Millard J. Erickson TEOLoGIE CRESTINATEoLoGie CRESTINA Millard J. Erickson jitura Cartea Crestina Oradea, 2004Original published as: CHRISTIAN THEOLOGY Copyright 1983, 1984, 1985 by Baker Book House Company Library of Congress Catalog Card Nummer: 83-071868 Publicata inifial in trei volume: vol. 1 (Partie 1-4), 1983; vol. 2 (partile 5-8), 1984; vol. 3 (partile 9-12), 1985 Edifia a saptea, aprilie 1990 In general, citatele biblice sunt luate din traducerea Cornilescu, ins’ acolo unde sensul doctrinar a cerut-o, este redat in limba roman& textul biblic pe care |-a folosit autorul. in acest caz se indica’ in paranteza ci se foloseste traducerea autorului (trad.aut). in cazul in care nu se specific nimic, Mai bine documentati este observatia lui Kirsopp Lake, potrivit cdreia fundamentalismul reflect conceptia scriitorilor biblici gia fost candva sustinut de tofi crestinii.‘ in incercarea de a pastra echilibrul delicat dintre autoritatea biblic& si formularea contemporand, am ales-o pe cea dintai in punctele in care prea si se impund o alegere. In prezent exist o controversi considerabila legata de folosirea limbajului Sexist” sau ,nesexist”. Degi impartagesc grija de a nu exclude prin folosirea unor substantive gi pronume jumatate din rasa umand, este bine si nu se uite c& limba ‘englez duce inc& lips’ de un pronume la persoana a treia singular de gen comun, gi in unele cazuri folosirea termenilor ,fiinfa uman&” sau ,omenire” este improprie. Totusi, cititorul trebuie si injeleag’ cé din perspectiva autorului genul $i sexul nu sunt echivalente. intr-adevar, in unele limbi nu prea exist 2. Christian Theology, ed. Peter C. Hodgson si Robert H. King, Phitedelphia, Fortress, 1982. 3. Walter Kaufmann, Critique of Religion and Philosophy, Garden City, N.¥., Doubleday, 1961, p.377-396, 4. C.5. Lewis, ,Modern Theology and Biblical Criticism", in Christian Reflections, Grand Rapids, Eerdmans, 1974, p. 152-165. ‘=. In aceasta carte folosim termenul ortodor si derivatele lui in sensul de .corect din punct de vedere doctrinar’, fard referire directa la ortodoxia risAriteana - n. trad 5 aul Tlich Steve Tekgy, Chicago, Urivesty of Chicago, 1551, vol 1p 3 6. Kirsopp Lake, The Religion of Yesterday end Tomorrow, Boston, Houghton, 1926, p. 61.Prefata 15 relaii intre cele dou’. Astfel, dup’ cum spun unele documente legale, -masculinul trebuie s& fie infeles ca reprezentand femininul, iar singularul ca reprezentand pluralul, acolo unde se cere”. in consecin}’, trebuie infeles cA atunci cand pronumele masculin la persoana a treia singular gi termenul om sunt folosite in aceasta lucrare, ele indic& sex masculin doar acolo unde contextul arata clar acest lucru. Multe persoane au contribuit la realizarea acestei c&rti. Am o imens& datorie faf& de numerosi teologi ale cAror lucr&ri le-am citit gi mai ales fafé de cei cu care am studiat personal. Trei din a doua categorie se remarca prin influena lor asupra infelegerii mele teologice. Bernard Ramm, in prezent profesor de teologie sistematica la American Baptist Seminary of the West, Berkeley, California, a fost, primul meu profesor de teologie. Participand Ja cursurile lui, interesul meu fafa de teologie s-a transformat in dragoste pentru acest obiect de studiu. William Hordern, acum pregedinte al Lutheran Theological Seminary, Saskatoon, Saskatchewan, a fost mentorul meu in programul de doctorat la Northwestern University si Garrett Theological Seminary (acum Garreit-Evangelical Theological Seminary). Nu numai ci mi-a prezentat complexitatea problemelor teologiei contemporane, dar deschiderea lui fafé de alte puncte de vedere decat ale lui proprii gi aprecierea lui pentru ele mi-au asigurat libertatea de a-mi dezvolta cu integritate propria pozitie evanghelicd. Wolfhart Pannenberg, cu care am avut privilegiul si ma angajez in studii postdoctorale la Universitatea din Mianchen, na stimulat cu discerndméntul lui clar, profund gi p&trunzitor in domeniul problemelor teologice. Acesti trei barbafi, reprezentand pozifii teologice extrem de variate, au contribuit la maturizarea mea teologica gi mi-au servit ca model in calitatea lor de cercet&tori, invyatori gi persoane individual. Cartea de fafa este dedicat acestor trei teologi, ca expresie a aprecierii mele fat de ceea ce am finvatat de la ei. Colegi de la propriul meu institut si din alte locuri mi-au oferit informatii si m-au incurajat. Am gasit deosebit de folositoare in special doua sugestii ale lui Clark Pinnock, profesor de teologie sistematict la McMaster Divinity College, Hamilton, Ontario: ,Nu fi rob al exhaustivitatii” si ,FA s poatd fi cantata ca un imn, nu citita ca o carte de telefon.” M-am straduit s8 fiu cuprinzator, sA acopar toate domeniile teologiei, dar far si mA ocup de toate detaliile si de toate punctele de vedere posibile. Am incercat de asemenea si includ in materialul faptic, acolo unde a fost posibil, aplicatii practice gi note doxologice. Recunoscand cu gratitudine ajutorul tuturor acestor persoane, accept totusi responsabilitatea deplina pentru toate lipsurile si defectele cart. Doresc s& multumesc gi altora care au ajutat la urgentarea publicarii acestei carfi. Administratia gi consiliul de conducere de la Bethel College and Seminary mi-au acordat un ,,concediu sabatic”, care mi-a dat posibilitatea si duc la capat 0 mare parte a lucrarii. Doresc s4 mulfumesc in mod special facultatii de teologie New College, University of Edinburgh, si mai ales decanului ei, Dr. A.C. Ross, si bibliotecarului ei, J. V. Howard, care mi-au creat unele facilitati pentru a putea cerceta gi scrie in vara anului 1983. Laurie Dimberger a dactilografiat cea mai mare parte a manuscrisului parfilor 14, asistaté de Lorraine Swanson. Aletta Whittaker a transcris pe dischete de16 Prefata ‘computer originalul dactilografiat al partilor 5-8; ea si Pat Krohn au dactilografiat, de asemenea, portiuni din manuscrisul parfilor 9-12. Mulfi studengi au ajutat de-a lungul anilor la modelarea confinutului acestei ‘arti, in special prin intrebirile lor de la orele de curs. Asistentul meu de la catedra de Teologie, Dan Erickson, a citit intregul manuscris. Mark Moulton a citit partile 9-12. Bruce Kallenberg a facut un studiu independent al principalelor subiecte din partile 1-4, iar Randy Russ in domeniile acoperite de partile 5-8. Toti patru mi-au oferit comentarii din perspectiva studentului, ajutandu-ma sa le anticipez reactiile si s&-mi ajustez lucrarea ca atare. Trei studenti noi m-au incurajat in mod deosebit s& elaborez manuscrisul parfilor 1-4 gi m-au sprijinit in rugaciune: David McCullum, Stanley Olson gi Randy Russ. Se cuvin mulfumiri speciale Bisericii Cross of Glory Baptist Church din Hopkins, Minnesota, pe care am slujit-o ca pastor interimar in perioada in care am scris parfile 5-8. Aceast& congregatie deosebita, situaté intr-o zon’ suburban’, mi-a servit ca laborator bisericese pentru conceptele teologice pe care le dezvoltam. Am fost din nou impresionat de interesul gi de competenta teologicd @ persoanelor laice, mai ales la sedintele de evaluare de duminic& seara gi in cadrul studiilor biblice din zilele de miercuri, ceea ce mi s-a dat posibilitatea s8-mi cizelez formularea gi exprimarea gandurilor din aceast& secfiune. Personalul editorial de la Baker Book House a fost inci o dat& extrem de serviabil si de incurajator. Mai concret, doresc sd-mi exprim considerafia fai de Ray Wiersma, editorul proiectului, cate a sacrificat aproape doi ani pentru editarea acestui enorm proiect. Munca lui meticuloasa si atenta a contribuit mult Ja asigurarea acuratefei gi a unui stil cursiv. Familia mea m-a ajutat mult in acest proiect de duratd, manifestand infelegere atunci cand cerinfele sarcinii pe care mi-am asumat-o si termenele ce se cuveneau respectate au presupus modificdri in programul nostru obignuit. Sofia mea Ginnie m-a ajutat si in acele momente de indoiala pe care le poate intelege doar cel care a intreprins o lucrare de acest gen. Numérul tot mai mare de cercetatori activi de la facultatea Bethel Theological Seminary s-a dovedit a fi un grup de sprijin de-a lungul perioadei de timp in care persistenfa gi rabdarea erau indispensabile. Efortul investit in aceasta carte va fi justificat daca ea va constitui un mijloc prin intermediul caruia unii din cei care afi primit pe Cristos Isus, Domnul, veti si umbla in El, ,fiind inradacinati si ziditi in El, intarifi prin crediny3, dupa invataturile care v-au fost date, si sporind in ea cu mulfumiri catre Dumnezeu” (Coleseni 2:7). in 2 Timotei 22, Pavel i-a scris céteva cuvinte instructive lui Timotei, pe care eu le-am luat drept caléuza in pregatirea Taologicicrestine si pe care le recomand gi celor care o citese: ,S$i ce-ai auzit de la mine, in fafa multor martori, incredinjea7 la oameni de incredere care si fie in stare s8 invete gi pe alfi” Arden Hills, MinnesotakT] PARTEA INTAI Studiindu-L pe Dumnezeu Papen Ce este teologia? Teologia si filozofia Metoda investigafiei teologice }. Teologia si studiul critic al Bibliei Actualizarea mesajulul crestin . Teologia gi limbajul eiCe este teologia? Natura religiei Definirea teologiei Localizarea teologiei (sistematice) pe harta teologica Teologia sisteratica $i teologia biblica ‘Teologia sistematica $i teologiaistorica TTeologia sistematicé gi teologia flozofics Nevoia de teotogie Punctut de plecare al teologiel Teologia ca stinta De ce Biblia? Natura religiei Omul este o fiinfi minunata si complexd. El este capabil s4 execute lucrari materiale complicate, si efectueze calcule mentale abstracte, si realizeze frumusefi incredibile in domeniu! vizual si auditiv. In afard de toate acestea, omul este religios intr-un mod incurabil. Pentru c& oriunde dim de oameni - rispanditi geografic in culturi extrem de diferite gi in orice moment din cele mai indepartate perioade ale istoriei inregistrate si pana in prezent ~ gasim gi religie. Religie” este unul dintre acei termeni pe care toi presupunem ci ii infelegem, insa pufini dintre noi suntem in stare s&-i definim cu adevarat. Acolo unde se descopera contradicfie sau cel pufin diversitate in definitiile sau descrierile unui obiect sau ale unei activitati, exist motive s& se creada fie c& subiectul respectiv nua fost suficient studiat, gandit sau discutat, fie c& problema este prea bogata gi complex pentru a fi cuprins’ intr-o singur& afirmatie comprehensiva. In multe descrieri ale religiei apar anumite trasaturi comune. Exist o credinja in ceva superior persoanei umane individuale. Acest ceva poate fi un dumnezeu personal, un intreg ansamblu de fiinje supranaturale, o fora a naturii, un set de valori sau rasa umand in totalitatea ei (umanitatea). In mod caracteristic exist o distinctie intre sacru si secular (sau profan). Aceasta distinctie poate fi extins& la persoane, obiecte, locuri si practici. Vehemenja cu care aceasta distinctie este susfinut& variaza la diferitele religii si printre adeptii unei religii date? 1. William P. Alston, Religion”, in Encyclopedia of Philosophy, ed. Paul Edwards, New York, Macmillan, 1967, vol.7, p. 141-142. 1920 Studiindw-L pe Dumnezeu Religia implica de regula si o conceptie despre lume si viafa, adic o perspectiva asupra lumii sau o imagine generala a realitatii in ansamblul ei, si o parere despre cum anume trebuie s4 se raporteze individul la lume in lumina acestei perspective. Unei religii ii este atasat un set de practici care fin fie de comportamentul ritual, fie de cel etic, fie de ambele. in religie se intalnesc gi anumite atitudini sau sentimente, cum ar fi un sentiment de respect amestecat cu teama gi uimire, un sentiment de vinovafie sau un sens al misterului. Exist un anumit gen de raspuns sau de relatie cu obiectul care este superior persoanei umane individuale, ca de exemplu dedicarea, inchinarea sau rugaciunea’. in fine, exist adeseori, dar nu intotdeauna, anumite dimensiuni sociale. in mod frecvent se formeazA grupuri de un tip sau altul pe baza unui punct de vedere sau angajament religios comun.> S-au facut incercari pentru a se gsi o esenfA comund a tuturor religiilor. De exemplu, pe durata unei lungi perioade din Evul Mediu, mai ales in Apus, religia a fost considerata drept crez sau dogmii. Cea ce deosebea crestinismul de iudaism sau hinduism era un set diferit de crezuri. Cand a avut loc Reforma s-a considerat <& doctrinele (sau dogmele) diferite erau acelea care deosebeau crestinismul protestant de romano-catolicism. Pan gi confesiunile protestante erau vazute ca fiind diferenfiate in primul rand prin ideile lor despre rolul suveranitafii divine gi respectiv al libert8ii umane, despre botez, despre structura conducerii bisericesti sialte subiecte similare. Era firesc ca invajaturile doctrinare s& fie considerate cele mai importante de Ja inceputul Evului Mediu gi pana in secolul al XVIIL-lea. Din momentul in care filozofia a devenit 0 disciplina puternic’, bine agezatd, caracterul de conceptie despre lume si vial& al religiei avea si fie, bineinfeles, accentuat. $i, deoarece stiingele comportamentale erau inca in fas, s-au spus relativ pufine despre religie ca institutie sociala sau despre fenomenul psihologic religios. ‘Totusi, o data cu inceputul secolului al XIX-lea a avut loc o schimbare in modul de infelegere a locului pe care fl ocupa religia. fn lucrarea sa On Religion: Specches to Its Cultured Despisers, Friedrich Schleiermacher a respins ideea c& locul religiei este in domeniul eticii sau dogmei. Mai degraba, a spus Schleiermacher, religia este 9 problema care fine de sentiment, fie de sentiment in general, fie de sentimentul unei dependente absolute.* Acest punct de vedere a fost dezvoltat de citre analiza fenomenologicd a unor ganditori ca Rudolf Otto, care vorbea despre numino: constienja sacrului’ Ideea lui a fost continuat& intro mare parte a gandi religioase din secolul al XX-lea, purtand reactia ei impotriva categoriilor logice si a ,rafionalismului”. ,Religia lui Isus” care a prosperat in anii ‘70, a fost o manifestare larg rispanditi a accentului pus pe sentiment. Formularea lui Schleiermacher era in mare parte © reacjie la conceptia filozofica a lui Immanuel Kant. Desi Kant era mai degrabi filozof decat teolog, 2. Wid, 3_,Religion, Social Aspects of", in Encyclopedia Britannica, editia a XV-a, Macropaedia, vol. 15, p. 604-613. 4, Friedrich Schleiermacher, On Religion: Speeches to Its Cultured Despises, New York, Harper and Row, 1958, 5. Rudolf Otto, The Iden ofthe Holy, New York, Oxford University, 1958.Ce este teologia? a cele trei critici faimoase ale lui ~ Critica rafiunii pure (1781), Critica ratiunii practice (1788) si Critica puterii de judecaté (1790) - au avut un impact imens asupra filozofiei religiei* in prima dintre cele trei critici, el a combatut ideea c& este posibila cunoasterea teoretica a obiectelor care transcend experienta senzoriala. Bineinfeles c& aceasta a inlaturat posibilitatea oricarei cunoasteti reale a religiei sau a oricdrui fundament cognitiv al ei asa cum a fost ea injeleas’ in mod traditional’ Kant a precizat c& religia este un obiect al rafiunii practice. El a considerat cé Dumnezeu, unele norme gi viata vegnic& sunt necesare ca postulate fra de care moralitatea nu poate functiona.* Astfel, religia a devenit o problema de eticd. Acest punct de vedere asupra religiei a fost aplicat teologiei crestine de catre Albrecht Ritschl, care a spus c& religia este o problema de judecati morale? Prin urmare, cum trebuie si privim religia? Eu pretind ca religia este fiecare dintre acestea - crez sau doctrina, sentiment sau atitudine, un mod de viata sau un anumit gen de comportament. Crestinismul se potriveste tuturor acestor criterii ale religiei. El este un mod de existent, un anumit gen de comportament, un stil de viata. Mai mult, el este toate acestea nu numai in cadrul unei experiente individuale izolate, ci si in directia producerii unor grupuri sociale. Crestinismul implic’ de asemenea anumite sentimente, cum sunt dependenta, dragostea gi implinirea. $i, cu certitudine, crestinismul implica un set de invataturi, un mod de a privi realitatea gi propria persoand gi o perspectiva din care intreaga experienti are un sens. Pentru ca cineva s& fie un membru vrednic al unui grup poreclit dupa un anumit conducator, acea persoana trebuie si adere la invataturile acelui conducitor. De exemplu, un platonician este cineva care intr-o oarecare masura este atagat de concepfiile sustinute de Platon; un marxist este cineva care accept invajaturile lui Karl Marx. in masura in care conducatorul a pledat gi in favoarea unui mod de viata indisolubil legat de mesajul pe care |-a propovaduit, este esential ca adeptul sa imite gi acele practici. In general facem totusi deosebire intre practicile inerente (sau esentiale) gi cele accidentale (sau incidentale). Agadar, un platonician nu trebuie s& triiasc& in Atena gi si vorbeasci greaca clasicd; un marxist nu trebuie s& fie evreu, s& studieze la British Museum sau si meargé cu bicicleta. In acelagi fel, un crestin nu trebuie s8 poarte sandale sau sa aib& barba, sau s& traiasc& in Palestina. ins& cei care pretind c& sunt crestini vor crede ceea ce a Propovaduit Isus gi vor pune in practica ceea ce a poruncit El, cum ar fi: ,lubeste-1 pe aproapele tiu ca pe tine insufi.” Aceasta pentru c& a-Laccepta pe Isus ca Domn jinseamnii a face ca Esa fie autoritatea care si ne conduca viefile. Atunci ce anume este implicat in a fi crestin? James Orr a formulat foarte bine acest lucru: ,Cel care crede cu toaté inima Lui in Isus ca Fiu al lui Dumnezeu se angajeazA prin aceasta 6 A.C. McGiffert, Protestant Thought Before Kant, New York, Harper, 1961, il considers in mod evident pe Kant cao cumpénd in dezvoltarea gandirii protestante, desi Kant a fost un filozof si nu tun teolog 7. Immanuel Kant, Crition rafiunii pure, Aralitioa Transcendentals", cartea 1, capitolul 2, sectiunea 2. 8. Immanuel Kant, Critica ratiunié practice, partea 1, cartea 2, capitolul 2, sectiunea 5. 9. Albrecht Ritschl, ,Theology and Metaphysics”, in Three Essays, trad. in Ib. engl. Philip Hefner, Philadelphia, Fortress, 1972, p. 149-215.2 Studiindu-L pe Dumnezeu Ja multe altele in plus. El devine loial anumitor concepfii despre Dumnezeu, om, pacat, riscumpérare, despre scopul lui Dumnezeu in creatie si istorie si despre destinul omenesc — aga cum se gasesc ele in crestinism.”"" Pare, agadar, rezonabil s& se spuna c& a sustine crezurile pe care le-a sustinut gi Propovaduit Isus este doar o parte din ceea ce inseamné a fi crestin sau adept al iui Cristos. $i tocmai studiul acestor credinfe reprezint& preocuparea specific a teologiei cregtine. Crezul nu este totul in cregtinism. Este implicatd si o experient’ sau un set de trairi, incluzénd dragostea, umilinfa, adorarea si inchinarea. Exist practici atat de natur& eticl, cat gi ritualé sau devotional’. De asemenea, in crestinism exista si dimensiuni sociale. Ele implica relafii cu alti crestini, in cadrul a cea ce in mod obignuit se numeste Biseric’, si cu necrestini, in cadrul lumii privite in ansamblu. Alte discipline ale cercetarii gi cunoasterii care investigheazA aceste dimensiuni ale crestinismului. Ins& obligafia esenfial’ de a examina, interpreta gi organiza invatiturile Aceluia de la care aceasta religie igi ia numele aparfine teologiei crestine. ‘Transpunerea in via}d si practicarea personal a religici, inclusiv sustinerea crezurilor doctrinare, au loc la nivelul experienfei primare. Exists de asemenea un nivel al medit&rii cu privire la ceea ce are loc la nivelul primar. Disciplina care se ocups cu descrierea, analizarea, criticarea gi organizarea doctrinelor este teologia. Astfel, in comparajie cu religia, teologia este o activitate de nivel secundar. Teologia este falA de religie ceea ce este psihologia fafa de emofiile umane, ceea ce este estetica fafi de operele de arti, ceea ce este stiinfa politic fafé de comportamentul politic. Definirea teologiei Studierea lui Dumnezeu sau stiinfa despre Dumnezeu este o bun& definijie preliminard sau de baza a teologiei. In orice caz, Dumnezeul crestinismului este 0 fiingA activa, aga ca trebuie sa existe o extindere inifiala a acestei definiti in asa fel incat ea s& includa lucrarile lui Dumnezeu gi relatia Lui cu ele. Astfel, teologia va cduta 58 inteleaga gi creafia lui Dumnezeu, mai ales omul si conditia lui, precum silucrarea Lui riscumparatoare pentru omenire. Cu toate acestea, e nevoie si se spun’ inci si mai multe pentru a se arta ce anume face aceast stiinf4. Prin urmare, noi propunem o definitie mult mai completé a teologiei: ea este acea disciplind care se striduieste s& articuleze in mod coerent doctrinele credinjei crestine, pe baza Scripturilor inainte de toate, in contextul culturii in general, intr-un limbaj specific contemporan si in raport cu problemele viet 1. Teologia este prin urmare biblic’. Aceasta ia ca sursé primar pentru confinutul ei Scripturile canonice, Vechiul si Nou! Testament. Ceea ce nu inseamna c& se inspira pur si simplu intr-un mod lipsit de spirit critic din semnificatiile superficiale ale Scripturilor. Teologia utilizeaz& instrumentele si metodele cercetirii biblice. Ea foloseste, de asemenea, informafii din alte domenii 10. James Ort, The Christian View of Gad and the World, Grand Rapids, Eerdmans, 1954, p.4.