Relatia celula-celula si celula

matrice extracelulara (MEC)

Jonctiuni intercelulare
Jonctiuni intercelulare

1. Proteine ale
citoscheletului

2. Proteine ale
plasmalemei

3. Molecule
extracelulare de
legatura
 CITOSCHELET
• Reţea tridimensională de proteine fibrilare
• Prezent la eucariote
• Recent descoperit si in celula procariota
• Este o structură dinamică
• Funcţii:
– menţine forma celulei
– permite deplasarea celulelor
– formează structuri specializate ale plasmalemei
– Permite diviziunea celulară şi repartizarea uniforma a
materialului genetic in celulele fiice
– Permite contracţia celulelor musculare
 Componentele citoscheletului
Compoenta Diametru Structură Monomeri,
citoschelet (nm) subunităţi

Microfilament 6-8 α-helix Actine G

e de actină
Filamente 8-12 Dimeri Vimentina,
intermediare antiparaleli,care Proteina acida
formează tetrameri. glială,
Tetramerii formează Neurofilamente,
protofilamente, iar 8 Keratine,
protofilame formează Lamine
filamentul intermediar nucleare
Microtubuli 24-24 13 protofilamente Heterodimeri
alcătuiţi din
- tubuline
 Microfilamentele de actină

• În citoplasma celulelor eucariote microfilamentel de

actină formează mănunchiuri cu o distribuţi difuză,
organizate în reţele tridimensionale sau fascicule
paralele
• Un filament de actină (actina F) este o proteină
fibrilară, formată prin polimerizarea monomerilor
globulari (actine G).
• Filamete actină:
–  - specifică celulelor musculare
–  şi  - în toate celulele eucariote
 Actina F

• Actina F este o structură polară,

• Are un capăt pozitiv (cap+) şi unul negativ
(cap-)
• La “Cap+” are loc asamblare rapidă a
monomerilor
• La “Cap-” polimerizarea are loc mai lent
• Polimerizarea la capătul pozitiv are loc de 5-10
ori mai repede.
POLIMERIZAREA ACTINEI
1-faza de iniţiere a complexului de
nucleaţie
2-faza de polimerizare rapidă. Este o
reacţie spontană.
3-faza de echilibru. Lungimea
microfilamentelor rămâne relativ
constantă. Concentraţia
monomerilor, la care se instalează
faza de echilibru este denumită
concentraţie critică (Cc)
La o concentraţie a monomerilor mai
mare decât Cc are loc polimerizarea
la ambele capete cu viteze diferite
(mai repede la cap +)
La o concentraţie mai mică decât Cc
are loc depolimerizarea la ambele
capete cu viteze diferite (mai repede
la cap -)
 Functiile actinei
• Contractia musculara, in celulele
musculare striate si netede
• Formarea specializărilor polului apiucal
– microvili
– stereocili
• Mişcarea ameboidală a celulelor (prin
emitere de pseudopode)
– leucocite, macrofage şi fibroblaste
– formarea reţelelor submembranare de
actină, care determină transformarea
citoplasmei din sol în gel şi stabilizarea
expansiuni citoplasmatice emise de celulă
• Diviziunea celulară
– Formarea inelului contractil membranar
– filamentele de actină şi miozină sunt
aranjate în microsarcomere, legate între
prin capetele pozitive de -actinină
– Contracţia actină-miozină are loc simultan
cu depolimerizarea filamentelor de actină,
ceea ce duce la micşorarea treptată şi
ireversibilă a diametrului inelului contractil
 FILAMENTELE INTERMEDIARE
• Filamentele intermediare sunt proteine fibrilare cu diametru
de 8 – 12 nm
• Sunt proteine fibrilare apolare, alcătuite din 8 protofilamente.
• Protofilamentele se formează prin polimerizara unor
monomeri specifici pentru un anumit tip celular:
– vimentina din fibroblaste, celulele musculare netede şi striate,
endoteliale şi adipocite;
– desmina din celulele musculare striate;
– neurofilamentele din neuroni;
– proteina glială fibrilară acidă (GFAP) din celulele gliale;
– keratinele acide şi bazice din celulele epiteliale;
– laminele din nucleu şi învelişul nuclear
 Mecanismul molecular al polimerizării filamentelor
intermediare
• 1- formarea dimerilor paraleli
(capetele azotate - N ale fiecărui
monomer sunt grupate la unul din
polii dimerului, Iar capetele
carboxilice – C, la celălalt pol al
dimerului).
– Homodimerii (vimentină–
vimentină)
– heterodimeri (keratină acidă-
keratină bazică sau vimentină-
desmină)
• 2-dimerii paraleli se asociază în
tetrameri anti-paraleli
• 3-tetramerii anti-paraleli prin
asocierea cap-coadă formează
protofilamentul
• 4 - asocierea paralelă a 8
protofilamente sub forma unei
structuri cilindrice, duce la formarea
unui filament intermediar
Asamblarea filamentelor intermediare
 MICROTUBULII
• Componentele tubulare
• dispuse difuz şi izolat în citoplasmă
• pot alcătui structuri celulare complexe (centrul
celular, fusul de diviziune, axonema cililor şi a
flagelilor)
• Au diametrul de aproximativ 24 nm şi lungime
variată (de la nm la mm).
 Structura microtubulilor
• Un microtubul este alcătuit din 13 protofilamente
• Protofilamentele sunt polimeri asamblaţi prin
asocierea cap-coadă a tubulinelor hetero-dimere
(perechi din -tubulină şi -tubulină)
• Fiecare tubulină are un situs de legare a unei
molecule de GTP şi situsuri pentru legarea
proteinelor asociate microtubulilor
• Aranjarea protofilamentelor în microtubul are loc
astfel încât -tubulina unui protofilament să fie
alăturată unei -tubuline din protofilamentul alăturat
Polimerizarea microtubulilor
Cap GDP şi depolimerizarea microtubulilor
 Rolul microtubulilor în celulă
• Alcătuiesc structura cililor şi a flagelilor
• Formează fusul de diviziune care deplasează
cromozomii spre polii opuşi ai celulei
• Formează centrul celular, generator al fusului de
diviziune
Jonctiunile Intercelulare si Adeziunea Celulara
 Elementele structurale ale jonctiunilor
de adeziune
Citoschelet
Proteine transmembranare 1. Actina
1. Proteine Ca-dependente 2. Filamente intermediare
2. Proteine Ca-independente

Proteine intracelulare
1. Catenine
2. Placoglobine
Proteine transmembranare
1. Integrine
2. Colagen tip XVII
Alte proteine de legatura
1. Talina
2. Vinculina
3. Actinina
4. etc
 Jonctiuni intercelulare
mediate de Cadherine

Cadherinele sunt exprimate

doar in membrana celulelor
epiteliale
 Integrinele
• Integrinele – proteine transmembranare, cu rol de
receptori, care au abilitatea de a transmite semnale
transmembranare in ambele directii
• Ligandul specific pentru integrine este domeniul
tripeptidic RGD (arginina-glicina-asparagina) din
structura proteinelor matricii extracelulare
• Tensiunea aplicata asupra integrinelor poate duce la
cresterea fortei de legare la componentele intra- si
extra-celulare, in timp ce lipsa tensiunii – la slabirea
legaturilor
 Adeziunea Celula-MEC prin Integrine

- 2 subunitati glicoproteice , α
si β, asociate necovalent,
care traverseaza membrana
celulara, orientand
domeniile scurte C-
terminale in celula si cele
lungi, N-terminale spre
exterior

- Talina – principala proteina

de legatura cu domeniul
intracelular
 Rolul integrinelor in pastratrea viabilitatii si a
functiilor celulare
Fibronectina – glicoproteina a matricii extracelulare, care contine o
densitate mare de domenii RGD
 Imagini de microscopie prin fluorescenta
pentru identificarea proteinelor citoscheletului

Celula in interfaza Nucleu in diviziune celulara

Rosu - filamente de actina
Albastru - Nucleu (cromozomi
Verde - Microtubuli (fus de diviziune)