SPERANTA PIERDUTAIn Hopeless. Fara speranta (Editura Epica, 2017) Colleen Hoover povesteste viata unei fete cu multe probleme, pe nume Sky, care, dupa multi ani, il intaineste pe un vechi prieten din copilarie, Dean Holder. Cu ajutorul lui Holder, Sky scoate la iveala secrete de familie socante si ajunge sa se impace cu amintiri si sentimente care i-au lasat cicatrice adanci. Hopeless. Fara sperantaa fost povestea lui Sky. Acum, in Speranta pierdutd, aflam adevarul despre Dean Holder. Bantuité de amintirea fetitei pe care n-a putut s-o salveze dintr-o primejdie iminenta, viata lui Holder a fost umbritd de sentimente de vinovatie si de remuscari. N-a incetat niciodata s-o caute, convins fiind ca gasirea ei ii va aduce impacarea de care are nevoie ca sa mearga mai departe. Dar nu banuia cata suferinta avea sa indure din Clipa in care aveau sé reia legatura. In romanul de fata, Holder dezvaluie felul cum evenimentele din copilaria iui Sky i-au afectat atat pe el, cat si pe familia lui, determinandu-! sa-si caute mAntuirea prin salvarea ei. Dar numai iubind-o pe Sky poate incepe sa se vindece. ( COLLEEN HOOVER este autoare a numercase romane pentru tineri, dintre care nu mai putin de zece figureaza pe listele de bestselleruri New York Times. Patru dintre acestea sunt traduse in limba romana si publicate la Editura Epica: Hopeless. Fara speranfa, Slam. Din dragoste pentru Layken, Ugly Love si Confess. Colleen locuieste i Texas impreuna cu sotul ei sicu cei trei baieti ai lor. 0 puteti vizita online accesand www.colleenhoover.com. sti ; ISBN 978-606-8754-55-0 Fictiune contemporana pent tne ULM www.edituraepica.ro 9 Wrscocetss4s50l> Coie photo © Dear DronSPERANTA PIERDUTA COLLEEN HOOVER Traducere din limba englezi si note de ADRIAN DELIU ZL ld EPICLOVE Editura Epica, Bucuresti, 2018Editor: Anca EFTIME DTP: Simona RADULESCU Losing Hope, Colleen Hoover Copyright © 2013 by Colleen Hoover Toate drepturile asupra editiei in limba romana aparfin Editurii Epica. © 2018, Editura Epica. ISBN: 978-606-8754-55-0 Bucuresti, 2018 La pretul de vanzare se adaugi 2%, reprezentind valoarea timbrului literar ce se vireazi Uniunii Scriitorilor din Romania cont nr, RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, BCR Unirea, Bucuresti Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rominiei HOOVER, COLLEEN Speranga pierdut / Colleen Hoover; trad.: Adrian Deliu. ~ Bucuresti : Epica, 2018. ISBN 978-606-8754-55-0 I, Deliu, Adrian (trad.) 821.111(73)-31 = 135.1Cartea aceasta le-o dedic sofului si fiilor mei, pentru altruismul cu care ma sprijind permanent.Copilelul una Batdile inimii imi dau de ingeles c& ar trebui s& plec, pur gi simplu. Les mi-a atras atenfia, nu o dat’, c4 nu e treaba mea, Totusi, ea n-a fost niciodati in rolul de frate. Habar n-are cat e de greu si stai deoparte si s4 nu fie treaba ta, Tocmai de-asta, in clipa de fat’, afurisitul asta e prioritatea mea numarul unu. Imi strecor mainile in buzunarele de la spate ale blugilor si sper al naibii de stragnic s& le pot tine acolo. Stau in picioare, in spatele canapelei, privindu-1 de deasupra. Nu-mi dau seama ct timp fi va trebui ca si observe cA sunt aici. Dacd ma iau dupa cat de strans o fine pe gagica din poala lui, m& indoiesc c-o s& observe prea curand. RamAn aga, in spatele lor, timp de cateva minute, in vreme ce petrecerea se deruleaz% mai departe in jurul nostru, tofi ceilalfi ignorind total faptul c& sunt la un milimetru de a-mi iesi din mingi. M& tenteaz% s&-mi scot telefonul, ca 4 arn o dovada, dar nu pot s&-i fac una ca asta lui Les. Ea n-are nevoie de imagini. — Hei, rostesc in cele din urma, neputand s& mai pistrez tuce- rea nici m&car pentru o clipa. Dac&-1 mai vad o dat& pipdind sAnii gagicii asteia, fara macar un dram de respect fata de relatia lui cu Les, fi rup naibii mana. Grayson isi dezlipegte gura de a ei gi-gi last capul pe spate, tidicnd spre mine o privire indiferent’. Observ cum se instaleaz4 frica in el cind ii picd fisa, cand isi da seama, in sfargit, ci ultima persoana din lumea asta la care s-ar fi agteptat sd fie aici, in seara asta, chiar gi-a facut aparitia.8 | HOOVER — Holder, zice dand-o jos pe fata din poala lui. Se striduieste si se puna pe picioare, dar nu prea poate si stea drept. Ma priveste rugitor, aritand spre fata care tocmai incearci si-gi aranjeze fusta aproape inexistenta. —Nue... nu e ceea ce pare, balmajeste el. Imi scot mainile din buzunare si-mi incrucigez bratele pe piept. Pumnul mi-e mai aproape acum de el si sunt nevoit si-I inclestez, stiind cat de bine m-as simti daca i l-as repezi in plina fata. Imi las privirea spre podea gi trag aer in piept. Apoi, inci o data. $i inc’ o data, doar pentru impresia artistica, fiindcd imi face o reala placere sa-1 vid foindu-se nelinistit. Scutur din cap si-mi ridic iar privirea spre el. — Da-mi telefonul tau. Deruta de pe fata lui mi s-ar parea comicd, daca n-as fi atat de enervat. El rade si incearcd s fac un pas inapoi, dar se izbeste de o masuti. Isi recapat’ echilibrul proptindu-se cu mana de gea- mul care o acoperd si-si indreapta din nou spinarea. — Ia-ti-1 naibii pe-al tau, bombine. Incearci si-si fac loc pe lang masuta, fara si. mi priveascd. Ocolesc canapeaua, calm, si-i tai calea, intinzand mana. — Da-mi telefonul tau, Grayson. Imediat. Nusunt tocmai avantajat din punct de vedere fizic, din moment ce avem cam aceeasi statura. Totusi, sunt categoric in avantaj, dac4-mi iau in calcul furia, iar Grayson clar observa asta. Face un pas inapoi, ceea ce, probabil, nu e o migcare prea inteligenta, avind in vedere faptul cd se retrage drept spre coltul livingului. Bajbaie prin buzunar si, in cele din urmi, scoate la iveala telefonul. — La ce naiba iti trebuie telefonul meu? mi intreaba. I-1 smulg din mana si formez numirul lui Les, fara s4 apis pe apelare. I-1 intind inapoi. — Sun-o. Spune-i ce nemernic esti si pune capit relatiei.Sperangapierduti | 9 Grayson las capul in jos spre telefon, apoi il ridica iar spre mine. — Du-te naibii, se stropseste. Trag aer in piept, ca si ma calmez, apoi imi rotesc gatul si-mi trosnesc maxilarul. Cand vad cA asta nu-mi domoleste imboldul de a-I umple de sange, intind miinile, il apuc de gulerul bluzei si-1 trntesc cu putere de perete, fintuindu-i gatul cu antebratul. Imi spun in sinea mea cd, dac4-1 rup in bitaie, rimasitele mele de calm din ultimele zece minute vor fi fost inutile. Am dintii inclestati, maxilarul incordat si-mi simt pulsul in timpane. N-am urit niciodati pe cineva mai aprig decit acum. Violenta a ceea ce-mi doresc s4-i fac in clipa asta ma sperie pana gi pe mine. fl privesc intens in ochi, ca st-i dau de ineles cum se vor derula urmiatoarele minute. — Grayson, ii zic printre dintii inclestati, dac& nu vrei si fac ceea ce chiar imi doresc s4-ti fac in momentul sta, 0 s& duci telefonul la ureche, o s-o suni pe sora-mea si-o s& pui capit relatiei. Dupi care inchizi telefonul si nu mai vorbesti niciodata cu ea. Imi apis bratul mai tare pe gatul lui, remarcand faptul ci e mai rogu la fat decat cdmasa, din cauza lipsei de oxigen. — Bine, mormiie, incercind sa se elibereze din stransoarea mea. Astept pani cand il vad c4-si muti privirea spre telefon si apasi pe apelare si abia apoi imi retrag bratul si-i dau drumul cimisii. Duce telefonul la ureche, fara s4-si desprinda privirea de a mea, si asteptim amandoi, nemiscati, ca Les si raspunda. Stiu ce efect o si aiba asta asupra ei, dar habar n-are ce face asta pe la spatele ei. Indiferent de cate ori ar auzi-o de la altii, tipul reuseste cumva si se fofileze inapoi in viata ei de fiecare data. Dar nu gi de data asta. Nu si dacd am eu ceva de zis. N-o si mai stau deoparte si sa-1 las si-i faci de-astea surioarei mele,10 | HOOVER — Buni, rostegte el in telefon. Incearc& si-mi intoarcd spatele ca si stea de vorbi cu ea, dar i imping din nou umirul in perete. Tresare de durere. — Nu, draguri, zice el agitat. Sunt acas& la Jaxon. Urmeazi o pauza lungi, timp in care o ascultd ce spune. — Stiu cd asta am zis, dar am minfit. De-asta te-am sunat. Les, eu... eu cred cd avem nevoie de o pauzi. Scutur din cap, dandu-i de ingeles ci trebuie si provoace o rupturd definitiva. Nu mi intereseaza ca el si-i dea o pauzd. Ma intereseaza ca el si-i dea surorii mele libertatea permanenta. Isi da ochii peste cap si-mi d& cu tifla, cu mana liber’. — Mi despart de tine, zice pe un ton categoric. Tace, lasand-o pe ea si vorbeasca. Faptul c& nu araté niciun fel de remuscare imi dovedeste ce jigodie insensibild este. Imi tremuri miinile si simt c4 mi se strange pieptul, stiind precis ce efect au cuvintele lui asupra lui Les in clipa asta. Ma urlisc pe mine insumi pentru ci am fortat despartirea, dar Les merit’ ceva mai bun, chiar daci ea n-o crede. — Hai ci trebuie si inchid, zice el la telefon. fl trantesc iar cu capul de perete gi-l silesc s& mi priveasc4. — Cere-i iertare, ii zic incet, fiindcd nu vreau si mi auda ea. Grayson inchide ochii gi ofteaz’, apoi lasi capul in jos. — Iarti-mi, Lesslie. N-am vrut si fac una ca asta. Igi ia telefonul de Ja ureche si pune brusc capt convorbirii. Fixeaz4 ecranul cu privirea timp de mai multe secunde. — Sper c& esti mulfumit, zice ridicandu-si ochii spre mine. Pentru ci tocmai i-ai frant inima surorii tale. Sunt ultimele cuvinte pe care mi le mai spune Grayson. Pum- nul meu ii izbeste falca de dou’ ori, trantindu-l pe podea. imi scutur mana, ma dau inapoi si pornesc spre iesire. Chiar inainte s4 ajung la masini, simt telefonul vibrand in buzunarul de la spate. fl scot $i raspund fara ca macar s4 privesc ecranul.Sperangapierduti | 11 — Bun’, zic, striduindu-ma s4-mi stapinesc tremurul de furie cand o aud in difuzor plangand. Vin spre tine, Les. O si fie bine. Sunt in drum spre tine. * A trecut 0 zi intreagi de cind a sunat-o Grayson, dar inci ma simt vinovat, aga c& parcurg inca trei kilometri in alergarea mea de sear, ca o pedeapsa pe care mi-o impun singur. S-o vad pe Les atat de sfasiatt, cum a fost aseari, nu era ceva la care si ma fi asteptat. Acum imi dau seama ci sa-] pun s-o sune aga n-a fost, probabil, cea mai bun’ metodi de a rezolva problema, dar n-aveam cum sa stau deoparte gi sd-] las si-si bata joc de ea, cum a facut-o atat timp. Cel mai neasteptat lucru privitor la reactia lui Les a fost c4 furia ei n-a fost indreptat4 numai spre Grayson. Parca s-ar fi supa- rat pe intreaga populatie masculin3. fi numea intruna pe barbafi »hemernici descreierafi’, patruland incoace si-ncolo prin camera ei, in timp ce eu doar stateam pe loc si-o priveam cum se descarc4. Pana la urmi, a cedat nervos, s-a suit in pat gi a plans pana cand a adormit. Eu am stat treaz, stiind c4 sunt implicat in nefericirea ei. Am ramas toat& noaptea in camera ei, pe de-o parte ca si ma asigur ci nu pateste nimic, dar mai ales fiindc4 nu voiam si puna mina pe telefon si si-1 sune pe Grayson, intr-un moment de Totusi, e mai puternic’ decit o crezusem. N-a incercat si-1 sune aseara si n-a avut nicio tentativa de a-1 suna azi. N-a dormit cine stie ce azi-noapte, aga c4, inainte de pranz, s-a dus in camera, ca s& trag’% un pui de somn. Cu toate astea, am zAbovit toata ziua langa usa dormitorului ei, doar ca si ma asigur c4 n-o aud vorbind la telefon, aga cA stiu c n-a incercat sa-1 sune. Cel putin, cat timp am fost eu acasi. De fapt, sunt destul de convins ci nemilosul Lui12 | HOOVER apel telefonic de aseard a fost exact ceea ce-i trebuia ei ca si-1 vada, in sfargit, asa cum e in realitate. imi arunc pantofii din picioare la us si ma duc in bucitirie ca si-mi umplu sticla cu apa. E sambati seara si, in mod normal, as fi iegit cu Daniel, dar deja i-am trimis un SMS ca sa-l anunt c& rimén acas4 in seara asta. Les m-a pus sa-i promit c-o si stau acasi cu ea, fiindci nu voia s& iasi si si dea intamplator peste Grayson, cel putin deocamdata. Noroc ci ¢ 0 tipa fain4, fiindcd nu stiu cati baieti de saptesprezece ani ar renunta la o seara de sam- bata in oras, ca si vada filme siropoase impreuni cu nefericita lor sora. Dar, in definitiv, nu sunt multi frati care s4 aib4 o relatie asa cum am eu cu Les. Nu stiu daci apropierea dintre noi 0 avea ceva de-a face cu faptul ci suntem gemeni. Ea e singura mea ruda, asa c4 n-am cu cine si ne compar. Ea ar putea protesta, spunand c4 sunt excesiv de protector, si poate c& existd un oarecare adevar in afirmatia asta, dar n-am de gand s& ma schimb prea curand. Sau vreodata. Ure scara in fuga, imi scot tricoul si imping usa de la baie. Des- chid robinetul, dupa care traversez holul si bat in usa camerei ei. — Fac un dus repede, comanzi tu pizza? M& proptesc cu mana de usa ei si ma aplec si-mi scot ciorapii. Fac stanga imprejur si-i arunc in baie, dupa care bat din nou in usa. — Les! Vazand ca nu raspunde, oftez si-mi ridic privirea spre tavan. Daca vorbeste la telefon cu el, o si ma enervez. Dar, dac& vorbeste la telefon cu el, asta inseamna probabil cé el ii spurie ci despartirea a fost numai din vina mea i atunci ea 0 si fie cea care se ener- veaza. Imi sterg palmele de sort si deschid usa de la camera ei, pregitit sufleteste pentru o noua predica infierbantati despre fap- tul cd ar trebui si-mi vad de ale mele.Speranga pierduta * O vad pe Les intins& pe pat dup’ ce intru in camera ei si, ime- diat, m4 duc cu gandul la vremea in care eram baietel. La mo- mentul care m-a schimbat. A schimbat totul la mine. Totul la lumea din jurul meu. Intregul meu univers s-a transformat, dintr-o lume plina de culori vibrante, intr-un cenusiu anost, fari viata. Cerul, iarba, copacii... toate lucrurile care fusesera frumoase odi- nioar au fost despuiate de splendoarea lor in clipa in care am inte- les ca sunt raspunztor pentru disparitia celei mai bune prietene a noastre, Hope. Niciodata n-am mai privit oamenii la fel. Niciodata n-am mai privit natura la fel. Niciodata nu mi-am mai privit viitorul la fel. ‘Tot ceea ce avea pana atunci un sens, un scop si o ratiune a devenit pur si simplu o versiune de mana a doua a ceea ce se presupunea c& ar trebui sd fie viata. Lumea mea, odinioara efervescenta, a devenit deodata o fotocopie neclara, cenusie, fara culoare. Exact ca ochii lui Les. Nu sunt ochii ei. Sunt deschisi. Privesc drept spre mine, din pozitia ei, de pe pat. Numai cd nu sunt ai ei. Culoarea din ochii ei a disparut. Fata asta e o fotocopie cenusie, fir culoare, a surioarei mele. Les a mea. Sunt incapabil sd fac o miscare. O astept si clipeasc’, si rada, si se distreze, intr-un deznodimant ciudat al farsei tampite, afu- risite, pe care mi-o face acum, Astept ca inima sa-si reinceap4 bataile, ca plamAnii sa reinceapa si-mi functioneze. Astept si-mi recapat stépanirea asupra corpului meu, fiindcd nu stiu cine-1 stapaneste in clipa asta. Sunt al naibii de sigur cd eu nu. Astept si iar astept, intrebandu-ma cat timp poate s-o mai tind asa. Oare cat timp pot s4-si tind oamenii ochii deschisi in felul asta? Cat timp 1314 | HOOVER pot oamenii s& nu respire, inainte ca trupul lor sa se convulsioneze de acea nevoie disperata de o gura de aer? Cat timp poate s& treac&, naibii, pan’ cand o si fac ceva ca s-o ajut? Mainile mele ii ating fata, o apucd de brat, fi scutura tot corpul, pana cand ajunge in bratele mele gi o trag pe genunchi. Flaconul gol de medicamente ii cade din mAna gi aterizeaz4 pe podea, dar refuz si-1 privesc. Ochii ei sunt inca lipsiti de viata si nu mai privesc spre mine, deoarece capul pe care-| tin intre maini cade pe spate ori de cate ori incerc sa-] ridic. Nu se clinteste cand fi urlu numele, nu tresare cand ii trag 0 palma si nu reactioneaza cand incep s& plang. Nu face absolut nimic, naibii. Nici macar nu-mi spune c-o sa fie bine atunci cand absolut fiecare dram din ceea ce mi-o mai fi ramas in piept tasneste afari din corpul meu, in clipa in care imi dau seama c& exact cea mai buna parte din mine a murit.Copelal det — N-ai vrea sd-i caufi tu bluza roz si pantalonii negri plisati? ma intreaba mama. St& cu ochii pe hartiile intinse in fara ei. Tipul de la firma de servicii funerare se apleacd peste masa si-i araté un loc de pe formular. — Mai sunt doar cAteva pagini, Beth, ii zice. Mama semneazi mecanic formularele, fari si puna intrebari. Incearca sa se st4paneasca pana la plecarea lor, dar eu gtiu ca, de indat& ce vor iesi pe us, va izbucni iar in plans. Au trecut doar patruzeci si opt de ore, dar imi dau seama, doar privind-o, cd e pe cale si retraiasc4 totul de 1a inceput. Ai crede ci un om poate si moari numai o data. Ai crede cd numai o dat& ai putea si gisesti trupul neinsufletit al surorii tale. Ai crede ca numai o dati ai fi nevoit s vezi reactia mamei tale, dupa ce a aflat cA singura ei fiicd a murit. O dati e foarte departe de adevar. Se tot repeta. Ori de cAte ori inchid ochii, vid ochii lui Les. Ori de cate ori se uiti mama la mine, ma priveste spunandu-mi pentru a doua oard ca fata ei a murit. Pentru a treia oard. Pentru a mia oara. Ori de cate ori respir, sau clipesc, sau vorbesc, retraiesc moartea ei, iar si iar. Nu stau si ma intreb daci voi constientiza vreodata faptul ci ea a murit. Stau si ma intreb cAnd o s4 incetez s-o vid murind.16 | HOOVER — Holder, e nevoie de haine pentru ea, zice iar mama, dupa ce observa ci nu m-am clintit. Du-te in camera ei si ia bluza roz cu méanec lungi. E preferata ei, si-ar fi dorit s-o poarte. Stie ci nu-mi doresc mai mult dec4t ea s& intru in camera lui Les. imi indepirtez scaunul de masi si ma duc spre scar4. — Les e moart4, bombin ca pentru mine. I se rupe de ce-o s4 poarte. M4& opresc in fata usii ei, stiind cA voi fi nevoit s-o vid din nou cum moare, in clipa in care o s-o deschid. N-am mai fost aici de cand am gisit-o si chiar n-am nici cea mai mic& intentie de a mai intra ureodata aici. Intru si inchid usa dupa mine, apoi ma indrept spre dressing. Fac tot posibilul si nu mi gandesc la asta. Bluza roz. Nu te gandi la ea. Maneci lungi. Nu te mai gandi ca ai face orice sa te intorci la seara de sambata. Pantalonii negri plisati. Nu te gandi la cat de mult te urdsti, naibii, in clipa asta, pentru Saptul ca n-ai avut grija de ea. Dar ma gandesc. Ma gandesc si ma simt din nou rinit si furios. Insfac o mana de bluze atamate in sifonier si le smulg cat pot de tare de pe umerase, pani cAnd cad pe podeaua dressingului. Apuc bara din partea de sus a usii si inchid ochii strans, ascultand sune- tele scoase de umerasele acum goale, in timp ce se leagana intr-o parte si-n cealalt’. fncerc si ma concentrez asupra faptului ci sunt aici ca si iau doua lucruri si s& plec, dar nu pot s& m4 misc. Nu pot inceta s4-mi derulez in minte momentul in care am intrat in camera asta si am gisit-o. Cad in genunchi pe podea, intorc capul spre patul ei si o vid murind inca o data.