SOMAJUL

Somajul-realitate economica si sociala

Prin amploarea ingrijoratoare, prin structurile complexe, dar mai ales prin
dinamicile ce isi schimba ritmurile si sensurile, somajul a devenit o problema
macrosociala ce face obiectul unei aprige dispute teoretice, metodologice si politico-
ideologige.
In literatura de specialitate se intalnesc mai multe modalitati de analiza a
somajului. In plus, statisticile oficiale nationale si internationale folosesc metode diferite
de evidenta si de masurare a somajului, ceea ce creeaza o imagine generatoare de confuzii
si in planul conceptual.
In unele tratare universitare, somajul este analizat ca suma agregata a tuturor
acelor persoane care au statut (oficial) de somer. Definitia cea mai folosita pe care o dau
economistii somerului este urmatoarea: acea persoana care cauta un loc de munca
remunerat, si care nu are un asemenea loc in mod curent.
Biroul International al Muncii (B.I.T) considera ca somerul poate fi definit ca acea
persoana care: este lipsita de munca, este apta de munca, cauta loc de munca remunerat,
este disponibila sa inceapa lucrul imediat (in 15 zile).
Cel mai adesea, fenomenul contemporan somaj este abordat si analizat ca un
dezechilibru al pietei muncii la nivelul ei national: ca loc de intalnire si de confruntare
intre cererea globala si oferta globala de munca.
Din punct de vedere al ocuparii, pot rezulta trei moduri de combinare a factorului
respectiv:
a) oferta si cererea de munca sunt egale, caz in care ocuparea de
echilibru este egala cu cea deplina;
b) oferta de munca este mai mica decat cererea, situatie in care
dezechilibru imbraca forma deficitului de munca, ocuparea deplina necesitand fie resurse
de munca suplimentare, fie o crestere mai puternica a productivitatii muncii;
c) oferta de munca depaseste cererea, o parte a fortei de munca
ramanand fara loc de munca.
Ca urmare,echilibrul pietei muncii poate fi abordat din mai multe puncte de
vedere:
a)ca echilibru functional;
b)ca echilibru structural;
c)ca echilibru intern intre nevoile de munca si resursele de munca.

Cauzele somajului

Printre cauzele somajului, pe primul loc se situeaza slaba crestere economica. De

asemenea, se citeaza frecvent reconversiunile economice, intrarea noilor solicitanti pe
piata muncii, ezitarea intreprinderilor de a angaja.
Evolutia economica impune importante reconversiuni de activitate si o mobilitate
mai mare a lucratorilor.Tehnicile de productie trebuie adaptate la noul pret al energiei,
trebuie sa se faca fata concurentei tarilor care platesc salarii scazute si sa realizeze
adaptarea la noile tehnici.
Femeile, indeosebi cele tinere, sunt mult mai afectate de somaj decat barbatii. S-a
corelat somajul in randul femeilor cu intrarea mai numeroasa a acestora pe piata munci si
s-a incercat explicarea unui fenomen prin intermediul celuilalt.
In general, daca exista somaj este pentru ca intreprinderile nu mai vor sa angajeze.
Personalul costa scump datorita salariilor si sarcinilor aferente. Cauza profunda a
somajului nu este lipsa de lucru, ci blocarea initiativei.
Ca un flux macrosocial global, somajul este generat de cauze ce tin de situatia
economica a utilizatorilor, pe de o parte, si de statutul social al ofertantilor de munca, pe
de alta parte.
In primul rand, ca urmare a unei evolutii nefavorabile a activitatilor social-
economice sau ca urmare a procesului de substituire a muncii prin capital, se produce
pierderea locului de munca de catre o parte a populatiei ocupate.
In al doilea rand, solicitarile suplimentare de munca ale noilor generatii ce au
ajuns la varsta legala de munca nu pot fi onorate de utilizatori de munca. Tanara generatie
intampina greutati in gasirea locurilor de munca din mai multe motive obiective sau
subiective.
In al treilea rand, somajul apare, se suplimenteaza si ca urmare a solicitarilor
locurilor de munca din partea unor persoane incadrate in varsta a doua, care se decide
sa-si ofere munca lor pe piata.
Pentru aprofundarea cauzelor somajului trebuie luate in consideratie, in unitatea
lor, asemenea procese demo-economice, economice, tehnico-stiintifice, cum sunt: evolutia
populatiei active; dinamica productiei nationale; rata de crestere economica si
modificarea sensului ei; conjunctura interna si internationala etc.
Dupa unii autori, toate acestea isi pun pecetea asupra muncii, respectiv asupra
pietei muncii.Piata muncii reflecta asemenea aspecte, direct sau indirect, pe termen scurt
sau lung.
O alta cauza a somajului o reprezinta puternica migratie a fortei de munca. 1
Extinderea zonei euro fara o strategie bine corelata in adoptarea monedei unice in tarile
candidate poate genera un fenomen de crestere puternica a migratiei fortei de munca,
avertizeaza expertii economici. Cresterea sau scaderea fenomenului emigrationist,
apreciaza specialistii, va avea loc in corelatie cu influxurile de capital, care ar putea
reduce somajul prin crearea de noi locuri de munca sau ar putea duce la o crestere a
salariilor printr-o crestere a productivitatii.
Socurile trecerii la euro sunt asimetrice si in ceea ce priveste cererea si oferta pe
piata muncii si a productiei. Pentru Romania, corelatia intre cerere si oferta in zona euro
ar putea fi de 0,03% la cererea de locuri de munca, raportat la un nivel de 0,02%
oportunitati existente pe piata muncii.Expertii spun ca o crestere a salariilor nu va fi
neaparat un element semnificativ in reducerea migratiei fortei de munca.
Costurile generale pe care va trebui sa le suporte populatia din tarile nou admise
fiind mult mai mari decat avantajele unei cresteri salariale cu efecte de multe ori de scurta
durata.
Specialistii au avertizat, pe de o parte, asupra faptului ca migratia fortei de munca
va fi mult mai usoara decat migratia capitalurilor, iar intrarea in zona euro va insemna si o
crestere puternica a riscurilor economice.

1
 Studiu de caz

FENOMENUL SOMAJULUI IN UNIUNEA EUROPEANA

Particularitatile somajului european

Anii ’90 au fost caracterizati in Uniunea europeana de nivele ridicate ale

somajului comparativ cu situatia din perioadele anterioare si din alte tari dezvoltate.
Principalele caracteristici ale pietei muncii din Uniunea Europeana pot fi sintetizate astfel:
 Crearea unui numar mic de locuri de munca intre 1976 –
1996: 4,9 milioane (250000 de locuri de munca pe an), in conditiile in care cresterea
populatiei active in UE a fost de 21 milioane persoane (fara a tine cont de integrarea
Germaniei orientale), adica 1,05 milioane de persoane active pe an.1
 Scaderea cvasiconstanta a ratei de ocupare de la 65% in
1997, la 60% in 1996, in timp ce in SUA aceasta rata era de 75% in aceiasi perioada.
 Rigiditate si disparitati intre diferite piete nationale ale
muncii: salarii minime nearmonizate, reguli diferite privind acordarea si nivelul
indemnizatiei de somaj, o larga varietete de reglementari a Codurilor nationale ale muncii
cu efecte asupra somajului de lunga durata si a somajului din randul tinerilor.
 Disparitati regionale ale somajului european. Regiunile in
care somajul este cel mai redus corespund partii occidentale a Germaniei, Olandei, sudul
Angliei, Austriei si nordul Italiei, Alsaciei si regiunii Rhone – Alpes din Franta. Aceste
regiuni, care sunt cele mai dinamice din Europa, reprezinta ceea ce am putea numi
“nucleul dur” al Europei locurilor de munca. Regiunile cele mai indepartate: Finlanda,

1
Nicolae Suta (coord.), “Integrarea economica europeana”, Editura Economica, Bucuresti, 1999
Irlanda, Spania, sudul Frantei si sudul Italiei, precum si partea orientala a Germaniei sunt
cele mai afectate de somaj.
 Somajul afecteaza inegal diferitele categorii ale populatiei.
Somajul in randul femeilor este in medie mai ridicat decat cel in randul barbatilor in UE.
Nu este si cazul Regatului Unit si al Suediei, tari in care femeile sunt din ce in ce mai
mult angajate part-time.
 Somajul european este un somaj structural care depinde de
procesul de formare a preturilor pe piata de bunuri si de procesul de constituire a salariilor
pe piata muncii.
Totodata trebuie mentionat faptul ca ratele de somaj sunt datele oficiale
standardizate. Nivelul real al somajului este mult mai mare daca se ia in considerare si
numarul somerilor descurajati, dat fiind gradul de deprimare al pietei muncii, precum si
persoanele active care lucreaza part-time si care din punct de vedere legal nu sunt
considerate someri.

Cauzele somajului european

In analiza somajului in tarile Uniuni Europene este tot mai des avansata ipoteza
conform careia unul din determinantii principali il constituie incompatibilitatea dintre
calificarile disponibile pe piata muncii si cele cerute de intreprinderi. Acesta pare a fi
principalul determinant al somajului structural. Alaturi de aceasta cauza mai poate fi
mentionat si costul ridicat al fortei de munca necalificate comparativ cu cel al angajarii
fortei de munca calificate.

 Diferentele intre costul social si costul privat al mainii de

lucru si gradul diferit de impozitare (sistemele de asigurari sociale) existente la nivelul
statelor membre explica intr-o anumita masura discrepantele dintre ratele nationale ale
somajului.
 Factorii institutionali si migratiile de populatie pot explica
persistenta unor puternice diferente intre ratele de somaj europene. Desi, in Europa, libera
circulatie a fortei de munca a fost statuata inca din 1957 prin Tratatul de la Roma,
fluxurile de populatie in interiorul UE sunt reduse. In medie, pe ansamblul tarilor UE, 5%
din populatie (circa 18 milioane) are o nationalitate diferita de cea a tarii in care este
rezidenta. Dar 2/3 sunt straini din afara UE si doar 1/3 vin din tari ale UE. Obstacolele in
calea migratiilor in interiorul UE sunt importante. Unul dintre ele il reprezinta barierele
lingvistice. Din acest punct de vedere trebuie mentionat ca europenii care migrazeaza in
interiorul UE au, cel mai adesea, un nivel ridicat de calificare si din aceasta cauza vorbesc
una sau mai multe limbi straine. Un alt obstacol il constituie costul ridicat al locuintelor in
regiunile cele mai dinamice, cost ce poate diminua, daca nu chiar anula avantajul care
reprezinta salariile ridicate. Cea mai importanta bariera in calea migratiei populatiei o
reprezinta insa nearmonizarea reglementarilor privind diplomele si calificarile in UE.1

Masuri si politici de reducere a somajului in UE

In decembrie 1993 s-a adoptat Carta Alba, cuprinzand Strategia pe Termen

Mediu vizand Cresterea Economica, Competitivitatea si Ocuparea Fortei de Munca.
Dezideratul principal al acestei actiuni era introducerea de masuri menite sa revigoreze
competitivitatea economiei europene. S-a evidentiat o corelatie directa intre ritmul de
crestere economica la nivel comunitar si nivelul la care UE este apta sa creeze locuri de
munca. Principala preocupare a fost sa creeze premisele pentru ca piata muncii sa se poata
adapta la rapidele mutatii in sistemele productive, in managementul organizational si in
obiceiurile de consum. Programul de actiune preconizat nu continea detalii despre
modificarile legislative la nivel comunitar, ci erau un tablou de actiuni pe care statele
membre trebuiau sa le aplice pentru a promova ocuparea fortei de munca cu sprijin
comunitar. Atentia principala era indreptata pe nevoia de a genera flexibilitate pe piata
fortei de munca concomitent cu mentinerea unui pachet acoperitor de drepturi sociale.
Programul de actiune se baza pe urmatoarele conditii esentiale:
 economie integrata sanatoasa;
 economie deschisa;
1
Dumitru Miron (coord.), “Economia Uniunii Europene”, Editura Luceafarul, Bucuresti, 2002
  coeziunea sociala;
 economii mult mai descentralizate;
 imbunatatirea procesului educational si a calitatii programelor
de calificare;
 urmarirea reducerii costurilor indirecte ale fortei de munca;
 cresterea sprijinului logistic si financiar al UE in domeniul
noilor tehnologii informatice si comunicationale;
 modernizarea si flexibilizarea dialogului social pan-european.
Fondul Social European este principlul instrument financiar prin care se
acorda sprijin statelor membre in vederea aplicarii de scheme menite sa depaseasca
problemele subutilizarii fortei de munca. Sumele se aloca fiecarei tari membre in functie
de rata somajului, numarul de someri pe termen lung, prosperitatea nationala si regionala.
In domeniul politicii utilizarii fortei de munca, se face diferenta masurilor
active de cele pasive. Acestea din urma au drept obiectiv atenuarea efectelor sociale ale
somajului fara a ataca cauzele (indemnizatiile de somaj, cheltuielile angajate pentru
pensionarea inainte de termen a somerilor in varsta sau pentru inlocuirea muncitorilor in
varsta cu cei tineri). Masurile active privesc actiunile de pregatire si recalificare a
somerilor, ajutoarele si subventiile acordate pentru crearea de locuri de munca,
cheltuielile angajate pentru ameliorarea activitatii agentilor de plasare a fortei de munca.
Pentru politicile de folosire a fortei de munca, s-au alocat in anii ’90: 0,8% din PIB-ul
comunitar pentru masurile active si 1,45% din PIB pentru cele pasive. Tarile care destinau
cea mai mare parte din PIB masurilor active (peste 1%) erau: Danemarca, Irlanda,
Olanda, Belgia si Germania. In aceste tari, activitatile de formare si recalificare a
somerilor erau cele mai importante. In privinta masurilor active, se inregistrau mari
disparitati intre tarile europene. In ordine descrescatoare a partii din PIB destinata acestor
cheltuieli, se aflau Irlanda, Spania, Belgia, Danemarca, Franta, Germania si Regatul Unit.
Este evident ca somajul conjunctural sau ciclic poate fi redus cu ajutorul
politicilor traditionale de stimulare a cererii. Dar aceste politici raman fara efect asupra
somajului structural. Printre modalitatile de reducere a somajului structural se numara:
 cresterea caracterului concurential al pietei de bunuri;
 ameliorarea sistemelor educative si de pregatire;
  revizuirea procedurilor de negociere colectiva a salariilor si a
sistemelor de indemnizatii pentru somaj;
 sustinerea mobilitatii geografice pentru a reduce
incompatibilitatea geografica dintre calificarile disponibile pe pietele locale si regionale
pe de o parte, si calificarile cerute de intreprinderi, pe de alta parte;
 imbunatatirea activitatii institutiilor insarcinate cu plasarea
fortei e munca si cu difuzarea informatiilor disponibile privind locurile de munca.
Comisia a formulat urmatoarele recomandari in vederea atenuarii efectelor generate de
introducerea monedei unice in planul social:1
 imbunatatirea dialogului intre partenerii sociali carora le
revine responsabilitatea stabilirii salariilor si cresterii ocupari;
 corelarea in zona euro a cresterii salariilor nominale cu
necesitatea mentinerii stabiltatii preturilor;
 acordurile privind salariile trebuie sa tina cont de diferentele
de productivitate dintre state;
 impulsionarea de catre guvernele nationale a dialogului social;
 elaborarea unor planuri nationale de actiune pentru
cresterea ocuparii fortei de munca;
 imbunatatirea sistemelor de formare si perfectionare;
 reducerea nivelului fiscalitatii sociale suportate de salariati;
 reducerea timpului de munca care sa nu genereze
reducerea ofertei de munca si a productivitatii;
 eficientizarea activitatii oficiilor de plasare si orientare a fortei
de munca;
 incurajarea angajarilor part-time si a altor forme de angajare;
 incurajarea pensionarii inainte de termen;
 reforma sistemelor de asigurari sociale.
In concluzie, problema somajului ramane o problema serioasa care are
potentialul de a se perpetua si dupa crearea uniunii monetare. In acest domeniu,
rezolvarea deficientelor este plasata la nivelul fiecarui stat si a partenerilor sociali, iar

1
Dumitru Miron (coord.), “Economia Uniunii Europene”, Editura Luceafarul, bucuresti, 2002
recomandarile institutiilor europene se mentin la nivelul unor declaratii de principiu,
precizarea unor solutii cu caracter general si a caror aplicare nu este in masura sa reduca
somajul.
BIBLIOGRAFIE

1. Dumitru Miron, “Economia Uniunii Europene”, Editura

Luceafarul, Bucuresti, 2002.
2. Nicolae Suta, “Integrarea economica europeana” Editura
Economica,Bucuresti,1999
3. M. Bacescu, A. Bacescu, “Macroeconomie.Bazele
macroeconomiei”, Editura All, Bucuresti, 1993.
4. Traian Stefanescu, “Dreptul muncii”, Editura All, Bucuresti,
2002.