Cartea | 1. Retorica este corespondenta dialecticii!, cici ambele se ocupa de anumite lucruri care, comune p4na la un punct tuturor, pot fi cunoscute si fird ajutorul vreunei stiinte determinate®. Tocmai de aceea, tout lumea participa intr-o oarecare masura la amandoud; intr-adevar, toti se pre- ocupa pana la un anumit punct sd discute si sd sustina o tezd, sa se apere acuze. Dintre cei multi, asadar, unii le fac pe acestea la intamplare, altii — datorita unei deprinderi provenite dintr-o dispozitie stabila. De vreme ce ambele cii sunt posibile, este limpede ca le putem supune unei metode®; intr-adevar, putem cerceta motivul pentru care unii isi ating scopul prin intermediul deprinderii, iar alti — prin efectul hazardului, si toti ctidea pe dati de acord ci o astfel de cercetare este functia unei arte*. Dar cei care compuneau tehnici? ale discursurilor nu au transmis, ca s spunem asa, nici o parte a acestei arte; cci numui dovezile® tin de domeniul artei, celelalte, in schimb, sunt adaosuri; or, autorii de tehnii nu spun nimic despre entimeme, care constituie corpul dovezii7, ci se ocupi cel mai adesea de lucruri exterioare subiectului; intr-adevar, aver- siunea, mila, mania si alte pasiuni de acest fel ale sufletului nu se refera la subiect®, ci fl au in vedere pe judecator?. fn consecintd, daca regula ar fi aplicat’ tuturor proceselor, dupa cum se intampla chiar acum fn unele dintre cetiti si, mai ales, in cele bine guvernate, acesti autori nu ar mai avea ce sii spuna; or, toti, pe de o parte, unii cred ca legile trebuie si pre- scrie astfel, pe de alta parte, altii si pun in practic’ aceasta regula! si in- terzic s4 se vorbeascd in afara subiectului, precum se obignuieste si 83 2025 30 ARISTOTEL ev’Apelw mofyw, OpFig touTo voyfovtes: ob yelp Sel tSv dizaoTv Stactpépety elc opyiv npocLyovtag 4 pdfov 7 ExIpav dpoLov yolp xdv ef tig & wéddet XpHOVOA xavdvi, ToUToV MoLtoeLe oTpEPAdv. “Ent S€ pavepdy Sti Tov pev cypLoPyToUvTog obSév ETLV E~W TOD Set'for 16 npaype Stt Eottv 7 obx Eotv 7 yéyovev 4H ob yéyovev- el 5€ péya F yixpdy 4 Sfxorov H KSixov, Soa jr 0 vopodétne Sudpixev, abtév 8¥ nov tov Sixcotiy St yryviioxery xat ob povidvery napa tHv dyprapytosvtwy. McfAtota ev obv mpoorxet toe Opitic xeLEévoug vdjou¢, boa. evééxeton, moivta Stop{{erv abtotc, xad Ott Ehefxtota xatoreineLy end tig xpivovor, mparTov pev Ste Eva Rafelv xa OACyoUg pgov H modr0o0dg eb gpovouvtac xai Svvoyévoug vopotetety xai 1354b Sixolferv. ErerP ah ev vopotec(ar ex moAhov xpdvov 10 1S 20 oxepapévuv ylvovre, oh 88 xploec ee beoyuton, Sate xonendv dModiS6var 76 Sxatov xal Td cupLpPEpov KaAWE TobS xpi vovTac. To &€ neofvtwy péytotov, Stt 1] ev Tov vopodétov xplorg ob xorto jépog, Edd nep? jedAdvrwy te xod xaddhon ott, > 8 Bodnoiactiig xal Sixaoti¢ Hn nept nopévtwy xat dpupropévwy xptvovorv: mpdg od xal Td prretv Hy xal 1d pLcetv xat 16 {Sov oupgépoy ovvipytat nodAddxic, Hote ynxétt S6vaoda Jewpetv ‘xavig 16 GANIés, GAX Emoxotelv tH xploer 1 (Sov Sd 7 dummpdv. Mep? wéev obv twv drdwv, Gonep A€youev, Sel Oe ehoxlotwy Totetv xiptov tov xpttiy, mept Sé tov yeyovévan ¥ j7 yerovévan, F Eoeodor H 17) Eoeo Ia, H evar F pj civar evelyn ent tolg xpitatc xatode(merv ob yolp Suvatdv tavta Tov vopovétny mpotsety. Et Sé Tov? otitwe Exel, pavepdv St ta Efw TOL Mpeypotoc Texvoroyovory baot TAAAD Stop('Lovorv, diov tl Set TO Mpooliov A try Sirfynow Exetv, xat tuv KAdwv Exaotov popiwv ovd€év yp ev aiytoig MAA Mpaypotedovtat mt Smug tov pti: nowy tivtk Nothowaty, wept 82 Tv Evrennuiy nloveuiy oddév Serxviovoty, touto & eotlvy Sev dy Tic yévorTo ‘evdupnuotixdg. Atd yolp touto the abthe oione pedd5ou epi to Snunyopixed xal Sixavixel xat xaddlovog xal mokutixwtépac THS SHNropixnge mpaypatefag oono H tho epi ta 84RETORICA, I, 1, 1354 a-b in Areopag!', consideriind acest lucru corect; ciici nu trebuie si il abatem pe judecitor, impingandu-] la manie, fricd sau ura; acest lucru ar fi ca siccum cineva ur falsifica dinainte regula de care trebuie si se foloseasca. In plus, este evident cii nu este propriu adversarului nimic in afara fap- tului de a demonstra daca lucrul in discutie este sau nu este asa, respectiv duct s-a intamplat sau nu s-a intimplat!?; insii, dacd acest lucru este im- portant sau neimportant, drept sau nedrept, apoi toute cate legislatorul nu le-a determinat, judeciitorul insusi!* trebuie, Fira indoiala, si le cu- i, iar nu si le afle de la pirtile in cauzi. fnainte de toate, deci, se cuvine ca legile corect stabilite si determine ele insele cate cazuri sunt cu putinta si sd lase cat mai putin posibil pe seama judecittorilor, mai intéi pentru ci unul sau cdtiva oameni sunt mai usor de géisit decét mai multi care si aibi discernamant si sa fie capabili de a legifera si de a judeca; apoi, pentru ci legiferiirile se obtin dup’ un timp indelungat de examinari'4, in timp ce deciziile juridice se pronuntii i interpreteze corect ceca ce este drept si ceea ce este util. Insti dintre toate motivele, cel mai im- portant este cd judecata legislatorului nu este conforma cu fiecare caz particular, ci se refera Ju cazuri eventuale si la general, in timp ce mem- brul Adundrii si judecdtorul se pronunta imediat asupra unor cazuri ac- tuale $i determinate; cu ac s-au legat adesea relatii de prietenie, ura i interes personal, astfel incat ei nu mai pot distinge in mod adecvat ude- noa pe loc, astfel incat este dificil pentru judecdtori virul, ci un sentiment personal de pliicere sau durere fi intuneca fn jude- cata lor. Agadar, fn legdturd cu celelalte chestiuni, dupa cum am spus, trebuie sii il facem pe judeciitor cAt mai putin stiipan pe decizii, iar in cea ce priveste fuptul cd un lucru s-a produs ori nu s-a produs, cd va fi posibil sau imposibil, ca este sau nu este aga, trebuie lasat in seama judecato- rilor; cdci legislatorul nu poate prevedea aceste chestiuni. Dacd aga stau lucrurile, este evident c& toti cei care dezbat in sens specializat celelalte chestiuni, ca de exemplu, ce trebuie si contind exordiul sau naratiunea si, de asemenea, fiecare din celelulte parti ale discursului!, dezbat lucruri exterioare subiectului; cdci in aceste cazuri ei nu se ocupd cu nimic alt- ceva decat sa i] puna pe judecitor intr-o anume dispozitie, in legatura, insd, cu dovezile tehnice!® nu indica nimic, si totusi aceasta indicatie con- stituie faptul datoritd cdiruia cineva ar putea deveni capabil de entimema. De aceea, desi a i metoda se aplicd la discursurile genului delibera- tiv si la cele ale genului judiciar, desi practica elocintei deliberative este mai nobild si mai potrivita pentru un cetitean decdt cea referitoare 85 30 1354 hb 10, 20