Plante si produse vegetale cu continut de cumarine si cromone Sulfina — Melilotus officinalis (L.) Pall. fam, Fabaceae Etimologie Denumirea genului Melilotus este formati de la grecescul meliloton (molotra galben). Ultimul este legat de cuvantul grec meli = miere si lotos = lotus, varietate de trifoi, Florile acestei planteatragalbinile, adic este un bun melifer, iar frunzele sunt trifoliate, ca la tif Descriere Plantd erbacee, anual sau bienalii, aromat, Radicin’ pivotanti, cu nodozita Tulpina erecta, cilindrica, glabra, ramificata (ramuri prismatice),inalta 50 - 100 (200) cm. Frunze trifoliate, cu foliole obovate in partea interioara si lanceolate in partea superioara, pe margine neregulat-serat-dinfate; stipelele inguste. Flori papilionate, galbene grupate cite 30-70 in raceme alungite cu 5 dinti triunghiulari, glabri; corolé cu aripi mai lungi decdt carena; androceu din 10 stamine (9+ 1); gineceu cu ovar pubes- cent, cu 5 -8 ovule. Fructe, pastii usor comprimate, brune-negricioase, nedehiscente. Seminte ovoidale, galbene verzi Raspandire Planta este raspandita in Buropa, stepele Caucazului, Asia. Creste in lunci useate, ‘ca buruiand pe locuri parasite si in semfngituri, marginea drumurilor si calor ferate Organul utilizat, recoltare Ca produs vegetal se folosese piitile aeriene de sulfina - Meliloti officinalis herba. Se recolteazal fn timpul infloriri, pe timp frumos, dupa ce se ridica roua, prin tiierea la distant’ de cca 30 cm de la varf'in jos. Se usucd la umbra, in strat subtire. In vederea ccresterii cantitatii de cumarina, planta, dupa recoltare, se supune unui proces de fermentatie pentru hidroliza heterozidelor acizilor cumarici, Uscarca artificial la 30-35'C. Impurititi posibile Melilotus dentatus Pers. are tot florigalbene darse deosebeste prin lipsa mirosului specific. Melilotus albus Pers. are flori albe, firdimiros, Comporitia chimica Partile actiene contin cumarina (0,4-0,9%), dihidrocumarina (melilotina), dicumarol siheterozida acidului cumaric - melilotozida, Ca substante insofitoare au fost identificate alantoina gi acidul alantoic, colina, mucilagii,ulei volati Entrebuingairi Se foloseste ca emolient, in afectiuni gastrice, iar datorita actiunii anticoagulante a cumarinelor, in varice si tromboflebite. 479‘in medicina populari se utilizeaza ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant si diuretic, sub forma de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub forma de lotiuni oftalmice. Experimentate pe animale hepatectomizate partial, extractele de sulfind au manifesta insusirea de a produce regenerarea fesutului hepatic, Datorith confinutului in cumaring se mai foloseste ca aromatizant, intrind in compevitia speciei aromatizante pentru bai. Ami—Ammi majus L. fam. Apiaceae Etimotogie Denumirea genului de Ammi, se intdlneste la Dioscorides, Plinius ete. si provine de la grecescul ammos -nisip, ce arata la locurile de crestere a majoritijii speciilor din acest gen, Descriere Ammi majus este o planta anual cu indltimea de 100 - 140 em, ridacind citindried. Tulpina globular, rotund, cu muchii, ramificat, in interior desart, cu putine frunze. Frunzele bi- sau tripenat partite. Lobii frunzelor sunt lai, lanceolati cu marginea dintat Inflorescenta - umbela compusa de 10- 15 cm in diametru; florile mici cu 5 petale ab. Fructele - diachene ovoide, glabre, comprimate lateral. Raspindire Spontan Ammi creste in intreaga regiune mediteraneanii indeosebi in Spania gi Sicilia, dar este intilnita siin tarile din nordul A frici, Se cultiva'in Moldova (Stefan - Voda). Organul utitizat, recottare Ca produs vegetal se folosese fructele - Ammi majoris fructus, recoltate in timpul nd 50 - 60% din masa de umbele cu fiuete este maturizati. Plantele se cosese se usucd, apoi se tree’, Compositia chimica Semintele de Ammi majus contin 1 - 2% furocumarine, principalele dintre care bergaptena, xantotoxina, izopimpinelina, Maicontine ulei volatil, substante tanante, flavonozide, mucilagii. Antrebuintéri Despre proprietiile curative ale plantei se stia ined in secolul XIII. Medici arabi foloseau planta in tratarea leucodermiei. ins fenomenele secundare, inclusiv inflamatia rinichilor au limitat intrebuintarea acestei plante. Tn 1948 savantii egipteni au obtinut preparatul Meladinina pentru tratarea boli viti- ligo, ‘in 1960 a fost aprobat preparatul medicamentos Amifurina(totalul celor 3 furocumarine), eficient in tratarea leucodermiei 480