Professional Documents
Culture Documents
DE CONSTRUCŢII
CAPITOLUL I
1. Tipizarea şi modernizarea,
2. Prefabricarea,
3. Mecanizarea şi automatizarea,
1
Tipizarea este acţiunea de a realiza elemente, subansambluri sau ansambluri
de componente ale construcţiilor care să poată fi produse la scară industrială şi
să fie utilizabile în cât mai multe construcţii (va trebui să fie avută în vedere
utilizarea acestor elemente tipizate încă din faza de proiectare; exemple: stâlpi,
fundaţii, piloţi, panouri mari pentru locuinţe, etc.).
Fig. 1
2
- în şantier.
Ep
Gp= 100 [%] (1)
Et
3
Qm
G ms 100 [%] (2)
Qt
Qmmin
G cm 100 [%] (3)
Qt
4
Organizarea superioară a lucrărilor de construcţii se referă la:
- reducerea importurilor,
5
- evitarea ocupării inutile a unor terenuri ce pot avea alte utilizări
productive.
6
CAPITOLUL II
7
- lucrul să fie organizat perfect
60 q UM
Pt= [ ] (4)
tc h
UM
Pt= n q [ ] (5)
h
unde :
60
n= -număr de cicluri pe oră
tc
8
se poate deplasa continuu (ca la benzile transportoare fig.2) sau în cantităţi bine
determinate (ca în cupele unei drăgi pentru săpături subacvatice; fig.3)
Fig. 2
Fig. 3
unde :
9
v-viteza de deplasare a benzii (m/s),
3
-densitatea materialului în grămadă (stare afânată)-(kg/m ).
q
Pt=3600 v [m3/h] (8)
a
q
Pt=3600 v [kg/h] (9)
a
unde:
Unde: C-coeficient general care ţine seama de: gradul de umplere al cupei
(Kn , dacă utilajul are cupă), afânarea materialului (Ka), pierderea de material
din cupă (Kp), variaţia ciclului (Kc), starea tehnică a maşinii (Kst), calificarea
mecanicului (Km), organizarea fluxului tehnologic (Kf)şi de unitatea timpului de
lucru (Kt).
10
C<1 şi Pe<Pt (12)
Totuşi unii dintre coeficienţii menţionaţi mai sus pot avea şi valori
supraunitare, în funcţie de natura materialului (Ka>1), ciclul de lucru (Kc>1),
etc.. S-ar putea discuta atunci de durata reală a unui ciclu de lucru (Tc):
K n K st K f K t
C= (14)
Ka Kc
11
Relaţia între productivitatea de exploatere (Pe)şi norma de timp a
utilajului (Ntu) este de forma:
UM
Pe= [UM/h] (15)
N tu
unde:
Ntu-ore (h)
12
CAPITOLUL III
LUCRĂRI DE TERASAMENTE
Pământurile absolut uscate pot avea doar fazele solid şi gaz iar cele
saturate cu apă, doar solid şi lichid.
13
Structura granulară este specifică nisipurilor, pietrişurilor şi
bolovănişurilor,
Apa din sol poate fi: legată fazic (absorbită: higroscopicitate sau pelicule
la suprafaţa solului), legată chimic (de hidratare),apă liberă (sau de tranziţie:
freatică).
Tab. 1 [24]
14
Afânarea este caracterizată de un coeficient de afânare (Ka) :
Va n
Ka = 1 (16)
Vn a
unde:
Kî= 1 (17)
Ka
Tab. 2 [12]
15
- densitatea în stare naturală a pământului
Vp
n= 100 [%] (18)
V
Vp
e= 100 [%] (19)
Vs
unde:
n-porozitate absolută
e-indicele porilor
Vn-volumul porilor
e max e
ID= (20)
e max e min
e max e min
Ci= (21)
e min
unde:
16
e-indicele porilor pământului analizat (în stare naturală).
u
U= 100 [%] (22)
unde:
U Up
IL= [%] (25)
Ip
17
În terenurile poroase apa subterană poate curge (ele sunt permeabile). Se
poate discuta de un coeficient de permeabilitate (sau de filtraţie-Darcy):
v
K= [m/s sau cm/s] (26)
i
unde:
18
- Cupă (exccavatoare, scrpere),
- Dinţi (scarificator).
Fig.4
h
100 [%] (27)
h
unde:
h -deformaţia probei
19
δ = c + σ tgφ [N/mm2] (28)
unde:
c-coeziunea [N/mm2]
20
Tab. 3 [12]
Tipul de pământ Categoria Coeziunea
21
Terenurile cu traficabilitate slabă sunt cele moi, mlăştinoase
(caracterizate şi de presiune admisibilă redusă) dar şi cele acidentate. Aceste
terenuri opun rezistenţă sporită la deplasarea vahiculelor şi le suprasolicită,
ducând la sporirea consumului de carburanţi şi la reducerea productivităţii.
Norma de timp a utilajelor care lucrează în asemenea condiţii poate fi mărită cu
10-15% în raport cu lucrul în terenuri cu umiditate mai redusă (normală,
naturală).
- tehnologii şi utilaje pentru lucru sub nivelul apei (utilajele pot lucra de
pe uscat sau pot fi chiar plutitoare).
22
Tehnologiile de lucru la uscat se pot diviza în: săpături deschise şi
săpături închise (galerii subterane în tehnologia cu scut sau cu alte utilaje).
Pentru utilajele care lucrează de pe uscat dar sapă sub nivelul apei se pot
acorda sporuri la norma de timp în funcţie de adâncimea de lucru sub apă.
Vt
Kr= >1 (29)
Vs
- pentru utilaje care se deplasează frontul de lucru este spaţiul plan în care
se deplasează utilajul în timpul lucrului,
23
- spaţii foarte înguste: l=0.2÷1m, L este foarte mare şi U 3.5 m (>3,5 m
în cazuri speciale).
24
Dimensiunile săpăturilor (umpluturilor) sunt: lungimea (L), lăţimea (l),
adâncimea (U) faţă de cota de lucru sau înălţimea (H) faţă de această cotă.
H
i=tg = [%; 1: m; grade] (30)
L
Fig. 5
25
paralelă la curbele de nivel iar linia de pantă maximă a terenului este
perpendiculară pe aceasta.
Fig. 6
26
Fig. 7
În primul caz se poate aplica metoda bazată pe profile iar în cazul doi
metoda împărţirii suprafeţei în careuri sau triunghiuri (metoda cartogramei).
27
se realizează profile transversale prin teren şi lucrare, pe care se evidenţiază
secţiunile de săpătură (debleu) şi/sau de umplutură (rambleu).
28
Fig. 8 Metoda profilelor.
29
terenului natural (CTN) vedem dacă va fi vorba despre săpătură sau umplutură.
Procedeul este prezentatîn figura 9.
Fig. 9
30
atunci se subîmparte în două patrulatere: EXYH şi XFGY (fig.10.) şi pentru
fiecare se procedează ca mai sus.
Fig. 10
31
O problemă specială a calculului volumelor de terasamente esta cea a
determinării mărimi depozitelor de pământ ce trebuie realizate provizoriu sau
definitiv (atunci când în urma finalizării lucrărilor rămân volume de pământ
neutilizate; vezi canalul Dunăre-Marea Neagră).
D
H= tg (31)
2
Volumul depozitului :
A H D2 D
V tg 0 ,131D 3 tg (32)
3 34 2
Fig. 12
32
Ca şi în fig 11:
B
H tg
2
B H B 2 tg
At (33)
2 4
B 2 Ltg
V 0 ,131B 3 tg (34)
4
33
- defrişarea arborilor şi arbuştilor,
34
lucrării, cu ajutorul cărora să se poată face şi reface trasarea lucrărilor în diverse
faze de execuţie.
Aparatura folosită va fi :
35
şi tasări neuniforme sub greutatea proprie a pământului sau sub cea a
construcţiei.
36
Suprafeţele mari, care trebuie defrişate, se vor împărţi în parcele cu
lungime de 500-1000 m şi lăţime de 50-100 m.
Fig. 14
Fig.15
37
Lăţimea fâşiei defrişate la o trecere (B1) depinde de caracteristicile
tehnice ale utilajului folosit (de exemplu mărimea lamei buldozerului; B; B1=B-
25 cm).
Fig. 16
Fig. 17
38
Productivitatea tehnică de exploatare a defrişatoarelor (Pe) se poate
determina cu relaţia:
60 B 1 L K t
Pe= [m2/h] (35)
Tc K r
L
td= [min] (37)
vd
39
Pentru îndepărtarea crengilor, cioatelor, rădăcinilor precum şi a pietrelor
de pe suprafaţa terenului se pot folosi: tractoare cu echipament de defrişat şi
adunat, buldozere sau autogredere. Schemele de mecanizare pot fi aceleaşi ca la
operaţia de defrişare. Se poate lucra şi cu mai multe utilaje simultan.
40
- scarificarea terenului cu rezistenţă mare la tăiere (categoriile IIIşi IV)
pentru a permite săparea lor cu utilajele terasiere care nu ar putea lucra
în aceste terenuri,
Fig 18
unde:
Us-adâncimea de scarificare
Bs-lăţimea de scarificare
41
Scarificarea terenurilor de categoriile III – IV se face pentru a permite
apoi lucrul cu utilajele terasiere cum ar fi: buldozere pe pneuri, gredere,
screpere. Aceste maşini nu ar putea lucra în terenurile respective nescarificate.
V Kt 60B1 L U s K t
Pe= [m3/h] (38)
Tc n K s L
t i ) n K s
vs
unde:
42
Ks-coeficient al rezistenţei terenului la scarificare (Ks=1 pt. teren
de categoria IV şi Ks=0,62-0,65 pentru teren categoria III).
43
electric, etc.) sau pentru îmbrăcarea (în vederea înierbării) teluzurilor
terasamentelor.
44
- transportul se poate realiza cu autobasculante, remorci sau dumpere (a
se vedea paragraful „Transportul pământului cu mijloace rutiere”) ;
Fig. 19
unde :
D-depozit provizoriu
45
AL amplasamentul lucrării
Fig. 20
unde :
- D - depozit provizoriu
46
- aducerea utilajului (dacă este buldozer sau greder, în manşarier) la
capătul fâşiei următoare.
2. Dacă terenul pe care se lucrează are două laturi laterale libere se poate
face depozitarea provizorie a vegetalului, bilateral. Lucrarea se poate executa cu
un singur utilaj care sapă fâşii pe toată lăţimea terenului (fig.21) sau cu două
utilaje care sapă de la axul longitudinal al terenului, pe jumătate din lăţime (l/2)
către stânga şi către dreapta (fig.22)
Fig.21
unde :
- D - depozit provizoriu
47
- l - lăţime amplasament lucrare
Fig.22
unde :
- D-depozit provizoriu
- D - depozit provizoriu,
48
- AL - amplasamentul lucrării
Fig.23
Fig.24
49
unde :
- D-depozit provizoriu,
- S – direcţie de săpare
- I – direcţie de împingere
- AL – amplasamentul lucrării
50
Tehnologiile de demolare depind de forma şi mărimea construcţiei şi sunt
concepute în funcţie de utilajul folosit: buldozerul, excavatorul hidraulic,
macaraua cu bilă metalică agăţată în cârlig, utilajul cu braţ telescopic purtător de
nacelă, ciocanul pneumatic sau hidraulic montat pe excavator, instalaţii de forat
cu lance termică sau hidraulică. Se mai pot utiliza şi ciocane pneumatice sau
alte unelte de mână (ciocane, dălţi, aparate de sudură pentru tăiat, fierăstraie
electrice, etc.). În anumite situaţii se poate recurge chiar la demolarea cu
ajutorul excavatoarelor, explozivilor, etc.
51
de pompieri (în afară de scara telescopică); acest utilaj poate fi folosit
la demolarea construcţiilor cu mai multe nivele, până la înălţimi de
ordinul a 30 m; în anumite situaţii se pot utiliza şi nacele agăţate în
macara,
52
Fig.25 Ciocanul pneumatic sau hidraulic montat pe excavator
Utilaj de frezare
Fig.26
53
Alte utilaje specializate în demolări ar fi cele cu lance termică sau cu jet
hidraulic.
54
În această categorie se înscriu lucrările de îndepărtare (epuizment) a apelor
de suprafaţă de pe amplasamentul pe care urmează să se execute lucrări de
terasamente.
Aşa cum s-a mai arătat şi mai înainte, lucrările pregătitoare ale lucrărilor
de terasamente (săpături sau umpluturi) pot conţine unul sau mai multe tipuri de
lucrări dintre cele detaliate mai sus.
55
Nu se pot considera încheiate lucrările pregătitoare până când nu se reiau
lucrările topografice şi nu se refac trasările axelor, contururilor şi cotelor
viitoarelor lucrări de terasamente. De asemenea, la sfârşitul lucrărilor de
terasamente şi de câte ori va mai fi nevoie, se vor reface lucrările de trasare.
Este necesară existenţa unor repere martor în afara amprizei lucrărilor.
- excavatoare (cu o cupă sau cu mai multe cupe; reprezintă circa 35%
din valoarea parcului de utilaje terasiere [12]),
- screpere şi autoscrepere,
56
- utilaje specializate sau complexe (săpătoare de şanţuri, buldo-
excavatoare, excavatoare cu încărcător, etc.
57
Excavatoarele electrice au o mobilitate puţin mai redusă decât cele diesel,
dar au cheltuieli de întreţinere şi exploatare mai reduse, nu sunt poluante pentru
mediu şi pe timp de iarnă nu au probleme cu pornirea motoarelor.
Fig. 27
58
La săparea unui abataj lateral rezultă taluz doar pe o singură parte a
săpăturii. Abatajul lateral este prezentat în figura 27.
La săparea unui abataj frontal se aplică schema tehnologică din fig. 28.
Fig. 28
59
Se recurge la tipul de abataj frontal mai ales pentru terenuri de categorii
III şi IV.
Fig. 29
Dacă grosimea stratului de pământ care trebuie excavat este mai mare
decât înălţinea maximă pe care o poate săpa excavatorul la o trecere (notată
anterior Hs sau Us) se va recurge la un abataj în trepte. Acesta va fi săpat prin
mai multe treceri succesive. Se poate recurge şi la un abataj larg în mai multe
abataje înguste. Aceste aspecte sunt prevăzute în fig. 30.
60
Fig. 30
Fig. 31
61
La excavatoarele cu cupă inversă, la cele cu echipamente de draglină sau
la graifăre se cere cunoaşterea adâncimii de săpare(Us).
62
1. abataje înguste laterale (vezi fig.28); în aceste situaţii este posibil ca
planul de circulaţie al autobasculantelor (PCA) să fie la aceeaşi cotă cu
planul de situare (lucru) al excavatorului (PSE) sau PCA să fie la o
cotă superioară (vezi fig.32).
Fig. 32
Schema din fig.32-b se aplică atunci cânt umiditatea terenului săpat este
mai mare şi întreţinerea condiţiilor de circulaţie pentru autobasculante (cu
buldozerul, autogrederul) este dificilă.
Schema din figura 32-a permite cea mai bună circulaţie a mijloacelor de
transport, în flux continuu. Ea este cea mai utilizată pentru săpături pe lungimi
mari.
Abatajele frontale înguste din fig. 32-d ar putea avea aceeaşi justificare ca
şi cele laterale cu denivelare între PCA şi PSE (fig.32-b). În plus
autovehiculele pot circula pe ambele laturi ale săpăturii (debleului).
63
ritmul de lucru inclusiv datorită reducerii unghiului de rotire a excavatorului
(α)pentru descărcarea cupei în autobasculantă. Sosirea mijloacelor de transport
la abtaj se poate face prin circulaţia în manşarier sau prin manevra de
întoarcere în apropierea excavatorului. Dacă abatajul este foarte îngust,
autobasculanta ar putea staţiona chiar în spatele excavatorului dar din cauza
unghiului de rotire a excavatorului de circa 1800 se pierde din productivitatea
acestuia. Este bine să precizăm că în procesul de săpare – transport excavatorul
este utilajul conducător (cel care hotărăşte producţia realizabilă). Abatajele
frontale se utilizează, de obicei, la realizarea canalelor
64
Fig. 33
lt=Rsmed-Rsmin (40)
în care:
65
Principalele caracteristici de lucru ale excavatorului cu cupă inversă sunt
prezentate în fig.34.
Fig. 34
Pentru terenuri mai rezistente (categoria III sau IV) autobasculantele pot
circula în planul săpăturii (PCA 1) iar rotaţia planului excavatorului (α) va fi în
jur de 40 - 45˚. Se recomandă abataj frontal.
66
Fig. 35
67
Fig. 36
Un abataj frontal larg (A= 3 ÷ 3,5 Rs) este prezentat în fig. 37. Abatajele
largi pot fi abataje compuse.
68
Fig. 37
69
Acest tip de echipament se poate folosi doar la săparea în terenuri de
categorii I şi II. Se poate lucra şi la săpături sub nivelul apei.
Fig. 38
Rs≈1,2Rd (41)
70
Pentru adâncimea de săpare se consideră ca valoarea optimă:
în care:
71
Se poate folosi graifărul şi pentru încărcarea în autobasculante a
pământului din depozitele provizorii rezultate la săparea cu alte tipuri de
excavatoare.
Fig. 39
Hd=0,58Rs (45)
Rd=0,52Rs (46)
Rsam=0,61Rs (47)
în care:
72
Rs – raza maximă de săpare;
Fig. 40
Pe
Tc k a
3600 q k u k t
m3 / h (48)
în care:
73
q – capacitatea cupei (m3);
Tab. 4 [12]
Categoria terenului
Coeficienţi
I II III IV
în care:
74
t6 – timpul de coborâre a cupei la baza abatajului;
3600
n (50)
Tc
Suma timpilor de rotire consumă cca 0,35 – 0,65 din durata ciclului şi de
aceea productivitatea va fi cu atât mai mare cu cât unghiul de rotire (α) va fi mai
mic.
75
- decopertarea stratului vegetal şi încărcarea vegetalului înautovehicule
(eventual se pot realiza depozite provizorii),
Grederul elevator este un utilaj cu săpare continuă, discul având atât rolul
de săpare cât şi pe acela de a dirija pământul către transportorul cu bandă dispus
transversal.
76
Fig.41
Unde:
1 - transportor cu bandă,
2 - disc tăietor,
Us - adâncime de săpare,
77
- săpare la dus şi la întors (fie o schemă tip zigzag fig.15, fie o schemă
circulară fig.16) sau o schemă eliptică aşa cum este prevăzută în fig.
42. În această figură se arată modul de realizare a unui rambleu de
drum sau cale ferată cu săparea pe ambele laturi ale umpluturii
(descărcarea pământului direct în zona de realizare a umpluturii).
60 L b h K p K t
Pe= [m3/h] (51)
Tc
în care:
78
Kp - coeficient de pierderi (0,7-0,9),
79
apucarea - încărcarea unor materiale diverse (buşteni, diverse elemente metalice
sau din beton, blocuri de piatră, etc.). Cupele se prezintă în fig. 43.
Fig.43
a - cupă monobloc,
80
La multe încărcătoare pe pneuri direcţia de deplasare se comandă prin
articulaţia şasiului şi nu prin roţi directoare (de obicei pe puntea din spate având
în vedere direcţia de lucru).
Fig.44
1 - cupă de încărcător,
2 - servomotoare hidraulice,
81
α - unghiul de rotire în articulaţia şasiului
Fig.45
82
Fig.46
Fig.47
83
1,2,3,4,5 - manevrele şi poziţiile succesive ale utilajului,
B – basculanta.
Fig 48
84
La toate schemele tehnologice de mai sus se poate considera în locul
depozitului provizoriu de pământ (D) un abataj de săpare (teren categoria I sau
II). Se poate realiza şi săparea provizorie a pământului ca şi în cazul
excavatoarelor (mai ales dacă pământul urmează a fi refolosit pentru acoperirea
aceluiaşi amplasament).
60 q K n K
Pe= [m3/h] (52)
Tc
în care:
85
3.7 TRANSPORTUL PĂMÂNTULUI
86
transportul feroviar al unei părţi din materialul folosit la realizarea digurilor
portului Constanţa).
Fig.49
Unde:
87
Deoarece transportul rutier este cel preponderent, în acest capitol i se va
dedica o tratare mai largă .Vor fi prezentate:
Fig.50
88
- semiremorcile tractate de autotractor biax cu descărcare pe la partea
inferioară sau prin basculare laterală (fig.50-d),
89
transversale de până la 200), de posibilitatea de a circula pe drumuri de şantier
amenajate sumar (doar nivelare cu buldozerul sau autogrederul) şi de razele
mici de viraj.
Q
NI= (54)
q
în care:
90
transportor cu bandă dar timpul de încărcare ar trebui să fie oarecum
echivalent).
Q
Qa= (55)
Ka
în care:
Ka - coeficient de afânare,
Q Q Ka
N= (56)
q KU q Ku
Ka
în care:
Q(t)
Categoria
drumului ≤6,5 6,6-8,5 8,6-14,9 15-19,9 20-49,9 ≥50
T 30 29 27 26 21 16
L 26 23 22 21 17 13
E 22 21 20 18 15 12
H 18 18 18 15 14 11
91
Categoriile de drum de mai sus sunt definite după cum urmează:
- H - alte drumuri în stare proastă şi cu pante mari, care impun viteze reduse
şi dese schimbări de viteză.
Tc
N= (57)
tî
în care:
în care:
92
tg - timpul de mers la gol,
td - timpul de descărcare,
N Tce
t î= [min] (59)
Kt
în care:
Tab. 6
Capacitatea de încărcare a
≤ 16 t 16-25 t >25 t
autobasculantei Q[t]
Td [min.] 0,5 0,75 1
Tab. 7
93
Timpul de manevră şi opriri pe traseu (la intersecţii), t m, depinde de
distanţa la care se face transportul (D; vezi tabelul 7).
Tc
Nmt= (60)
tî K d
în care:
în care:
60 Oz K t K d
Ncz = [curse/zi] (62)
Tc
94
în care:
în care:
Prin coborârea cuţitului acesta poate tăia din teren straturi de 15-30 cm.
Pământul tăiat urcă direct în ladă sau este împins de nişte palete elevatoare.
95
Există atât screpere tractate (de tractor pe şenile sau pe pneuri) cât şi
autoscrepere (cu unu sau două motoare; la cele cu două motoare unul este
montat pe tractorul monoax sau biax iar celălalt pe screperul propriuzis şi se
foloseşte doar în faza de tăiere a pământului).
Tab. 8.
*500 m pentru cele tractate de tractor pe şenile şi 1000 m pentru cele tractate de
tractor pe pneuri.
- autoscreper elevator.
96
- săpături (deblee) pentru canale cu transportul pământului în depozit,
Fig.51
97
autoscrepere se cuplează cu o bară solidă de tractare de construcţie
specială; când cel din faţă sapă, cel din spate împinge iar când cel din
spate sapă, cel din faţă trage).
Fig. 52
Forma fâşiei din fig. 53-b are, ca şi în cazul săpării în trepte, rolul de a
uşura săparea în partea a doua a ciclului, când în benă există deja o cantitate de
pământ încărcat.
98
- în funcţie de fluxul de deplasare al utilajului: scheme eliptice (sau
circulare; fig.54-a) şi scheme în opt (fig.54-b),
Fig.53
Fig.54
99
Fig.55
100
În sistemul din fig.56 se poate realiza un rambleu cu gropi de împrumut
pe două laturi sau inversând încărcarea (Î) cu descărcarea (D) se poate realiza un
canal cu depozitare bilaterală a pământului.
60 qK u K t
Pe= [m3/h] (65)
Tc K a
în care:
Ku - coeficient de umplere,
Tc=ts+tp+td+tg+tm (66)
101
Ls
ts= (67)
vs
Ls٠b٠u٠α٠Ka = q٠Ku٠Kp
de unde rezultă:
q Kn K p
Ls= [m] (68)
b u Ka
unde:
Kp = 1,1-1,2
Lp
tp—durata de mers cu bena plină (tp= ),
vp
Ld
td - durata de descărcare şi împrăştiere a materialului (td= )
vd
Ld
tg - durata de întoarcere a utilajului cu bena goală (tg= )
vd
102
q Ku
Ld = [m] (69)
b h I
în care:
- td=0,5-1minute
- tm=0,2-0,8 minute
103
Fig.58 - 1- tractor; 2- lamă; 3- servomotoare cu ulei;
4- cadru de fixare a lamei; 5- articulaţie.
6. executarea de canale;
104
7. astuparea de tranşee în care au fost pozate diverse instalaţii sau a
gropilor de fundaţie;
Din cele de mai sus rezultă că buldozerele sunt nişte maşini de construcţii
aproape indispensabile în şantiere. Pentru a-şi îndeplini multiplele funcţii,
buldozerele vor avea lame de forme diverse şi aşezate în poziţii diverse.
105
Fig. 59
- lamă unghiulară; poate fi rotită în plan orizontal (echipament de angledozer)
sau în plan vertical transversal (echipament de tiltdozer) şi este reprezentată
în fig.60-b; se utilizează la săpări laterale, nivelări şi umpleri de gropi de
fundaţie sau tranşee;
- lamă tip cutie (sau pernă), folosită la umpluturi sau nivelări; în cazul unor
forme mai adânci ea poate lucra şi pe post de încărcător, făcând trecerea spre
acest tip de utilaj (fig.60-e).
106
Fig.60
Tab. 9 [24]
Productivitatea
Condiţii de lucru
tehnică de exploatare (%)
Teren orizontal 100
Teren cu pantă i=10% (la
60
deal)
Teren cu pantă i=10% (la
190
vale)
Teren cu pantă i=20% (la
250
vale)
107
Tăierea pământului se poate face în straturi de grosime constantă (fig.61-
a), în formă de pană (fig.61-b), sau în trepte (fig.61-c). Ultimele două procedee
pot scurta timpul de lucru la 0.3-0.4 din timpul procedeului a.
c
Fig.61
Pentru a anula sau reduce pierderile laterale se pot folosi şi lame speciale
(de exemplu, lamă cu aripi laterale, fig.63), se poate săpa şi împinge pământul
în tranşee (fig.64), sau se poate lucra simultan cu 2 până la 4 buldozere (distanţa
d între ele va fi de circa 50 cm la lucrul în pământuri coezive şi de 10-30 cm la
lucru în pământuri necoezive; fig.65).
108
Fig.62
Fig.63
1- pământ săpat – transportat cu lamă normală;
Fig.64
1- lamă; 2- pământ transportat.
109
Fig.65
1. scheme de săpare;
110
Fig.66
1- sens de deplasare cu săpare,
Fig.67
1- săpare şi împingere,
2- revenire în gol
111
Fig.68
1, 2- straturi săpate succesiv;
Fig.69
112
Realizarea de umpluturi sau acoperirea unor tranşee în care s-au pozat
instalaţii subterane ori a unor gropi de fundaţie (după realizarea fundaţiilor) se
poate realiza prin schemele următoare:
Fig.70
D- depozit provizoriu;
U- umplutură; F- fundaţie;
113
Fig 71
Fig.72
114
D- depozit provizoriu; U- umplutură; C- conductă sau altă instalaţie.
h l b
V [m3] (70)
2
Fig.73
Conform desenului:
h
l şi
tg
h2 b
V [m3] (71)
2 tg
60 V K t K p
Pe [m3/h] (72)
Tc K a
în care:
115
Ka- coeficient de afânare (se ia în considerare doar când se sapă
pământul din starea naturală; pentru împingerea pământului din depozite
provizorii, deja afânat, se ia Ka = 1;
60
nc (73)
Tc
Tc t s t p t î t g t m [min] (74)
în care:
116
Lungimea de săpare va trebui să asigure umplerea lamei cu volumul de
pământ (V) discutat mai sus.
V
Ls [m] (75)
bu
în care:
Tab. 10
Categoria terenului
I II III IV
Ntu (%) 100 120-128 147-154 172-181
117
Grederul poate fi tractat sau poate avea propulsie proprie (în care caz este
numit autogreder).
Fig.74
1- lamă greder; 2- lamă frontală; 3- scarificator.
- taluzări;
118
- deblee cu adâncimi de 1-3 m, cu realizarea de depozite laterale (distanţe
de transport de ordinul a 100-600 m).
Pământul săpat va avea categoriile I;II sau III sau va fi supus în prealabil
scarificării. Lama autogrederului poate executa mişcări foarte variate; ridicări,
coborâri, înclinări spre înapoi sau spre înainte, rotiri în plan orizontal (35°-40°)
sau vertical (15°- 900), poziţionări laterale pentru taluzare, etc.
Câteva din aceste poziţii ale lamei sunt prezentate în fig. 75.
Fig.75
119
Fig. 76
Fig. 77
120
- săparea de şanţuri cu paramente verticale (secţiune dreptunghiulară; fig. 78-
a);
- săparea de gropi de fundaţie rectangulare (de adâncime mică; fig. 78- c-sau
de adâncime mare; fig. 78- d);
- săpare gropi cilindrice (de adâncime mică sau mare; fig. 78- e;
- săparea de şanţuri foarte înguste pentru drenuri sau cabluri (sau pozarea
acestora fără săparea unui şanţ; fig. 78- f);
121
1- rolă cablu; 2- cuţit tip plug; 3- cablu pozat la cota de proiect; U- adâncime de
tăiere
Fig. 78
122
Fig. 79
Fig. 80
123
Fig. 81
Fig. 82
- pentru şanţuri largi se poate face săparea ca mai sus şi apoi se face
taluzarea cu alt utilaj (de exemplu autogrederul);
124
- pentru săpături înguste se poate utiliza un excavator cu cupă inversă de
formă trapezoidală sau o maşină universală de săpare dotată cu o astfel de
cupă (metoda se poate aplica până la adâncimi de ordinul a 1.50 m).
Fig. 83
125
Pentru gropile de fundaţie de adâcime mare (de tipul tranşeelor) se pot
utiliza excavatoare hidrulice cu cupă inversă cu braţ lung sau cu prelungitor
montat la braţ sau graifăre hidraulice adaptate săpării în aceste condiţii (braţ
telescopic poziţionat vertical, cupă în două piese de lăţimea viitoarei tranşei).
126
Fig. 84
127
cu elindă, lanţ gall şi racleţi, asemănător cu cel prezentat în fig. 81- b. Diferenţa
este că tranşeea realizată în acest caz va avea lăţimi de ordinul a 15-25 cm.
În cazul pozării unor cabluri sau drenuri fără realizarea unei tranşei
(procedeu descris în figura 78- f) se poate utiliza un tractor pe pneuri sau pe
şenile dotat cu un cuţit (plug) vibrator. Adâncimea de lucru (de pozare a
instalaţiei) este de până la 0.9-1.0 m.
- realizarea unor diguri, a unor terasamente pentru drumuri sau pentru căi
ferate;
- realizarea unor baraje din materiale locale sau a unor canale navigabile (în
zone relativ restrânse);
128
- compactarea fiecărui strat de pământ aşezat în lucrare.
- în spaţii largi.
129
Tehnologia ar putea fi diferită dacă s-ar utiliza mijloace de transport care
realizează şi împrăştierea (screpere sau remorci care pot descărca pământul pe la
partea inferioară a benei- vezi paragraful referitor la mijloace de transport).
- compresibilitatea;
- rezistenţa la tăiere;
Tab. 11
130
Atât valorile prea mari ale umidităţii pământului cât şi cele prea mici vor
duce la o compactare necorespunzătoare.
În spaţii restrânse se va face stropirea cu furtunul iar în spaţii largi cu
cisterna ataşată la tractor sau cu autocisterna (dotate cu o ţeavă transversală
perforată).
Cantitatea de apă de udare (A) se va hotărâ după analiza umidităţii
naturalea pământului (W). Udarea se va face la fiecare strat împrăştiat, înainte
de compactare cu circa 1-2 ore pentru pământurile nisipoase sau prăfoase şi cu
circa 24 ore pentru cele argiloase. Se poate utiliza relaţia următoare:
u wopt w
A [m3 apă/m3 umplutură] (76)
1000 w
în care:
131
- reducerea permeabilităţii (porozităţii) şi sensibilităţii la umezire ulterioară.
ue 100
D [℅] (77)
u max
în care:
n
ue [KN/m3] (78)
w
1
100
în care:
Tab. 12
D mediu D minim
Natura lucrării
ρue ρue
% %
(kg/m3) (kg/m3)
Fundaţii la clădiri de
95 1,650 92 1,650
locuit
Fundaţiile la obiective
industriale cu procese 98 1,700 95 1,650
de lucru nuaede
Unde:
132
ρue- densitatea în stare uscată efectiv realizată prin compactare (kg/m3).
Fig. 85
133
La compactarea unuia dintre sectoarele de lucru se vor compacta fâşii de
lăţime egală cu lăţimea activă a utilajului, care se vor suprapune între ele pe 15-
25 cm (vezi fig. 14, suprapunerea „s”).
L B ha
nt (79)
0 .9 G
în care:
134
În cazul compactării prin batere toate utilajele (maiuri, plăci vibrante, ...)
au o acţiune dinamică.
Fig. 86
135
Compactoarele cu role cilindrice din oţel pot fi lestate cu apă (roţile sunt
cilindri goi în ineriorul cărora se poate introduce apă prin nişte orificii cu capace
etanşe).
Fig. 87
136
Crampoanele trebuie să dea pe terenul compactat următoarele presiuni
aproximative:
Tab. 13
137
Fig. 88
138
Există o gamă largă de compactoare vibrante:
139
Mai
Placa vibratoare
motor
500-3000 kg
Fig. 89
Fig. 89
Modul de lucru cu maiul sau cu placa grea este prezentat în fig. 90.
140
Fig. 90
141
Fig. 91
Fig. 92
142
Productivitatea compactoarelor care lucrează prin cilindrare (rulare) se
poate exprima cu relaţia următoare:
Pe
B s h v K T [m3/h] (80)
1000 n
în care:
Pe
B s v K t [m2/h] (81)
1000 n
60 L s h f K t
2
Pe [m3/h] (82)
n
în care:
143
Fig. 93
De cele mai multe ori după executarea săpăturilor grosiere este necesară o
finisare a suprafeţelor rezultate:
Nivelarea mecanizată se poate realiza prin mai multe treceri ale utilajului
folosit pe aceiaşi suprafaţă (maxim 3 treceri).
144
cu buldozer (cu lama poziţionată în planul pe care se deplasează utilajul, pe
pneuri sau pe şenile); lama poate fi în poziţia normală sau ca echipament de
angledozer);
- scheme circulare;
Fig. 94
A- suprafaţa de nivelat;
145
2- schema circulară pe direcţie perpendiculară.
Fig. 95
- cu maşină universală de săpat, cu braţ telescopic şi cupă lată (ca mai sus).
146
Fig. 96
147
Şpraiţurile pot fi executate din lemn sau din oţel (şpraiţuri mecanice cu
filete stânga-dreapta sau şpraiţuri hidraulice).
Cadrele care ţin locul şpraiţurilor pot fi executate din lemn sau din oţel.
4c
h [m] (83)
u
în care:
Fig. 97
Tab. 14 [26]
148
Argilă 1:0,35 1:0,67 1:0,50 1:0,67
Löess 1:0,50 1:0,75 1:0,50 1:0,75
Şisturi compacte 1:0,10 1:0,25 1:0,10 1:025
Pentru săpături ce pot sta deschise un timp mai lung panta taluzului va fi
de maxim 1:1 (sau cu valori mai mici: 1:1.25, 1:1.5, …).
- săpătura în taluz nu este posibilă (de exemplu, realizarea unei tranşee pentru
o conductă de apă sau electrică pe strada unei localităţi);
149
Fig. 98
Fig. 99
150
Fig. 100
Fig. 101
151
Palplanşele pot fi de mai multe tipuri:
Fig. 102
152
- în cazul săpării în pământuri argiloase se recurge la sprijiniri cu dulapi
orizontali (cu sau fără interspaţii, în funcţie de coeziunea pământurilor şi
starea lor de fisurare; fig. 102);
Fig. 103
Spraiţurile ar putea fi înlocuite cu cadre din lemn sau oţel iar dulapii
verticali şi riglele orizontale cu panouri metalice.
Dulapii şi palplanşele se introduc în teren prin batere (cu soneta) sau prin
vibrare (vibrosoneta).
153
Pentru sprijinirea unor tranşee foarte adânci (de ordinul a 10 m sau mai
mult) şi înguste (sub 1 m ) se poate recurge la soluţia de „sprijinire” cu noroi
betonitic, descrisă într-un paragraf anterior.
Fig. 104
3.15 EPUIZMENTE
Unele tipuri de lucrări se pot executa sub apă (de exemplu unele betonări)
iar altele trebuie să fie realizate la uscat.
154
Pentru a realiza un epuizment eficient este necesar să se cunoască natura
terenului şi să se estimeze debitul de apă care se va infiltra în zona de lucru.
Determinarea acestor caracteristici importante se face utilizând cunoştinţele
specifice hidraulicii subterane, hidrogeologiei şi geotehnicii.
Evacuarea apei din gropile de lucru se poate realiza prin două procedee:
155
Pentru a realiza epuizmentul direct, se vor realiza pe suprafaţa gropii de
fundaţie sau a tranşeelor pentru pozarea de instalaţii puţuri colectoare. Acestea
se poziţionează în afara amprizei fundaţiei sau a zonei de poziţionare a
conductelor, cablurilor, etc. Suprafeţele de teren din zona puţurilor colectoare
vor avea pante de 1.5-2% către acestea (figura 105).
Fig. 105
156
Fig. 106
157
etc.). Pomparea se poate face cu câte o pompă din fiecare puţ colector sau cu o
pompă dintr-un grup de puţuri colectoare apropiate.
158
- în tubul filtrant se introduce conducta de aspiraţie cu sorb sau pompa
submersibilă (3), în funcţie de soluţia aleasă şi de adâncimea la care se află
apa subterană;
Fig. 107
159
Fig. 108
160
Fig. 109
161
Pentru executarea săpăturilor sub apă se pot folosi trei grupe mari
de tehnologii :
3 – cu utilaje plutitoare :
162
Draga cu cupe (fig. 110) are ca organ de lucru o elindă (braţ) pe care se
deplasează un număr de cupe fixate pe un lanţ Gall (asemănător lanţului de la
biciclete). Elinda se poate înclina la diferite unghiuri pentru a ajunge la
adâncimea de lucru (adâncime limitată de unghiul de lucru maxim şi de
lungimea elindei). Pe partea inferioară a acesteia coboară cupele goale iar pe
partea superioară urcă cupele pline. La capătul superior al elindei, materialul din
cupe este răsturnat într-un buncăr, din care este descărcat gravitaţional în nava
de transport (şlep, şalandă hidroclap, etc).
Fig. 110
163
în material solid a suspensiei transportate pe conductă (ca ordin de mărime este
de circa 10 %).
164
CAPITOLUL 4
Cofrajele reprezintă construcţii din lemn, metal sau alte materiale, în care
se toarnă betonul în aşa fel încât după priză şi întărire să se obţină formele şi
dimensiunile din proiect ale elementului de construcţie.
165
c) să nu se deformeze prea mult datorită încărcărilor şi variaţiilor de
temperatură, umiditate sau la turnarea şi compactarea betonului;
d) să fie suficient de etanşe pentru a nu permite pierderea de apă sau lapte de
ciment din masa betonului;
e) să nu atace betonul şi nici să nu fie atacate de către acesta, să nu adere la
masa betonului;
f) să fie astfel alcătuite încât să permită o decofrare uşoară, fără degradări ale
panourilor de cofraj şi ale betonului;
g) să poată fi folosite de cât mai multe ori, corespunzător tipului de cofraj;
h) să permită realizarea feţei aparente a betonului de calitatea şi aspectul dorit.
După modul de funcţionare şi reutilizare cofrajele se clasifă în:
166
Datorită consumului mare de materiale pe care îl reclamă, cofrajele fixe
se folosesc din ce în ce mai puţin, numai în cazurile în care folosirea altor tipuri
mai avantajoase nu este posibilă (de exemplu în cazul construcţiilor mai
complicate). În aceste cazuri se va căuta să se recupereze, la decofrare, în cât
mai mare măsură, materialele utilizate.
Cofrajele fixe se pot utiliza pentru turnarea unor fundaţii, pereţi, stâlpi,
grinzi, planşee şi în special pentru realizarea unor elemente de construcţii de
formă complicate.
167
Utilizarea cofrajelor de inventar demontaile reprezintă o cale de execuţie
industrializată a structurilor de beton.
168
Cele mai utilizate cofraje demontabile sunt:
a) Cofraje glisante
Cofrajele glisante se asamblează o singură dată, la începerea construcţiei
şi apoi se deplasează continuu până la formarea întregii construcţii. Cu ajutorul
lor se pot realiza elementele verticale ale construcţiei.
169
hidraulică (3) ce se poate căţăra pe tijele de oţel (4) care sunt încastrate în masa
betonului.
b) Cofraje căţărătoare
170
Sunt utilizate la cofrarea barajelor de beton, a pereţilor ecluzelor, a
zidurilor de sprijin, etc.
171
c) Cofraje suspendate
172
- turnul central (3) (bob), de care cu ajutorul unor scripeţi (4) este prinsă
podina de lucru şi care mai serveşte şi pentru transportul pe verticală al
materialelor necesare betonării.
Acest tip de cofraje se utilizează la betonarea coşurilor industriale, a
rezervoarelor, a castelelor de echilibru, trunuri de răcire, etc.
d) Cofraje rulante
La aceste cofraje deplasarea se face pe orizontală, folosind în acest scop
trenuri de rulare. Procedeul se foloseşte la betonarea elementelor de construcţii
de dimensiuni constante pe lungimi mari sau pe mai multe travei (de exemplu
galerii, pânze subţiri pentru hale industriale,etc.).
173
Cofrajele rulante sunt eficiente dacă se pot refolosi de cel puţin 20 de ori.
a) Cofraje pierdute
Cofrajele pierdute îndeplinesc funcţia de tipar pentru turnarea betonului
şirâmăn apoi înglobate în masa betonului, conlucrând uneori şi la asigurarea
capacităţii portante a structurii sau la asigurarea izolării termice.
a2) Cofraje din tuburi de beton – permit realizarea unor elemente de beton armat
în condiţii avantajoase.
a3) Cofraje din dulapi de beton armat precomprimaţi. Aceste cofraje se folosesc
la realizarea planşeelor. Faţa superioară a dulapilor, care apoi se va suprabetona,
174
se lasă rugoasă. Astfel de dulapi se folosesc şi pentru sprijinirea a excavaţiei
galeriilor hidrotehnice şi uneori se înglobează apoi în căptuşeala definitivă de
beton armat. Se pot realiza şi galeriile de alimentare la ecluze.
a. Încărcări permanente
- greutatea proprie a cofrajului şi a elementelor de legătură, calculate pe baza
greutăţii specifice a materialelor folosite; γ = 750 daN/m3 pentru cherestea; γ
= 850 daN/m3 pentru placaje;
- greutatea betonului proaspăt; se va considera greutatea specifică a betonului
proaspăt 2400 daN/m3 în cazul îndesării manuale sau a vibrării uşoare şi
2450 daN/m3 în cazul vibrării energice;
175
- greutatea oţelului folosit ca armătură se va adăuga după caz la greutatea
betonului.
b. Încărcări utile
- provenite din greutatea oamenilor şi a căilor de circulaţie de pe cofraj; se
consideră 250 daN/m2 pe proiecţia orizontală a cofrajului;
- provenite din greutatea utilajelor care transportă betonul; se va considera o
încărcare concentrată de 130 daN în cazul transportului cu roaba şi 250 daN
în cazul transportului cu tomberonul; dacă se folosesc alte mijloace de
transport se va considera încărcarea corespunzătoare mijlocului respectiv de
transport.
c. Împingerea betonului proaspăt asupra cofrajelor
Această încărcare depinde de modul de compactare, de viteza de turnare,
de viteza de priză a betonului, de temperatura mediului ambiant. În general
formulele de calcul nu pot ţine seama de toate aceste elemente.
1) În zona de influenţă a vibrării (0 < h < h1) respectiv (0 < t < tc), unde
betonul proaspăt se comportă ca un lichid greu cu greutatea specifică
corespunzătoare γb, presiunea laterală se determină cu relaţia:
pb h (84)
unde:
hvt (85)
în care:
176
t = timpul trecut de la începerea turnării, în ore;
V
v , (86)
TS
în care:
177
minime de 2 daN/cm2 (tc ≤ t ≤ Ti) presiunea laterală a betonului se determină cu
relaţia:
t t tc
p v Ti t b c sin (87)
Ti t c Ti
în care:
Tab. 15
178
În fig. 119 pmax reprezintă valoarea presiunii maxime care se obţine
pentru t = tmax şi h = hmax = v x tmax. Valoarea lui pmax se poate calcula în funcţie
de viteza de turnare a betonului, cu o relaţie de forma:
viteza de turnare
179
e) Încărcarea dată de presiunea vântului
Se pune tot mai mult baza pe utilizarea armăturii din oţel de calitate
superioară, care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
180
- să aibă plasticitate suficientă pentru prelucrarea prin îndoire;
- armătură flexibilă;
- armătură rigidă;
181
- oţeluri beton superioare: PC 52; PC 60; PC 90; sîrmă trasă netedă
pentru beton (STNB) şi sîrmă trasă profilată pentru beton (STPB),
sârmă pentru beton precomprimat SBPI (lisă) şi SBPA
(amprentată).
182
- din carcase spaţiale sudate, realizate din bare rotunde şi din
profile laminate.
- fasonarea armăturilor;
- asamblarea armăturilor,
- îndreptarea armăturii;
183
Îndreptarea armăturii subţiri (d < 12 mm) livrată în colaci se face în
mod avantajos cu maşini specializate. Pentru şantierele cu volum de lucrări
relativ mic, se face cu trolii. La întindere alungirea maximă nu trebuie să
depăşească 2 mm/m.
184
Astfel lungimea de fasonare a barei va fi:
n
L f L p Li
i 1 (90)
d
45 L
2 (91)
90 L d (92)
3d
180 L
2 (93)
185
Maşina poate îndoi simultan pachete de bare subţiri. În acest caz barele se
aşează una peste alta şi se prind cu cleme.
- sudare;
186
Se realizează prin alăturarea şi petrecerea celor două bare şi legarea lor pe
porţiunea comună cu sîrmă arsă de 1mm grosime.
Eforturile din armătură sunt transmise betonului prin aderenţă apoi din
beton sunt trecute prin aderenţă asupra barei a doua.
n Aa c n u ls a
(94)
unde:
Aa - aria armăturii;
σc - limita de curgere;
u - perimetrul barei;
ls - lungimea de suprapunere;
d c
ls
4 a (95)
Într-o secţiune se înnădeşte cel mult 25% din aria totală a armăturii
longitudinale de rezistenţă întinse (etrieri îndesiţi la de ≤ 10 cm)
187
Tab. 16 Lungimi de suprapunere (exprimate în diametre ale barei, d)
Barele din oţel-beton se pot înnădi prin sudură prin următoarele procedee:
- în baie de zgură;
- în semimanşon recuperabil.
188
d 1 d 2 2 mm (96)
4.3.2.2.Asamblarea armăturilor
189
- se pot utiliza eficient oţelurile superioare;
190
- după tipul construcţiei: betoane pentru baraje de greutate, stăvilare,
galerii, conducte,canale, structuri de rezistenţă, etc.;
- să fie impermeabile;
191
a) Apa (SREN 1008/2003)- care trebuie să fie de calitate
corespunzătoare, fără suspensii mâloase, fără săruri minerale concentrate, fără
acizi sau baze dizolvate în ea. În ordinea calităţii, este bună pentru prepararea
betonului: apa folosită, apa de pâraie şi izvoare naturale, apa din râuri şi lacuri.
Se admite şi apă tehnologică recuperată.
192
- pentru betoanele care lucrează în mediu marin sau în mediu agresiv
chimic se folosesc cimenturi unitare sau cimenturi rezistente la sulfaţi (SR I
32,5, SR II A-S 32,5,…).
Nisipurile se împart la rândul lor în următoarele sorturi: 0-1 mm; 1-2 mm,
2-4 mm şi 4-8 mm.
193
Proporţiile în care trebuie să se găsească nisipul şi agregatele grosiere în
masa betonului diferă în funcţie de rezistenţa la care trebuie să ajungă betoanele
după întărire.
Φmax≤ 1/4 D
Φmax≤ d - 5mm (97)
Φmax≤ 1,3 c
194
- la şpriţ-beton, 16 mm;
- la torcret, 8 mm;
d) Aditivii
195
utilizaţi sub formă de pulbere, în care caz aditivul se amestecă în prealabil cu
cantitatea de ciment.
- întârzietori de priză;
- impermeabilizatori;
196
diametrul maxim al pietrei concasate (dmax). Gradul de sfărâmare se poate
calcula cu relaţia:
Dmax
ks
d max (98)
- concasoare cu fălci;
- concasoare cu valţuri;
197
Concasoarele cu fălci realizează sfărâmarea materialului prin
strivire între o falcă fixă şi una mobilă. Se deosebesc concasoare cu oscilaţie
simplă (fig.124) la care materialul este sfărâmat prin apropierea şi îndepărtarea
periodică a două fălci şi concasoare cu oscilaţie compusă- numite şi concasoare
granulate la care falca mobilă pe lângă mişcarea de apropiere execută şi o
mişcare de translaţie de sus în jos ajutând astfel la înaintarea şi sfărâmarea
materialului.
198
În concasoarele cu valţuri (fig. 126) materialul este concasat între două
valţuri orizontale de diametru 50-60 cm, care se rotesc în sens contrar. Unul din
valţuri se roteşte în lagăre fixe iar celălalt în lagăre glisante, legate cu arcuri de
amortizare, care feresc concasorul de distrugere în cazul când pătrund materiale
prea dure între valţuri. Concasoarele cu valţuri se utilizează la concasarea
mijlocie şi măruntă.
199
Concasoarele (morile) cu ciocane (fig. 127) sparg materialul prin
impactul produs de o serie de ciocane aflate în mişcare de rotaţie.
Sortarea agregatelor
200
mai multe, cu dimensiuni ale ochiurilor conforme normativului pentru agregate,
amintit mai sus.
g1 g g2 g
1 2
g g g (99)
8 14
n
R R (100)
201
Fig. 129 Schema ciurului cilindric rotativ
202
După modul de acţionare, ciururile vibratoare pot fi cu impulsuri, cu
inerţie, cu excentric şi electrovibratoare.
Ciurul plan inerţial este format din sitele (1) montate pe batiul (2) care
este antrenat de arborele (3) pe care se găsesc discurile cu greutăţi excentrice (4)
şi volantul (5). Sistemul se sprijină pe arcurile (6) şi este antrenat de motorul
(7).
203
La şantierele situate în apropierea balastierelor sau carierelor se pot folosi
eficient instalaţiile mobile de concasare-sortare, alcătuite dintr-un cadru remorcă
pe patru roţi, un motor Diesel, un concasor cu fălci, ciur cilindric rotativ cu trei
compartimente şi transportor cu bandă pentru alimentarea concasorului. Poate
avea o productivitate de câţiva m3/oră.
Spălarea agregatelor
204
În cadrul fabricilor de betoane se folosesc instalaţii complexe pentru
spălarea agregatelor, cu productivităţi ridicate.
205
Fig. 134 Schema calitativă a unei staţii de concasare-sortare cu trei trepte
206
Clasorul hidraulic execută atât separarea nisipului de apa murdară cât şi o
sortare a nisipului prin sedimentare.
207
b) După felul în care se realizează amestecul, se deosebesc:
208
Aceste utilaje au o construcţie relativ simplă, dar nu pot asigura
prepararea corespunzătoare a betoanelor vârtoase, fiind folosite în special pentru
prepararea betoanelor plastice.
Acest malaxor este alcătuit dintr-o tobă (1) de 50-180 l care se sprijină pe
osia (axul) (2) fixată pe traversa (3), cadrul (4), sprijinit pe roţile (5), maneta
(6), pinionul (7) şi coroana dinţată (8) montată pe tobă.
209
ajutorul unui motor electric. În timpul rotirii, paletele din interior antrenează
componentele realizând astfel amestecul prin cădere liberă.
Se compune din trenul de rulare (1) pe pneuri, şasiul metalic (2), toba
dublu tronconică (3) cu capacitatea cea mai întâlnită de 250 l şi 500 l,
nebasculantă, schipul de încărcare (4) şi calea de rulare (5).
210
Schipul este acţionat de un motor electric. În poziţia inferioară se încarcă
iar în poziţia superioară se descarcă automat prin basculare sau prin golire de
fund. În timpul amestecării toba se roteşte şi paletele elicoidale din interior ajută
la omogenizarea amestecului prin cădere liberă.
Este format din toba (1) care sprijină pe traversa (2) prin intermediul unor
role de susţinere şi cadrul metalic (3). Rotirea se realizează cu un motor electric
prin intermediul coroanei dinţate (4) fixată pe tobă. Bascularea se execută cu
211
ajutorul cilindrului hidraulic de forţă (5) Procesul de amestecare este favorizat
de prezenţa în interiorul tobei a 12 palete de formă specială asigurând o
amestecare mai bună faţă de celelalte malaxoare cu cădere liberă.
212
În timpul rotirii arborilor, paletele antrenează particulele de material din
cuvă, realizând astfel omogenizarea amestecului.
- malaxoare în echicurent;
- malaxoare în contracurent;
- malaxoare planetare;
- turbomalaxoare;
- malaxoare turboplanetare.
1) Malaxoarele în echicurent
213
Aceste malaxoare sunt caracterizate prin faptul că atât arborele cu palete
(1) cât şi cuva (2) de amestecare se rotesc în acelaşi sens, cu viteze diferite,
arborele cu 40 rot/min iar cuva cu 20 rot/min.
2) Malaxoarele în contracurent
3) Malaxoarele planetare
214
Fig. 142 Schema malaxorului planetar
Sunt alcătuite din cuva fixă (1), suportul rigid (2) montat pe un arbore
vertical şi axele cu palete (3) care se rotesc împreună cu suportul în jurul
arborelui şi în acelaşi timp în jurul axei proprii. Materialele încărcate pe la
partea superioară a cuvei sunt amestecate energic de palete, fiind descărcate
după omogenizare pe la partea inferioară a cuvei. Capacitatea cuvei este
cuprinsă între 250-500 l, iar productivitatea între 6,6 m3/h şi 40 m3/h.
4) Turbomalaxoarele
Turbomalaxoarele sunt alcătuite din cuva fixă (1), cilindrul de tablă (2)
care elimină zona centrală în care malaxarea ar fi minimă, rotorul (3) pe care
sunt fixate elastic paletele de amestecare (4) şi paletele (5) şi (6) pentru răzuirea
cuvei. Dispunerea paletelor de amestecare la diferite distanţe de axa rotorului,
precum şi asigurarea unor unghiuri de înclinare atât în plan orizontal cât şi
215
vertical, realizează o amestecare foarte intensă a materialelor care se încarcă pe
la partea superioară a cuvei. Betonul preparat se descarcă pe la partea inferioară
prin deschiderea unui sector circular.
3.6 V K b K t
P [m3/h] (101)
Tc
216
Kb = 0.65-0.70;
Kt = 0.85;
TD tî ta td tr [s] (102)
td = timpul de descărcare;
217
la descărcare. Un alt model este prezentat la paragraful referitor la fabrici de
beton.
218
Prepararea betoanelor în fabrici centralizate asigură controlul permanent
şi riguros al calităţii betoanelor şi reducurea preţului de cost al acestora.
Fabricile de beton pot livra beton proaspăt (sub formă de pastă) sau beton
în amestec uscat.
Există şi fabrici de beton care deservesc mai multe şantiere sau fabrici ale
unor producători independenţi, care au drept activitate livrarea de beton ca
marfă.
219
Fig. 145 Schema de organizare a unei fabrici de beton într-o singură treaptă
220
Buncărele pentru agregate şi ciment sunt în general metalice. Dozarea
elementelor componente se poate face în volum sau în greutate. La dozarea
volumetrică se impune efectuarea periodică a unui control al dozei prin
cântărire, deoarece se pot schimba între timp unele caracteristici cum sunt
umiditatea, gradul de afânare, etc.
221
La prepararea betoanelor după schema tehnologică în două trepte, se
realizează în prima etapă amestecul materialelor componente uscate şi în etapa a
doua amestecarea lor cu apa şi aditivii în interiorul unui turbomalaxor sau într-
un malaxor dublu tronconic basculant de mare capacitate. Fabricile de beton în
două trepte sunt semimobile sau mobile şi au productivităţi mai reduse decât
cele într-o singură treaptă. Ele au gabarite reduse şi se pot deplasa uşor de la un
şantier la altul.
în varianta a doua – cimentul, aditivii şi apa sunt dozate separat; apoi acestea
sunt amestecate cu agregatele într-un malaxor cu palete. Betonul astfel
preparat este descărcat într-un mijloc de transport sau într-o pompă de beton.
222
Fig. 148 Schema procesului tehnologic de preparare continuă a
betonului - Varianta I
betonului - Varianta II
223
În principiu, alegerea soluţiei optime privind tipul de fabrică de beton se
face pe baza următoarelor criterii:
224
c) În vederea evitării începerii prizei betonului, înaite de punerea sa în
operă, este necesar ca durata operaţiilor de încărcare, transport şi descărcare să
se înscrie în limitele stabilite de normative în funcţie de temperatura
amestecului de beton şi de tipul de ciment folosit.
Tab. 17
- cu automalaxoarele de;
- cu autoagitatoarele.
225
de rotaţie de 4-5 rot/min, prevăzută în interior cu două palete elicoidale având
rolul de a malaxa betonul gata preparat, în timpul transportului pentru a se evita
segregarea.
226
Automalaxoarele preiau în general de la fabrica de beton amestecul uscat
dozat corespunzător pentru clasa de beton iar în timpul transportului se adaugă
cantitatea de apă şi aditivii necesari amestecului (componente preluate dozate
tot de la fabrica de betoane, în rezervorul 6), lucru care se face cu circa 15
minute înaite de a ajunge la punctul de descărcare. Acest procedeu permite
mărirea distanţei de transport şi prepararea unor betoane de bună calitate.
227
Schema pompei de beton cu piston
228
Fig. 152 Schema instalaţiei pentru transportul pneumatic al betonului
229
Prin punerea în operă a betonului se înţelege ansamblul de operaţiuni prin
care betonul se introduce (se toarnă) în cofraje şi se compactează. Atât modul de
turnare cât şi procedeul de compactare depind de tipul elementului de
construcţie, de caracteristicile betonului proaspăt şi de mijloacele de care se
dispune pentru compactare.
230
i) rezistenţa şi stabilitatea elemnetelor de susţinere, existenţa şi
corecta montare a contravântuirulor pe cele două direcţii, corecta rezemare şi
fixare a susţinerilor, existenţa dispozitivelor de decofrare, a tălpilor pentru
repartizarea presiunilor pe teren (dacă este cazul);
Cofrajele din lemn, betonul vechi şi zidăriile vor fi bine udate cu apă de
mai multe ori, cu 2-3 ore înainte şi imediat înainte de turnarea betonului iar apa
eventual rămasă în denivelări va fi îndepărtată (de exemplu, prin suflare cu aer).
231
Se interzice începerea betonării înainte de efectuarea verificărilor şi
măsurilor indicate anterior.
232
7. Turnarea betonului de la înălţime mai mare de 1,5 m se va face prin
tuburi alcătuite din tronsoane de formă tronconică sau prin jgeaburi.
233
15. Timpul maxim între betonările a două straturi suprapuse, fără a
periclita caracterul monolit se admite, în general, mai mic decât durata de
începere a prizei, depinzând de natura cimentului şi de temperatură.
234
procesul de tasare a betonului proaspăt introdus în aceştia şi în acelaşi
timp pentru a se asigura o bună legătură între betonul nou şi cel vechi;
b) grinzile şi plăcile care vin în legătură se vor turna pe cât posibil în acelaşi
timp (de exemplu la planşee pe grinzi);
c) turnarea grinzilor se va face în straturi orizontale;
d) la turnarea plăcilor se vor folosi repere dispuse pe cofraj la distanţe de
maximum 2,0 m pentru a se asigura respectarea grosimii prevăzute în
proiect.
3. Betonarea elementelor masive
235
g) Betonarea elementelor masive se va face în straturi orizontale de 20-50cm
grosime, astfel încât suprapunerea straturilor să se facă înainte de
începerea prizei cimentului din stratul inferior. În cazurile necesare se vor
folosi aditivi întârzietori de priză.
h) În cazul în care s-a produs o întrerupere a betonării mai mare, depăşindu-
se timpul de începere a prizei, reluarea turnării este permisă numai după
ce rezistenţa la compresiune a betonului turnat a ajuns la cel puţin 12
daN/cm2 (structura în formare să poată prelua încărcările).
i) La reluarea turnării betonului la o vârstă la care rezistenţa la compresiune
a depăşit 12 daN/cm2, rosturile de lucru se tratează. Acest tratament
constă în spălarea cu apă sub presiune pentru îndepărtarea laptelui de
ciment şi realizarea unei suprafeţe rugoase pe care betonul din noul strat
să adere cât mai bine, apoi se toarnă un strat de mortar de 2-3cm,
mortarul având 500-600 kg ciment/m3.
j) În cazul turnării unui beton proaspăt peste un beton întărit, suprafaţa
acestuia se şpiţuieşte cu ciocanul de abataj sau se buciardează manual,
după care se spală cu apă sub presiune şi se suflă cu aer comprimat.
236
Prin vibrarea betonului, se reduc forţele interioare de coeziune şi betonul
se transformă dintr-un corp plastic, într-un fluid greu, care curgând umple
complet cofrajul şi faţa sa se orizontalizează iar aerul este expulzat în exterior.
237
-legarea straturilor de beton prin pătrunderea pe maxim 10 cm a
vibratorului în stratul turnat şi compactat anterior;
Fig. 154
238
Compactarea prin vibrarea de suprafaţă se utilizează la prefabricate sau
chiar la betoane turnate monolit cu suprafaţă mare şi grosime de maxim 35 cm
(de exemplu: pereţi sau planşee prefabricate, etc.).
Fig. 155
239
2.Compactarea prin vacuumare
Procedeul este util pentru betoane cu raport A/c mai mare de 0,45.
Se pot vacuuma şi elemente de beton mai groase (50 cm) dar efectul
procedeului scade rapid în adâncime.
240
Fig. 156 Schema instalaţiei de vacuumare [29]
3.Vibrovacuumarea
4.Torcretarea
241
Şpriţbetonul se poate aplica pe un element de construcţie existent sau pe
suprafaţă stâncoasă (eventual acoperită cu plasă metalică), în straturi de 5-20 cm,
de la o distanţă de 60-120 cm.
5.Presarea
242
Presarea se poate realiza cu ajutorul unei piese grele postate pe suprafaţa
betonului proaspăt turnat sau cu ajutorul unei prese (mecanice, hidraulice,
pneumatice). Presiunea aplicată va fi de 50-200 daN/cm2 (5-20 n/mm2). Totuşi,
cele mai bune rezultate se obţin prin combinarea presării cu vibrarea
(vibropresare), ca în figura 4.47
6.Laminarea
243
Fig. 159 Procesul de laminare a betonului
Turnarea betonului sub apă se face în spaţii unde apa este stătătoare sau a
fost adusă în această stare în ajutorul cofrajelor. Betonul nu trebuie să cadă liber
prin apă şi se va turna continuu.
244
Betonarea cu tubul se poate face cu tubul mobil, în straturi succesive cu
grosimi de 40 – 50 cm, sau cu tubul fix (în cazul unor suprafeţe mai reduse a
elementului de beton care se va turna). În această a doua situaţie capătul tubului
va fi menţinut în permanenţă în masa betonului proaspăt turnat, la o adâncime ht
de circa 40 – 50 cm. La finalul betonării se va turna o cantitate suplimentară de
beton, pentru a înlătura stratul superior care a fost în contact cu apa.
Betonarea cu cutia cu fund mobil (fig. 161) se face prin coborârea cu
macaraua a unei cutii închise şi prin eliberarea şarjei de beton direct deasupra
suprafeţei de turnare prin acţionarea de la suprafaţa apei, prin intermediul unui
cablu, a fundului mobil. Pentru betoanele turnate sb apă este necesară mărirea
dozajului de ciment pentru a compensa eventualele pierderi prin spălarea lui de
către apă.
Colgroutul este un mortar coloidal vâscos realizat prin amestecarea
apei cu cimentul într-un malaxor special şi apoi amestecarea forţată a acestei
suspensii cu nisipul. Mortarul obţinut este fluid, aderent, slab permeabil şi nu se
combină cu apa din mediul înconjurător, putând fi pus în operă sub apă.
Fig. 161
245
Dintre procedeele pe bază de colgrout cel mai utilizat este procedeul
colcret. Acesta constă în injectarea cu mortar a unei mase de agregat cu
dimensiuni mai mari de 40mm. Colgroutul dislocuieşte apa şi umple golurile
dintre aggregate, rezultând un beton cu o contracţie scăzută şi cu rezistenţă
ridicată (fig. 162).
Fig. 162
246
Acest procedeu mai poate fi utilizat şi la turnarea de construcţii masive
sub apă. Pentru lucrări mai puţin importante se pot utiliza şi saci de iută umpluţi
cu beton.
247
Udarea începe după 2-12 ore de la turnare în funcţie de tipul de ciment
utilizat şi temperatura mediului, dar numai după ce betonul este sufficient de
întărit pentru ca prin această operaţie să nu fie antrenată pasta de ciment.
248
Decofrarea betoanelor
249
112% Rc28 - pentru deschideri între 6-12m şi 115% Rc28 - pentru
deschideri mai mari de 12m);
e) nu este permisă îndepărtarea popilor de siguranţă ai unui planşeu aflat
imediat sub altul care se cofrează sau se betonează;
f) după decofrarea oricărei părţi de construcţie se va proceda, de către
conducătorul tehnic al lucrării, delegatul beneficiarului şi eventual de
către proiectant la o examinare amănunţită a tuturor elementelor de
rezistenţă ale structurii, încheindu-se un proces verbal în care se vor
consemna calitatea lucrărilor şi eventualele defecte constatate şi
aprecierea importanţei lor. Este interzisă efectuarea de operaţii de orice
fel înainte de această examinare.
În cazul în care se constată defecte importante (goluri, zone segregate sau
necompactate), remedierea acestora se va face numai pe baza detaliilor
acceptate de proiectant şi cu supravegherea conducătorului tehnic al lucrării şi
delegatului beneficiarului (dirigintelui/inspectorului de şantier).
250
Această acţiune se datorează:
Tab. 19
Zona de salinitate
Nr. Cap
Natura agresivităţii Sulina- Sf.
Midia-
crt. Gheorghe-
Sf. Gheorghe Vama
Cap Midia
Veche
Agresivitatea apei
1 2-3% 3,1-10% 10,1-18%
marine
Agresivitatea
2 0-3% 3,1-5% 5,1-15%
atmosferei
3 Agresivitatea solului 3-4,5% 4,6-15% 15,1-27%
251
Regimurile de expunere la agresivitate a construcţiilor situate în zona
litoralului sunt următoarele:
Tab. 20
252
3 Agresivi- Părţile construcţiilor
tatea din beton din zona
solului în care au loc
infiltrări ale apei de
mare, se consideră
că sunt solicitate ca
şi betonul de sub
apă
În cazul elementelor având părţi expuse concomitent în două sau trei din
regiunile din tabelul de mai sus, se va considera întregul element în condiţiile
cele mai severe.
Tab. 21
Zona de salinitate
Regim
Nr. Natura Sulina- Sf.
de expu- Beton Cap Midia-
crt agresivităţii Sf. Gheorghe-
nere Vama Veche
Gheorghe Cap Midia
N - Sl Sl
Agresivi-
Simplu - Sl Sl
1 tatea apei de M
Armat - Sl I
mare
S - Sl I
Agresivi- N - - -
2 tatea M - Sl Sl
atmosferică S - Sl I
I - agresivitate intensă,
Sl - agresivitate slabă
253
Condiţii tehnice privind compoziţia betoanelor
Tab. 22
254
Dozajul minim se va mări cu circa 10% în cazul folosirii agregatelor
0÷16mm.
255
La proiectarea elementelor de beton armat cu o expunere severă în
atmosfera marină, deschiderea de calcul a fisurilor se va considera de maxim
0,1 mm dacă acestea nu sunt protejate anticoroziv.
256
La executarea lucrărilor din beton şi beton armat se vor lua măsuri pentru
obţinerea gradelor de inpermeabilitate prescrise precum şi pentru obţinerea unor
betoane fără segregări sau rosturi de lucru care constituie ulterior căi de acces
pentru agenţii agresivi în masa betonului şi către armătură.
257
acoperindu-se complet suprafaţa.
258
Se consideră timp friguros, perioada când temperatura aerului scade sub
+50C. În condiţiile ţării noastre, în general, perioada 15 noembrie-15 martie
impune măsuri speciale pentru betonare. În cazul şantierelor situate la altitudine
mai mare de 500 m acest interval este de regulă mai mare.
259
Măsuri specifice care se adoptă în perioada de timp friguros se vor
stabili ţinând seama de următoarele:
260
Depozitarea armăturilor se face de preferinţă în spaţii acoperite. În lipsa
unor astfel de spaţii, armătuirle vor fi protejate astfel ca să se evite căderea
zăpezii sau a formării gheţii pe suprafaţa barelor.
261
Este oligatorie compactarea tuturor betoanelor prin vibrare mecanică.
În acest scop suprafeţele libere ale betonului vor fi protejate imediat după
turnare prin acoperire cu prelate, folii de polietilenă, saltele termoizolante, etc.,
astfel încât între ele şi beton să rămână un strat de aer de 3-4 cm grosime.
262
- Încălzire cu ajutorul cuptoarelor prevăzute cu ţevi prin care circulă
gaze rezultate din ardere (fig. 163).
- Încălzirea agregatelor în depozite, folosind aburul. Aceasă metodă se
realizează prin acoperirea depozitului cu o manta termoizolantă de
protecţie şi introducerea în masa agregatelor a unor lănci de încălzire.
Lăcile se introduc la intervale de 0,5-1,5 m. Sub mantia de protecţie
rămâne eventual o zonă de agregate îngheţate care se îndepărtează în
momentul întrebuinţării (fig. 164). Acelaşi lucru se poate realiza şi
prin itroducerea unor registre de ţevi în agregatele depozitate, ţevi prin
care să se circule agentul termic (fig. 165).
263
Fig. 165 [29]
Fig. 166
264
Fig. 167 [29]
caldă.
Pentru încălzirea apei (la maxim 800C dar maxim 600C la contactul cu
cimentul) se pot folosi următoarele procedee:
- Cuptoare în care sunt montate serpentine prin care circulă apa care
trebuie încălzită.
- Serpentine prin care terce abur montate în rezervorul de apă.
- Introducerea directă a aburului în rezervorul de apă .
Notă. Cimentul nu se încălzeşte.
265
- Metoda conservării căldurii (metoda termos),
- Metoda încălzirii betonului (cu cofrje încălzite, cu aer cald, cu abur
sau electrică),
- Metoda turnării betonului în spaţii încălzite.
Metoda conservării căldurii constă în păstrarea căldurii obţinute prin
încălzirea materialelor componente la prepararea betonului şi a căldurii care ia
naştere la hidratarea cimentului. Aceasta se realizează prin acoperirea betonului
cu materiale termuizolante ca: saltele termoizolante, rogojini, stufit, carton,
asfaltat, zgură, rumeguş, etc.
Metoda încălzirii betonului constă în asigurarea întăririi betunului la
temperaturi corespunzătoare după turnare, prin tratarea termică a acestuia cu
abur, aer cald sau cu electricitate. Încălzireea cu abur a elementelor monolite de
beton armat se face cu ajutorul cofrajelor cu pereţi dubli. Se mai poate încălzi
betonul cu abur prin ţevi înglobate în masa betonului. Încălzirea cu aer cald este
asemănătoare cu încălzirea cu abur şi se folosesc aceleaş procedee de încălzire .
Deoarece acest procedeu este un procedeu uscat, este necesar să se ia măsuri ca
în perioada de încălzire să se asigure menţinerea umidităţii betonului. Încălzirea
cu curent electric se face cu ajutorul electrozilor metalici aplicaţi pe faţa
interioară a cofrajului sau introduşi în masa betonului . În acest caz compoziţia
betonului trebuie astfel aleasă încât conductibilitatea electrică să fie cât mai
mare. Electrozii trebuie astfel distribuiţi astfel încât să asigure încălzirea
uniformă a betonului.
Metoda turnării betonului în spaţii încălzite se aplică în genereal la
executarea elementelor cu durată mare de întărire sau atunci când spaţiile
închise există deja. La unele construcţii desfăşurate în lungime (ziduri de
sprijin, canalizări) construcţia de acoperire poate fi mobilă, deplasându-se în
lungul lucrării. Incinta închisă se poate realiza în condiţii economice utilizând o
membrană de ţesătură de nylon sau din polietilenă, susţinută din interior de
suprapresiunea aerului.
266
Notă: Dacă betonul s-a întărit la temperaturi mai scăzute decofrarea se va
face la atingerea rezistenţelor cerute (mai târziu).
monolitizare se toarnă imediat, deoarece există pericolul formării unui nou strat
de gheaţă.
267
În toate cazurile încălzirea prefabricatelor se va face cel puţin până la
temperatura betonului de monolitizare. După turnarea betonului de
monolitizare, aceasta se va izola împotriva frigului prin acoperirea imediată sau
se vor lua alte măsuri dintre cele prezentate anterior.
268
CAPITOLUL 5
5.1 C A P T A R E A A P E I
269
In alcatuirea unei instalatii de foraj intră:
Fig. 168
270
In cazul metodei rotative săparea se realizeaza prin rotirea coloanei de
prăjini dotată la partea inferioara cu sapă, burghiu, etc…
Fig. 169
271
Forarea rotativă este însotită de extragerea detritusului prin metoda
hidraulică directă: noroiul de foraj (sau apa) este pompat prin coloana de prăjini
de foraj si se ridică la suprafată prin spatiul dintre peretii forajului si prajini; la
suprafată, noroiul este decantat si recirculat.
a b
Fig. 170
272
In figura 170-b este prezentat tubajul telescopic al unui foraj executat
prin metoda rotativă hidraulică (acesta duce la un consum mai mic de burlane de
otel).
273
o dupa sectiunea orizontala : cu diametru mare (pana la ordinul metri-
lor ) si cu diametru mic (de ordinul centrimetrilor sau zecilor de cm).
o dupa materialul de constructie : din beton , beton armat, zidarie de
caramida sau piatra, metal, material plastic, azbociment, etc.
o dupa adancime : de mica adancime si de mare adancime (pana la sute
de metrii ).
o dupa procedeul de constructie : puţuri sapate, forate sau înfipte.
Puţurile sapate au, de obicei, forma rotunda. Pentru alimentarile centralizate
cu apa ele au de obicei diametre peste 1,50 m iar pentru alimentarea unor
gospodarii individuale, diametre de 0,8 – 1,50 m (aici se încadreaza si cele
exploatate ca fantani). Un exemplu este prezentat în figura 171.
Fig. 171
274
Saparea puţurilor mari se face mecanizat iar a celor pentru alimetari locale
se poate face si manual .
Puţurile forate au diametre de 0,1- 1,50 m. Peretii sunt alcatuiti din coloane
tubulare de otel, întroduse la executia forajului. Executia este similara cu a
forajelor descrise la cercetarile hidrologice.
În figura 172 este prezentat un exemplu de puţ forat într-un strat acvifer sub
presiune.
Fig. 172
275
manuale (exemplu, în figura 173).
Fig. 173
Prima schema (a) constă în utilizarea unei conducte în sifon care aduce
apa din puţuri într-un puţ (bazin) colector. Din acesta apa este preluata prin
pompare. În puţul colector este posibila tratarea apei cu dezinfectanti (de
exemplu clor). Exista avantajul unei conducte de aspiratie mai scurte (puţ
colector – statie de pompare). Conducta în sifon risca sa se dezamorseze daca
estansarile de la îmbinari nu sunt perfecte (amorsarea sifonului se face cu o
pompa de vacuum).
276
În schema a treia (c) fiecare puţ are o pompa proprie. Refularile tuturor
pompelor se unesc într-o conducta unica de refulare. Aceasta schema prezinta o
mai mare siguranta în exploatare decat primele doua dar echipamentul
hidromecanic este mai imprastiat şi mai numeros (mai scump).
277
c
CONSTRUCTIA PUŢURILOR
278
Aceasta grosime este necesara pentru ca chesonul de beton sa aiba o
greutate suficienta si sa învinga frecarea laterala cu pamantul pentru a avansa în
teren în perioada de execuţie. Tehnologia de lucru are urmatoarele etape :
279
Fig. 175
280
Coloana filtranta poate fi din otel, fonta, azbociment, plastic, etc.
Orificiile vor reprezenta circa 25-40% din suprafata coloanei si vor avea forma
dreptiunghiulara cu colturile rotunjite (circa 2-3 mm pe 25- 40 mm).
Amenajarea în zona coloanei flitrante se face ca în figura 176.
Fig. 176
În acest fel se vor puţea inchide, pentru reparatii, numai anumite sectoare,
fara a scoate total din functiune captarea.
S-a constatat ca conductele de sifonare este bine sa aiba panta catre puţul
colector si sa functioneze, în exploatare, la un grad de umplere de 80 % (deci
lucreaza în regim de scurgre cu faţă liberă).
281
O conditie esentiala pentru functionarea conductelor de sifonare si de
aspiratie este perfecta lor etanseitate (în caz contrar se produce dezamorsarea).
Proba de etanseitate se va face la 5-7 atmosfere si la presiuni negative
(vacuum).
282
Captările orizontale interceptoare se folosesc în straturi freatice cu
grosime de maxim 2-3 m, aflate la adîncimi de pana la 7-8 m. Captările radiale
se amplaseaza în straturi acvifere bogate (cu grosimi de pana la 30-40 m),
putând fi organizate si în mai multe planuri orizontale.
Fig. 177
283
În cazul captării unor debite de pana la 400 l/s se folosesc drenuri, iar
peste 400 l/s se folosesc galerii înterceptoare (aici existand si avantajul ca se
poate circula prin galerii si se pot executa lucrari de întretinere).
Fig 178
284
intrarea în camera colectoare drenurile sunt prevazute cu vane. În camera se vor
monta si sorburile pompelor pentru prelevarea debitelor de apa.
Fig. 178
285
Fig.179
Fig 180
286
Constructia unei captări orizontale interceptoare cu galerie ar puţea avea
detaliile constructive din fig. 181.
Fig. 181
1-3 - notatiile din fig. 178, 5 – galerie din beton de monolit, 6 – barbacane
287
b) Constructia captărilor cu drenuri radiale
În toate metodele, tubul presat în teren are la capat o piesa conica, pentru
usurarea înfigerii, numita sabot. Acesta are orificii prin care apa din stratul
288
freatic curge, prin tubulatura de foraj, catre puţul colector (de unde este
evacuata prin pompare). Apa scursa antreneaza si particulele fine din stratul
acvifer (pe circa 50-100 cm în jurul tubului se realizeaza astfel un filtru natural)
ajutand la înaintarea în teren a tubulaturii de foraj.
Fig. 184
289
Izvoarele pot fi de mai multe tipuri : descendente (din care apa se scurge
gravitaţional şi concentrat, datorită înclinării straturilor de apă subterană),
ascendente (din care apa se ridică pe verticală, datorită presiunii din straturile de
apă subterană) sau distribuite (izvoare descendente cu ieşire distribuită liniar).
Fig. 185
290
Pe versant, în amonte de captarea izvorului, se construiesc santuri de garda
care colecteaza apa scursa în urma precipitatiilor si o îndeparteaza lateral de
izvor.
291
Aductiunile pot fi realizate si sub forma de combinatii intre portiuni de
conducta si de canal deschis . Ele au si constructii accesorii : camine pentru
vane de linie, ventile de dezaerisire, vane de golire, traversari de rauri sau de cai
de comunicatie, masive de ancoraj, instalatii pentru prevenirea socului hidraulic
(lovitura de berbec) .
Fig . 186
292
Aductiunele cu nivel liber deschise constau in transee sapate in teren si
care au o panta longitudinala care asigura scurgerea gravitationala . Ele pot fi
protejate cu imbracaminti de piatra, beton de ciment sau beton asfaltic. Se
utilizeaza pentru debite mari de apa nepotabila. Se va incerca sa se compenseze
volumele de sapatura (deblee) cu cele de umplutura (ramblee).
Fig . 187
Sectiunile tip c, d, e din fig . 187 se adopta pentru aductiuni de apa bruta
iar acoperirea sectiunii se face cu capace prefabricate din beton (pentru a se
putea curata mai des).
Aductiunile cu nivel liber se pot construi din beton simplu , beton armat,
zidarie de caramida, bazalt artificial, mase plastice (inclusive armate), etc.
Betonul se poate utiliza sub forma de dale prefabricate sau turnate la fata
locului la aductiuni deschise si sub forma de tuburi sau beton turnat monolit la
aductiuni acoperite.
293
Betonul armat se poate utiliza sub forma de tuburi circulare obtinute prin
centrifugare sau vibropresare sau sub forma de beton turnat monolit .
Tabelul 23
(Dn - mm )
Lungime 1,00-2,50 2,50-3,50 5,00 1,00 max. 6,00
(m)
Fig. 188
294
Zidaria de piatra sau de caramida sunt soluţii folosite mai rar, din cauza
consumului ridicat de manopera (nu se preteaza la executia mecanizata).
295
Pentru executia tuburilor si tevilor se folosesc urmatoarele materiale :
fonta, otel, azbociment, beton armat, material plastic, lemn, aluminiu, sticla,
bazalt artificial, etc.
Tuburi din fonta de presiune se executa prin turnare sau prin centrifugare
(cu 25% mai usoare). Lungimea tuburilor centrifugate este mai mare si necesita
mai putine imbinari (rezulta un cost, evident mai scazut decat in cazul tuburilor
turnate).
296
Fig. 189
Datorita consumului mare de plumb s-a incercat si s-a reusit inlocuirea lui
cu azbociment (eventual protejat la exterior cu mastic de bitum, in pamanturile
agresive). Uneori se utilizeaza in loc de fraghie gudronata inele de cauciuc (si
azbociment).
Tevile din otel se utilizeaza in doua variante : tevi sudate si tevi laminate.
Tevile sudate pot avea sudura pe generatoare sau elicoidala . Diametrele
nominale pot merge pana la 1000 mm iar presiunea de serviciu se poate ridica la
20-25 at. Tevile laminate fabricate in Ramania au diametre de pana la 400 mm
si rezista la presiuni de 60 at. Tevile de otel sunt de pana la 3 ori mai lungi ca
cele de fonta si prin urmare necesita mai putine imbinari (asamblare mai rapida,
cost mai redus si chiar pierderi de apa mai mici).
297
Tevile de otel trebuie atent protejate anticoroziv si de aceea se folosesc
doar cand nu pot fi inlocuite cu tevi nemetalice . Durata obisnuita de functionare
este de 25-30 ani .
298
Tot in scop anticoroziv se pot folosi oteluri aliate cu cupru , nichel , crom
sau tevile pot fi zincate sau nichelate ( procedee mai costisitoare ) .
Avantajele tuburilor de azbociment fata de cele din fonta sau otel sunt :
299
- nu se pot folosi la conducte de sifoane sau aspiratie
(presiune sub cea atmosferica) decat cu imbinari tip
Gibault (metalice) ;
- terenuri in umplutura ;
Fig . 190
300
1 - inel de cauciuc (garnitura); 2 - prag inalt; 3 - prag mic ( jos )
7 - zona strunjita
Fig . 191
301
Tuburile executate în firmele de prefabricate se executa in România prin
trei tehnologii :
- prin vibrovacuumare .
Totusi exista si o serie de dezavantaje ale utilizarii tuburilor din beton tip
PREMO:
302
- riscul de plutire a conductelor goale nelestate (ingropate)
cu pamant atunci cand in sant patrunde apa ;
Daca pamantul sau apa subterana sunt agresive pentru beton , tuburile se
pot proteja anticoroziv la exterior cu lacuri sau emulsii bituminoase sau cu
solutii de materiale plastice . La interior se pot aplica , prin centrifugare , straturi
de materiale plastice . Se poate executa si protectia exteroiara cu un strat de 20-
30 cm argila compactata in jurul tubului.
Aductiunile din beton armat turnat monolit se executa mai rar pentru ca
prezinta dezavantaje in raport cu cele executate din tuburi prefabricate .
303
Depistarea si repararea defectelor este greoaie si asemenea lucrări se
executa foarte rar în ultimul timp.
- economie de metal .
- tevi tip U (usor), pentru presiuni de pana la 2,5 at. si diametre pana la
160 mm;- tevi tip M ( mediu ), pentru presiuni de pana la 6 at. si diametre pana
la 110 mm ( culoare maro - roscat );
304
Tuburile din poliesteri armaţi cu fibre de sticlă au în compoziţia lor şi
nisip fin şi filer de calcar. Principalele caracteristici ale acestor tuburi, fabricate
şi în România, sunt :
305
La inceputul secolului XX se mai aflau in exploatare aductiuni din lemn.
Conductele se realizau din doage cu cep si buza si erau solidarizate cu cercuri
sau cu o banda infasurata spiral . Lemnul rezista prost la alternanta umed - uscat
si manopera este foarte ridicata si de aceea s-a renuntat la acest material.
306
a) Camere de rupere a presiunii
Sunt constructii din beton executate pe traseul unor aductiuni in scopul
reducerii presiunii si inscrierii in limitele presiunilor de lucru admise ale
tuburilor folosite.
Aceste constructii sunt subterane si se executa din beton sau beton armat
monolit sau din tuburi, inclusiv din mase plastice (mai rar chiar si din zidarie).
Sectiunea in plan poate fi circulara sau dreptunghiulara. Sunt dotate cu scari
metalice sub forma de trepte separate) pentru acces iar la partea superioara se
inchid cu capace metalice. Unele camine pot fi prevazute si cu aerisiri.
307
Fig. 192
308
Fig. 193
309
diametre mai mari se agata de grinzile transversale ale podului (după caz, se
verifică dacă grinzile pot prelua încărcarea suplimentară).
Fig. 194
310
Fig. 195
311
Fig. 196
Tubul de protectie va avea panta catre unul din camine pentru a dirija
pierderile de apa din aductiune.
Fig. 197
312
Galeriile vor avea panta longitudinala pentru a permite evacuarea
pierderilor accidentale de apa din aductiune.
e) Traversari in tunel
Daca aductiunea este destinata transportului unui debit foarte mare (de
exemplu pentru producerea de hidroenergie), ea insasi poate fi realizata sub
forma de tunel (galerie hidrotehnica).
313
Masivele de ancoraj transmit rezultanta fortelor preluate de la conducta
(F) catre terenul de fundatie sub forma de incarcari normale, forte de frecare sau
impingeri (la care terenul reactioneaza cu rezistenta pasiva). Se admit
urmatoarele valori de calcul:
Fig. 198
314
suporta eforturile suplimentare care apar ca urmare a existentei fortelor cu
rezultanta F (amintite mai sus).
Fig. 199
Fig. 200
315
BIBLIOGRAFIE
316
16.N.Ileana – Tehnologia lucrărilor de construcţii hidrotehnice, I Cţii Buc.
1973
17.E. Preluschek– Tehnologia lucrărilor de construcţii, IP Timişoara 1997
18.A.Simionescu – Tehnologii pentru betonarea lucrărilor speciale în
subteran şi la suprafaţă, E.Tehn. Buc. 1997
19.A.Dima, M.Dima – Tehnologia lucrărilor de construcţii hidrotehnice,
E.Junimea Iaşi 1984
20.N.Ionescu – Maşini terasiere, IP Timişoara 1991
21.M.Negulescu – Tehnologia lucrărilor edilitare, I Cţii Buc. 1981
22.A.Trelea – Tehnologia construcţiilor, E.Dacia 1997
23.R.Suman – Tehnologii moderne în construcţii, E.Tehn. Buc. 1998
24.N.Bogdan – Executarea lucrărilor de pământ, E.CDCAS 1975
25.D.Pleşoianu şa – Maşini, utilaje şi instalaţii pentru construcţii şi
terasamente EDP Buc. 1978
26.N.Maior, M.Păunescu – Geotehnică şi fundaţii, EDP Buc. 1973
27.M.J.Tomlinson – Proiectarea şi executarea fundaţiilor, E.Tehn. Buc. 1974
28.Gh. Hâncu – Contribuţii la folosirea piloţilor Franki în lucrări de irigaţii
din zonele de loess din RSR – teză de doctorat, IP Iaşi 1970
29.I. Deutsch – Curs de tehnologia lucrărilor de construcţii, I.P.Timişoara,
1973
30.NE 012 – 1999
317