GABRIELA DRAGAN ) LEONARD ORBAN 1) GABRIELA-CARMEN PASCARIU (Coordonatori) DETERMINANT! MECANISME INSTRUMENTE Y EDITURA UNIVERSITARA1.2.3. Delimitarea competentelor in cadrul UE Chiar daca, pana la Tratatul de la Lisabona (TL), metoda comunitara era legata de primul pilon iar metoda interguvernamentala de cel de al doilea gi al treilea, in realitate, dupa cum mentionam anterior, cele doua metode au coexistat.'' Odat& cu TL, metoda comunitaré a devenit metoda legislativa obignuita (procedura legislativé ordinaré) iar cei trei piloni, definiti prin Tratatul de la Maastricht, s-au contopit jintr-unul singur. in plus, delimitarea competentelor intre Uniune gi statele membre este formalizata si adusa acum in prim plan. Delimitarea competentelor este guvernata de principiul atribuirii'*, in temeiul caruia Uniunea actioneazd numai in limitele competentelor care i-au fost atribuite de statele membre prin tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite de comun acord. Consecinta logicA este cA orice competenta care nu este " Hagerdon, F., The Community vs Interguvernamental method in the European Constitution, Center for International Relations, _http://www.swp-berlin.ora/ fleadmin/contents/products/projekt_papiere/warsaw_hagedom_sicher.pdf articolul § alineatul (1) din TUE gi articolul 7 din TFUE. 23atribuité Uniunii apartine statelor membre. in acest nou context conceptual, titlul | din TFUE introduce o tipologie general a competentelor Uniunii in cadrul legislatiei derivate obligatorii (acte juridice constrangatoare, conform art. 3, TFUE). Aceasta tipologie se bazeaza pe trei categorii, stabilind de fiecare data lista domeniilor sau a politicilor implicate, in functie de nivelul de integrare. Este vorba de competente exclusive, de competente partajate si de competente de coordonare, sprijinire sau completare a actiunilor statelor membre. Competentele exclusive ale Uniunii in domeniile de competenta exclusiva, numai Uniunea poate legifera si adopta acte cu forta juridica obligatorie, statele membre putand sa faca acest lucru numai in cazul in care sunt abilitate de Uniune sau pentru punerea in aplicare a actelor comunitare. Conform articolului 3 din TFUE, domeniile de competenta exclusiva sunt: ¢ — instituirea unei uniuni vamale; « definirea si desfasurarea politicii comerciale comune; * definirea si punerea in aplicare a normelor privind concurenta necesare functionarii pietei interne; * politica monetara pentru statele din zona euro; * conservarea resurselor biologice ale mari in cadrul politicii comune privind pescuitul (PCP). Uniunea dispune de competente exclusive gi in ceea ce priveste incheierea de acorduri internationale in cazul in care aceasta incheiere este prevazuta de un act legislativ al Uniunii ori este necesara pentru a permite Uniunii sa _ igi exercite competenta internd sau in masura in care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune ori ar putea modifica domeniul de aplicare al acestora. Competentele partajate ale Uniunii in cazul in care tratatele atribuie Uniunii o competenta partajaté sau concurenta cu statele membre, atat Uniunea cAt gi statele membre pot legifera si adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic in domeniul respectiv. Competentele partajate se caracterizeaza prin disparitia progresiva a competentelor statului pe masura ce se exercité competentele Uniunii. Pe aceasta baza, statele membre igi pot exercita competenta in masura in care Uniunea nu gi-a exercitat propria competenta, precum gi in cazul in care Uniunea a decis s& nu isi mai exercite competenta. Acest ultim caz poate surveni in situatia in care institutiile competente ale Uniunii decid abrogarea unui act legislativ, in special in vederea unei mai bune garantari a respectarii constante a principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii. 24