© JENNIFER L. ARMENTROUT semnata € EPICLOVEJennifer L. Armentrout, mult indragita autoare a seriei ,,Te astept”, revine cu un nou roman despre prima dragoste, a doua sansa si chimia arzatoare dintre doi tineri. Sn urmé cu unsprezece luni. au avut 0 aventura de 0 noapete Ea, o fata independenta, pe nume Roxy, care lucreaza intr-un bar, iar in timpul liber picteaza. El, un politist, pe nume Reece Anders. O aventura de © noapte? Da, cel putin, asa credea el... Desi ea e indragostita de Reece de mai bine de sase ani, a facut tot posibilul sa se indeparteze de el. Dar destinul ii aduce fata in fata cand ea accepta ajutorul din partea lui ‘intr-un moment in care are cel mai mult nevoie de el. Prietenul ei cel mai bun, Charlie, este internat in spital de multa vreme, de cand a fost victima unui conflict in care a incercat s-o apere pe Roxy. De sase ani traieste ca o leguma, iar Roxy il viziteaza in fiecare vineri, ducandu-i cate un tablou pictat de ea si citindu-i din romanele lui preferate. Vinovatul pentru aceasta nenorocire a iesit din inchisoare si cauta sa se impace cu el si cu Roxy. in curand, lui Roxy incep sa i se intample tot felul de lucruri ciudate si inspaimantatoare si crede ca vinovat este barbatul care a distrus deja o viata, pe cea a prietenului ei. Dar Reece nu este convins, asa ca va face tot posibilul sa-i fie alaturi si sé o protejeze, oferind astfel si o sansa iubirii lor. Nu rata: #1 NEW YORK TIMES BESTSELLER series mn Soe B Fictiune pentru tineri +17 ani. 1581 978-606-87" www.edituraepica.ro l lll il ll FPICLOVE caver photo © Volodymyr Tverdokhlibyshutterstock oWacosel ssJENNIFER L. ARMENTROUT semnata ©. _LASA-MA SA TE IUBESC Traducere din limba englezi DANA POPESCU bh A EPICLOVE Editura Epica, Bucuresti, 2018Editor: Anca EFTIME Redactor: Elena-Anca COMAN DTP: Simona RADULESCU Fall with me, Jennifer L. Armentrout Copyright © 2016 Jennifer L. Armentrout Toate drepturile asupra editiei in limba romani apartin Editurii Epica. © 2018, Editura Epica. ISBN: 978-606-8754-50-5 Bucuresti, 2018 La pretul de vanzare se adaugi 2%, reprezentand valoarea timbrului literar ce se vireazi Uniunii Scriitorilor din Romania cont nr. RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, BCR Unirea, Bucuresti Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei ARMENTROUT L., JENNIFER ‘Lasd-mid si te iubesc / J. Lynn; trad.: Dana Popescu. — Bucuresti : Epica, 2018 ISBN 978-606-8754-50-5 L. Popescu, Dana (trad.) 821,111(73)-31 = 135.1Cititorilor mei, sper sd va bucurati de ea!Unu N. u trecusera mai mult de zece minute de cand ma afunda- sem in scaunul capitonat din sala de asteptare luminoasi, ci am si z&rit tenisii albi care mi-au aparut brusc in fata ochilor. Pana atunci imi facusem de lucru holbandu-mi la podea si socotind c4 spitalele particulare trebuiau s& obtind o grimada de bani ca s4 aiba un parchet atat de inchis la culoare si de scump. Dac& stiteam s4 m4 gandesc mai bine, parintii lui Charlie Clark nu se uitasera deloc la bani cand fusese vorba despre ingri- jirea pe termen lung a unicului lor fiu. fl internaseri in cea mai bund clinica din Philadelphia. Probabil cd sumele de bani pe care le cheltuiau anual erau astronomice — in mod cert, depiseau cu mult cat cAstigam eu ca barmaniti la Mona si ca web designer, pe deasupra. Banuiesc cd ei credeau cA astfel compensau faptul ci nu veneau sa-l viziteze pe Charlie decat o data pe an, si atunci pret de vreo douazeci de minute. Sunt sigur4 cd existau pe lume oameni mai buni si mai iertatori decdt mine, deoarece cu greu puteam ignora senzatia de iritare pe care-o simteam cand mi gandeam la parintii lui, asa cd mi-am ridicat privirea si am vazut zambetul binevoitor de pe fata asistentei. Am clipit o dat’, apoi inca o data, caci nu-i recunosteam nici parul castaniu, nici ochii mai tineri si cAprui. Doamna aceea era noua. M-a miasurat de jos pana sus, in varful capului, zabovind o clipa asupra parului meu, dar fara si-gi piarda vreo clip’ zambetul8 J. LYNN de pe buze. Nu se punea problema cd ag fi avut parul chiar atat de zApicit. Cu cAteva zile in urma trecusem de la guvitele de un rogu aprins la unele mai violet, dar e drept cd aritam aiurea cu cocul pe care mi-l facusem in graba si-n care-mi risucisem suvitele mai lungi. Noaptea trecuti eu inchisesem barul, ceea ce insemna ci nu ajunsesem acasi decat dupa ora trei dimineata si depusesem un efort supraomenesc si mi trezesc, si m4 spil pe dinti gi pe fata si pe urmi si conduc pana in oras. — Roxanne Ark? m-a intrebat ea, oprindu-se in fata mea cu miAinile impreunate. Creierul mi s-a oprit la auzul numelui meu intreg. Aveam niste parinti foarte ‘ciudati. Ai fi zis ci se drogau prin anii optzeci sau cam aga ceva. Ma botezasera dupa cantecul ,Roxanne’”, iar pe fratii mei ii cheami Gordon si Thomas, adic exact numele real al lui Sting. — Da, i-am rispuns si m-am aplecat dupa geanta inc4patoare cu care venisem. Si-a pastrat zambetul neclintit si a pornit catre cele doud usi duble inchise. — Asistenta Venter are liber azi, dar mi-a explicat cA veniti in fiecare vineri dup4-amiaz4, asa c4 l-am pregitit pe Charlie. — Oh, nu, a patit ceva? am intrebat-o simtind o urma de ingri- jorare. Sora Venter ajunsese deja si-mi fie prieten’ in ultimii sase ani de cand il vizitam pe Charlie. Ne cunosteam indeajuns de bine inc&t s& stiu c& fiul ei cel mic urma si se cAs%toreasc4 in octombrie si ci cel mijlociu tocmai o fécuse bunica pentru prima oar luna trecuti, in iulie. — A ricit, nimic grav, o riceala din acelea de sfargit de vara, mi-a explicat asistenta. De fapt, a vrut si vin azi la serviciu, dar am fost cu totii de acord c4 i-ar prinde bine s4 stea acasi peste weekend, ca si-si revin’. Sora cea noua s-a dat la o parte, facandu-mi loc si trec. — Sora Venter mi-a povestit ci va place si-i cititi lui Charlie. Am incuviintat si am strans breteaua genfii.LASA-MA SA TE IUBESC. 9 S-a oprit in dreptul usii, si-a scos ecusonul si I-a trecut prin dreptul senzorului din perete. S-a auzit imediat un clic, dupa care femeia a impins usa. — S-a simtit bine in ultimele zile, s4 stiti. Nu atat de bine pe cat ne-am dori noi, a continuat ea in timp ce paseam pe coridorul larg si bine luminat. Peretii erau albi si goi. Fara personalitate. Fari nimic. — Dar s-a trezit devreme in dimineata asta, a adaugat ea. Sandalele verde neon cu care eram inciltatd faceau zgomot pe podeaua acoperita cu gresie, dar tenisii asistentei nu scoteau nici cel mai mic sunet. Am trecut de coridorul despre care stiam ca ducea in salonul comun. Lui Charlie nu-i plicuse niciodati si stea acolo, ceea ce era extrem de ciudat fiindc4... inainte s4 fie ranit, fusese 0 persoani foarte sociabila. Fasese o multime de chestii inainte. Camera lui Charlie se afla pe un alt coridor, intr-o arip4 special construitd sa aiba priveliste spre spatiul verde si spre piscina tera- peutic’, unde lui Charlie nu-i plicuse niciodata. Nici inainte nu fusese cine stie ce inot&tor, dar de fiecare dati cand vedeam neno- rocita aia de piscind imi venea si iau pe cineva la pumni. Nu stiu de ce, poate pentru c& noi, ceilalti, nu aveam problema asta — gtiam s4 inotim singuri — sau poate pentru ci intotdeauna mi se paruse ci apa nu avea sfarsit, in vreme ce viitorul lui Charlie era strict limitat. Asistenta s-a oprit in fata usii inchise de Ja camera lui Charlie. — Cand sunteti gata de plecare, stiti ce e de facut. Stiam. La plecare trebuia s4 trec pe la biroul asistentelor si s4 semnez de iesire. Banuiesc ci in felul acesta voiau si se asigure c4 nu aveam de gand si-! fur de acolo pe Charlie sau cine gtie ce altceva. A dat din cap spre mine cu un aer fericit, s-a rotit pe tenisi gi-a pornit-o inapoi pe coridor, cu pasi hotarati. O clip’ am raimas cu ochii pironiti asupra usii, dup4 care am tras adanc aer in piept si am expirat incet. Asa eram nevoit’ si procedez de fiecare data cand il vedeam pe Charlie. Doar asa puteam s4 elimin din mine amestecul acela de senzatii — toat’d10 J.LYNN dezamigirea, furia si tristetea aceea—, inainte si pasesc in camer. Nu-mi doream ca el si vada vreodata asta. Uneori dadeam gres, dar micar stiam c4 incercam de fiecare dati. Dupa ce m-am asigurat cd nu paream nebund cind zambeam, am deschis usa si, la fel ca in fiecare zi de vineri din ultimii sase ani, am simtit un pumn infipt in gatlej la vederea lui. Stitea pe un scaun in dreptul unei ferestre mari, din tavan pana in podea — pe scaunul /uwi. Era un fotoliu puf mare si confortabil, cu o perna de un albastru electrizant. Il avea de la saisprezece ani, il primise de ziua lui, cu doar cAteva luni inainte ca totul si se schimbe pentru el. Am intrat in camera, dar Charlie nu si-a ridicat privirea spre mine, nici macar cand am inchis usa in urma mea. N-o facea nici- odata. Salonul nu arta deloc rau, era chiar spatios, avea un pat de dimensiuni normale, frumos aranjat de una dintre asistente, un birou pe care stiam cA nu-! folosise niciodata si un televizor pe care niciodati, in cei gase ani, nu-l vazusem pornit. Statea pe scaun si privea pe fereastra, dar arita asa de slab, incat de mult nu mai putea fi numit suplu. Sora Venter mi lmurise c4 nu mai reuseau sa-l hrineasca de trei ori pe zi si nu avuseser4 rezultate nici cand incercaser4 s4-] treacd la cinci mese pe zi mai mici. Cu un an in urmi situatia se inrautatise asa de mult, incat au fost nevoiti si-1 hrineasci printr-un tub; incd simteam frica aceea de atunci, cand crezusem cd aveam si-l pierd. Se vedea ca fusese spilat pe cap in dimineata aceea, dar parul lui blond era mult mai scurt fata de cum il purtase el inainte. Charlie fusese adeptul pirului dezordonat ridicat la rang de arta si stipAnise chestia asta ca nimeni altul. Azi era imbricat cu un tri- cou alb si cu niste pantaloni gri de trening, demodati. Ah, erau din 4ia care aveau elastic la glezna! Doamne, ce crize ar fi facut daca ar fi stiut cu ce il imbracaseri, si pe bund dreptate... fiindcd Charlie, ei bine, Charlie al meu avea un gust extraordinar in ceea ce priveste stilul.LASA-MA SA TE IUBESC. u M-am indreptat spre al doilea fotoliu puf cu perna la fel de albastr4, pe care il cumpirasem cu trei ani in urm4, si mi-am dres glasul: — Buni, Charlie! Nu m-a privit. Nu ma simfeam deloc dezamagiti. Sau, ma rog, incd aveam senzatia aia ci ,nu e corect ce se intampla”, dar nu mai tremuram cuprinsa de disperare, simtind ca mi se taie rasuflarea, fiindca asa era de fiecare data. M-am asezat gi mi-am pus geanta la picioare. De aproape, arata mai batran de douazeci si doi de ani. Fata uscativa, pielea decolorat si niste umbre adanci, neiert&toare, sub ochii care fuse- sera candva de-un verde viu. Am mai tras o data adanc aer in piept. — Azie ingrozitor de cald afar, asa cd s4 nu te aud ca razi de pantalonii mei tdiati cu foarfeca. Pe vremuri, m-ar fi obligat si m4 schimb, ca nu cumva si indraznesc si ies asa in public. — Cei de la meteo au anunfat ca in weekend vom avea tempe- raturi record. Charlie a clipit alene. — Se pare c& vor fi si niste furtuni puternice, am zis si mi-am impreunat miainile, dorindu-mi cu ardoare s4-si intoarc4 fata spre mine. La unele vizite nu o ficea. Nu o mai facuse la ultimele trei vizite, ceea ce ma inspaimAnta, fiindcd urmase o criza oribila dup4 ultima oar cand petrecuse atat de mult timp fard si dea semne ca m-ar fi recunoscut. Cele doua chestii probabil ci nu aveau nimic in comun, dar eu tot simteam cum mi se formau noduri de neli- niste in stomac. Mai ales c4 sora Venter imi explicase ci astfel de crize erau destul de frecvente la pacientii care sufereau de trauma- tisme severe ale creierului. — Mai tii minte cat de mult imi plac furtunile, nu? Niciun raspuns.J. LYNN — M& rog, dacé nu se transforma in tornade, am adaugat. Dar Suntem practic in Philly’, aga ci ma indoiesc c-o si fie vreuna prin Preajma. L-am surprins din profil cum a mai clipit 0 dati, incet. — Ah, da! $i maine-sear’, la Mona, o sa inchidem barul pen- ttu public, am continuat eu si bat campii, fara si stiu sigur daca ii ™aji dezvaluisem pani atunci planurile acelea, dar oricum nu Conta. E o petrecere privat’, am spus si am facut o pauza lungi, ca S&mi recapat risuflarea. Charlie privea in continuare pe geam. — Cred ci ti-ar plicea la Mona. E cam banal, dar intr-un sens bun. Dar fi-am mai spus asta. Nu stiu, mi-as dori si... am adaugat Muscéndu-mi buzele, iar umerii lui Charlie s-au ridicat intr-un Oftat adanc si puternic, Mi-ag dori o multime de lucruri, am ter- Minat pe un ton soptit. A inceput si se legene, cu o migcare ce prea inconstienta. Era UN ritm incet si care imi amintea de senzatia pe care o ai cand Plutesti la suprafata oceanului, cu trupul impins de valuri inainte $1 inapoi: Pret de o clip’ m-am luptat cu mine insimi s& nu urlu, si nu day frau liber tuturor frustrarilor pe care le simteam in mine. Pe Wemuri Charlie turuia de nu puteai tine pasul cu el. Profesorii din 8nerala il botezasera Gura Spart’, iar cand radea... Doamne Dumnezeule, avea cel mai contagios $i mai adevarat hohot de ras din fume! Dar nu mai rasese de ani buni. Am strans din ochi ca sé nu dau frau liber suvoaielor fierbinti de lacrimi, desi imi venea si mi tivalesc pe jos si simi descarc sufletul. Nimic din ce se intampla acum nu era corect. Ar fi trebuit ca Charlie si fie in picioare si in stare si meargi. Ar fi trebuit si-si f terminat pan acum facultatea si si fie cu un tip misto care si-l iubeasca gi si meargi cu mine la intilniri in patru, cu cine stie ce Up as fi tarat si eu dup& mine. Ar fi trebuit si faci ce jurase, adici “Denumire informald a oragului Philadelphia (n. tr.)LASA-MA SA TE IUBESC. 13 si-si publice deja primul roman. Ar fi trebuit si fim ca pe vremuri. Cei mai buni prieteni, de nedespartit. M-ar fi vizitat la bar si, atunci cand ar fi fost cazul, ar fi trebuit si-mi spun’ si-mi revin naibii odati! Charlie ar fi trebuit si fie in viata, fiindca chestia asta... indife- rent ce naiba era... asta nu era viata. In loc de tot ce-ar fi trebuit si fie, niste vorbe tampite rostite intr-o noapte blestemati si o piatr’ nenorocité distrusesera totul. Am deschis ochii sperand c4 mi privea, dar nu o facea, aga ci. a trebuit si-mi revin. M-am aplecat si am scos din geant’ o hartie impaturita, pictata in acuareld. — Uite ce ti-am desenat, am spus cu vocea rigusitd, dar am continuat: Mai tii minte cind aveam cincisprezece ani $i parintii mei ne-au dus pentru prima oara la Gettysburg? Ti-a placut la nebunie la Stanca Diavolului', asa ca uite-o aici. Am desfacut tabloul si il-am tinut in fata, chiar daci nu se uita la el. Avusesem nevoie de cateva ore bune pe parcursul siptimanii trecute ca si pictez stancile acoperite de nisip ce imprejmuiau pajistile inverzite, s4 obtin nuanfa potrivité pentru bolovanii si pietrele dintre ele. Umbrele imi daduseri cel mai mult de furci, fiindcd in acuarela era mai greu, dar imi plicea si cred ci iesise destul de bine. M-am ridicat si am dus tabloul spre peretele opus patului. Am pescuit de pe birou o piunezi ¢i l-am atarnat alaturi de celelalte. Era cate unul pentru fiecare zi in care il vizitasern. Trei sute doud- sprezece tablouri. Mi-am plimbat privirea pe pereti. Preferatele mele erau por- tretele lui — imagini cu Charlie si cu mine de cand eram mai tineri. Nu prea mai aveam spatiu unde si le lipesc. In curand urma sa fiu nevoiti si incep cu tavanul, Toate tablourile acelea erau de domeniul trecutului. Nimic din prezent sau din viitor. Era, de fapt, un zid al amintirilor. ¥ Devils Den in original, un deal pe care s-au purtat cele mai sangeroase lupte din Batilia de la Gettysburg, in timpul Razboiului Civil American. (n. tr.)14 J.LYNN M-am indreptat inapoi spre fotoliu si am scos cartea pe care i-o citeam. Era Lund Noué, din seria ,Saga Amurg”, fiindc’ vazu- serim filmul impreuni. Inca putin si-am fi vizut impreuni gi par- tea a doua. Am deschis la pagina la care rimisesem, convins’ ci Charlie ar fi fost de partea lui Jacob. Nu s-ar fi dat in vant dupa vampirii emo. $i, desi era a patra oara c4nd i-o citeam, parea s&-i placa. Sau, cel putin, asta imi spuneam in sinea mea. Nu mi-a aruncat nicio privire cat timp am stat cu el, 0 or, si m-am apucat si-mi strang lucrurile, cu inima grea ca pietroiul ala care schimbase totul in vietile noastre. M-am aplecat deasupra lui. — Charlie, uiti-te la mine. Am asteptat o clipa si am continuat gatuita: — Te rog mult! Dar Charlie nu a facut nimic altceva decat si clipeascd gi s4 se legene incet. Inainte si inapoi. Asta a fost tot, am asteptat timp de cinci minute un raspuns, orice fel de rispuns, dar nu am primit niciunul. Cu ochii umezi, l-am sarutat pe obraz si m-am ridicat. — Ne vedem vinerea viitoare, bine? M-am prefacut cd mi-a raspuns c4 da. Numai asa puteam iesi din camera si inchide uga in urma mea. Am semnat de iesire, mi-am gisit ochelarii undeva pe fundul gentii si mi i-am pus la ochi, pregitita pentru arsita de afar. Soarele facea minuni pentru pielea mea infrigurati, dar nu mi incilzea si pe dinduntru. Aga mi se intampla de fiecare data dupa ce-1 vizitam pe Charlie si avea si dureze pani dup& ce-mi incepeam tura la Mona ca s4 mi eliberez de riceala asta. M-am indreptat spre locul unde parcasem si-am injurat. Puteam vedea cum caldura se ridica din asfalt si ma intrebam oare ce culori ar fi trebuit si amestec ca si surprind efectul acela pe panzi. Dup4 care mi-am vazut masina, Volkswagenul meu Jetta, si mi-au disparut toate gandurile legate de acuarele. Am simtit un gol imens in stomac si aproape ci am cazut din picioare. Lang’ masina mea era parcati o camionet’ frumoasi. Cunosteam camioneta aia neagri.LASA-MA SA TE IUBESC 16 O si condusesem odati. Ah, fir-ar! Cum picioarele mele refuzau si mai inainteze, am rimas piro- nit’ pe loc. Aveam in fafa toata durerea vietii mele, care, in mod ciudat, se contopea cu persoana ce-mi aparea constant in toate fanteziile, chiar $i in cele obscene... mai ales in acelea. Reece Anders se afla chiar in fata mea, iar eu nu m4 puteam hotari dac& s4-I lovesc in testicule sau si-1 sarut.Doi P octiera soferului s-a deschis cu incetinitorul, iar inima — nemernica asta tridatoare din piept — a tresarit la vederea picio- rului lung imbricat in blugi si inciltat intr-o pereche de sandale cu barete din piele. De ce naiba trebuia si-mi placa de tipii care aveau destul tupeu incat s4 umble in sandale cu barete, fiindcd zau daca nu credeam ci e cel mai sexy lucru din lume, iar dac& le mai combinai si cu o pereche de blugi decolorati... A mai aparut un picior, dar trunchiul a ramas blocat o clipa de usa — o clipa doar. Portiera s-a inchis si dinaintea ochilor mi-a aparut un tricou uzat cu Metallica si care ascundea cu greu abdomenul cu pitratele absolut incAntitoare. Tricoul se lipea practic de abdomen, mulan- du-se pe fiecare patratel. La fel se mula si pe bicepsi, parca special ca si mi scoat’ din minti. Mi-era clar. Tricoul imi facea in ciuda. Mi-am tarat privirea peste umerii largi — genul acela de umeri care ar fi putut purta povara intregii lumi — si apoi am fost nevo- it& s-o fac, si-i privesc chipul. Purta o pereche de ochelari negri de soare care-I faceau si arate al naibii de sexy. Doamne sfinte, Reece arita super in haine de zi cu zi, trasnet de sexy in uniforma de politist, dar gol era in stare si provoace un orgasm vizual, nu alta! Tar eu il vazusem gol. Sau, ma rog, oarecum. Bine, bine, recu- nosc, ii vizusem comorile si erau de-a dreptul dementiale.LASA-MA SA TE IUBESC 7 Reece era un tip de o frumusete clasica, genul acela de barbat cu o structur4 osoasa care ma facea si simt furnicdturi in buricele degetelor, cu niste pometi osogi, buze pline si o linie ascutité a obrajilor. Mai era si politist, adicd un tip care-ti sirea in ajutor si te proteja, iar asta il facea i mai senzual. Din nefericire, il si uram la fel de mult pe cat mi atragea. Sau, mi rog, in cea mai mare parte a timpului. Cateodata. Cam ori de cate ori m4 surprindeam admirandu-i perfectiunea si incepand si salivez dupa el. Mda, atunci il uram. Toate partile mele femeiesti simteau din nou vibratiile alea, ceea ce insemna cf in clipa aia il uram. Mi-am tinut geanta strans pe lang’ mine si mi-am scos goldurile in evidenta, asa cum 0 vizu- sem pe Katie, 0... hm... o prietend mai veche de-ale mele, ci face atunci cand se pregiteste si dea cu cineva de pamant din vorbe. — Ce cauti aici? 1-am luat la rost si am simtit imediat un frison — un frison la 37 de grade —, cdci nu vorbisem cu Reece de mai bine de unsprezece luni. Mi rog, nu puneam la socoteala replicile de genul ,Mai du-te naibii!”, cici de-astea ii spusesem destule, probabil chiar de vreo patru sute de ori in ultimele unsprezece luni, dar in fine. J-am vazut sprancenele negre arcuindu-se pe deasupra ramelor de la ochelari. A mai trecut 0 clip’, dupa care |-am auzit chicotind de parc’ ag fi spus cel mai amuzant lucru din lume. — Ce-ar fi ca mai intai si-mi spui ,Buna”? Daca nu m-ar fi luat prin surprindere, mi-ar fi zburat printre buze injuraturi precum un stol de pasari ce migreaz4 iarna spre tarile calde. ii pusesem o intrebare pertinenti, dat fiind ci, din ce gtiam eu, Reece nu vizitase niciodata spitalul in cei sase ani de cand eu ma duceam cu regularitate. Am simtit insé cum un sam- bure de vind incoltea in mine si am stiut ci mama imi daduse o educatie mai bun’. Asa ci m-am straduit sd-i rispund cu un: — Buna! Si-a strans buzele frumos conturate si n-a zis nimic. Am mijit ochii acoperiti de ochelarii de soare. — Buna ziua... domnule ofiter Anders...?18 J, LYNN A mai trecut o secund4, dupa care gi-a inclinat capul intr-o parte. — Nu sunt aici in interes de serviciu, Roxy. Doamne Dumnezeule, cum imi rostea numele! Roxy. Cum isi curba limba in jurul lui R... Habar n-aveam cum de reusea, dar mi topeam peste tot unde nu era deloc cazul si ma topesc. Cum nu a spus nimic altceva, imi venea deja si-mi trag vreo dou’ ca si mi trezesc la realitate, fiindci nu mai era mult pana aveam sa ma topesc. — Buni, Reece, am reusit in cele din urmi si spun. Buzele lui au schitat un zambet care arta cat era de mandru, si chiar trebuia si fie. Faptul ci-i pronuntasem numele i se pirea o mare realizare si, daca ag fi avut un biscuit drept recompensi, i l-as fi indesat direct in fata. — Ei, vezi, a fost chiar aga de greu? m-a intrebat. — Da, a fost, i-am raspuns. Mi-a intunecat o parte din suflet. A izbucnit in hohote, ceea ce m-a surprins foarte mult. — Ai sufletul plin de curcubeie si de cozi de catelusi, scumpo. Am pufnit. — Am sufletul adanc si intunecat si plin de infinit de multe chestii lipsite de orice sens. — Lipsite de sens? a repetat si a mai ras putin, dupa care si-a trecut degetele prin parul saten. Il purta tuns scurt in parti si putin mai lung in crestet, ca mai toti politistii. A continuat: — Dac4-i adevarat ce spui, atunci stiu sigur c4 nu a fost mereu asa, Zambetul relaxat si oarecum — da, bineinteles — a disparut, iar buzele sale au format o linie inexpresiva. — Da, nu a fost dintotdeauna aga. Urmitoarea respiratie mi s-a oprit in gat. Eu si Reece... ne gtiam de mult timp. C4nd intrasem la liceu, el era deja in al treilea an, si chiar si atunci avea tot ce-i trebuia ca si innebuneascd pe orice fat’, iar eu il iubisem mai presus de orice. Vreau si spun ca-1 iubeam in sensul c4 desenam inimioare cu numele lui in mijloc, iarLASA-MA SA TE IUBESC 19 acelea au fost primele mele desene si, totodata, cele mai patetice. in plus, muream de bucurie ori de cate ori imi zambea sau privea spre mine. $i, desi eram mai mic& si nu ma invarteam in aceleasi cercuri ca el, Reece a fost intotdeauna de treabi cu mine. $i asta probabil fiindc&4 se mutase, impreuni cu parintii si cu frate-siu mai mare, in casa de lang’ cea in care copilirisem. In fine, s-a purtat mereu frumos cu mine gi cu Charlie, si la optsprezece ani, c4nd s-a inrolat in Marina, am simtit cd mi se rupe inima. Am rimas‘destul de marcata, devastata chiar, fiindc4 deja eram convinsd ci urma si ne cisitorim si si populam lumea cu o multime de bebelusi. Anii fara el au fost destul de grei si n-am sa uit niciodat’ ziua in care mama a venit si m-a anuntat ci Reece fusese ranit in razboi. Inima mi s-a oprit si a trecut mult timp pana mi s-a luat de pe suflet greutatea aceea care ma sufoca, chiar si dupa ce am aflat ci Reece se simtea bine. Cand s-a intors acasi, eram deja destul de mare incat si nu mai fiu considerata minora si am devenit prieteni. Buni, adevarati. I-am fost alaturi in cele mai grele momente din viata lui. In noptile acelea groaznice in care se imbita pan4 cand pica lat sau fi sirea tandara din orice, ca un leu in cusca, gata sa sari la oricine s-ar fi apropiat de el, mai putin la mine. Dar, pana la urm, chiar una dintre noptile acelea cu prea mult whisky a stricat totul. Ani intregi fusesem indragostiti nebuneste de el, crezand me- reu cd nu era de nasul meu, asa cd, indiferent de ceea ce s-a petre- cut in noaptea aia intre noi, tot nu avea sa fie vreodati al meu. Enervati din cauzi ci gandurile mele ajunseseri atat de departe, am rezistat pornirii de a-i da una cu geanta in cap. — Cum de am ajuns s& vorbim despre sufletul meu? A ridicat un umiar. —Tu ai adus in discutie subiectul. Am deschis gura si-i rispund, dar avea dreptate. Eu o facusem, ceea ce era destul de aiurea. Un strat subtire de transpiratie mi-a cuprins fruntea. — Ce cauti aici?20 J. LYNN Din doi pasi facuti cu picioarele alea lungi, a si ajuns in fata mea. Degetele de la picioare mi s-au chircit si am facut eforturi si nu mi intorc pe calcaie si si dau bir cu fugitii. Reece era un tip inalt, de vreun metru nouizeci, in timp ce eu eram membru neo- ficial al Trupei de Pitici Cantireti din Vrajitorul din Oz. Avea o staturd cam intimidantd, ca si nu mai spun ca gi sexy. — E vorba despre Henry Williams. Intr-o fractiune de secundi am uitat complet de povestea noastra incalcita si de sufletul meu ravsit si l-am fixat cu privirea. — Poftim? — Roxy, a iesit din inchisoare. Transpiratia mi-a inghetat brusc pe piele. — $tiu, stiu ca a iesit. E afari de cateva luni. M-am prezentat la toate infatisarile pentru eliberarea conditionatd. Am... — Stiu, a spus incet si atat de intens inc4t mi s-a strans stoma- cul. Dar nu ai fost la ultima infatisare, cand i-au dat drumul. Sunase mai degrabi a afirmatie, nu a intrebare, dar tot am cla- tinat din cap. Ma dusesem la cea de dinainte, dar imi fusese extrem de greu 4-1 vid pe Henry Williams in fata ochilor. Dupa cum se desfagurase audierea, mi-am dat seama ci avea toate sansele sa iasa la urmatoarea infatisare si, ce si vezi, chiar aga a fost. Se zvonea ci Henry incepuse si creadi in Dumnezeu c&t timp stdtuse in puscirie sau ceva de genul asta. Bravo lui! Dar asta nu schimba cu nimic ceea ce facuse. Reece si-a scos ochelarii si i-am vazut ochii de-un albastru electrizant. — Eu m-am dus la audierea aia. Surprins&, m-am dat cu un pas inapoi. Am deschis gura, dar nu mi-a iesit nicio vorba. Nu stiam — nici nu-mi trecuse prin cap c4 ar fi putut face asta si nici motivul. A continuat fara si-si dezlipeasca privirea de a mea. — Si, in timpul audierii, Henry a cerut si... — Nu, am zis aproape tipand. Stiu ce vrea. Am auzit ce vrea si facd atunci cand va iesi, iar raspunsul meu e nu. De un miliard de ori nu. NU! Si, oricum, curtea n-are cum si-i permitd aga ceva.LASA-MA SA TE (UBESC. ai Expresia intiparitd pe chipul lui Reece s-a mai imblanzit si in ochi i-a aparut ceva foarte aseminitor milei. — Asa e, dar, draga mea, stii prea bine ca nu ai de ales, a spus sia facut o pauza. Roxy, omul incearcd doar s& repare raul pe care l-a facut. Mi-am inclestat pumnul si am simtit cum propria neputint& crestea in mine ca un roi de albine. — N-are cum si repare ce-a facut. — De acord. Mi-a luat ceva pani cand am priceput ce voia, de fapt, sa spuna si abia atunci am simtit cum imi fugea pamAntul de sub picioare. — Nu, am soptit, cu noduri in stomac. Spune-mi, te rog, cA paringii lui Charlie nu i-au dat voie. Te rog! Am vazut cum i se incorda un muschi de-a lungul maxilarului. — Mi-as dori si-ti pot spune asta, dar n-am cum. Au facut-o, chiar in dimineata asta. Am aflat asta de la ofiterul care I-a eliberat conditionat. Simteam cum pieptul imi era cuprins de o multime de emotii, asa cd m-am intors intr-o parte, fiindcd nu voiam ca el si ma vada asa. Nu-mi venea si cred. Creierul meu refuza si proceseze ideea c parintii lui Charlie ii diduseri nemernicului aluia permisiunea si-l viziteze. Era incredibil de crunt, si crud, si complet gresit! Charlie se afla in halul in care era tocmai din cauza nenorocitului aluia homofob. Simteam cum nodurile din stomac mi se strangeau si mai tare. Aveam toate sansele si incep s4 vomit. Reece si-a pus mana pe umirul meu si am tresirit. Cu toate astea, nu si-a dat mAna la o parte, iar greutatea ei... era ceva ce mi fintuia in loc. O mic& parte din mine fi era recunoscitoare, fiindca ma ducea cu gandul Ia ce fusese intre noi. — M-am gindit ci ¢ mai bine s4-ti spun, sd nu te ia pe nepre- gitite. Am strans din ochi si-am zis cu voce rigusita: — Multumesc. Nu si-a migcat mana gi a lasat s4 mai treacd putin timp inainte de a continua:22 J. LYNN, — Si asta nu e tot. Vrea si vorbeasca gi cu tine. M-am smucit, iar el nu a incercat sd ma retina. L-am privit din nou drept in ochi. — Nu. Nu vreau si-l vad. Intr-o secund’ mi-a aparut din nou in fata ochilor noaptea aceea i m-am dat inapoi pana cand m-am ciocnit de partea late- ral a masinii mele. Lucrurile incepusera in gluma. Faceam misto. Ne tachinam. Dupa care totul a luat o cu totul alta directie. Una oribila. — Nici vorba! — Nici nu trebuie s-o faci, mi-a spus gi a venit spre mine, dar s-a oprit si gi-a lisat mana in jos. Dar trebuia s4-fi zic. Am s&-i spun ofiterului si-i transmit si stea departe de tine. Ca de nu... De-abia am auzit acel cd de nu”, la fel si amenintarea surda din glasul lui. Inima mi-a luat-o razna si, brusc, am simtit nevoia si fiu undeva departe, si diger toate astea. Ajungand in dreptul portierei pasagerului, mi-am tras geanta in faté de parc’ m-ag fi apirat de ceva. — Eu... trebuie sd plec. — Roxy, m-a strigat. Am reusit s& ajung in fata masinii, dar nu stiu cum, ca un ninja, Reece era deja in fata mea. Nu-si pusese ochelarii si m4 fixa cu cea mai albastra privire. Si-a proptit ambele mini pe umerii mei si m-am simtit ca ¢i cum mi-as fi bagat degetele in priza. In ciuda vestilor pe care mi le daduse, ii simteam greutatea palmelor in fiecare celula a corpului meu gi nu stiu daca si-a dat seama de asta, dar si-a inclestat dege- tele ca o ancora. — Roxy, ce i s-a intamplat lui Charlie, a continuat el pe un ton scizut, nu a fost vina ta. Cu sufletul tremurandu-mi, m-am eliberat si nu a mai incercat s& m& opreasc& atunci cand am fgnit pe lang’ el. Am tras de por- tier si m-am trantit pe scaunul soferului. L-am privit nemiscati prin parbriz, iar pieptul imi urca si cobora, cu migcri grele.LASA-MA SA TE IUBESC 23 Reece a z4bovit cateva secunde in fata masinii si, pret de o clip’, am crezut cA avea sd se urce langa mine, dar a clatinat din cap ¢i si-a pus ochelarii de soare la ochi. L-am privit indreptindu-se catre camioneti si abia atunci am deschis gura: — Fiu de citea, am tipat spre volanul pe care-I strangeam cu degete tremuratoare. Nu stiam ce era mai rau. Faptul ci Charlie nu ma mai recu- nostea, Ca Henry Williams primise permisiunea s4-l viziteze. Sau c4 nu stiam daca Reece avea sau nu dreptate. Nu stiam daca ceea ce piatise Charlie fusese sau nu din vina mea.Trei P. de-o parte, imi doream s4 fi putut bea in timp ce-i ser- veam pe clienti la bar, mai ales dupa o zi precum cea pe care 0 avusesem, tare mi-ar fi placut s4 ma fac praf si pulbere. Dar, din pacate, eram destul de convinsa c4 patronul localului nu ar fi apre- ciat catusi de putin si ma vada lesinata in spatele barului, printre sticlele de alcool. Jackson James, cunoscut mai degraba drept Jax, tipul care chiar avea un nume luat parc de pe coperta revistei Tiger Beat’, pusese localul Mona pe picioare muncind cu miinile goale, cu dinti scragniti si hotirare. Inainte si vind el, barul fusese o bodeg’ pri- padita, despre care se dusese vestea ci nu avea decat drogati drept clienti. Nu mai era aga. Jax si-a infasurat bratele in jurul taliei iubitei lui, Calla. Fata i-a raspuns imediat, cu o iubire nedisimulat’. S-a rezemat de el si au rimas unul lang’ altul, nu departe de mesele de biliard, zambind spre un alt cuplu din incipere. Naiba s4-i ia, peste tot erau numai cupluri. Ai fi zis ci era noaptea cuplurilor la Mona gi uitasera si m4 anunte gi pe mine. Cameron Hamilton gi logodnica lui, Avery Morgansten, sta- teau la o masi, el cu o bere, ea cu un pahar de suc in fata, si aratau la fel de adorabili ca intotdeauna. Cu un par rogcat absolut 1 Revist american’ pentru adolescenti (n. tr.)LASA-MA SA TE IUBESC 25 senzational si pistrui, Avery ar fi putut lesne si faci reclama la Neutrogena, iar Cam era genul la de american extrem de chipes. Jax si Calla vorbeau ins cu Jase Winstead si cu Teresa, sora mai mica a lui Cam. Cand apareau cei doi, lumea amutea, erau un fel de Brad Pitt si Angelina Jolie de la Mona. Mai erau Brit si Ollie, bombe sexy blonde. Cel din urma tocmai fi explica unui tip care tinea un tac in mand ci in anul 2015 erau 52 de zile de vineri sau ceva de genul Asta, la fel de bizar. Ultima oar cfnd vorbisem cu Ollie imi povestise despre faptul ci tocmai incepuse o afacere de vandut zgirzi pentru... broaste-testoase. Adic&, o chestie de-a dreptul uau! Mi-am potrivit pe nas ochelarii pe care probabil c-ar fi trebuit s-i port in permanenfi, iar privirea mi-a alunecat din nou spre Jax si Calla si-am z4mbit in timp ce m-am intins sa iau sticla de Jack!, Era nemaipomenit s& vezi cu ochii tdi cum se indragosteau unul de altul doi oameni care chiar meritau si-i giseasca iubirea. Mi-am simtit biata inimi topindu-se de tot cand l-am vazut dandu-i capul pe spate si sirutand-o pe buze. Subiectul serii erau ei doi, de fapt, doar ea. Pleca de luni inapoi in Shepherd, iar Jax inchisese barul pentru public, ca si organizeze © petrecere de ramas-bun — petrecerea despre care ii povestisem lui Charlie. Am turnat o Cola cu whisky pentru Melvin, un tip mai batran decat toat’ vesnicia si care avea practic propriul scaun la bar. J-am zambit, iat el mi-a facut cu ochiul si a apucat paharelul. — Aia-i dragoste adevarata. Vorbele au acoperit melodia rock din fundal, iar omul a dat din cap spre Calla si Jax. — Genul dla ca pentru toati viata. Si fiu sincera, ai fi zis cd in seara aia se raspindise dragoste in bar. Venise pana si Dennis, tipul care lucra cu Reece gi cu frate-sau, impreuna cu nevasti-sa, Stiteau acolo ghemuiti unul in altul. 1Jack Daniels, denumirea unui whisky traditional (n. tr.)26 J. LYNN Melvin avea dreptate, ceea ce mi intrista, pentru ci in noaptea aceea eu aveam si ma bag singura in pat. in fine. — Mada, aga ¢, i-am rispuns asez4nd sticla inapoi pe raft, apoi m-am sprijinit de tejghea. Vrei o portie de aripioare sau ceva de miancat? — Nup, in seara asta ma tin de chestii adevarate, mi-a rispuns si si-a ridicat paharul, iar eu spranceana. Ma bucur pentru Astia doi, a adaugat el dupa ce a luat o gura de bauturi. Stii, fata aia nu a avut cea mai ugoard viatd din lume. Tar Jax... ei bine, 0 s& aiba grija de ea cum trebuie. Eu una eram de pirere cd nu ar fi avut deloc nevoie ca Jax si aiba grija de ea, Calla se descurca singur, dar am inteles ce voia el s4 spuni, in felul lui usor demodat. Nu era nevoie decat si-i arunci © privire ca s-ti dai seama ca i se intamplase ceva rau — riu de tot. Calla avea o cicatrice pe obrazul stang, pe care nu mai incerca s-o ascunda, si-mi povestise deja ce-i facusera flacirile pe restul corpului. Totul se petrecuse pe cand era mica, atunci cand isi pier- duse, de fapt, toati familia. Fratii ti muriseri, mama isi pierduse complet mintile, iar taica-siu diduse bir cu fugitii, nemaiputand suporta situatia. Dupa cum spuneam, era nemaipomenit s4 vezi cum se indra- gosteau unul de altul doi oameni care chiar meritau si-si giseasci iubirea. Melvin gi-a inclinat obrazul de urs bitran spre mine, iar eu mi-am indreptat ochelarii pe varful nasului. — Sicu tine, Roxy, cum rimne, fata drag’? Am privit prin barul pe jumitate gol si m-am incruntat. — Ce vrei si spui cu asta? Mi-a zambit cu gura pana la urechi. — Cand o s4-ti tii si tu bratele in jurul unui barbat? Am pufnit. Nu m-am putut abtine. — Nu foarte curand. — Vestitele cuvinte categorice, mi-a rispuns, ducandu-si paha~ rul la buze.LASA-MA SA TE IUBESC a7 Am clitinat din cap razand. — Ah, nu. Nu-s vestite. Doar adevarate. Incruntindu-se, s-a lisat si alunece de pe scaun. — Te-am vazut séptimana trecut cand intrai in restaurantul ala italienesc cu biiatul ala. Cum il cheama? — Imi place s& cred c& nu ies cu déiefi, 1-am luat eu peste picior. Aga ci habar n-am despre ce tot vorbesti. Melvin si-a terminat bautura intr-un mod care cred ca i-a facut ficatul s se simt mandru. — Iesi cam mult la intalniri, domnigoara. Am ridicat din umeri, fara si-1 pot contrazice. legeam destul de mult si unii tipi chiar se comportau ca niste biietei, daca-si imagi- nau cd o cind ieftind la Olive Garden’ insemna ci urmau si pri- measci vreo recompensa dup aceea. Vreau sa zic c-ar fi trebuit s4 existe naibii o regula conform cireia, inainte si-ti pipaie sani, si te invite micar la un file sau la un homar. — Pai, da, ce poti sa zici de ala care n-avea nici tuleie-n barba? Pustanul dla roscat, a continuat el. Chiar asa, avea parul rosu gi niste puf ca de piersic’ pe fata. Puf de piersic4? Fir-ar, mi-am muscat buzele, abtinandu-mi si nu rad, fiindc’ stiam la cine se referea gi tipul chiar avea 0 pro- blema, nu-i crestea par pe fata. — Vorbesti despre Dean? — Cum |-o chema, mi-a raspuns el cu un gest a lehamite. Nu-mi place de el. — Dar nici nu-l cunosti, i-am raspuns si m-am desprins de bar zambindu-i larg, in vreme ce el si-a dat ochii peste cap. Dac te intereseazi, Dean chiar € un tip de treaba si e mai mare decat mine, si sti. Melvin a mormiit: — E cazul si iesi si tu cu un barbat adevarat. — Te oferi? i-am intors-o. Mi-a raspuns cu un hohot gros, ragusit. 4 Lang american de restaurante specializate in buc&tiria italieneascd (n. tr.)