LUCRAREA 2 ‘INCERCARI DE OBOSEALA LA INCOVOIERE. DIAGRAMA WOHLER 1. Scopul luerarii Determinarea experimentalé a limitei de rezisienié la obosealt. Trasare diagramel Wéhler. 2. Elemente teoretice 2.1. Cicluri de solicitari variabile Un ciclul de solicitare variabild, figura |, este definit prin urmatearele marin, [1], [2]: =lensiunea maxim Ginex si fensiunea minimé Gi, ~ s¢ determin’ cu relalille din .Rezistenla materialelor"; -tensiunea medie Om ee ae (1) —amplitudinea tenstunii a, = 2m Fein, (2) 7 2 -caracteristica ciclului (coeficient de asimetrie) = Sain. (3) MPa; ‘ensiunea o t Fig. 1 Marimi definitorii pentru solicilarea variabilé20. Organe de masini ~ Lucrati Dac& tensiunile variazi thire aceleasi valoti onin $1 Omex Pe loatt durata de aplicare a solicitéri variable ciciul se numeste stationar. Dupa valorile si semnele algebrice pe care le au limitele Onin $1 Omoe respectiv coeficientul de asimetrie R, existé: urmétoarele tipuri de cicluri: = ciclul alfermant-simetric caracterizat prin: Ui Omer =—Ormin} Gm =O} Oy = Omax? -ciclul asimetric la care R#-1. Acesta se numeste ciclu oscilant dac& tensiunile ramén de acelasi semn (poate fi pozitiv sau negativ), iar cazul particular cénd una din valorile extreme ale fensiunil este zero ports denumirea de ciclu pulsant. Ciclul pulsant pozitiv are caracteristica —ciclul static este un caz particular de solicitare variabila cu R= +1. Soicitirile variabile, indiferent de fipul ciclului, determin’: oparitia fenomenului de obosealé a maierialulvi, care reprezinté cea mai frecvent® cauz6 de deteriorare si lesire din functiune a organelor de masini. Ruperec prin obosealé se produce dupa un anumit numér de cicluri pentru tensiuni mai mici decat tensiunile care produc deteriorarea prin rupere staticd. in functie de raspunsul (comportarea) metalului la solicitarea variabilé periodicé se deosebesc doua situatii, [3]. Oboseaia in domeniu! durabilitéfilor mari (peste 10¢ cicluri de solicitore) se dezvolté in conditiile unor solicitGri variabile la care tensiunea maxima si ompiitudinea tensiunii au valori mici comparativ cu caracteristicile slatice de rezistent& ale metalului, iar deformatile metalului solicitat sunt ‘tn domeniu! elastic, Oboseala in domeniu! durabilitétiior mici rezullé in conditlle unor solicitri variabile cu varturi si ampiitudini de tensiune de valori mari care determing deformatii locale elasto-plastice. 2.2. Ruperea prin obosealé Fenomenul fizic al ruperii prin oboseailé este complex si diferit de cel al ruperii la solicitéri statice. Ruperea prin oboseal nu se produce brusc in ‘intreaga sectiune a unei piese, ci parcurge trei etape (stadii) principale reprezentate in figura 2: = inifierea fisurii ore loc in zona unvi concentrator (geometric, rugozitale, de material) care perturb omogenitatea campului de tensiune determin&nd modificarea starii de tensiune (distributia real prezinta varfuri de tensiune}; -propagareg microfisurii are loc continu datorité conditillor favorabile de evolutie a microfisurilor si de coalescenta lor in macrofisuri;LUCRAREA 2 Incercérl de obosealé. Diagrama Wéhler 2 Initierea de la un detect microscopic pe suprafata Tona de ctestere a fisuril de oboseailé (aspect lucios} Zond de rupere rapica >" (aspect rugos) Fig. 2 Stadille dezvollarii deteriorarii prin oboseala, = ruperea finalé are loc la atingerea dimensiunii critice de céire una dintre fisuri, cand se declangeaza o rupere fragilé prin suprasolicitarea materialului din sectiunes réimasa. Aparitic si dezvollarea fisurli de obosealt pot fi evidentiate in seciiunea de rupere a unei piese, figura 3 si figura 4 in care se indic& si zona de iniliere a fisurii de oboseal. Se observ’s dou’ zone de obosealti care se propagé pe aproximativ 33 % din suprafata de rupere inainte de suprasolicitarea de forsiune, iar in zona 2 apar urme de obosealé si oxidare. Originea rope intergranular’ Fig. 4 Suprafata tipice de rupere prin obosealé