Tentativa de analiza si discutii

Achizitionarea si posesia de cunostiinte si deprinderi sunt incastrate intr-un

numar de factori legati intre ei, care sunt pe de-o parte complementari iar pe de
alta parte contradictorii, cum ar fi: (1) certificarea (daca cunostiintele sunt
certificate din punct de vedere educational si recunoscute pe piata muncii); (2)
diferitele categorii ale situatiilor din viata; (3) cadre de referinta, deprimare si
frustrare relativa; (4) nevoile de invatare individuale si colective (daca achizitia
si folosirea cunostiintelor sunt probleme individuale sau colective); si (5) genul.
Fiecare dintre acesti factori joaca un oarecare rol in relatiile dintre educatie,
deprinderi si elemente din situatiile din viata, si vor fi discutate individual mai
detaliat.

1. Certificarea

Se pare ca achizitionarea de cunostiinte „pure” nu este de ajuns in primirea

certificarii. Fiecare sistem de invatare produce o oarecare aparenta, care este,
mai mult sau mai putin formata din scheme permanente de perceptie,
cunoastere, ganduri, dispozitii, limbaj al trupului si actiuni. Aceasta este
construita prin interactionarea intre mediile sociale, culturale si fizice, si poate fi
inteleasa ca relatia intre gandirea „subiectiva”si cea öbiectiva”. In sistemul de
invatare intitutionalizat, achizitionarea cu succes a cunostintelor (si a abilitatii de
a se descurca cu probleme academice), este, in sfarsit, certificate. Apoi,
certificarea da un anumit semnal de aparenta si il face pe cel ce o detine eligibil
pentru admiterea in diferite sectoare ale societatii (din punct de vedere
professional, precum si din alte puncte de vedere).

Conform acestei perspective, poate fi asumat faptul ca platform obtinuta prin

certificarea data de tipul vestic de educatie, face posibil ca indivizii sa adere la
domenii de activitate care genereaza elemente din situatiile de viata. Ei pot,
cateodata, sa adere la aceste domenii fara sa trebuiasca sa-si dovedeasca
deprinderile sau sa negocieze. Acelasi lucru se poate spune si despre tipul de
educatie Islamic. Chiar daca, in educatia islamica, nu sunt furnizate mereu
certificari – formale sau sub forma unor documente scrise – certificarea se face
informal aui prin reputatia scolii, a profesorului sau chiar a elevului. Certificarile
obtinute din acest tip de educatie ofera acces, in parte, la aceleasi domenii ca si
educatie de tip occidental, cat si la alte domenii (de exemplu religiile islamice).
Pentru ca cele de mai sus sa aiba loc, trebuie indeplinite mai multe conditii:

1) un dialog perfect intre cel care doreste sa se angajeze si angajator;

2) sa nu existe discriminare intre sexe;

3) sa nu existe restrictii in ceea ce priveste starea civila

4) si elementele pot fi achizitionate, in mare parte, prin folosirea cunostiintelor si

a deprinderilor.

Au fost descoperite in multe tari relatii intre nivelurile de educatie si conditiile

de viata. Din mai multe movite, acest lucru nu se aplica mereu in tarile cu un
nivel de trai scazut (Pritchett 2001; Hannum si Buchmann 2003). In decada
dinaintea independentei si in decada urmatoare, cand un numar mare de pozitii
erau ocupate de cetateni cu o educatie de tip occidental, oameni cu o oarecare
educatie puteau ocupa aceste pozitii. Acest lucru nu se mai aplica tot timpul,
deoarece piata muncii formala nu este sufficient diferentiata astfel incat sa
asimileze toti indivizii cu un nivel de educatie sau de cunostinte achizitionate
prin scoala de tip occidental. In relatie cu conditiile tehnologice si conditiile
economice, in societatile cu un nivel de trai scazut, este un surplus de indivizi
educati in stilul occidental. Mai mult, faptul ca liberalizarea economiei si
ajustrarea structural a programelor ( si procesul ulterior de privatizarea si
micsorare al sectorului public) a avut loc, si numarul locurilor de munca in
sectorul informal a crescut in momentul cand indivizii au trecut de varsta scolii
si au facut eforturi sa se angajeze (Kasse 1990).
In general, in tarile cu un nivel de trai scazut, pentru multe din locurile de munca
din sectorul informal, o educatie primara sau gimnaziala complete nu este o
preconditie; angajatii din acest sector tind sa gaseasca locuri de munca prin
intermediul retelelor traditionale si prin intermediul reputatiei si nu pe baza
educatiei formale (Anheier 1987; McGrath si King 1994; Hoerner 1995; Kent si
Mushi 1995; Singh 2005). Astazi, cand se pune problema convertirii
acreditarilor educationale in elemente ale situatiilor de viata, o diploma de studii
primare sau medii, poate sa nu fie atat de valoroasa pe cat s-ar crede, deoarece
exista o competitive rigida pentru locurile de munca; si sectorul public si/sau
piata privata de munca nu au incredere in asemenea diploma, din aceleasi
motive in care credea cu doua decade in urma (Serpell 2002).

Situatiile de viata din acest studio sunt de mai multe feluri si pot fi impartite in
cel putin trei categorii:

- Achizitionate

- Negociate

- Atribuite.

Elementele achizitionate sunt primate in schimbul aplicarii cunostiintelor si

deprinderilor, pe cand elementele attribute sunt inzestrate de traditie (de
exemplu, de apartenenta la un grup sau un clan). In ceea ce priveste elementele
negociate, un oarecare acces este dat de achizitia sau atribuirea cunostintelor,
dar, in continuare, accesul trebuie negociat chiar de individ, cu ajutorul
deprinderilor sale. De asemenea, unele elemente ca venitul, tind sa fie
instrumente in achizitia de altesituatii.

In mod empiric, este dificil de stability care situatii de viata sunt obtinute,
negociate si atribuite. Pentru a face o asemenea analiza, ar finecesare date
colectate prin intermediul unei combinatii intre o examinare in randul
angajatorilor si interviuri cu oamenii, dar asemenea date nu au fost colectate in
acest studiu.

Oportunitatea de a face parte din asociatii, in special din cele traditionale, este
atribuita pe baza ierarhiilor traditionale si mostenirilor, pe cand oportunitatea de
libertate a deciziei este negociata in interactiunea cu familia extinsa sau
comunitatea locala. In sectorul modern/formal