Asistența psihologică în kinetoterapie

Plan de intervenție, cazul nr. 1

“A.M. este o femeie de 52 de ani, care lucrează ca și expert contabil într-o firmă. În
ultimii șase ani, A.M. reclamă dureri intense și invalidante în zona dorsală inferioară.
Investigațiile imagistice relevă un sistem osos integru și exclud existența unei hernii de
disc. De multe ori durerea este intensă și nu permite desfășurarea în bune condiții a
unor sarcini casnice, cum ar fi cele de spălat a vaselor sau aplecarea pentru a ridica
obiecte de pe jos. Dincolo de faptul că are o viață sedentară, A.M. nu a suferit
traumatisme fizice majore sau intervenții chirurgicale, avînd o sănătate acceptabilă.
Ajunge la kinetoterapie la recomandarea medicului de familie, care i-a explicat că nu ar
fi bină să consume anti-inflamatoare nesteroidiene în ritmul de pînă acum.”
Având în vedere datele furnizate de către pacientă, pot deduce că afecțiunea de care
aceasta suferă se numește sindrom dureros miofascial, cunoscut și sub numele de
durere miofascială cronică. Aceasta este o condiție caracterizată de durere cronică
cauzată de multiple puncte musculare dureroase declanșatoare și constricții fasciale.
Un factor declanșator miofascial clasic cuprinde: sensibilitate într-un punct,
reproducerea durerii la palparea punctului dureros, indurarea mușchiului la palparea
punctului dureros, pseudo-slabiciune la palparea mușchiului implicat, durere iradiată și
limitarea mobilității. Durerea musculară este permanentă, sub formă de crampă
profundă. Nodulii musculari pot fi vizibili sau palpați subcutanat. Durerea nu se remite
spontan, chiar și după adoptarea măsurilor conservatoare de prim ajutor, cum este
aplicarea de gheață, căldură locală și repaus.
Cauza precisă a sindromului nu este bine documentată sau înțeleasă. Unele boli
sistemice, cum este boala de țesut conjunctiv, pot determina sindromul dureros
miofascial. Tulburările emoționale și o postură greșită pot, de asemnea, instiga sau
contribui la durerea miofascială.
Fiziopatologia durerii miofasciale nu este bine înțeleasă. Cercetările în domeniu susțin
prezența unor plăci motorii disfuncționale în zonele punctelor dureroase declanșatoare
care se proiectează în neuronii senzitivi ai cornului dorsal medular; însă există și
anumiți factori predispozanți, cum ar fi:
- factorii biologici care contribuie la durerea miofascială: anemia și nivelurile scăzute ale
calciului, potasiului, fierului și ale vitaminelor C, B1, B6 și B12, infecțiile cronice,
radiculopatia, bolile viscerale, hipotiroidismul, hiperuricemia, hipoglicemia, discrepanța
dintre lungimea membrelor inferioare sau asimetria scheletică, adoptarea îndelungată a
unor posturi vicioase (statul pe scaun mai multe ore în poziții neergonomice, lipsa
pauzelor la fiecare 50 min), stresul anormal asupra mușchilor;
- factorii de natură psihologică incriminați sunt: privarea de somn, oboseala generală,
depresia și stările de stres cotidian datorate profesiei;
- factorii sociali: izolarea fizică și psihică în domeniul profesional, sedentarismul, lipsa
socializării.
Obiectivele intervenției în acest caz sunt:
- ameliorarea simptomelor prin indicarea terapiei corespunzătoare (kinetoterapie,
masaj, acupunctură,stretching);
- reducerea la minim a substanțelor antiinflamatoare și calmante administrate;
- crearea unor obiceiuri sănătoase: o poziție ergonomică pe un scaun reglabil,
renunțarea la purtarea tocurilor, adoptarea unei alimentații cu aport crescut de vitamine
și minerale, instituirea unui program de exerciții pe care să-l execute zilnic, activități în
aer liber;
- reducerea orelor de lucru sau reorientarea profesională spre un loc de muncă mai
puțin stresant sau care să o relaxeze pe pacientă;
- un control mai bun asupra orelor de odihnă, activități de relaxare și socializare;
- tratarea suferințelor emoționale cu ajutorul psihoterapiei.
Tratamentul are mai multe faze:
- rezolvarea problemelor de natură viscerală: terapia prin masaj folosind tehnicile de
relaxare a punctelor dureroase, terapia fizică implicând exerciții de întindere ușoare
care ajută la recăpătarea mobilității și a coordonării, apoi exerciții de întărire musculară
pentru susținerea sănătății de lungă durată a sistemului muscular;
- rezolvarea problemelor cognitive prin conștientizare: folosirea terapiei Feldenkrais;
acesta este un sistem educațional somatic care dorește să reducă durerea și limitările
mobilității, să amelioreze funcția fizică și să promoveze starea de bine generală prin
creșterea atenției față de sine (gândire, simțuri, mișcare și imaginație) și prin extinderea
repertoriului de miscări;
- psihoterapie pentru eliminarea eventualelor frici și stări de stres psihic datorate
mediului de lucru;
- reorientare profesională dacă pacienta își dorește acest lucru.
În urma instituirii tratamentului, pacienta ar trebui să se simtă mai bine deja, simptomele
să se amelioreze pe măsură ce terapia progresează, mobilitatea să se îmbunătățească
vizibil în urma exercițiilor fizice și a masajului, astfel încât să nu se mai simtă limitată
fizic și psihic de acest lucru, medicația calmantă să devină pur ocazională, orele de
somn să fie suficiente și odihnitoare, alimentația să îi furnizeze toată energia de care
are nevoie și să îi creeze o stare de bine și de mulțumire de sine prin adoptarea noului
stil alimentar, treburile casnice simple ar trebui să nu mai constituie o problemă odată
cu redobândirea mobilității și ameliorarea durerilor, socializarea cu grupurile mai mari
nu ar trebui să o mai sperie (pentru că și terapia poate fi făcută în grup și ar putea să
relaționeze cu persoanele din jur mult mai ușor), iar discutarea problemelor cu un
specialist nu ar trebui să o mai inhibe, ci să o facă pe pacientă mai deschisă spre alte
metode de rezolvare a problemelor cotidiene, mai puțin introvertită, mai sociabilă și mai
încrezătoare în forțele proprii.
Bibliografie

Andriescu, N., Despre stres şi relaxare, Revista „Psihologia", nr. 1, 2010;

Baba, A.I.; Giurea R., Stresul - adaptare şi patologie, Editura Academiei Române,
Bucureşti, 1993;

Panaev, M.S., Masajul în afecțiunile aparatului locomotor, Editura Rovimed Publishers,

2004;

Sbenghe, T., Kinesiologie. Știința mișcării., Editura Medicală, Bucurețti, 2008;

Tomșa, R., Sănătate şi succes prin optimizarea stresului, Editura Academiei de Înalte
Studii Militare, București, 2002.