2. Sfintele vase si obiectele liturgice din metal a) Sfantul disc (6 S'oKos, patena) este un vas de metal argintat sau Aurit, in forma unej farfurii plate (mai rar are forma unui taler sctogonal), susfinut, de segul4, pe un picior scund (in unele piri se. intrebuinteaza si discul far4 picior, ca patena din ritul romano-catolic), Peel se pun Sf, Agnet sizmiridele se scot din prescurile folosite la Proscomi infirea Jc fant “Agiiefil dinainte sfintit{ folosit la Liturehia Darurilor mai inainte sfintite. ” Discul st’, de regul’, la proscomidiar, ca gi sf. potir. La Vohodul mare (iesirea ou Sfintele Daruti) de'la Sf. Liturghie, el este purtat cu-tot confinutul lui (Sf. Agnet si miridele) la Sf. Masi, unde este agezat pe sf. antimis. Dup& sfinfirea Darurilor si impartasirea clericilor si a credinciosilor cuele, discul este dus. impreund cu votirul: la proscomidiar unde sti de obicei. Télcuitorii cultului dau sfaintului disc semnificafii simbolice diferite, dup’ momentele liturgice de care este vorba. Astfel, la Proscomidie, el simbolizeaza ieslea in care S-a ndscut Mantuitorul®, iar dup’ Vohodul mare simbolizeaz& locul unde a fost asezat ori patul pe care a fost pus Trupul Mantuitorului dup’ pogorarea Lui de pe Crucea ristignirii’. Dupa unii tAlcuitori, discul simbolizeaza, prin rotunjimea lui, bolta cerutui purtand pe Hristos, soarele nostru cel duhovniceso!. bSiintul potir (noTprov, KGANE, calix, cup’, pahar) este un vas in forma unui pahar sau a unei cupé cu picior de Uiverse dintensiuni, in care se toarna vinul ji apa folosite la Proscorhidie si sfinfite apoi si preficute in Sf. Sénge, pentru impirtisirea clericilor si credinciosilor. Potirul reprezint& paharul cu vin folosit de Mantuitoral la Cina cea de Tain’, c&id El a instituit Sfanta Buharistie, jertfa Legii celei noi, pahar al c&rui confittut, binecuvanitat si sfintit de divinul frivafator, L-a dat ucenicilor Sai, zicdnd: ,, Befi dintru acesta tof... " (Matei 26, 27; Marcu 14, 23; Luca 22, 20). El ne aduce aminte gi de vasul in care, conform unei tradifii, Sf. loan Evanghelistul ar fi strdns sngele scurs din coasta Mantuitorului cea strpunsi cu sulita si din rinile cuielor si ale cumunii de spini; iar in unele momente din ritualul liturgic, el simbolizeaza si morméntul Mantuitorului?. Avand in vedere sfinfenia continutului sau dupa prefacerea Darurilor, prin care potirul insusi devine sfant gi Venerabil, Sfinfii Parinfi si scriitorii bisericesti au insofit intotdeauna termenul de potir on atributele cele mai cinstitoare, ca: sfint (pov), mistic (wwotixdv), duhovnicese (nvevpomxdv), ‘Imparatesc (Baoixdv), mantuitor (c@stiprov) s.a. ¢) Steaua sau steluta (aaTip, datepiaKos, dotpoy, stella, stellula) sau zveacda (vechea denuinire de origine Slava din c&rfile noastre de slujb) este un obiect format din dow arcuri sau semicercuri emisferice (mai rar cu trei laturi), unite la mijloc prinfr-un cui (surub) surmontat de 0 micd cruce sau stea in aga fel, incdt steluta s& se poatd inchide gi deschide dupa voie. Ea se intrebuinfeaza la Proscomidie, dupa scoaterea Sfintului Agnet si a miridelor, cand este agezati pe sf. disc forménd deasupra lui un fel de mic& bolt, pentru ca acoperaméntul discului s4 nu se ating de Sf. Agnet ori de miride. Dupa ce sfintul disc este transportat la Sf, Masa in timpul Vohodului mare, stelufa riméne pe sfantul dise pani a ecfonisul ,,Céntarea de biruin{&...", cand preotul (ori diacomul, dac’-este) face cu.ea semnul Sfintei Cruci, ating&nd-o de cele patru laturi ale discului, dupa care o pune deoparte. Dup’ impartisire, ea este asezata din now, inchis&, pe sf. disc, fiind apoi dus o dati cu acesta la proscomidiar, unde se pistreazi de obicei alituri de celelalte vase sfinte. La Proscomidig, steaua simbolizcaz’ acea stea minunati..care.a.c asi, din Rast msten! Mantuitorulu, cgea ce indica si formula biblic& rostita de preot cand asazi steaua neste ser Si venind steaua,.q stat deasupra unde era Pruncul (Matei 3 Oy dups Vohodul mare, ea iumbolizeazi.necetes. pusi.pe.moumantul Domnului®, orem8) Copig (nia. MSyyn, lat. Jancea, gladiolus = pumnal) éste un cufit de metal, in form de sulifa sau lance, cu care, la Proscomidie, se scot din prescuri Agneful si miridele, se impunge Agneful si apoi se injunghie, thindu-se in patru parfi (ase vedea Randuiala Proscomidiei, in Liturgica special), Taigul copiei are forma unui triunghi, jar manerul (care poate fi de metal ot de lemn) are la capit o crtice. Nu se poate fixa cu precizie timpul in care 2 inceput s& se intrebuinjeze copia in ritul-bizantin. La Cina cea de Tain’, Mantuitorul a luat painea si a frant-o; de aceea, la inceput, ritualul euharistic se gi numea ,,frangerea painii* (| KAcoug 100 Epton, fractio panis, vezi Fapte 2, 42, 46). Uzul acesta a rimas neschimbat in Bisericilé Vechi-Orientale (necaleedoniene), Dat, dezvoltarea ritualului Pros- comidiei in ritul bizantin a adus dupa sine nevesitatea intrebuinfirii copiei in cult, mai ales de cand s-a introdus obiceiul de a se stoate Sf. Agnet din prima prescuri intrebuintata la Proscothidie (secolele VI- VID). Mai tarziu, introducerea uzului de a'se scoate miride (particele) in cinstea sfintilor gi pentru pomenirea credinciosilor vii si morti a facut si mai necesara intrebuintarea coniei. Cea dintAi mente ©) Lingurija (MaBic, KoxAaipiov, cochlear)” este o lingurifé de aur Sau de argint avand la capatul nine ee 0 erucrulifa, care se intrebuinfeaza la impartagirea credinciosilor dndu-li-se, cu ajutorul ei, tat Sf. Trup, cat si Sf. Sange amestecate mai dinainte in sf. potir. . in acelasi scop se intrebuinfeazi lingurifa gi in riturile liturgice ale unora dintre Bisericile Orientale necalcedoniene si anume: la copti (ortodocsi si uniti)**, la etiovieni sila sirienii occidentali (Gacobiti)®. De aici, unii liturgisti mai vechi au dedus 0% uzul linguritei in ritul euharistic bizantin ar data dinainte de Sinodul al IV-lea Ecumenic (Calcedon, 451), crezdndu-se cé Bisericilenecalcedoniene de mai sus I-ar fi avut dinainte de despirtirea lor de Constantinopol si c& el, potrivit unei informatii a istoricului Nichifor Calist din sec. XIV", ar fi fost introdus de Sf, loan Guri de Aur’. oa Dar, originea uzului liturgic al linguritei nu poate fi atat de veche. Faptul c& ea se afli-si in intrebuintarea unora dintre riturile liturgice orientale se poate lica prin influentele mai tarzii exercitate de ritul liturgic bizantin asupra riturilor orientale respective, in schimb, alte Biserici necaleedoniene mai conservatoare (cea Armeani, cea Nestoriani si.cea Maronit’) nu cunosc acest uz. Intoate Biseticile crestine locale din primele sase-sapte veacuri, uzul linguritei este necunoscut. impirtisirea laicilor se ficea pe atunci cum se face pana azi impartasirea clericilor: in unele parfi li se dadea de catre preot Sf. Trup in palma dreapti, incrucigatd peste palma sting’, apoi sorbea Sf. Sange direct din sf. potir, oferit de c&tre diacon®. In alte parti, Sf. Trup se didea credinciosilar in palma, find deja imbibat cu Sf. Sange, incét sf. potir nu mai era oferit laicilor, asa cum se procedeaza ined la armeni*. Chiar Sf. Joan Guri de Aur, in omiliile sale, ne lasi s8 infelegem ci si pe timpul siu era in vigoare acelasi mod de impirtisire a laicilor, dandu-li-se Sf. Trup in palma“. Spre sfargitul secolului al VII-lea, Sinodul Trulan (Quinisext, 692), in can. 101, cauti si mentinS vechiul uz, osindind pe cei ce, ,,in loc de man&, pregitesc oarecare vase de aur sau din alti materie, pentru primirea dummezeiescului Dar...“*°, Chiar in secolul al Vill-lea, Sf, Joan Damaschinul recomanda ca, ,incrucisand palmele, s& primim Trupul Celui Rastignit'*, Tot pe atunci, patriarhul Gherman al Constantinopolului vorbeste si el despre Acii¢”, dar aici termenul nu indica instrumentul aumit astizi lingurifa, ci clestele format de degetele mainii preotului care tinea T bunele dumnezeiese", oferindul credinciosilor spre enratirea pic: , D_Chivatul (6 eBarde, vd mBdtiov) sau_grioforiul (10 dpropSprov), numit uneoti si pix ( mvElc, 16 mvkiov) sau sabernacul, este 0 cutie de metal pretios, care are forma une! bisericufe (de obicei, o copie miniafirall’@ bisericii respective) sist totdeauna pe Sf. Masf, pistrandu-se in ea St artsanie pentru bolnavi, precum si Sf. Agnet pentru Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, de la sfintirea_pAnd la folosirea lui. Chivotul ne aduce aminte de vasul (nastrapa de aur) cu mani, eare se pistra in chivotul sau sicriul Legii din templul Vechiului Testament (cp. Evrei 9, 4)".8) Cadelnit dtuia (xatCiov), tamdieryl sau tdmdietoarea (@yprom{prov, thymiaterium, fumigatorium, thuribulum, incensorium) este un mic recipient de metal, legat de lanfisoare care se unese sus jntr-un méner (de obicei, ou doud belciuge, prin care se bag degetul mare si cel ardtitor ori aratitorul si mijlociul méinii drepte, cu care se manuieste cAdelnita), fiind folosita la c&dirile sau timéierile prevazute de tipic in rinduielile sfintelor slujbe. intrebuintarea cadelnifei in serviciul liturgic este tot atat de veche ca $i folosirea timaiei si a c&dirilor, pe care cultul crestin le-a mostenit din cultul Vechiului Testament (a se vedea mai pe larg la capitolul despre materiile intrebuinfate in cult), Despre timaietoare (vase cu tmaie pentru cAdit) amintesc, in secolul al IV-lea, de exemplu, pelerina Egeria (Actheria)®, Sf. Efrem Sirul®, Sf, Ambrozie, Constitutiile Apostolice® s.a. Cele dintai c&delnite folosite de crestini erau ins simple cAfui din pamént (argil’, ceramica) ori din metal, cu sau fara maner, asa cum se folosese pnd azi la tara, de c&tre unii preoti de enorie, la serviciile funebre oficiate in afara bisericii (in case, la morminte etc.), ori cum sunt cafuile cu manere scurte, folosite inc& in unele ménastiri de maici la anumite cAdiri sau procesiuni. Dupé pacea Bisericii, ele au continuat si-si pastreze vechea forma, dar se confectionau din materiale mai de pret. 3. Obiecte din stofa (panza) a) Sfantul antimis si ilitonul. Cel mai important dintre obiectele liturgice confectionate din panzi este sf antimis: 0 bucata de panza de in ori de matase, in form® de patrat, cu laturile de cca. 50-60 cm, avand pe ea imprimat scena pregatirii pentru inmorméntare a trupului Domaului si confindnd particele din moaste de sfini. Termenul antiniis vine de la cuvintele grecesti ceva (in loc de) gi pivaos (lat. mensa, masa). Potrivit acestei insemnari, antimisul este deci un inlocuitor mobil (portabil) al Sfintei Mese, care in vechime se mai numea gi jerffelnic, trapezd (masa de jertf’) sau altar, dat fiind c& pe el se Pun, de fapt, si se sfinfesc cinstitele Daruri, adicd se stvarseste Sf. Jertft la Liturghie, Antimisul sti totdeauna pe i ra lui se asazi Sf. Evanghelie, Se desface la ectenia pe i din liturghiei, pentru a se,pune peclcinstitele Daruri dupa transp: J |Nobodul,mare)..Dupa.sfinsires ‘Darulocs icdsiea cual selnicnesiacinacawteexpslocteniei-Dren} primi. ezindu-se peste el Sf. Evanghelie,.asa.cumstinde.ceguld tot simpul (ase vedea la vinduiala Sfintei iin iturgica specials). Sf. Antimis se intrebuinfeaz’ si la sfardmarea si uscarea Sfantului Agnet din care se face Sf. Impartaganie pentru bolnavi, in marjea Saptimanii Luminate, pundndu-se pe el discul cu Sf. ‘Agnet sfardmat si vasul cu cérbuni pentru uscarea lui (a se vedea Povajuirile de la sfargitul Liturghierului), B) Acoperdmintele (Ko Spporra) sau pocrovefele sunt valuri mici, patrate, confectionate de obicei din aceleasi materiale ca si vesmintele preofesti; cle servesc la acoperirea discului si a potirului. in cultul ortodox sunt trei acoperdminte: unul pentru disc, altul pentru potir si al treilea, mai mare, numit aer, cu cart se acoper’ ambele vase sfinte (discul si potirul). Numele de aer il purta si bucata de panz cu care se invelea Sfanta Bvanghelie (secolele X-XIII) cénd se iesea la vohodul de la sfarsitul slujbei din Vinerea Patimilor. Locul acestui aer I-a luat mai tarziu epitaful (vezi mai ios). ¢) Epitaful (Emtdprov, de laémt si tépoc, mormant), numit si sfantul aer sau plascenifa (termenul veohi-slav), este o panzi de in sau de matase, de catifea sau de musama, pe care se afla imprimati, ‘brodata ori zugravitd icoana inmormantirii Domnului, Se intrebuinfeaz o singura data pe an, la slujba Vecerniei din Vinerea Patimilor, cand este scos in procesiune din sfantul altar si asezat in mijlocul bisericii, pe o masi ori pe un analog, i apoi la slujba Prohodului din noaptea Vinerii Patimilor (Utrenia Smbetei celei mari), cdnd este purtat in procesiune in jurul bisericii si apoi asezat pe Sf. Mas, unde riméne pani la {ndlfarea Domnului, cand este ridicat gi pus la locul unde se pastreazA tot anul. Epitaful inchipuie trupul mort al Domnului, amintind de inmormantarea acestuia, iar ridicarea lui de pe Sf, Masa in miercurea din ajunul indipirii simbolizeaz fndlfarea la cer a Maatuitorului.