ETNOLOGIE ~ CONCEPTE $I ARI CULTURALE ierarhiilor proprii celor mai taditionale institutii ci si prin recursul la credin{a in reincarnare ca mijloc dea rezolva enigma teodiceei. Ele laud deopotriva universalismul si localismul, libertatea indivizilor si solidaritatea gruparilor lor, experienta personala si intelepciunea unor guru. Obiectivul lor explicit este acela al transformarii interioare. Semnele vizibile ale acesteia sint adesea sfnatatea sau reusita profesionala. In pofida discursurilor lor critice, multe dintre aceste migcari cu efecte curative pentru corp i suflet par a propune © mai buna adaptare la lume mai degraba decit niste utopii, Ansamblul acestor reflectii scoate in evident imposibilitatea teoretica de a considera faptele religioase simple discursuri pe care s-ar sprijini niste practici. De aceea etnologia s-a orientat intr-o alta directie, si anume spre studiul riturilor, in scopul dea infelege cum structureazi acestea lumea si societatea. 3. ABORDARILE RITUALULUI 3.1. Funetiile ritului Diferitele abordari functionaliste cauta ratiunea de a fia ritualului in viata profana. Accentul e pus pe eficacitatea ritualului, care raspunde unor necesitati ce vin din inte- rior, Astfel Malinowski critic& teoria durkheimiana a societatii si elaboreaza o teorie psiho-biologic’ a nevoilor care confera religiei si, mai precis, ritualului, o cauzalitate de tip utilitarist. Functia ritualului, ca si aceea a religiei sau a magiei const’, dup’ Malinowski, ina linisti indivizii, a le insufla curaj cind infrunta pericolul sau cind incearea s4 controleze aleatoriul. O varianté a acestei explicatii psihologizante considera ritualul drept o supap& de siguranfa, un mijloc catarctic de eliberare de o mare tensiune sau de presiunea suportata in viata (cf ritualurile de inversiune ale carnavalului sau ritualurile de revolt impotriva autoritatii in numeroase societafi afticane). Alte abordar insist asupra functiilor sociale ale ritului. Aceasta permite sa se stabileascd, si se restabileasca si sA se intareasca coeziunea intre membrii unui grup, sa se integreze natura in societate si, la o scar’ mai mate, s& se fundeze armonia sociala. in sfirsit, anumiti autori dezvaluie functia de co- municare a ritualului. Este vorba de a informa, de a face cunoscuta prin mijloace verbale si mai ales non-verbale desfisurarea evenimentelor sociale si interpretarile ce li se dau. Toate aceste explicatii ale ritualului au in comun faptul de a nu retine decit ele- mentele ce par a inlatura explicatia data. In ultima instanta, toate aceste teorii nu par a vedea in ritual decit niste fapte heteroclite lipsite de logica interna, réspunzind unor exigente externe intemeiate pe principiul utilitagii. *E. Goflinan (1974), Les rites d interaction, Paris, Editions de Minuit ; E. Leach (1966). ..Ritualisation in man in felation to conceptual and social development”. Philosophical Transactions of the Royal Society of London. B nt, 772. 251 : 403-408. 60RELIGIE SI_ RITUAL 3.2. Mecai mele riturilor Alte perspective au drept obiect mecanismele, operatiile prezente in cursul procesului ritual considerat, dimpotriva, ca fiind in mod intrinsec coerent. Trei teorii ilustreaza aceste perspective : cea a riturilor de trecere formulati de Van Gennep si de cei ce i-au perfectionat analiza, cea a sacrificiului, care porneste de la eseul lui Hubert si Mauss gi cea a guvernarii rituale a lui A. M. Hocart. 3.2.1. Riturile de trecere Van Gennep (1909) distinge trei secvente principale in rituri : separarea, limita, agregarea, parcurse de agentii sociali in rituri diverse ca sarcina, nasterea, initierea, clisitoria, inmormintarea, Aceste ceremonii ji fac s& pardseasca un statut, un rang sau 0 pozitie sociala si7i ajuta si dobindeasca o noua identitate (copil, initiat, cAsdtorit etc.). in cursul acestor operatii, agentul social trece printr-o moarte simbolica si o renastere, ceeace implica in acelasi timp 0 ucenicie, o transformare corporala si niste incercari ce trebuie infiptuite sub conducerea si autoritatea unor oficianti in momentele numite ,de limit&, Desi axaté pe transformarea actorilor participanti la aceste rituri, analiza lui Van Gennep tine seama totodata de universul relatiilor in care se afla ei. Individul se desparte de apropiatii sai sau de grup inainte de a se intoarce la ei, dar int-un nou rol si cu o noua pozitie socialé. Pentru a parcurge drumul ritual (adesea dificil) e bine ca in timpul momentelor de limita s se lase in seama oficiantilor. ‘Van Gennep nu se multumeste s4-si propuna propria schema in vederea intelegerii schimbirilor sociale ale indivizilor ; el o aplicd de asemenea la ceremoniile anuale sau agricole, la sacrificii, pelerinaje etc. Aceastd generalizare tinde sa inlature impactul propozitiilor sale’. Victor Turner (1996) a dat o prelungire importanta acestei teorii, insistind asupra secventei limitei pe care o numeste.,,liminalitate“, in timpul careia ordinea sociald a vietii profane e suspendata si chiar inversata in anumite cazuri. Notiunea de ,antistructura* ii serveste lui Turner pentru a caracteriza aceste momente liminare, fird insd a fine seama de existenta unor reguli precise, chiar daca diferite de cele ale lumii obisnuite®. °fntr-o orientare diferitd, Robert [ertz, in loc s& studieze ansamblul riturilor de trecere. are in vedere unul dintre ele, riturile funerare si mai ales funcraliile secunde. c&rora le analizcazi wasiturile specifice. R. Hertz (1907). .,La représentation collective de la mort“, Annde sociologigue, prima serie, vol. X. reluat in Sociofogie religieuse et folklore (1970). Paris, PUP. Pentru prelungirile recente ale acestei perspective. veri Le deuil et ses rites® (1989, 1991 si 1994), Cahiers du Systeme de pensée en clfrique Noire, 9. 11, 13, © Pentry o descriere mai detaliaté a abordarii lui V. Tumer si pentiu 0 analiza critica a pozitiei sale, vezi M. Houseman gi C. Severi (1994). Naven ou le donner a voir. pp. 164-168, olETNOLOGIE ~ CONCEPTE $1 ARI CULTURALE, 3.2.2. Sacrificiul Chiar daca in analiza sacrificiului Hubert si Mauss (1899), ca buni durkheimieni., insista fn concluzia articolului lor asupra functiei sociale a sacrificiului, esenfialul demer- sului lor constd totusi in analiza mecanismului acestuia. Autorii nu se sprijina pe observatiile etnografice care erau la acea vreme dispersate gi putin fiabile, ci pe Biblie gi pe textele Indiei vedice : acestea prezint& un ansamblu de rituri sacrificiale diferite in desfigurarea lor, dar structurate dupa acelasi principiu. Orice sacrificiu presupune prezenfa unui sacrificant care trage foloasele de’ pe urma ceremoniei sau ii suporta efectele, a unui sacrificator sau mai exact a unui oficiant sacralizat care indeplineste actele rituale ; in sfirgit, e nevoie de un animal, de o planta sau de un obiect care va face oficiul de victima sacrificial. Prima operatie este cea a sfintirii locurilor $i instrumentelor necesare desfagurarii ceremoniei, dar mai ales a sacri- ficantului ce trebuie si-si parseasca corpul profan pentru a intra intr-un corp divin gia viitoarei victime care trebuie s& aia un parcurs analog. A doua operatie este aceea a uciderii victimei care e identificata cu sacrificantul, ciruia i se substituie pentru a fi oferita divinitatilor. A treia operatie este cea a impartirii ramasitelor pamintesti intre ceea ce revine lumii de dincolo si ceea ce urmeaza sa primeasca diferitii actori rituali, Aceste momente diferite fi apropie pe oameni de zei prin diversele procedee de sfintire ce culminearA cu jertfirea, act ucigas incheiat printr-un proces invers ce implic& separarea intre cele doua categorii de fiinfe, cu un surplus de viata in favoarea celei sati a celor pentru care se efectuea7a ritul Acest eseu asupra sacrificiului a constituit punctul de plecare pentru o serie de studii despre Africa si Grecia antic, ai caror autori criticd anumite aspecte ale analizei Jui Hubert si Mauss refinind insa structura lor pentru a-si elabora propriile interpretari. Cereetarea indianist’, aflati Ja originea si in centrul analizei lui Hubert si Mauss, a dezvoliat diferite aspecte privind onorariile rituale, notiunea de rest sau de datorie ori raportul intre sat si padure (cf. Ch, Malamoud, 1989!) ; ea a ardtat in ce fel e utilizati schema sacrificiala de catre exegetii indieni, ca mode! explicativ al celorlalte ritualuri, al casatoriei sau al inmormintarii. Modelul sacrificial este un fapt local, a crui extindere dovedeste coerenta globala a riturilor intr-o societate data. 3.2.3. Notiunea de guvernare rituald in Rois ef courtivans, A, M. Hocart subliniazd c4 funetiile guvernamentale, ..pre- venirea si pedepsirea furtului, razbunarea crimei, mentinerea pacii intre comunitati, re- " Pentru o extindere a acestei metode la analiza ceremoniilor de e&sttorie. off R. Jamous (1992). .Lhe brother-marvied-sister relationship and marriage ceremonies as sacrificial rites : a ease study rom ‘Northern India*. in D. de Coppet (ed.) : Understanding Rituals. Londra, Routledge. pp. 3273. 62