala; ori, s-ar pirea cl are amprenta personal si, poate, e& se si integreaz’: este ins& putin probabil sé intalnim una f8r% cealalta Sau, ca s& exprim si mai limpede raportul dintre poet si trecut: , nici nu poate prelua trecutul in bloc ca un intreg nediferentiat, nici nu se ( poate axa exclusiv pe una sau doua predilectii particulare, si nici pe 0 singurd perioada preferata. Prima cale este inadmisibilé, a doua este 0 importantd experienta de tinerete, iar a treia este un supliment plicut gi foarte de dorit. Poetul trebuie si fie foarte atent la curentul principal, ‘care nu include invariabil si intotdeauna reputatiile cele mai distinse. ‘Trebuie sA tind bine seama de faptul evident c& arta nu cunoaste amelioriri, dar ei materialul ei nu este niciodati chiar acelagi. Trebuie st fie constient c& spiritul poporului sau (cu timpul isi da seama c& acest spirit este mult mai important decat spiritul su in cea ce are el particu lar) ~ nu este ceva stabil, ci se afl prins intt-o dezvoltare care nu abandoneazi nimie in drum, care nu il proclama depasit nici pe | Shakespeare, nici pe Homer, nici desenele rupestre ale artistului | magdalenian'. Ca aceasti dezvoltare aduce poate o rafinare, cu sigurant’ ‘©complexitate mai mare, dar nu o imbunatatire din punctui de vedere al artistului, Poate nici micar din punctul de vedere al psihologului nu reprezint o imbundtire, sau nu in misura in care ne inchipuim; poate ‘cin fond se bazeaza numai pe o mare complexitate economica si tehnicl. Dar deosebirea dintre prezent si trecut sti in accea ef in constiinta Prezentului este implicata o constiinff a trecutulu, in atare mAsurd side atari dimensiuni, cum trecutul insusi nu o putuse vi Cineva a spus: ,Scritorii morti sunt departe de noi, pentru c& noi stim cu mult mai multe lucruri despre noi”, Exact, iar ceea ce stim sunt | tocmai ei ‘Aceasta face parte, evident, din programul meu cu privire la mestesugul poetic, stu c& se poate ridica aici o anume obiectie. Obicctia este ¢& doctrina aceasta ar implica o ridicola cantitate de eruditie (Pedanterie), pe care, dupa cum ne araté vietile lor, marii poeti nu au avut-o. Se vaafirma chiar c& prea multe cunostinfeatrofiazA sau pervertese | sensibilitatea poeta. Persistim, desigur, in convingereac& poctul trebuie siacumuleze mul, att cat se poate fd stirbireareceptivitaii necesare si aleneviei necesare, dar aceasta nu inseamnd ci infelegem prin cunostinte ‘numai lucrurile din care se poate trage folos la examene, in conversatia de salon, sau in alte forme, mai pretentioase, de publicitate. Unii pot absorbi cunostintele, cei mai greoi trebuie s transpire pentru ele, Shakespeare a | extras din Plutarh mai multa esenga istoric& decat obtin alti din intregul Buitish Museum. Accentuém din nou e4 poetul trebuie si-sicreeze sau s4- sidezvolte constinta trecutulu, $i aceasta constiing trebuie si s-odezvolte in continuare de-a lungul intregii sale viet, ~ \\__Astfelare loco continu renuntare la eu propriu, asa cum este el la ‘un moment dat, in favoarea a ceva mai valoros. Progresul unui artist este un continu Sacrificiu de sine, 0 continua anulare a personalitifii sale. " Desenele peste si sculptate tn os gi fides gfste ling 1a Madeleine (sudul Fran), la Altamia si aurea sunt grupate in perioada magdaleniad (14004-9500). 12 Armai riméne de definit procesul de depersonalizare si legitura sa cu simful traditici. Putem spune 8 prin aceasti depersonalizare arta se inrudeste cu conditia stiinei. Propun, ca o analogie Suigestiva, reactia ce are loc atunei cénd un fir subfire de platina este introdus intr-un recipient ce confine oxigen si bioxid de sul. i Critica cinstiti si judecata sensibila se indreapti, nu asupra postu, ci asupra possi. Dact suntem atent la exclamafile confuze ale critici ziarstice gi la murmurul nedeslusit al repetari: generale care Jeurmeazi, auzim mume de poeticu duiumul; dar cine cauté nu cunostinge vulgarizate, ci satisfactie poetic, si pretinde poezia insisi, va primi treo cosa ce cers, Am icereat ari impotnfa legit dine 0 oezie sialte poczii de alfi autor, siam propus 0 conceptie despre poczic Spe eee eee .acestei tori impersonal a poezei este legitura inte poem i aur. Si, printr-o analogie, am sugerat ci intelectul poetului matur difers de cel al poetului imatur, nu print-o valorifieare a , personalitiii, nu prin faptul ed e neaparat mai interesant sau c& are ,,mai multe de spus”, ci tai degra prin acca reprint on medi ai mints erection, in care sentimentele speciale sau foarte variate au prilejl sa intre in ca rtalgla Px cog atalietoala’ Cid sel des Gore tgazouse menfionate mai sus sunt amestecate in prezenta unui filament

    You might also like