COMPENDIUL DOCTRINEI SOCIALE A BISERICII Manual de lucru pentru studenti ‘Lraducere si editare: Pr. prof. dr. Isidor Martinca editura universitatii din bucuresti”© editura universitatii din bucuresti® Sos. Panduri, 90-92, Bucuresti — 050663; Telefon/Fax: 410.23.84 E-mail: editura_unibuc@yahoo.com Internet: www. editura.unibuc. ro Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RomAniei MARTINCA, ISIDOR Doctrina sociala a bisericii / Isidor Martinca — Bucuresti: Editura Universitatii din Bucuresti, 2006 | vol ISBN (13) 978-973-737-149-2 | Vol. 2. — 2007.- Bibliogr. ISBN (13) 978-973-737-250-5 316:282(100) | 1 S.0CT 2007Prefata Din insarcinarea Sf Périnte Ioan Paul al I-lea, de pioasd amintire,s-a publicat in 2004 de cétre Conéiliul Pontifical ,, Justitia et Pax" Compendiul Doctrinei Sociale a Bisericii. in textul acestei lucrdri se evidentiazad faptul ca Doctrina sociala a Bisericii are si valoare de instrument de evanghelizare pentru cd pune-n relafie persoana umand si societatea cu principiile Evangheliei. Principiile Doctrinei sociale a Bisericii se bazeazd pe legea naturald, confirmate si valorificate de Magisteriul Bisericii in lumina Evangheliei lui Isus Cristos. Compendiul vrea sd ajute pe crestinul studios sa descopere dimensiunea vietii omului ca: fiinfa transcendenté in contextul social, economic si politic. Lucrarea abordeazi teme caz familia fondataé pe casdtoria dintre un bdrbat yi 0 femeie; importanta val morale scrise in constiinja fiintei umane, dreptatea, ecologia, munca, sdrdcia si sdracii, res novae ale epocii moderne, problemele culturale si sociale actuale, formarea laicilor pentru activitatea misionard pentru progresul umanitafii etc. Textul Compendiului poate fi folosit nu numai de crestinii catolici ci si de frapii uniti cu noi prin Botezul lui Cristos, de adeptii altor religii si de tofi oamenii de bundavoin{a. De aceea Facultatea de Teologie Romano-Catolica si Asistenta Sociald s-a strdduit sa ofere celor interesafi acest document al Compendiului Doctrinei Sociale a Bisericii. Din lipsa de timp si de fonduri publicém numai textul propriu-zis, fara indice analitic, bibliografie, etc. Sper ca textul publicat sa fie de mare folos studentilor, masteranzilor si doctoranzilor si tuturor acelora ce doresc sé cunoascd mai bine Doctrina sociala a Bisericii Catolice. Documentele citate au fost asezate la subsol, fie in traducere (cele mai cunoscute) fie in original.Cerem scuze pentru eventualele scdpari. Multumim acelora care ne-au ajutat la redactarea acestui document. Domnul Isus Cristos, fnvajatorul nostru, si Maica sa prea Sfanta ,,Sedes Sapientiae”, sd-i binecuvdnteze gi sd-i rasplateasca cu viata divind. Pr prof.dr. Isidor MartincaSecretariatul de Stat Vatican, 29 Iunie 2004 Nr. 559. 332 Eminenta Voastra, fn decursul istoriei sale gi in particular in ultimii 100 de ani, Biserica nu a renunfat niciodata - dupa cuvintele Papei Leon al XIII- lea - s& expuna ,,inv&fatura care fi apartine” referitor la problemele vietii sociale. Continudnd s4 elaboreze si si imbogateasca mostenirea Doctrinei Sociale Catolice, Papa oan Paul al II-lea a publicat trei mari Enciclici — Laborem exercens, Sollecitudo rei socialis si Centesimus annus — care constituie etape fundamentale ale gandirii catolice asupra argumentului. La randul lor, numerosi episcopi, in diferite parfi ale lumii, au contribuit in aceast&{ perioadd la aprofundarea doctrinei sociale a Bisericii. La fel au facut si numerosi cercet&tori, pe fiecare continent. 1. Era deci previzibil cA se va purcede la redactarea unui compendiu care s& cuprinda materialul existent, si care s& prezinte in mod sistematic punctele principale ale doctrinei sociale catolice. De acest lucru s-a ocupat, in mod ludabil, Consiliul Pontifical pentru Dreptate si Pace, dedicdnd acestei initiative o munca intensd in decursul ultimilor ani. Publicarea volumului Compendiul Doctrinei Sociale a Bisericii ma face fericit si impart cu Dumneavoastra bucuria de a-l oferi credinciosilor si tuturor oamenilor de bun&vointa, ca hrana de crestere umand si spirituala, personala si comunitara. 2. Opera arat& c& doctrina sociala catolicd are si valoare de instrument de evanghelizare (cf. Centesimus anus, 54), deoarece pune in relafie persoana umané si societatea cu lumina Evangheliei. Principiile doctrinei sociale a Bisericii care se sprijina pe legea naturala, sunt confirmate si valorificate, in credinta Bisericii, de Evanghelia lui Cristos. in aceast4 lumina, omul este invitat, inainte de toate, si se descopere ca fiinfA transcendenta, in orice dimensiune a vietii, inclusiv cea legat’ de contextele sociale, economice si politice. Credinta duce la desav4rsire familia care, fondata pe casatoria dintre 3un barbat si o femeie, constituie celula primara si vitala a societatii; pe langa aceasta, ea ilumineazi demnitatea muncii care, intrucat este activitatea omului destinata realizarii sale, are prioritate asupra capitalului si constituie titlul de participare la roadele care deriva din ea. 3. in textul de faté se distinge importanta valorilor morale, fondate pe legile naturale scrise in constiinta fiecdrei fiinte umane, valori care trebuie recunoscute gsi respectate. Omenirea doreste azi dreptate pentru a infrunta vastul fenomen al globalizarii; simte vie preocuparea pentru ecologie si pentru o corecta gestionare a afacerilor publice; avertizeazd necesitatea apararii constiintei nationale fara a pierde din vedere calea Dreptului si congtiinta unitatii familiei umane. Lumea muncii, profund modificaté de cuceririle modernele ale tehnicii, cunoaste niveluri extraordinare de calitate, dar, din pacate, trebuie s4 inregistreze si forme inedite de precaritate, de exploatare si chiar de sclavie, in interiorul acelorasi societati asa- zis bogate. {n diverse regiuni ale planetei, nivelul bunastarii continua s& creasc&, dar creste amenintator numarul noilor saraci gi creste, din diferite motive, diferenfa dintre tarile mai putin dezvoltate si tarile bogate. Comertul liber, procesul economic cu aspectele sale pozitive igi manifesta totusi limitele sale. Pe de alta parte, dragostea preferentiala pentru saraci reprezinta o alegere fundamentald a Bisericii, pe care ea o propune tuturor oamenilor de bunavointa. in aceste conditii, Biserica nu poate s inceteze sa-si fact auzita propria voce referitoare la res novae, tipice epocii modeme, pentru ca ei fi revine obligatia de a-i invita pe toti sA se dedice afirmarii unei civilizafii autentice care s& tinda catre descoperirea dezvoltarii umane integrale si solidare. 4, Problemele culturale si sociale actuale ji implica inainte de toate pe credinciosii laici care, asa cum aminteste Conciliul Ecumenic Vatican II, sunt invitati sA se ocupe de lucrurile omenesti, randuindu-le conform vointei lui Dumnezeu (LG 31). Se intelege, deci, importanta fundamentala a formarii laicilor, pentru ca acestia, prin sfintenia vietii si prin forta m€rturiei lor, si contribuie la progresul umanitatii. Acest document tinde s&-i ajute in misiunea lor zilnica.Este interesant de notat faptul cd numeroase elemente adunate aici sunt impartasite si de alte Biserici si Comunitati ecleziale, precum si de alte religii. Textul a fost elaborat astfel incat sa poata fi folosit nu doar ad intra, adicA numai de catolici, dar si ad extra. De fapt, fratii uniti cu noi prin acelasi Botez, adeptii altor religii gi toti oameni de buna vointd pot gasi rodnice motive de reflectie si un impuls comun pentru dezvoltarea integral a fiecarui om, a omului Te 5. Sfantul Parinte, in timp ce-si doreste ca acest document sa ajute omenirea in munca deloc usoara de cautare a binelui comun, invoca binecuvantarea lui Dumnezeu pentru tofi cei se vor opri s& reflecteze asupra acestei publicatii. imi exprim convingerea fata de succesul acestei lucr&ri si felicit Eminentele Voastre si pe toti colaboratorii Consiliului Pontifical pentru Dreptate si Pace pentru munca importand pe care au depus-o. Card. Angelo Sodano Secretar de Stat Eminentei Sale Domnul Cardinal RENATO RAFFAELE MARTINO Presedintele Consiliului Pontifical pentru Dreptate si Pace VATICAN 5PREZENTARE Sunt bucuros s4 prezint documentul Compendiul doctrinei sociale a Bisericii, elaborat conform insarcinarii primite de la Sfantul Parinte Papa Ioan Paul al II-lea, pentru a expune intr-o manierad sintetica, dar completa, invafatura sociala a Bisericii. Transformarea realitafii sociale prin puterea Evangheliei, méarturisita de femei si barbati fideli lui Cristos a reprezentat mereu o provocare, gi este gi acum, la inceputul celui de-al treilea mileniu al erei cregtine. Vestea adusd de Isus Cristos, ,,vestea cea bund” a méantuirii, a iubirii, a drept&tii si a pacii, nu-si gdseste cu usurinté locul in lumea de azi, devastaté inc& de razboaie, de saracie si nedreptate; tocmai de aceea, omul timpului nostru are, mai mult ca oricand, nevoie de Evanghelie, de credinta care méntuieste, de speranta care lumineaza, de caritatea care iubeste. Biserica, cunosc&toare a omenirii, intr-o asteptare plina de incredere dar $i activa, continua sa priveasca catre ,,cerurile noi” si »pamantul nou” (2Pt. 3,13), si sd le arate fiecdrui om, $i sd-l ajute sa- si traiascA propria viata intr-un mod autentic. «Gloria Dei vivens homo»: omul care traieste in mod deplin demnitatea sa ii aduce glorie lui Dumnezeu, cel care i-a daruit-o. Lectura acestor pagini este propusd mai ales pentru a sustine si a stimula actiunea crestinilor in campul social, in mod special a crestinilor laici, cdrora le este propriu acest cadru; intreaga lor viaté trebuie s& fie calificaté drept opera evanghelizatoare. Fiecare credincios trebuie sa invete, inainte de toate, sa-l asculte pe Domnul cu puterea credintei, dup’ exemplul Sfantului Petru: ,, Invafdtorule, ne-am chinuit toata noaptea si nu am prins nici unul; dar la cuvantul tau voi arunca din nou mrejele” (Le. 5,5). Orice cititor de ,,bund voinfa” va putea sA descopere motivele care indeamna Biserica sa intervina cu o doctrina in campul social, care la prima vedere nu este e competenta sa, si motivele care determina intAlnirea, dialogul, colaborarea care s4 slujeasca binele comun.Predecesorul meu, regretatul si venerabilul cardinal Fran¢ois-Xavier Nguyén Van Thuan, a condus in mod intelept, cu perseverenfa si clarviziune, complexa faz& pregatitoare a acestui document; boala l-a impiedicat sa vada finalizarea si publicarea iui. Aceasté opera care mi-a fost incredintaté mie, si oferita acum cititorilor, poarta deci sigiliul unui mare miarturisitor al Crucii, tare in credinjd in anii intunecati si teribili pentru Viét Nam. El va sti s& primeasca recunostinfa noastra pentru munca sa prefioasa, pe care a desfasurat-o cu iubire si daruire, si, de asemenea, va sti s-i binecuvanteze pe tofi aceia care se vor opri s& reflecteze asupra acestor pagini. Invoc mijlocirea Sfantului Iosif, Ocrotitorul MAntuitorului $i Sotul Sfintei Fecioare Maria, Patronul Bisericii universale si al celor care muncesc, pentru ca acest text si poat& aduce roade bogate in viafa sociala, ca instrument de vestire a Evanghelici, a dreptafii si a pacii. VATICAN, 2 aprilie 2004, Memoria Sfantul Francisc de Paola Card. Renato Raffaele Martino, Presedinte + Giampaolo Crepaldi, SecretarINTRODUCERE MANISM INTEGRAL SI SOLIDAR. a) In zorii celui de-al treilea mileniu 1. Biserica, popor peregrin, inainteazd in cel de-al treilea mileniu al erei crestine cdlduzitd de Cristos, ,, Pastorul cel bun” (Ev. 13,20): El este Poarta Sfanta (cf. In. 10,9) prin care am trecut in timpul Marelui Jubileu al anului 2000'. Isus Cristos este Calea, Adevarul si Viata (cf. In. 14, 6): contempland Chipul Domnului, confirmam credinta si speranta noastra in El, unicul Mantuitor si tinta a istoriei. Biserica continud sa se adreseze tuturor popoarelor si natiunilor, pentru cd numai in numele lui Cristos este daté omului méntuirea. Mantuirea pe care Domnul Cristos ne-a dobandit-o printr- un ,,mare pret” (1Cor. 6,20; cf. 1Pt. 1,18-19), se realizeazd intr-o viata noua care-i asteapté pe cei drepti dupa moarte, dar angajeaza aceast4 lume in realitatea economiei si a muncii, a tehnicii si a comunicarii, a societatii si a politicii, a comunitatii internationale si a raporturilor dintre culturi si popoare: »lsus a venit sa aducé mantuirea integrala, care angajeaza fiecare ‘om si pe tofi oamenii, deschizdndu-i spre orizonturile extraordinare ale filiatiunii divine”, 2. fn zorii celui de-al treilea mileniu, Biserica nu oboseste sa anunte Evanghelia care mantuieste si oferd libertate autenticad chiar si in lucrurile temporale, amintind recomandarea solemna adresata de sfantul Paul discipolului Timotei: ,, Propovdduieste cuvdntul, stGruie cu timp si fard de timp, mustra, ceartd, indeamnd, cu toatd indelunga-radbdare si invd{dtura. Cdci va veni o vreme cand nu vor mai suferi invdfdtura sdndtoasd, ci - dornici sd-si desfete auzul - igi ' Cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Novo millenio ineunte, 1: AAS 93 (2001) 266. ? IOAN PAUL AL I-LEA, Redemptoris missio, 11: AAS 83 (1991) 260.vor gramddi invdfdtori dupa poftele lor, si igi vor intoarce auzul de la adevar si se vor abate cdtre basme. Tu fii treaz in toate, suferd raul, fa lucru de evanghelist, slujba ta fa-o deplin!” (2Tim. 4,2-5). 3. Barbatilor si femeilor din timpul nostru, insofitorilor sai de drum, Biserica le oferd si doctrina sa sociald. De fapt, cand Biserica »implineste misiunea de a vesti Evanghelia, certificd omului, in numele lui Cristos, demnitatea si vocatia sa la comuniunea intre persoane; fi invata exigentele dreptatii si ale pacii, conforme intelepciunii divine”’, O astfel de invafdtura isi are profunda ei unitate, care izvordste din Credinta intr-o mdGntuire totald, din Speranta intr-o dreptate desdvGrsitd, din Caritatea ce-i face pe tofi oamenii adevdrati frati in Cristos: este expresia iubirii lui Dumnezeu fataé de lumea pe care EI atat de mult a iubit-o ,, cd /-a dat pe Fiul sau unul-ndscut” (In. 3,16). Legea noua a iubirii imbr&tiseaz4 intreaga omenire si nu cunoaste limite, pentru ca vestirea mAntuirii in Cristos va ajunge ,, pdnd la marginile pamdntului” (Fapte 1,8). 4, Descoperindu-se iubit de Dumnezeu, omul injelege propria demnitate transcendentald, invafd sa nu se multumeascd doar cu sine | gi sd-l intdlneascd pe celdlalt intr-un ansamblu de relatii umane mereu mai autentice. Oamenii innoiti prin iubirea lui Dumnezeu sunt in stare sa schimbe regulile gi calitatea relatiilor si chiar si structurile | sociale: sunt persoane capabile s& duc’ pacea unde sunt conflicte, sa | construiasca si sa cultive relatii fraterne unde domina ura, s4 caute dreptatea unde domneste exploatarea omului. Doar iubirea este capabila s& transforme in mod radical relatiile pe care oamenii le stabilesc intre ei. Introdus in aceasta perspectiva, fiecare om de bunavointa poate s& intrevada orizonturile dreptatii si ale dezvoltarii umane in adevar si bine. 5. Iubirea se dedicd unei munci imense la care Biserica vrea sd contribuie cu doctrina ei sociald, care-l priveste pe fiecare om si este indreptatd cdtre tofi oamenii. Atatia frati aflati in nevoi asteapta un sprijin, atatia surghiuniti asteapta dreptatea, atafia someri asteapta un loc de munca, atétea popoare asteapta respect: ,,Este posibil ca in timpul nostru sa mai existe cineva care sa moara de foame? Care sa ramana condamnat la analfabetism? Caruia sa-i lipseasca chiar si cele 3 Catehismul Bisericii Catolice, 2419. 9mai elementare ingrijiri medicale? Care s& nu aiba propria cas4 in care s& se addposteasc4? Scenariul sarAciei poate si se largeasca nelimitat, daca adaugam la cele vechi noile aspecte ale s&raciei care invadeazi adesea in mediul si categoriile celor care nu le lipsesc resursele economice, dar care sunt expuse la disperare din cauza lipsei unui sens al viefii, la capcanele intinse de droguri, la abandonarea in caz de batranete sau de boala, la marginalizare ori discriminare social&... $i cum poti s4 stai deoparte in fata dezastrului ecologic care face neprimitoare si potrivnice omului multe regiuni ale Planetei? Sau fata de problemele pacii, adesea amenintati de cosmarul unor razboaie catastrofale? Sau inaintea desconsiderarii drepturilor umane fundamentale ale atator oameni, dar mai ales ale copiilor?”* 6. Iubirea crestind indeamnd st denunjdm, sd propunem si sd ne angajdm in realizarea unor proiecte culturale si sociale, sa acfionam in mod rodnic, atitudine care ti determind sd-si ofere propria contribuie pe tofi aceia cdrora le pas& in mod sincer de destinul omului. Omenirea intelege tot mai clar c& este legata de un unic destin ce presupune asumarea comuna a unei responsabilitati, inspirata de un umanism integral si solidar: observa cA aceasti unitate a destinului este adesea conditionata gi uneori chiar impusa de tehnicd si economie, si exprima nevoia unei mai mari constiinte morale, care s& arate drumul comun. Uimiti in fata multiplelor inovaftii tehnologice, oamenii timpului nostru isi doresc cu ardoare ca progresul sa fie orientat spre adevaratul bine pentru omenirea de azi si de maine. b) Importanta decumentului 7. Crestinul stie cd poate sa gaseascd in doctrina sociald a Bisericii principii de reflectie, criterii de judecata si directive de actiune de la care sé porneascd promovarea unui umanism integral si solidar. Sa aperi o astfel de doctrind constituie, asadar, o autentica prioritate pastorald, pentru ca persoanele calauzite de ea si fie capabile s& interpreteze realitatea de astizi si s& caute ciile “IOAN PAUL AL II-LEA, Novo millennio ineunte, 50-51: AAS 93 (2001) 303-304, 10potrivite pentru a actiona: ,invatitura si raspandirea doctrinei sociale fac parte din misiunea evanghelizatoare a Bisericii” Ee In aceasta perspectiva a fost considerata ‘utila publicarea unui document care sé ilustreze liniile fundamentale ale doctrinei sociale a Bisericii si relagiile dintre aceasté doctrinad si noua evanghelizare.® Consiliul Pontifical pentru Dreptate si Pace care l-a elaborat si cdruia ii revine intreaga responsabilitate, a recurs pentru aceasta munca la o ampla consultare, implicandu-si membrii si consilierii, cAteva Dicasterii ale Curiei Romane, Conferinte Episcopale din diferite tari, Episcopi si experti in problemele tratate. 8. Acest document vrea sé prezinte intr-o manierd complexa si sistematicd, chiar daca in forma sinteticd, invdfatura sociala care este rodul injeleptei reflexii magisteriale si expresia constanta a inva{aturii Bisericii in credinta harului mGntuirii in Cristos si in atentia iubitoare fafa de destinele umanitdfii. Aspectele teologice, filozofice, morale, culturale si pastorale mai relevante ale acestei invafituri sunt amintite in mod organic in relatie cu problemele sociale. in acest mod este mérturisit’ rodnicia intalnirii dintre Evanghelie si problemele pe care omul le infrunté in drumul sau istoric. in studierea Compendiului trebuie sA se find cont cé citatele textelor Magisteriului sunt scoase din documentele diferitelor autoritati. Pe langi documentele conciliare gi enciclice, figureaza si discursurile Sfintilor Parinti Papi ori documentele elaborate de Dicasteriile Sfantului Scaun. Cum s-a vazut, dar este oportun s& subliniem, cititorul trebuie si fie constient cA este vorba de diferite nivele de inv&fitura. Documentul, care se limiteaza sa ofere o expunere a liniilor fundamentale ale doctrinei sociale, las& Conferinfelor Episcopale responsabilitatea s& aplice in mod oportun, adaptat la diferitele situatii locale.” 9. Documentul oferé un tablou complex al liniilor fundamentale ale unui corp doctrinar al invd{aturii sociale catolice. Un astfel de tablou isi propune sa infrunte adecvat problemele sociale 5 IOAN PAUL AL II-LEA, Sollicitudo rei socialis, 41: AAS 80 (1988) 571-572. © Cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Ecclesia in America, 54: AAS 91 (1999) 790. 7 IOAN PAUL AL II-LEA, Ecclesia in America, 54: AAS 91 (1999) 790; Catehismul Bisericii Catolice, 24, 11ale timpului nostru, care cer si fie luate in considerare printr-o viziune de ansamblu, deoarece se caracterizeazi ca probleme ce se intrepatrund, care se conditioneaza reciproc si care privesc tot mai mult intreaga familie uman4. Expunerea principiilor doctrinei sociale vrea sA sugereze o metoda organicd pentru cdutarea de solutii la probleme, pentru ca discerndamAntul, judecata si alegerile sa fie corespunzatoare realitatii, iar solidaritatea si speranta s& se poata intipari cu eficacitate asupra situatiilor complexe de astazi. De fapt, principiile fac referire si se lamuresc reciproc, in masura in care exprima antropologia crestina,® rod al revelatiei iubirii pe care Dumnezeu o are pentru persoana umana. Cu toate acestea trebuie avut in vedere cd trecerea timpului si schimbarea contextelor sociale presupun o constantd si actualizatdé reflecfie asupra diferitelor argumente expuse aici, pentru a putea interpreta noile semne ale timpului. 10. Documentul se propune ca_ instrument pentru discerndmantul moral si pastoral al evenimentelor complexe ce caracterizeazd timpul nostru; ca si cdlduzd ce sa inspire, la nivel personal si colectiv, comportamente si alegeri care sd permitd perceperea viitorului cu incredere si speranfd; ca un ajutor pentru credinciosi asupra invataturii morale sociale. Poate s4 rezulte un nou angajament capabil si rdspundad exigentelor timpului nostru si adaptat nevoilor gi resurselor omului, dar, mai presus de toate, dorinta de a valorifica in forme noi vocatia proprie diferitelor carisme existente in Biseric& care sunt orientate spre evanghelizarea vietii sociale, deoarece ,,fofi membrii Bisericii sunt partasi la dimensiunea ei laica”.” Textul este propus ca motiv de dialog cu tofi cei care doresc in mod sincer binele omului. 11. Primii destinatari ai acestui document sunt Episcopii, care vor gdsi metodele cele mai potrivite pentru rdspdndirea si buna interpretare a lui. Ei au obligatia, conform ,munus docendi” sa invete ca ,,in planul lui Dumnezeu Creatorul realitatile trecdtoare si institutiile umane sunt orientate cdtre salvarea oamenilor si de aceea 8 Cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Centesimus annus, 55: AAS 83 (1991) 860. ° IOAN PAUL AL U-LEA, Christifideles laici, 15: AAS 81 (1989) 414. 12pot contribui deloc neglijabil la edificarea Trupului lui Cristos”. = Preofii, cdlugarii si cdlugaritele si, in general, formatorii vor gasi o calauzi in invafitura lor si un instrument de slujire pastorala. Credinciosii laici, care cauta imparatia cerurilor ,,intrebuintand si actionand dupa gandul lui Dumnezeu in cele lumesti”, "vor gasi lumina pentru angajamentul lor caracteristic. Comunitajile crestine vor putea s& utilizeze acest document pentru analizarea obiectiva a situatiilor, clarificandu-le in lumina cuvintelor de nestramutat ale Evangheliei, si vor putea atinge punctele de reflexie, critertite~-de judecata si directiile actiunii. 12. Acest document este propus si fragilor din alte Biserici si Comunitati Ecleziale, adepjilor altor religii, si, de asemenea, tuturor acelora, barbati si femei de bundvoin{a, care se angajeazé in slujirea binelui comun: este oferit tuturor care vor sa-1 primeasca ca pe un rod al experientei universale a omenirii, presarata de nenumaratele semne ale prezentei Duhului lui Dumnezeu. Este 0 comoara de lucruri noi si vechi (cf. Mt. 13,52), pe care Biserica vrea si o impartaseasca, multumindu-i lui Dumnezeu, de la care provine ,,orice prinos si orice dar desévarsit” (lac. 1,17). Este un semn de speranfa faptul ca religiile gi culturile araté astzi disponibilitate pentru dialog si atrag atentia de a-si uni urgent propriile forte pentru a favoriza dreptatea, fraternitatea, pacea $i cresterea persoanei umane. Biserica Catolici isi uneste in mod deosebit propriul angajament cu cel din cémpul social al altor Biserici si Comunitati Ecleziale, fie la nivel de reflexie doctrinara, fie la nivel practic. impreuna cu acestea, Biserica Catolicd este convinsd ca din mostenirea comuna a invataturilor sociale protejate de traditia vie a poporului lui Dumnezeu vor izvori noi indemnuri si orientari pentru © mai strénsa colaborare in promovarea dreptatii $i a pacii.'3 1© CONCILIUL VATICAN II, Christus Dominus, 12: AAS 58 (1966) 678 "l CONCILIUL VATICAN II, Lumen gentium, 31: AAS 57 (1965) 37. !2 Cf. PAUL AL VI-LEA, Octogesima adveniens, 4: AAS 63 (1971) 403. '3 Cf. CONCILIUL VATICAN II, Gaudium et spes, 92: AAS 58 (1966) 1113-1114. 13c) {n serviciul adevarului deplin al omului 13. Acest document este un act de slujire a Bisericii fata de barbajii si femeile timpului nostru, carora le ofera patrimoniul doctrinei sale sociale, dupé modelul dialogului cu care Dumnezeu insugi, prin Fiul Sau unul-nascut facut om, ,,vorbeste oamenilor ca $i prietenilor sai (Ef. 33,11; In. 15,14-15) si locuieste printre ei (cf. Bar. 3,38)”.'4 Inspirandu-se din Constitutia pastorala Gaudium et spes, $i acest document pune in centru omul, ,,acela total, cu trupul si sufletul, cu inima si constiinta, intelectul si vointa”.’* In aceasta perspectiva, Biserica ,,nu e determinata de o ambitie trecatoare, dar tinteste un singur lucru: sa continue, sub calauzirea Duhului Sfant, lucrarea lui Cristos care a venit in lume si dea marturie despre adevar, sd mantuiascd si nu sd judece, sd slujeascd si nu sd fie slujit”.'6 14. Prin acest document Biserica vrea sd-si aducd partea de adevar la problema care priveste pozitia omului in natura gi in societate, confruntata cu civilizatii si culturi in care se exprima infelepciunea omenirii. Avandu-si radacinile intr-un trecut aproape milenar, ele se manifesta in formele religiei, ale filosofiei si ale geniului poetic al oricarui timp si al oricarui popor, oferind interpretari ale universului si ale conviefuirii umane, cdutaénd si dea un sens existentei $i misterului care le invaluie. Cine sunt eu? De ce sunt prezente suferinta, raul, moartea in pofida oric&rui progres? La ce folosesc atétea cuceriri dacd pretul lor este atét de greu de suportat? Ce va fi dup& aceasté viata? Aceste intrebari de fond caracterizeazA traseul fiinfe umane.'” fn aceasti privinfd se poate aminti si avertismentul ,,Cunoaste-te pe tine insufi”, gravat la intrarea in templul din Delfi, ce sté ca mfrturie a adevarului fundamental conform caruia omul, chemat si se deosebeasca intre toate creaturile, se califica drept om tocmai prin faptul ca este orientat sd se cunoascd pe sine insusi. CONCILIUL VATICAN II, Dei Verbum, 2: AAS 58 (1966) 818. '5 CONCILIUL VATICAN I, Gaudium et spes, 3: AAS 58 (1966) 1026. *© CONCILIUL VATICAN II, Gaudium et spes, 3: AAS 58 (1966) 1027. "7 Cf. CONCILIUL VATICAN Il, Gaudium et spes, 10: AAS 58 (1966) 1032. 1415. Orientarea care se imprimd asupra existenjei, a convietuirii omenesti gi a istoriei depinde, in mare parte, de rdspunsurile la intrebdrile asupra pozifiei omului in natura si in societate, cdrora acest document vrea sé le ofere propria contributie. De fapt, semnificatia profunda a existentei umane se arata in cdutarea liber& a adevarului capabil si ofere orientarea si plinatatea vietii, cdutare pentru care aceste intrebari solicita mereu inteligenta si vointa omului. Ele exprima natura umana la cel mai inalt nivel, deoarece antreneazi persoana la un raspuns care priveste profunditatea angajamentului sdu prin propria existenfa. Pe langa aceasta, se vorbeste, de intrebdrile in mod esential religioase: cand de ce-ul lucrurilor este cercetat cu integritate in cautarea unui ultim si istovitor raspuns, atunci cand rafiunea uman& atinge culmea ei si se deschide religiozitatii. De fapt, religiozitatea reprezintA expresia elevat’ a persoanei umane, pentru ca este culmea naturii sale rationale. Ea fAsneste din aspiratia intima a omului pentru adevar si sta la baza cautarii > 18 libere si personale pe care el o implineste prin divin”. 16. intrebarile radicale ce il insofesc chiar de la inceputuri pe om capdtd in timpul nostru o importanja si mai mare datorita amploarei provocdrilor, a noutdfii scenariilor, a alegerilor decisive pe care generatiile de astdzi sunt chemate sd le faca. Prima dintre marile provocari in fafa cireia se gaseste astazi omenirea este aceea a adevdrului insusi despre fiinta omului. Granita si relatia intre natura, tehnicd si morala sunt probleme care privesc decisiv responsabilitatea personala si colectiva fafa de comportamente mai presus de ceea ce omul este si mai presus de ceea ce poate el si facd si de ce trebuie el sa fie. O a doua provocare este data de infelegerea si gestionarea pluralismului si a diferenjelor la toate nivelurile: de gandire, de optiune morala, de cultura, de adeziunea religioasa, de filozofia descoperirii umane gi sociale. A treia provocare este globalizarea, care are 0 semnificatie mai vast si mai profund& decat doar simplul aspect economic, pentru ca in istorie a inceput o noua epoca, care priveste soarta omenirii. - IOAN PAUL AL II-LEA, Discurs la Audienja generala (19 octombrie 1983), 2: Invapaturile lui Ioan Paul al H-lea, V1, 2 (1983) 815. 1517. Discipolii lui Isus Cristos se simt implicati de aceste intrebari, le poarté si ei in interiorul lor si vor sd se angajeze, impreund cu tofi oamenii, in cdutarea adevarului si a sensului existenfei personale gsi sociale. La o astfel de cdutare contribuie cu marturia lor generoasa despre darul pe care omenirea l-a primit: Dumnezeu le-a adresat Cuvantul Sau de-a lungul istoriei, mai mult El a venit in lume pentru a intra in dialog cu ea $i pentru a-i descoperi planul Sau de méntuire, de dreptate si de fraternitate. fn Fiul Sau, Isus Cristos, facut om, Dumnezeu ne-a eliberat de p&cat si ne-a aratat calea pe care sA mergem si idealul ciitre care s4 tindem. d) Sub semnul solidaritatii, al respectului gi al iubirii 18. Biserica merge impreund cu intreaga omenire pe strdzile istoriei. Ea traieste in lume si, nefiind din lume (cf. In. 17,14-16), este chematé s& slujeasc’ urmand propria vocatie. O atitudine asemanatoare - intalnité si in prezentul document - este sustinuta de convingerea adanc& ca este important ca lumea s4 cunoasca Biserica, ca realitate si ferment al istoriei, asa cum si Biserica nu ignora ceea ce ea a primit de la istorie si de la evolufia ei.!® Conciliul Vatican Il a dorit si facd o demonstratie elocventa de solidaritate, de respect si de iubire in ceea ce priveste familia umand, instaurand prin ea un dialog asupra atator probleme, ,,purténd lumina pe care o scoate din Evanghelie si punand la dispozitia fiintei umane energiile de méantuire pe care Biserica, inspiraté de Duhul Sfant, le primeste de la Fondatorul s&u. Este vorba de salvarea persoanei umane gi de edificarea societatii umane”.”” 19. Biserica, semn al iubirii lui Dumnezeu fafé de oameni in istorie $i a vocatiei intregului neam omenesc la unitate prin filiatia fata de unicul Tata?! incearcd gi prin acest document privind doctrina sociald sa propund tuturor oamenilor un umanism demn de Planul de iubire a lui Dumnezeu in istorie, un umanism integral $i solidar, capabil si anime o noua ordine sociala, economica si 7 ace CONCILIUL VATICAN Il, Gaudium et spes, 44: AAS 58 (1966) 1064. 3) CONCILIUL VATICAN II, Gaudium et spes, 3: AAS 58 (1966) 1026. " CONCILIUL VATICAN I, Lumen gentium, 1: AAS 57 (1965) 5.politica, intemeiata pe demnitatea gi libertatea fiecdrei persoane umane, s& se perfectioneze in pace, dreptate si in solidaritate. Un astfel de umanism poate fi implinit dacd fiecare persoana in parte $i comunitatile lor vor sti si cultive virtutile morale si sociale in ei insisi si sA le raspandeasca in societate, ,,asa incat s& fie intr-adevar noi oameni si artizani ai unei noi omeniri, cu indispensabilul ajutor al harului divin”.” 22 CONCILIUL VATICAN II, Gaudium et spes, 30: AAS 58 (1966) 1050. 17PRIMA PARTE »Dimensiunea teologic’ este necesara atat pentru a interpreta cat gi pentru a rezolva actualele probleme ale convietuirii umane”. (Centesimus annus, 55) capitolul I PLANUL DE IUBIRE AL LUI DUMNEZEU FATA DE OMENIRE I. ACTIUNEA ELIBERATOARE A LUI DUMNEZEU IN ISTORIA ISRAELULUI a) Apropierea gratuita a lui Dumnezeu 20. Orice experienja religioasd autenticd, in toate traditiile eulturale, conduce la o intuitie a misterului care ¢ nge si surprinda anumite trdsdturi ale imaginii lui Dumnezeu. Ea apare pe de o parte, ca origine a ceea ce este, ca prezent& ce garanteazd oamenilor social organizati conditiile fundamentale de viati, punand la dispozitie bunurile necesare ei; insi, pe de alt& parte, ca mAsur a ceea ce trebuie sa fie, ca prezenta ce interpeleazd actiunea umana - mai mult la nivel personal decat la nivel social - in folosul acelor bunuri in raport cu alti oameni. in orice experien religioas&, asadar, se descoperé ca fiind importante: fie dimensiunea darului si a gratuitatii ce se leag& cu experienfa pe care persoana umana o are in existenfa sa Impreuna cu alfii pe pamént, fie repercusiunile acestei dimensiuni asupra constiinfei omului, care avertizeazi fiinta interpelaté s& gestioneze in mod responsabil gi potrivit darul primit. A da marturie despre toate acestea este recunoasterea universala a regulii de aur in care se exprima, in planul relatiilor umane, 18interpelarea care ajunge la om prin Misterul: ,, fof ceea ce vrefi ca oamenii sa facd pentru voi, faceti si voi lor” (Mt. 7, 12), 21. Pe fondul experienjei religioase universale, impartagita in mod diferit, iese in relief revelatia pe care Dumnezeu o face despre sine insusi in mod progresiv poporului lui Israel. Ea rdspunde cdutdrii umane a divinului intr-un mod neasteptat si surprinzdtor, datorita gesturilor istorice, punctuale si incisive in care se manifesta iubirea lui Dumnezeu pentru om. Conform céirfii Exodului, Domnul adreseaz& lui Moise aceste cuvinte: ,, 4m observat mizeria poporului meu in Egipt si am auzit strigdtul sdu din cauza asupritorilor sai; asadar cunosc suferingele sale. Am coborédt pentru a-l elibera din mana Egiptului si pentru a-l face sd iasd din aceasta fara spre o fara frumoasa si intinsd, spre o fara unde curge lapte si miere” (Ex. 37,8). Apropierea gratuita a lui Dumnezeu — la care face referire insusi Numele Sau pe care el il reveleaza lui Moise, ,, Eu sunt cel ce sunt” (Ex. 3,14) - se manifesté prin eliberarea din sclavie si in promisiunea, deveniti actiune istoricd, din care isi trage originea procesul de identificare colectiva a poporului Domnului, prin dobandirea libertdajii si a pamdntului daruite de Dumnezeu. 22. Gratuitdfii operei divine, eficace din punct de vedere istoric, i se alatura in mod constant angajamentul fafa de Alianjd, propus de Dumnezeu si asumat de Israel. Pe muntele Sinai, initiativa lui Dumnezeu se concretizeazi in Alianta cu poporul sau, cdruia ii este ddruit Decalogul - poruncilor revelate de Domnul (cf. Ex. 19- 24). Cele ,,zece cuvinte” (Ex. 34,28; cf. Dt. 4,13; 10,4) ,,exprima implic&rile apartenentei la Dumnezeu stabilite de Alianja. Existenfa morali este raspuns la inifiativa iubirii lui Dumnezeu. Este recunostin{A, omagiu adus lui Dumnezeu. Este cooperare la planul pe care Dumnezeu f] urmeazi in istorie””*. Cele zece porunci, care constituie un extraordinar drum de viaya si indica condifii mai sigure pentru o existenga liberd de sclavia pacatului, contin o expresie privilegiata a legii naturale. Ele .,invata adevarata umanitate a omului. Pun in lumina obligatiile esentiale, si, 2 Cf. Catehismul Bisericii Catolice, 1789; 1970; 2510. * Catehismul Bisericii Catolice, 2062. 19indirect, liniile fundamentale inerente naturii persoanei umane””*, Ele reprezintaé morala’ umana universala. Amintite chiar si de Isus tanarului bogat din Evanghelie (cf. Mt. 19,18), cele zece porunci »constituie regulile primordiale ale oricarei vieti sociale”, 23. Din Decalog deriva o angajare care priveste nu numai ceea ce se referd la fidelitatea fata de unicul si adevdratul Dumnezeu, dar si la relatiile sociale in interiorul poporului Aliantei. Aceste relatii sociale sunt reglementate, in mod deosebit, de ceea ce a fost a definit ca dreptul sdracului: ,, Daca este in mijlocul tau un frate care este nevoias ... nu-ti impietri inima si nu iti inchide mana inaintea fratelui tdu nevoias; in schimb deschide-ji mana si da-i cat are nevoie in necesitatea in care se gdseste” (Dt. 15,7-8). Toate acestea sunt valabile si fata de straini: ,,Dacd un strdin vine sa locuiascd impreund cu voi in fara voastrad sa nu-l asupriti. Sd va purtati cu strdinul care locuieste intre voi ca si cu un bastinas din mijlocul vostru, sd-l iubiti ca pe voi insivd, cdci si voi afi fost straini in tara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru” (Lv. 19,33- 34). Darul eliberarii si al pamdntului promis, Alianfa de pe Sinai si Decalogui sunt, asadar, strans legate de o practic& care trebuie s& reglementeze, in dreptate si solidaritate, dezvoltarea societ&tii israelite. 24. Intre aceste multe dispozifii ce tind sa dea concretefe stilului de gratuitate si impdrtire a dreptdfii inspirata de Dumnezeu, legea anului sabatic (celebrat la fiecare sapte ani) si a celui jubiliar (la fiecare cincizeci de ani)*’ se disting ca o orientare importanta — chiar daca niciodatd realizata in mod deplin — pentru viata sociala si economica a poporului lui Israel. Este o lege care prescrie, in afara de odihna c4mpurilor, gratierea datoriilor si eliberarea generald a persoanelor si a bunurilor: fiecare se poate intoarce la familia sa de origine si sa reintre in posesia patrimoniului sau. O astfel de legislatie vrea sA stabileascA cA evenimentul salvific al exodului si fidelitatea fata de Alianté reprezinta nu numai principiul fondator al vietii sociale, politice si economice a lui Israel, 25 Catehismul Bisericii Catolice, 2070. 26 IOAN PAUL AL II-LEA, Veritatis splendor, 97: AAS 85 (1993) 1209. 27 Legea se gaseste in Ez 23, Dt 15, Lv 25. 20dar si principiul care reglementeazi problemele ce privesc saracia economica si nedreptatile sociale. Este vorba despre un principiu invocat pentru transformarea continua si din interior a viefii poporului Aliantei, in asa fel incat si-1 modeleze conform planului lui Dumnezeu. Pentru a elimina discrimin&rile provocate de evolutia socio-economica, la fiecare sapte ani memoria exodului si a Aliantei este readus& in prim plan in termeni sociali gi juridici, reamintind astfel semnificatia mai profundi a problemelor proprietatii, ale datoriilor, ale prestafiilor si ale bunurilor. 25. Preceptele anului sabatic si ale anului jubiliar constituie o doctrind sociald ,,in nuce’”®, Ele arata cum principiile dreptatii si ale solidaritatii sociale sunt inspirate din gratuitatea evenimentului salvarii realizat de Dumnezeu gsi nu au numai valoare de corijare a unei practici dominat& de interese si obiective egoiste, dar trebuie sa devina inainte de toate referinta normativa la care fiecare generatie din Israel trebuie s& se conformeze daci vrea s& fie fidela Dumnezeului sau, deoarece sunt ,,prophetia futuri”. Astfel de principii devin punctul de sprijin in predicarea profeticd, care finteste interiorizarea lor. Spiritul lui Dumnezeu revarsat in inima omului — anunfa profetii — va face s& incolfeascd aceleasi sentimente de dreptate si de milostivire care locuiesc in inima Domnului (cf. Ier. 31,33; Ez 36,26-27). Deci vointa lui Dumnezeu exprimaté in Decalogul daruit pe Sinai va putea s4 se inradacineze in mod creativ in intimitatea omului. De la un astfel de proces de interiorizare deriva o mare profunzime gsi un realism al actiunii sociale, facand posibild progresiva universalizare a atitudinii de dreptate si solidaritate, la care poporul Alianfei a fost chemat sa se angajeze fata de toti oamenii, din orice popor si nafiune. 28 Cf IOAN PAUL AL II-LEA, Terzio millennio adveniente, 13: AAS 87 (1995) 14. 21b) Principiul creatiei si actiunea gratuita a lui Dumnezeu 26. Reflectia profeticd si sapientiala se apropie de prima manifestare si de originea proiectului lui Dumnezeu asupra intregului pdmant, cand ajunge sa formuleze principiul crearii tuturor lucrurilor de catre Dumnezeu. {n Crezul lui Israel, a afirma cA Dumnezeu este Creator nu semnificd numai exprimarea unei convingeri teoretice, dar cuprinde gi orizontul originar al actiunii gratuite si milostive a lui Dumnezeu in favoarea omului. El, asadar, in mod liber da fiinfa si viata la tot ce exista. Barbatul si femeia, creati dupa chipul si asemanarea Sa (cf. Gen. 1,26-27), sunt chemati sA fie semnul vizibil si instrumentul eficace al bundtatii divine in gradina in care Dumnezeu i-a pus ca gi cultivatori si pazitori ai bunurilor creatiei. 27. fn actiunea gratuita a lui Dumnezeu Creator se exprimad deplin sensul creatiei, chiar dacd umbritd si distorsionata de experienta pdcatului. Naratiunea pacatului originar (cf. Gen. 3,1-24 descrie) descrie, de fapt, ispita permanenta si situatia de dezordine in care se gdsegte omenirea dupa cdderea protoparintilor. Neascultarea de Dumnezeu inseamna sustragerea de la privirea sa iubitoare si a vrea se gestioneze intocmai existenta si activitatea in lume. Ruptura relatiei de comuniune cu Dumnezeu provoacd ruptura unitatii interioare a persoanei umane, a relatiei de comuniune intre barbat si femeie si a relatiei armonioase intre oameni si alte creaturi’’, in aceasta ruptura originar& este cdutaté radacina mai profunda a tuturor relelor care uneltesc contra relatiilor sociale intre persoanele umane, impotriva situafiilor care in viata economica si politica atenteaza la demnitatea persoanei, la dreptatea si solidaritate. 29 Cf. CONCILIUL VATICAN II, Gaudiwm et spes, 13: AAS 58 (1966) 1035. 22Il. ISUS CRISTOS IMPLINIREA PLANULUI DE IUBIRE AL TATALUI a) in Isus Cristos se implineste evenimentul decisiv al istoriei lui Dumnezeu cu oamenii 28. Bundvointa si milostivirea ce inspira acfiunea lui Dumnezeu si care ne oferd cheia de interpretare, devin atdt de apropiate omului, si-l fac sd-si insuseascad trasdturile omului Isus, Cuvéntul facut trup. in relatarea lui Luca, Isus descrie ministerul sau mesianic folosind cuvintele lui Isaia care amintesc semnificatia profeticé a jubileului: ,, Duhul Domnului este asupra mea; pentru aceasta m-a uns sa duc saracilor vestea cea bund, m-a trimis sa prociam celor inchigi eliberarea si celor orbi recdpdtare vederii, sa redau libertatea celor asupriti; sci vestesc un an de indurare al Domnului” (4,18-19; cf. Is. 61,1-2). Isus se pune asadar pe linia desavarsirii nu numai pentru ca indeplineste ceea ce a fost promis si asteptat de Israel, dar si intr-un sens mai profund, ca in El se desavarseste evenimentul decisiv al istoriei lui Dumnezeu cu oamenii. El proclama de fapt: ,, Cine m-a vazut pe mine l-a vdzut pe Tatal” (In. 14,9). in alti termeni, Isus manifesta in mod tangibil si definitiv cine este Dumnezeu si cum se comporta El cu oamenii. 29. Dragostea care insuflefeste ministerul lui Isus intre oameni este cea experimentaté de Fiu in uniunea intima cu Tatdl. Noul Testament ne permite s4 intram in experienta de iubire si de dialog cu Dumnezeu Tatal sau - Abba - pe care Isus insusi 0 traieste gi o comunicd, asadar in sAnul vietii divine. Isus vesteste milostivirea eliberatoare a lui Dumnezeu in confruntarile cu cei pe care-i intdlneste pe cale, incepand cu sdracii, marginalizatii, pacatosii, si invita si-l urmam, deoarece mai intai El, si in mod deosebit se supune planului de iubire al lui Dumnezeu, ca trimis al Sau in lume. Constiinta pe care Isus 0 are, aceea de a fi Fiul, exprima tocmai o astfel de experienta originara. Fiul a primit totul gratuit de la Tatal: ,, Toate cdte le are Tatdal sunt ale mele” (In. 16,15). El, la randul sau, are misiunea de a-i face partasi de acest dar si de aceasta relatie filiala pe tofi oamenii: ,, Nu vei mai numesce servitori, pentru ca 23servitorul nu stie ce face stdpdnul lui; insé v-am numit pe voi prieteni pentru cd toate cate le-am auzit de la Tatél vi le-am facut cunoscute” (In. 15,15). A recunoaste iubirea Tatdlui inseamnd pentru Isus a-si inspira acfiunea sa din aceeasi gratuitate si milostivire a lui Dumnezeu, generatoare de viata noud si a deveni astfel, cu insdgi existenja sa, exemplu si model pentru discipolii sai. Ei sunt chemati sA trdiascd ca El si, dup& Moartea si Invierea sa, s traiascé in El si din El, gratie darului abundent al Duhului Sfant, Mangéietorul care interiorizeaza in inimi stilul de viata al lui Cristos insusi. b) Revelarea Iubirii trinitare 30. Marturia Noului Testament, cu o uimire mereu noud a celui care a fost strafulgerat de inexprimabila iubire a lui Dumnezeu (cf, Rom. 8,26), adund in lumina revelagiei depline a Iubirii trinitare oferité de Pastele lui Isus Cristos semnificatia ultima a intruparii Fiului si a misiunii sale intre oameni. Sfantul Paul scrie: ,, Dacd Dumnezeu este pentru noi, cine este impotriva noastra, El care nu |-a crujat pe propriul sau Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi tofi, cum nu ne va dérui toate impreund cu El?” (Rom. 8,31-32). Un limbaj asem4nator foloseste si Ioan: ,, /n aceasta constd iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci El ne-a iubit si l-a trimis pe Fiul sau ca jertfa de ispdgire pentru pdcatele noastre” (1In. 4,10). 31. Chipul lui Dumnezeu, revelat progresiv in istoria mantuirii, strdluceste pe deplin in Chipul lui Isus Cristos Crucificat si Inviat. Dumnezeu este Trinitate: Tatd, Fiu, Duh Sfant, distincti in mod real si unul in mod real, deoarece este comuniune infinita de iubire. lubirea gratuita a lui Dumnezeu pentru oameni se reveleazi inainte de toate, ca izvor de iubire a Tatalui, din care provine totul; ca si comunicare gratuita pe care Fiul o face de sine insusi, redaruindu- se Tatalui si daruindu-se oamenilor; ca fecunditate mereu noua a iubirii divine pe care Duhul Sfant o revarsd in inimile oamenilor (ef. Rom. 5,5). 24Prin cuvinte si fapte si, in mod deplin si definitiv cu moartea gi invierea sa®, Isus Cristos reveleazd omenirii cd Dumnezeu este Tatal si céi tofi suntem chemati prin har sa devenim fii lui, in Duh (cf. Rom. 8,15; Gal. 4,6), si astfel frati si surori intre noi. Din acest motiv Biserica este convins& ca, ,,cheia, centrul si scopul istoriei umane se gasesc in Domnul si fnvatatorul sau”). 32. Contempland gratuitatea si abundenta darului divin facut Fiului din partea Tatdlui, pe care Isus l-a invdfat si l-a marturisit, daruindu-si viafa pentru noi, apostolul Joan surprinde sensul profund si logica ce deriva de aici: ,, Dragii mei, dacé Dumnezeu ne- a iubit astfel, si noi trebuie sa ne iubim unii pe altii. Nimeni nu l-a véizut pe Dumnezeu vreodata. Daca ne iubim unii pe alii, Dumnezeu rdmdne in noi si iubirea lui in noi este desdavarsita” (In. 4,11-12). Reciprocitatea iubirii este ceruté de porunca pe care Isus o defineste ca fiind noua si proprie: ,, Asa cum v-am iubit eu pe voi, asa sa va iubifi si voi unii pe altii” (In. 13,34). Porunca iubirii reciproce traseazi calea pentru a trai in Cristos viata trinitara in Biserica, Trupul lui Cristos, si a transforma cu el istoria pana la des&varsirea sa, in Ierusalimul ceresc. 33. Porunca iubirii reciproce, care constituie legea viefii poporului lui Dumnezeu™, trebuie sa inspire, sd purifice si sa inalfe toate raporturile umane in viata sociald si politicé: pumanitatea semnifica chemarea la comuniune interpersonal” , deoarece imaginea si asemanarea Dumnezeului {ntreit sunt radacina a ,,tot ethos-ul uman... al cdrui coloana vertebrala este porunca iubirii”™*. Fenomenul cultural, social, economic si politic actual al interdependentei, care intensificd si evidentiaza leg&turile ce unesc familia uman4, scoate in relief, odaté in plus, in lumina Revelatiei un nou model de unitate a gencratici umane, de la care trebuie s& se inspire, in ultima instanta, solidaritatea. Acest model suprem de unitate, reflectie a vietii intime a lui Dumnezeu, Unul in Trei 3° Cf CONCILIUL VATICAN Il, Dei Verbum, 4: AAS 58 (1966) 819. 3) CONCILIUL VATICAN II, Gaudium et spes, 10: AAS 58 (1966) 1033. 3? Cf, CONCILIUL VATICAN II, Lumen gentium, 9: AAS 57 (1965) 12-14. 33 IOAN PAUL AL II-LEA, Mulieris dignitatem, 7: AAS 80 (1988) 1666. 34 IOAN PAUL AL II-LEA, Mulieris dignitatem, 7: AAS 80 (1988) 1665-1666. 25