f‘ i ite fou LA EGELUIAcum fara puteri si bantuité de greselile fatale, Mare Barrow e prizonierG. Traieste la mila unui baiat pe care |-a iubit cdndva, dar care i-a réspuns numai cu minciuni si tradari. Ajuns rege, Maven complica plasa de paianjen tesuté de raposata lui mam& si incearcé si pistreze controlul asupra intregului regat. Rosiii continua s@ recruteze Rie SoM CTMINCU Cums rselel MT Corel old Cal, printul exilat, va face totul pentru a recupera tronul si inima lui Mare. Toaté lumea pare la un pas sa explodeze. In Colivia regelvi, al treilea volum din seria de succes REGINA ROSIE, rebeliunea ia proportii si loialitatile tuturor ATM SOs eM eMule Nee eM im ceo otal leon pe care cititorii le vor devora. Actiunea porneste in tromba ARUN Ll eM iecoo(el MofelsTeM oR iiutemlele lle eBOOK DISPONIBIL llusratia copertei: © 2017, John Dismukes NE nee nar itDe acelasi autor la Editura Nemira: Regina rosie Sabia de sticla VICTORIA AVEYARD, autoare de literatura fantasy $i cArti pentru tineri, s-a nascut in East Longmeadow, un ordsel din Massachusetts, SUA. $i-a scris romanul de debut, Regina rosie, chiar in primul an de dupa incheierea stu- diilor de scenaristica la University of Southern California. Cartea, primul volum al trilogiei omonime, s-a bucurat de un succes rasunator, este bestseller New York Times si va fi adaptata pentru marele ecran de Sony Pictures. Locuieste la Los Angeles, este o cititoare impatimita, o fascineaza distopiile gi e convinsa c4 literatura nu trebuie s4 ofere mesaje moralizatoare, ci sd spun povesti care s4 provoace cititorul.VICTORIA AVEYARD COLIVIA REGELUI Traducere din limba englez4 RUXANDRA TOMA NEMIRADescrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei AVEYARD, VICTORIA olivia regelui / Victoria Aveyard; trad. din lb. engleza: Ruxandra Toma. - Bucuresti: Nemira Publishing House, 2018 ISBN 978-606-~43-0173-4 1. Toma, Ruxandra (trad.) 820.411 Victoria Aveyard KING'S CAGE Copyright © 2017 by Victoria Aveyard © Nemira, 2018 Redactor: Cristina NAN Tehnoredactor: Alexandru CSUKOR Lectori: Dusa UDREA-BOBOREL Tiparul executat de ART PRINT S.A. Tek: 0723,13.05.02, e-mail: office@artprint.ro Orice reproducere, totala sau partiala, a acestei lucrari, fara acordul scris al editorului, este strict interzisa $i se pedepseste conform Legii dreptului de autor. ISBN 978-606-43-0173-4Sa nu te indoiesti niciodata ca esti importantd si puternicd si cd meriti toate sansele si oportunitdtile din lume ca sd-ti urmezi si sd-ti implinesti visurile. HILLARY RODHAM CLINTONUNU Mare Mé& ridic in picioare atunci cand imi da voie. Lantul ma smuceste, ma trage de zgarda cu tepi pe care o port la gat. Varfurile ascutite imi intra in carne, dar nu atat de adanc incat sd-mi dea sdngele - nu inca. Oricum, deja imi sangereaza incheieturile mainilor. Rani care nu se mai vindeca, provocate de catusele dure in care am zacut inconstienté zile intregi. Manecile mele albe sunt patate cu purpuriu-inchis si stacojiu stralucitor. Sange vechi si sange- nou, cu care este scrisd marturia chinurilor mele. Prin care voi demonstra in fata Curtii lui Maven cat de mult am suferit deja. El sta aplecat deasupra mea. Chipul ii este impenetrabil. Coroana tatalui sau il face s4 par’ mai inalt, ca si cum lamele ei din fier i-ar creste direct din teasta. $i varfurile lor lucesc aidoma unor flac4ri résucite din metal negru, cu reflexe de bronz si argintii. Desi imi trezeste doar amintiri amare, ma concentrez asupra acestui obiect, ca si nu fiu obligata s4 mi uit in ochii lui Maven. Dar el ma trage de un alt lant pe care nu pot s&-1 vad. insa il simt.Cu miscari blande, o mani alba imi cuprinde incheietura ranita. Cu toate ci nu vreau, ochii mi se ridic& spre chipul lui, incapabili s4 il evite. Zambetul lui este oricum, numai binevoitor nu. Subtire si taios ca un brici, gata si m4 muste cu toti dintii. Dar ochii, ochii lui sunt cei mai ingrozitori. Ochii ei, ai Elarei. Pe vremuri credeam ci sunt reci, ochi de gheata vie. Acum stiu mai multe. Cele mai dogoritoare focuri ard cu flacara albastra, iar ochii lui Maven nu sunt 0 exceptie. Sunt umbra acelei flacdri. Pentru ci, desi Maven arde de furie, intunericul il acoperd. Pete vinete fi inconjoara ochii injectati. Nu a dormit. Este mai slab decat il tin eu minte, mai sfrijit, mai crud. Parul lui, ondulat la varfuri si negru precum neantul, i-a crescut pana la urechi. Obrajii inca fi sunt netezi. Uneori uit cat de tanar este. Cat de tineri suntem amandoi. Sub rochia stramta si dreaptA simt cum md ustura stigmatul de pe clavicula, litera Mf infierata in carnea mea. Maven se intoarce brusc, tragand de lantul care ma leagi si obligandu-ma s4 m3 misc cu el. Ca o luna care se roteste in jurul unei planete. - Va aduc aceasta prizonier4, aceast4 victorie, spune el publicului numeros dinaintea noastra. Cel putin trei sute de argintii, nobili si oameni de rand, garzi 1 ofiteri. Ma infior cand zaresc cu coada ochiului santinelele, ale caror mantii de culoarea focului imi amintesc in permanenga de colivia mea din ce in ce mai stramta. Nu sunt departe nici paznicii mei din Casa Arven. Mi orbeste albul uniformelor lor, m4 gatuie harul lor al tacerii. M-ar putea sufoca presiunea pe care o exercita prezenta lor. Glasul regelui rasuna peste opulenta Piata a lui Caesar, reverberand prin multimea care-i raspunde la fel. Probabil c& exist’ acolo microfoane si difuzoare care duc vorbele 8aspre ale regelui prin tot oragul si, desigur, prin tot restul regatului. - Ea este Mare Barrow, comandanta Garzii Stacojii! {mi vine sa rd, in ciuda situatiei ingrozitoare in care mA aflu. Comandantd. Moartea mamei sale nu-l impiedica s4 mint in continuare. - Ocriminali, o terorista, inamicd a regatului nostru! Jar acum ingenuncheaza inaintea noastra, lipsita de toat4 pute- rea pe care a avut-o. Lantul m4 smuceste iardsi, m4 trage. Si eu intind bratele ca si-mi pAstrez echilibrul. Reactiile imi sunt lipsite de vlaga. Tin ochii in pamant. Ce mai mascarada! Ma inunda furia si rusinea cand imi dau seama cat rau va face Garzii Rosii gestul meu. Toti rosiii din Norta mi vor vedea dansand asa cum {mi canté Maven si ne vor crede slabi, invinsi, nedemm de atentia, stridaniile si de sperantele lor. Nimic mai fals. Dar nu pot face nimic, nu acum, nu aici, cand mi aflu la mila lui Maven. Ma intreb ce s-o fi ales de Corvium, orasul militarizat pe care |-am vazut in flacdri in timp ce ne indrep- tam spre Naduful. Acolo a avut loc 0 revolt dupa difuzarea mesajului meu. Sa fi fost oare prima rasuflare a revoluyiei sau ultima? Nu am de unde si stiu. Si ma indoiesc ci imi va aduce cineva vreun ziar. Cal m-a avertizat asupra pericolului reprezentat de izbuc- nirea unui razboi civil. A facut-o cu mult timp in urm4, inainte de moartea tatalui s4u, pe cand avea mult mai multe, nu doar o fetitaé impulsiva, inarmaté cu fulgere. Rebeliuni de ambele parti, a zis el atunci. Dar acum, cand stau legat4 in les& in fata Curtii lui Maven si a regatului sdu argintiu, nu vad ci ar exista tabere opuse. Chiar dac le-am aritat, le-am povestit despre temmitele lui Maven, despre cum cei dragi 9lor au fost aruncati in ele, despre cum increderea le-a fost tridatd de rege si mama acestuia, tot eu sunt dusmanul. imi vine s4 urlu, dar am suficient4 minte si mA stapanesc. Glasul lui Maven va fi mereu mai puternic decat al meu. Oare mama $i tata se uitd la mine? Amintirea lor imi aduce un alt val de tristete 5i imi musc tare buzele ca si nu dau drumul lacrimilor. $tiu ci in apropiere sunt camere de luat vederi, atintite asupra chipului meu. Sunt convinsa de asta, cu toate ci nu le mai pot simyi. Maven nu va rata ocazia de a-mi imortaliza deciderea. Ma vor vedea cum mor? Zgarda de la gat ma contrazice. De ce sa-si bata capul cu toata punerea asta in scend, daci o si ma omoare oricum? Altcineva in locul meu s-ar simyi usurat, dar mie imi in- gheat& maruntaiele de fricda. Nu ma va ucide. Nu, Maven nu ova face. imi dau seama dupa felul in care ma atinge. Inca imi sine incheietura cu degetele lui lungi si albe, in timp ce strange lesa in cealalta mana. Chiar si acum, cand este evi- dent c4-i apartin, tot nu vrea si-mi dea drumul. As prefera moartea in locul acestei colivii - moartea este mai buna decat obsesia pervers4 a unui baietel nebun ajuns rege. imi aduc aminte de biletelele lui, fiecare sfarsind cu aceeasi tanguire stranie. Pe curand! Continua sa vorbeasca, dar ti aud vocea ca de foarte de- parte, pentru c4 acum in urechi imi tiuie bazaitul unei viespi. Privesc peste umar. Prin multimea de curteni din spatele nostru. Tori falosi si dezgustatori in straiele lor negre, de doliu. Lordul Volo, din Casa Samos, impreuna cu fiul lui, Ptolemus, sunt superbi in armurile lor lustruite, de culoa- rea abanosului, cu esarfe argintii de la umar pana la sold. 10fl privesc pe Ptolemus si vid rosu in fata ochilor. Ma lupt cu imboldul de a ma repezi la el ca s4-i sfasii pielea de pe fata. Ca s&-l injughii fn inima, asa cum |-a injunghiat el pe fratele meu, Shade. Probabil ci mi se citeste setea de razbunare pe chip, pentru c4 Prolemus are tupeul si-mi zambeasca superior. Daca n-ar fi zgarda asta si garzile din jur, i-as sfarama oasele. Nu stiu din ce motiv, dar sora lui, dusmanca mea de luni de zile, nici nu se uita la mine. in straiele batute cu cristale negre, Evangeline ramane steaua cea mai stralucitoare a acestei constelatii agresive. Presupun ca va ajunge in curand regina, cici indurd de prea multa vreme aceasta logodna cu Maven. Nu-si dezlipeste privirea de la spatele regelui - ii fi- xeaza ceafa cu ochii ei negri, in care mocneste un foc sinistru. Se isc& o adiere de vant, care-i deranjeazd pieptanatura argin- tie, lucioasa, suflandu-i parul de pe umeri. fns’ nici nu clipeste. Doar dupa o clipa lunga cat o eternitate isi da seama cd ma holbez la ea. Dar nici macar atunci nu ma priveste. Ochii ei nu exprima nimic, Nu mai sunt demna de atentia ei. — Mare Barrow este prizoniera a Coroanei si va avea de suportat judecata Coroanei si a consiliului. Trebuie sa ras- punda pentru nenumiratele ei crime! Cum? ma intreb eu. Multimea ti rispunde cu urlete de bucurie, ovationandu-i hotdrarea. Cei care zbiar4 sunt argintii, dar oameni ,,de rand“, nu de descendenta nobili. Savureazi cuvintele lui Maven, in timp ce curtenii lui nu reactioneaza in niciun fel. Ba chiar chipurile unora sunt pamAntii, furioase, impietrite. Dar niciunii nu sunt mai supdrati ca membrii Casei Merandus, ale cdror straie de doliu au dungi bleumarin, culoarea preferatd a reginei moarte. Evangeline nu se uita la 11mine, dar ei mA fixeazd cu o intensitate inspdimantatoare. fn orice directie ag intoarce capul, dau doar de priviri de un albastru arzator. Ma astept sd le aud soaptele in minte, zeci de voci sfredelindu-mi creierul la fel cum sfredelesc viermii un mar stricat. Insd nu aud decdt vicerea. Poate cA ofiterii Arven care ma pazesc nu sunt doar temniceri, ci $i protec- tori. imi indbugd talentul si inabusa abilitizile oricui ar vrea s& si le foloseascd impotriva mea. Probabil cd asa le-a porun- cit Maven. Nimeni nu are voie s4-mi facd rau. Nimeni in afara de el. Dar oricum mi doare totul. Ma doare sd stau in picioare, ma doare s4 m4 misc, ma doare s& gandesc. De la accidentul de avion, de la sonda cu ultrasunete, de la presiunea exerci- tata asupra niea de garzile amutitoare. lar acestea sunt doar rani fizice. Vanatai. Fracturi. Dureri ce se vor vindeca in timp. Nu acelasi lucru il pot spune despre celelalte suferinye. Fratele meu e mort. Eu sunt prizoniera. $i, de cand am in- cheiat acest targ cu diavolul, nu mai stiu ce s-a intamplat cu prietenii mei. Cal, Kilorn, Cameron, fratii mei - Bree si Tramy. Lam lasat in luminisul acela, dar erau ranifi, imobi- lizati, vulnerabili. Este foarte posibil ca Maven sa-si fi trimis asasinii ca si termine ce incepuse el. M-am dat pe mana lui, doar ca s& scape toti ceilalti si nici macar nu stiu daca s-a sinut de cuvant. Dar stiu cd mi-ar spune adevarul daca l-as intreba. I-o citesc pe chip. Dupi fiecare fraza plind cu venin, mA priveste ca $icum ar fi vrea sd-mi scoata ochii cu faptul c4 supusii lui il adora si inghit toate minciunile lui. Se asigura c4 sunt atenta, cA ma uit la el. Aga fac copiii, iar el este un copil. N-am sé-l rog nimic. Nu aici. Nu asa. {nc mai am ceva mandrie. 12— Mama si tatal meu au murit luptandu-se cu aceste bestii, bate el campii in continuare. Si-au sacrificat viefile ca s& pastreze unitatea regatului, ca s4 va apere pe voi. Oricat de infrant4 m-as simti, nu pot s4 ma abtin si ma uit la Maven, intampinandu-i focul cu un suierat dezapro- bator. AmAndoi tinem foarte bine minte circumstantele in care a murit tatal lui. Circumstantele in care a fost asasinat. Regina Elara isi croise drum in mintea lui Cal, transforman- du-l pe iubitul mostenitor intr-o arm4 mortal. Maven si cu mine am fost de fat4 atunci cand Cal si-a ucis tatal, taindu-i capul si renuntand astfel 1a orice sansa la tron. De atunci incoace am mai vazut o multime de lucruri ingrozitoare, ins’ amintirea aceasta incd ma bantuie. Pe de alt& parte, nu imi mai amintesc ce s-a intamplat cu regina dincolo de zidurile inchisorii Corros. Starea in care i-a fost gasit trupul a demonstrat cu prisosint& ce-i pot face unui om fulgerele nestapanite. Stiu ci am omorat-o fara si stau pe ganduri, fara remusciri, fara regrete. Cu furtuna mea devastatoare, alimentati de moartea neastep- tata a lui Shade. Ultima imagine clara a bataliei de la Corros este cea a fratelui meu, prabusindu-se la pimant, cu inima strapunsa de acul din otel rece, neiertator al lui Ptolemus. Nu-mi dau seama cum, dar Ptolemus a reusit s4 scape de furia mea oarba. Nu si regina. Bine micar cd eu si colonelul i-am expus cadavrul in timpul transmisiunii noastre, asigurandu-ne astfel cA toata lumea a aflat ce se intamplase cu ea. Mi-as dori ca Maven sa aiba cel putin o parte din talentul ei, ca si se poatd uita in mintea mea si s4 vada ce final i-am oferit mamei sale. Vreau s& simt& si el durerea ingrozitoare a pierderii la fel ca mine. 13Mé& priveste tint in timp ce isi incheie discursul invarat pe de rost. St& cu mana intinsa, pentru ca toat4 lumea s4 vada cat mai bine lantul care ma leaga de el. Face totul metodic, cu intentia de a prezenta o anumita imagine. - Jur c& voi lupta pana la moarte ca si distrug Garda Stacojie si pe toti monstrii ca Mare Barrow! Pai, mori, ce mai astepti? imi vine s4-i strig. ins vuietul multimii imi acopera gandurile. Sute de oa- menii isi aclama regele si tirania lui. Am plans cand am traversat podul, vazand chipurile atator oameni care mA blamau pentru moartea celor dragi. Parcd nici acum nu mi s-au uscat lacrimile pe obraji. Si uite cd-mi vine iardsi si plang, dar nu de tristete, ci de furie. Cum de pot crede ce le spune? Cum de-i inghit minciunile? Sunt smucita si intoarsa cu spatele la ei. Ca o marioneta. Cu ultimele puteri, intorc capul, cutand camerele de filmat, ochii lumii. Uitapi-va la mine! implor eu. Uitati-vd si la el cum va mintel Mi se inclesteaz4 maxilarele, mi se ingusteaz4 ochii, pictand un tablou al rezistentei, al revoltei, al maniei. Cel putin asa sper. Ex sunt Fetiga cu Fulgerele. Eu sunt furtuna. Am sentimentul ca mint. Fetita cu fugerele este moartd. fnsa mai exist un ultim lucru pe care il pot face pentru cauza noastra si pentru oamenii pe care ii iubesc si care incd nu au pierit. Nu ma vor vedea prabusita in aceasta ul- tima clipa, ci dreapta, in picioare. $i, cu toate cd n-am habar cum as putea sa reusesc, trebuie s4 ma lupt chiar si aici, in burta fiarei. Alta smucitur4 ma obliga s4 ma intorc cu faya la curteni. Argintiii ostili se uita inspre mine. Au pielea brazdata de nuante albastre si negre, violet si cenusii, piele fara viata, cu vene din ofel si diamant, nu din sange. ins4 nu pe mine mA 14fixeaza privirile lor, ci pe Maven. Iar privirile lor imi gasesc raspunsul. In privirile lor citesc foamea. Timp de o fractiune de secunda imi este mila de baietelul Asta, ajuns prea devreme rege, singur pe tronul lui. Apoi simt in adancul inimii un licdr de speranya care parci-si rade de mine. Of, Maven! In ce te-ai bagat... Nu pot decat s4 ma intreb cine va da prima lovitura’. Garda Stacojie sau lorzii si doamnele care de-abia asteapta sa-i taie beregata si s4-i ia tot ce aparase mama lui cu pretul vietii. De indata ce parasim treptele Focului Alb si ne retragem tn holul imens al palatului, Maven da lesa unuia dintre amu- titorii Arven. Ciudat! Parea atat de indarjit si m4 aducd inapoi, s4 ma inchida fn colivia lui, si uite cA acum aruncd lanturile in mainile altcuiva, fara macar sd se uite la mine. Lasulel i] apostrofez eu in gand. Nu are curajul si ma pri- veascA atunci cand nu se afla in fata spectatorilor. - Ti-ai finut promisiunea? il intreb eu cu sufletul la gura. N-am vorbit multe zile si vocea imi sund ragusit. — Esti om de cuvant? Nu-mi raspunde. Curtenii se aliniaza in spatele lui. Randurile lor dovedesc un exercitiu indelungat, bazat pe complexitatea ierarhiei in care fiecare ocup4 cate un loc. Numai eu n-am nicio treaba cu ierarhia asta, dar merg cu cafiva pasi in urma regelui, in locul care ar trebui s4 aparyind unei regine. Dar cat de de- parte sunt de acest titlu. Arunc 0 privire spre cel mai corpolent dintre temnicerii mei, sperand sa citesc pe chipul lui si altceva in afara de o loialitate oarba. Poartd uniform alba, groasi, antiglony, 15incheiata pana la gat. Manusi lucioase. Nu din mitase, ci din plastic sau din cauciuc. Tresar cand le vad. in ciuda talentu- lui lor de amutitori, arvenii nu vor s&-si asume niciun risc in ceea ce mA priveste. Chiar daca as reusi si scapar o scan- teie, nevazuti de ei, manusile alea le vor apara miinile si le vor permite si ma tind In continuare in zgarda, in lanturi, in colivie. Arvenul cel masiv nu ma priveste in ochi gi se uita doar inainte. fsi tine buzele tuguiate - semn de concen- trare maxima. Celalalt temnicer fi seamand leit. Ma flan- cheaz si merge in pas cu fratele sau varul lui. Capetele rase le lucesc, amintindu-mi de Lucas Samos. De paznicul meu cel bun, care mi-a devenit prieten si care a fost executat doar din cauza c4 eu exist pe acest pamant. $i pentru cd m-am folosit de el. Am avut noroc atunci, cand Cal a pus un ar- gintiu atat de cumsecade si ma pazeasca. Si - imi dau eu seama - am noroc si acum. Imi va fi mult mai usor si ucid niste paznici care ma las rece. Pentru cA trebuie s4 moar. intr-un fel sau altul. Daca vreau sd scap de aici, daca vreau sa-mi recuperez fulgerele, temnicerii sunt primele obstacole. Ceilalti sunt usor de ghicit. Santinelele lui Maven, ceilalti paznici si ofiteri postati prin tot palatul si, evident, Maven insusi. N-am de gand s4 plec de aici pana nu las in urma cadavrul lui... sau al meu. M&A gandesc la cum va fi atunci cand i] voi ucide. Cum imi voi infisura lantul in jurul gatului lui si-i voi stoarce toatd viata din trup. Jar gandul asta ma ajut4 si mu m4 mai gandesc cA fi- ecare pas mA duce tot mai adanc in interiorul palatului, peste marmura alba, pe lang’ peretii inalti si auriti, pe sub zeci de candelabre cu lumini de cristal. Splendide si reci ca in aminti- rile mele. O temnita cu lacite din aur si gratii din diamant. Cel putin nu voi mai fi nevoita si m4 confrunt cu cel mai 16violent si mai nemilos gardian al ei. Batrana regina este moarta. Si totusi, inci ma mai cutremur cand mA gandesc la ea. Elara Merandus. Fantoma ei imi bantuie prin minte. Pe vremuri, mi-a facut harcea-parcea amintirile. Acum este una dintre ele. O silueta in armura imi traverseazd campul vizual, se strecoara pe lang4 paznicii mei si se posteaz4 intre mine si rege. Tine pasul cu noi - este un gardian tenace, chiar dac4 nu poarta nici mantia si nici cagula de santinela. Presupun ca stie ci ma gandesc s4-] sugrum pe Maven. imi musc bu- zele, pregatindu-ma pentru atacul usturator al soptitorului. Dar nu, nu face parte din Casa Merandus. Armura lui este neagra ca obsidianul, parul argintiu, pielea alba ca luna. Tar ochii lui - cand se uit peste umar la mine -, ochii lui sunt negri $i goi. Ptolemus. M& reped sa-] musc, fara si imi dau seama ce fac, fara s4-mi pese. Nu conteaza decat si-mi las amprenta pe el. Ma intreb daca sangele argintiu are alt gust fata de cel rosu. Dar nu reusesc si aflu. Zgarda zvacneste si ma trage {napoi cu atata putere, ci mi se indoaie sira spinarii si m4 prabusesc. Putin a lipsit si nu-mi rup gatul. Ma lovesc tare la cap de marmura de pe jos si lumea se invarteste cu mine. Dar nu renunt. Ma ridic cu ochii atintiti asupra picioarelor imbracate in armurd ale lui Prolemus. El se intoarce cu faya la mine. Si din nou ma reped si din nou zgarda ma trage inapoi. - Ajunge! suier4 Maven. S-a oprit ca s4-mi urmiareasca jalnicele eforturi pe care le fac incercand s4 ma razbun pe Ptolemus. S-a oprit tot alaiul si multi curteni se inghesuie si vada cat mai bine cum se zbate in zadar sobolanul rosu. 17Zgarda mA strange parc mai tare, ma ineacd. Duc mai- nile la gat. - Ajunge, am zis, Evangeline! spune Maven. Ma& doare foarte tare, dar tot intorc capul si o vid cum st& in spatele meu, cu pumnul strans si cu ochii la zgarda mea, care pulseaz4. Probabil ca in ritmul inimii ei. — Las&-mé s-o eliberez, spune ea si eu ma intreb daci am auzit bine. Lasi-mé s-o eliberez chiar aici. Porunceste girzi- lor sa plece si 0 s-o ucid pe loc, cu toate fulgerele ei. Mardi la ea ca o fiar4 - asa cum cred ei ci as fi. - incearca, ti raspund, dorindu-mi din tot sufletul ca Maven sf fie de acord. Cu toate ranile mele, cu toate zilele in care n-am rostit niciun cuvant si cu toatd inferioritatea mea fai de aceasta fata magnetron, vreau si o confrunt. Am invins-o in trecut. O pot invinge din nou. Cel putin, as avea o sansa. O sans’ mai buna decat ag fi indrazmit sd sper. Maven isi ia ochii de la zgarda mea si se uitd la logodnica lui. Chipul i se strambé de furie. Cat de mult seamin4 acum cu mama lui. - Pui la indoiala ordinele regelui tau, lady Evangeline? Dintii ei lucesc albi printre buzele date cu ruj violet. Masca de politete ameninta s4-i cada de pe fay4, dar, inainte de a apuca s4 spund ceva cu adevarat incriminator, intervine tatal ei, care o atinge usor pe bray. Mesajul este limpede: Supune-tel - Nu, méariie ea, cand de fapt ar fi vrut si spuna da. isi pleaca fruntea. ~ Maiestate... Zgarda se largeste la gatul meu. Parca-i chiar mai larga decat inainte. Ce noroc ci Evangeline nu-i atat de meticu- loasa pe ct incearc4 s4 para! 18~ Mare Barrow este prizonieri a Coroanei si doar regele are dreptul sd-i hotirasc4 soarta, spune Maven. Vocea fi risuna cu putere, dincolo de labila lui viitoare mireas4. Strapunge cu privirea multimea de curteni, ca sa-si fac mai bine infelese intentiile. - Moartea este prea bund pentru ea. Printre nobili trece un val de murmure. Aud exclamatii dezaprobatoare, dar mai multe de incuviintare. Cindat! Credeam cA toti doresc si mA vada executat4 in cel mai oribil mod cu puting, atarnata in streang ca si m4 mAnance vulturii, patand cu sangele meu teritoriile cucerite de Garda Stacojie. Dar se vede treaba ci imi pregatesc lucruri mai rele decat tortura. Lucruri mai rele decat tortura. Asa mi-a zis Jon. Atunci cand a vazut ce-mi rezerva vii- torul, unde duce drumul meu. Stia ci asa se va intampla. Stia si i-a spus si regelui. Si-a cumpiarat un loc lang’ Maven, platindu-l cu viata fratelui meu gi cu libertatea mea. il descopar pe Jon in multime. Ceilalti oameni se feresc s& se apropie de el. Are ochii rosii, iar parul, incdruntit inainte de vreme, il poarta legat in coada. Alt animaluy cu sangeriou pentru Maven Calore, ins& acesta nu are lanqurile la vedere. Pentru ca l-a ajutat pe Maven sa ne impiedice sa salvim o legiune de copii. Pentru ca i-a dezvaluit planurile noastre. Pentru c& m-a facut cadou baietelului-rege. Pentru c& ne-a tradat pe toti. Bineinteles ca Jon se uitd la mine. Nu ma astept sa-si ceara iertare pentru ce a facut. $i evident c& nici nu-si cere. - Cum rimne cu interogatoriul? 19fntrebarea este pus de 0 voce pe care nu o recunosc $i care vine de undeva din stanga mea. Dar cunosc chipul celui care a vorbit. Samson Merandus. Un luptator care ucide in arena, un soptitor nemilos, var cu defuncta regina. {si croieste drum c&tre mine, impingandu-i pe cei care-i stau in cale. Nu ma pot st&p4ni si tresar puternic. fntr-o alta viata, am vazut cum si-a facut adversarul s& se injunghie mortal cu propria-i sabie. Atunci lang4 mine se afla Kilorn, care urmarea lupta cu aviditate, ovationa si se bucura de ultimele ore de liber- tate. Dar apoi instructorul lui a murit si intreaga noastr4 lume n-a mai fost la fel. Ni s-au schimbat vietile. Iar acum, cuprinsa de frisoane si sangerand, zac pe marmura asta per- fect&, ca un caine la picioarele unui rege. — Oare este ea mai presus de intrebarile noastre, Maiestate? continud Samson, intinzand o mana alba spre mine. $i ma apucd de barbie, obligandu-ma s4-mi ridic ochii la el. Ma abtin cu greu sa nu-l musc. Nu trebuie s3-i ofer lui Evangeline alt pretext ca si mA sugrume. - Gandeste-te la cate a vazut. La cate stie. Ea este condu- c&toarea lor - cheia pentru desfiintarea definitiva a neamu- lui ei infect. Se insala, ins’ mie inima tot imi bubuie in piept. Stiu destule ca s& reprezint un pericol pentru ei. Prin fata ochilor mi se perinda chipul lui Tuck, cel al colonelului si ale gemenilor din Montfort. Infiltrarea in legiuni. Orasele. Tori cei cu numele Whistle, devemiti acum refugiati. Secrete valoroase, bine pas- trate, dar care vor fi curand date in vileag. Oare pe cti fi vor pune in pericol informatiile pe care le detin? Oare cati vor muri atunci cand nu voi mai putea sA suport tortura si voi marturisi? 20lar Asta-i doar interogatoriul pe care mi-l vor lua ofiterii de informatii din armat4. Mult mai rele sunt partile intune- cate ale propriei mele minyi. Colpurile in care imi pastrez demonii. Maven este unul dintre ei. Pringul acela din amin- tirile mele, pe care |-am iubit si care mi-am dorit sd fie ade- varat. $i mai este si Cal. Cate am facut ca sa-l pot tine lang4 mine, cate am trecut cu vederea, cdte minciuni mi-am spus despre loialitatile lui. Ma macina rusinea si greselile din trecut - ma rod pana in adancul sufletului. Nu-i pot permite lui Samson - si nici lui Maven - s4 vada ce ascund in mine. Va rog! imi vine sa-i implor. Dar buzele nu mi se misca. Oricat de tare il urasc pe Maven, oricat de mult imi doresc s4-l vid cum sufer4, stiu cd el este cea mai buna sans pe care o am. Daca l-as ruga sd se indure de mine in fata celor mai puternici aliafi si a celor mai indarjiti inamici ai lui, nu as face decat s4-i subminez si putina putere pe care o are. Asa c4 nu spun nimic, incerc si ignor mana lui Samson pe barbia mea si m4 concentrez doar asupra lui Maven. O clipa foarte lunga, dar si foarte scurta privirile ni se intalnesc. ~ V-ati primit ordinele! se rsteste el la paznicii mei, facand un semn din cap. M& apuci strans, dar nu chiar atat incat si ma invine- yeasca, si ma ridicd in picioare. Apoi ma trag cu lantul si ma imping ca si ma scoat4 din multime. fi las pe toti in urma: Evangeline, Ptolemus, Samson si Maven. Maven face stanga-mprejur $i porneste in directie opusa, c&tre singurul lucru care i-a mai ramas si care ti mai poate jine de cald. Tronul din flacari ingherate.DOI Mare Nu sunt niciodata singur4. Temnicerii nu pleaci de lang’ mine. Sunt mereu cate doi, mereu cu ochii pe mine, mereu amutindu-mé si repri- mandu-mi talentul. N-au nevoie decat de o usa incuiata ca s4 ma tind captiva. Nu cd m-as putea apropia de usa aceea far4 ca ei si ma imbranceasca inapoi in mijlocul dormito- rului meu. Sunt mai puternici decat mine si foarte vigilenti. Singurul loc unde pot sa fug de ochii lor este baia cea mic, o incdpere cu faianta alba si accesorii aurii, cu o dung’ de Piatra Tacuta de-a lungul pardoselii. Sunt suficiente dale din cenusiul acela sidefat ca s4 simt cum imi bubuie capul si mi se strange gatul. Trebuie s4 ma misc repede si sd folo- sesc din plin fiecare secunda. Senzatia pe care o am aici imi aduce aminte de Cameron $i de talentul ei. Poate ucide pe cineva doar prin forta tacerii ei. OricAt de detestabild mi se pare veghea constant4 a temnicerilor mei, nu voi risca s& mA sufoc pe podeaua unei bai doar pentru cateva minute de liniste. 22Ciudat, fnainte eram convinsa ci teama cea mai mare a mea era si ram4n singuri. Acum numai singurA nu sunt si niciodata nu am fost mai speriata. Nu mi-am mai simtit fulgerele de patru zile. Cinci. Sase. Saptesprezece, Treizeci si una. Cu o furculita, crestez in plinta de lang’ pat fiecare zi care trece. Faptul ca las urme aici, cd pricinuiesc o rand, cat de mica, acestui Palat al Focului Alb imi di o stare de bine. Arvenilor nu le pas’. Ma ignora in cea mai mare parte a timpului, concentrandu-se doar asupra tacerii totale si ab- solute. Stau de-o parte si de alta a usii, aidoma unor statui cu ochi vii. Data trecuta cand am fost in palatul acesta am dormit intr-o alta incdpere. Dar evident c4 nu s-ar fi cuvenit ca prizoniera regelui sa fie gizduita in acelasi loc unde statuse viitoarea lui mireasa. {nsa nu sunt intr-o celula. Colivia mea este confortabila si bine mobilata: un pat cu saltea moale, un raft plin cu tomuri plictisitoare, cateva scaune, 0 masa la care s4 mananc, ba chiar si draperii fine, in nuante de cenusiu, maro $i alb. Nuante neutre, secate de culoare, la fel cum arvenii ma seaci pe mine de puteri. incet-incet ma obisnuiesc si dorm singura, dar cosmaru- rile nu-mi dau pace si Cal nu mai este lang’ mine ca sa le 23alunge. Langa mine nu mai este nimeni care si ma iubeasc4. De fiecare data cand ma trezesc din somn, imi ating cerceii si dau cate un nume fiecarei pietre. Bree, Tramy, Shade, Kilorn. Frati de sange, frati de cruce. Trei inca vii, unul devenit fantoma. Mi-as dori si am un cercel la fel cu acela pe care l-am daruit Gisei, ca s4 am si o parte din ea cu mine. Uneori 0 visez. Nu-s vise lungi, ci doar fi vad chipul, parul rosu-inchis ca sangele varsat de martiri. Nimic nu ma ob- sedeazi mai mult dec4t vorbele ei. fntr-o zi o sd vind niste oameni si o sd-ti ia tot ce ai. A avut dreptate. Aici nu exista oglinzi, nici macar in baie. Dar eu stiu prea bine ce-mi face locul acesta. fn ciuda meselor imbelgugate si a lipsei de migcare, simt c4 mi s-au scofalcit obrajii. Si oasele parca vor si-mi ias& prin piele, atat de tare s-au ascufit de cand am inceput sa slabesc. Aici nu prea am ce face decat s& dorm sau s& citesc vreun volum despre codul fiscal din Norta. Cu toate acestea, de zile bune ma simt epuizata. La cea mai mica atingere imi infloresc alte vanatai. Jar zgarda mi se pare fierbinte, cu toate cd tremur mai mereu de frig. Poate c4 am febra. Poate ci am si mor. fins n-am cui si ma vait. De-abia daca mai rostesc vreun cuvant. Usa se deschide doar atunci ciand mi se aduce man- care gi apa si cand se schimba paznicii. Atata tot. Nu vad nicio cameristd sau servitor rosu, desi sunt convins4 ca exist prin preajma. Arvenii sunt cei care iau farfuriile cu mancare, asternuturile si hainele curate puse in fata usii si mi le aduc induntru. Tot ei sunt cei care fac curat, strambandu-se pentru c& sunt obligati si indeplineasca o sarcina atat de dezgustatoare. Presupun cd este inult prea periculos daca ar permite vreunui rogu si intre in camera mea. Gandul acesta ma face s& zambesc. inseamna c& Garda Stacojie continua si 24reprezinte o ameningare, justificand astfel absenya servitori- lor rosii din preajma mea. De fapt, se pare ci nimeni altcineva nu are voie si ma vada. Nu vine nimeni sa caste gura la mine sau si se bucure de halul in care a ajuns fetita cu fulgerele. Nici macar Maven. Tar arvenii nu vorbesc cu mine. Nici macar nu mi-au zis cum fi cheamé, asa cd le-am dat nume din capul meu. Pisicuta - femeia varstnici, mai scunda decat mine, cu o fat mititicd si ochi atenti si patrunzitori. Out, barbatul cu capul rotund, alb si chel ca toti din neamul lui. Trio, barbatul cu trei linii tatuate pe gat, aidoma urmelor lasate de trei gheare perfecte. $i Trifoias, fata cu ochii verzi, cam de aceeasi varst4 cu mine, dar ferma in indeplinirea indatoririlor. Si singura care indrazneste si ma priveasca in ochi. in clipa cand am inteles ci Maven ma vrea inapoi, m-am asteptat si sufar sau si ma ia cu amefeala, sau si una si alta. Cel mai tare m-am asteptat sa-l vad si s rezist torturii sub ochii lui arzatori. insa, din ziua in care am ajuns aici si am fost obligata si ingenunchez, n-am mai avut parte de nimic din toate astea. Mi-a spus atunci cd imi va expune trupul in piaa publica. ins4 n-a aparut niciun calau. N-au aparut nici soptitorii, cei ca Samson Merandus si regina moarta, ca si-mi strApung’ mintea gi si-mi descifreze gandurile. Daca asta este pedeapsa ce mi-a fost har4zit3, este una al naibii de plictisitoare. Maven n-are strop de imaginatie. $i mai sunt si vocile din capul meu, plus multe, prea multe amintiri. Taioase ca o sabie. incerc si-mi amortesc durerea cu carfi neinteresante, dar cuvintele plutesc inaintea ochilor mei, literele se rearanjeaz4 si formeaz4 numele tu- turor acelora pe care i-am abandonat. Atat vii, cat $i morti. Si mereu, pretutindeni, Shade. 25Sigur, Ptolemus mi-a ucis fratele, dar eu l-am aruncat pe Shade in calea lui. Pentru c4 am fost egoista, pentru c4 mi-am imaginat cd as fi un fel de salvatoare. Pentru c4, inca o dat4, am avut incredere in cineva care nu merita si am riscat vietile tuturor, ca la o masa de joc. Dar i-ai eliberat pe detinutii dintr-o inchisoare. Ai salvat atat de multi oameni... si pe Julian. Neconvingator argument, foarte slabi consolare. Acum cunosc pretul pe care a trebuit s4-l platesc pentru inchisoarea Corros. $i in fiecare zi incerc s4 ma impac cu gandul ca, daca ar fi s4 retrdiesc trecutul, nu as mai lua cu asalt inchisoarea aia. Nici pentru Julian, nici pentru o sut4 de oameni cu sAn- genou. N-as da viata lui Shade pentru a nici unuia dintre ei. Oricum, finalul ar fi fost acelasi. De luni bune Maven imi ceruse si ma intorc, implorandu-mA cu fiecare bilet mianjit de sange. Sperase cd ma va putea cumpira cu cadavre, cu trupurile celor morti. Dar eu crezusem cd nu voi negocia niciodat4 cu el, nici m4car in schimbul a o mie de vieti inocente. Acum imi doresc s4-l fi ascultat de la bun inceput. inainte ca el si puna la cale moartea celor pe care fi iubesc cu adevirat, stiind c4 voi face tot posibilul ca s4-i salvez. Stiind ci doar pentru ei - Cal, Kilorn, familia mea - ag fi fost de acord s4 cad la o intelegere cu el. Stiind cd as fi facut orice sacrificiu doar ca s&-i pot salva. Presupun ca are destuld minte si de aceea nu s-a apucat s4 ma tortureze. Nici macar cu sonda cu ultrasunete, masi- narie conceputd anume ca si-mi foloseasca fulgerele chiar impotriva mea, ca si ma despice nerv cu nerv. Pentru ca nu i-ar folosi la nimic chinurile mele. Mama lui a stiut ce sa-l invete. Singura mea alinare este s4 stiu c4 tanarul rege a ramas fara femeia perversd care-] manuia 26