TOP 10 Cele mai necrutatoare epidemii care au devastat omenirea

Trimite pe email

Georgiana Fefea | 10.28.2009 | ● Vizualizări: 32439

TOP 10 Cele mai necrutatoare epidemii care au devastat omenirea boli, epidemie, pandemie,
epidemii, virusuri, bacterii, moarte, medicina, Variola, Gripa din 1918, Moartea Neagra, Malaria,
Tuberculoza, Holera, SIDA, Febra galbena, Tifosul epidemic, Poliomielita+ZOOM

Galerie foto (11)

Putine cuvinte au o incarcatura atat de macabra si o istorie atat de dureroasa precum termenul “ciuma”.
Oroarea si mizeria au stapanit o omenire parca blestemata, intr-o vreme in care bolile infectioase scriau
istoria si faceau legea. Dusmani invizibili au decimat populatii, au pus capat familiilor, si in final, au facut
intr-un timp extrem de scurt mai multe victime decat orice razboi.

Nesfarsitul razboi cu virusurile

Oamenii primitivi nu erau feriti de boli. Ei duceau o batalie zilnica impotriva microbilor si bacteriilor care
le invadau apa, hrana si mediul. Cu toate acestea, in acele vremuri indepartate o izbucnire epidemica nu
avea repercusiuni decat la nivel local, manifestandu-se in focare marunte care se ofileau rapid. Din
fericire pentru stramosii nostri, ei nu au fost nevoiti sa infrunte nimic asemanator cu ceea ce urma sa
vina in timpurile ce i-au urmat. Abia cand oamenii au inceput sa se stranga laolalta in comunitati rurale
si apoi urbane, formand populatii numeroase, raspandirea bolilor contagioase au atins proportii
epidemice.

O epidemie se declanseaza atunci cand boala afecteaza un numar foarte mare de oameni care
formeaza o populatie dintr-o zona geografica restransa. Atunci cand numarul persoanelor afectate
creste proportional cu marirea ariei de actiune, vorbim despre o pandemie. Umanitatea a devenit mai
expusa atacurilor microbiene odata cu domesticirea animalelor, care sunt, la randul lor, purtatoare de
virusi transmisibili. Pe masura ce oamenii isi mareau teritoriile, contactul cu microbi pe care altfel nu ar
fi avut sansa sa ii intalneasca, a devenit o realitate necrutatoare. Prin depozitarea hranei au fost atrase
in spatiul uman si alte specii de rozatoare purtatoare de boli.

Per total, progresul sustinut al rasei umane a adus cu sine si mari neajunsuri. Insa lucrurile nu se
sfarsesc aici. Oamenii au inceput sa creeze baraje si lacuri artificiale in apropierea comunitatilor. Apa
statuta, un mediu prielnic pentru microbi, a atras si o tantarii, care s-au transformat repede in
transmitatori perseverenti de maladii.

Cât de des mergeți la cinema?

Săptămânal

Lunar

Foarte rar/deloc

Sunt de acord cu Politica de confidențialitate.

DESCOPERĂ RĂSPUNSURILE

Pe masura ce revolutia tehnologica si industriala a permis calatoriile rapide de la un capat la altul al

lumii, epopeea microbilor a intrat intr-o noua era. In mod ironic, tocmai curiozitatea si inteligenta
umana care au generat noi si noi stadii de evolutie au fost si cele care au pregatit terenul pentru cel
mai temut si invizibil dusman: microbul. Omenirea nu trece singura prin procesul evolutiei, microbii o
urmeaza pretutindeni.

Top 10 epidemii

Variola

Inainte ca exploratorii europeni, cuceritorii si colonizatorii sa invadeze Lumea Noua, la inceputul anilor
1500, Americile gazduiau o populatie estimata la 100 de milioane de nativi indieni. In timpul secolelor
ce au urmat, bolile epidemice au miscorat drastic numarul acestora, reducandu-l la un numar cuprins
intre 5 si 10 milioane. Incasii sau aztecii au construit orase impunatoare, insa nu au avut la dispozitie
indeajuns de mult timp pentru a locui pe o perioada indelungata in comunitati, astfel incat sistemul lor
imunitar nu era la fel de pregatit atacurilor bacteriologice precum cel al europenilor. In America, nici
domesticirea animalelor salbatice nu a avut loc la o scara asemanatoare cu cea europeana.
Atunci cand europenii au acostat, pe langa prapadul material pe care l-au savarsit, au adus cu ei un
blestem mult mai mare: moartea invizibila. Populatiile bastinase au fost victime usoare in fara
microbilor care au calatorit peste ape prin intermediul gazdelor umane europene, care isi dezvoltasera
deja imunitatea in cazul unor paraziti. Bastinasii americani nu aveau insa asa ceva, fiind adaptati la
propriile conditii de mediu. Printre cele mai groaznice maladii dezlantuite in Lumea Noua s-a numarat si
variola.

Virusul variolei a inceput sa afecteze oamenii cu mii de ani in urma, iar cea mai comuna forma a
acestuia se traducea in mortalitate in proportie de 30%. Simptomele variolei sunt febra ridicata,
mancarimi si eruptii la nivelul corpului. Boala se raspandeste prin contactul direct cu persoana infectata
sau pe calea aerului, in cazul unui spatiu inchis si ingust.

In ciuda descoperirii vaccinului, in 1796, epidemiile de variola au continuat sa ameninte populatia

globului. In 1967, virusul a ucis doua milioane de oameni si a afectat mai multe milioane in intreaga
lume. In acelasi an, Organizatia de Sanatate Mondiala a pornit o campanie de eradicare a virusului, prin
vaccinarea maselor. In consecinta, 1977 a fost ultimul an in care au mai fost semnalizate cazuri de
variola. Eliminat din lumea naturala, virusul exista, in prezent, numai in laborator.

Gripa din 1918

In 1918, intregul mapamond isi concentra atentia asupra finalului Primului Razboi Mondial. Pana la
sfarsitul anului, numarul de vieti pierdute in razboi ajungea la 37 de milioane. Soldatii supravietuitori
nu isi doreau decat sa ajunga mai repede in mijlocul familiilor lor. Insa fericirea revederii avea sa fie de
scurta durata. O noua maladie isi face simtita prezenta. Unii i-au zis gripa spaniola, in vreme ce altii au
intiparit-o in memorie drept "Gripa din 1918". Oricare i-ar fi denumirea, rezultatele pot fi traduse intr-un
singur mod: 20 de milioane de victime in numai cateva luni. Timp de un an, gripa si-a urmat cursul,
transformandu-se intr-o unealta mondiala a mortii. La nivel global, numarul victimelor s-a ridicat la o
cifra astronomica: intre 50 si 100 de milioane de oameni. Din cauza numarului mare de persoane
decedate si a ariei intinse afectate, multi considera gripa din 1918 ca fiind cea mai mare pandemie din
istoria omenirii.

Chiar daca vorbim despre gripa, o afectiune tratabila in prezent, virusul care a provocat ravagiile in acel
an era diferit. Era vorba de virusul aviar H1N1. Cercetatorii suspectau ca boala s-a transferat de la pasari
la oameni in vestul mijlociu american. A fost denumita ulterior gripa spaniola dupa ce boala a facut in
Spania nu mai putin de 8 milioane de victime. La nivel global, sistemul imunitar uman nu era pregatit
pentru a face fata acestei amenintari. Miscarile masive de trupe de la sfarsitul primului razboi mondial
au permis virusului sa se raspandesca pana la atingerea unor proportii pandemice.

Desi aceasta forma a bolii era cu mult mai periculoasa decat o gripa obisnuita, simptomele erau
asemanatoare: febra, greata, dureri si diaree. Unii pacienti prezentau si pete negre pe obraji. Pe masura
ce plamanii se umpleau cu lichid, victimele se confruntau cu riscul de a ramane fara oxigen. In decursul
unui an, virusul a suferit o mutatie, transformandu-se intr-o forma mai putin periculoasa. Multi dintre
oamenii de astazi au dezvoltat o anumita imunitate, o mostenire de la cei care au supravietuit virusului.

Moartea Neagra

Care pline cu cadavre, familii intregi aflate pe patul de moarte, inchise in propria casa, regi si tarani pusi
pe acelasi loc in fata mortii implacabile… Atunci cand vine vorba despre epidemii, putine inspira mai
multa groaza decat Moartea Neagra. Considerata a fi prima pandemie adevarata, moartea neagra a
ucis jumatate din populatia Europei din anul 1348, ajungand pana in China si India. "Marea moarte" a
urmat caile razboiului si caile comerciale, decimand orase intregi si alterand permanent structurile
politice, comerciale sau sociale.
Pentru multa vreme s-a crezut ca moartea neagra este o plaga epidemica, care se manifesta intr-o forma
bubonica prin intermediul sobolanilor purtatori de paraziti, si intr-o forma pneumonica, pe calea aerului.
Studiile recente par sa conteste acest lucru. Unii cercetatori sustin ca infricosatoarea moarte neagra nu
era altceva decat manifestarea unui virus hemoragic, similar cu ebola, care se manifesta prin pierderi
masive de sange. In prezent, cercetarile asupra ramasitelor umane posibilelor victime ale "ciumei"
continua in speranta ca vor fi descoperite dovezi genetice care sa sustina aceste noi teorii.

Insa daca a fost vorba despre ciuma, atunci Moartea Neagra este inca printre noi. Cauzata de
bacteria Yersinia pestis, boala poate constitui in continuare o amenintare in zonele foarte sarace,
infestate de soareci si de sobolani. Medicina moderna poate trata cu usurinta aceasta afectiune in
primele stadii, anulandu-i potentialul mortal. Simptomele includ glande inflamate, febra, tuse, respiratie
anevoioasa si, in majoritatea cazurilor, eliminarea sangelui pe cale orala.

Malaria

Malaria nu reprezinta chiar o noutate in lumea bolilor epidemice. Mentiuni ale impactului devastator
pe care l-a avut asupra omenirii dateaza de mai bine de 4.000 de ani, iar meritul apartine invatatilor
greci care au lasat marturii scrise despre aceasta maladie. Istorii in care tantarul este indicat ca fiind
responsabil de cauzarea si raspandirea acestei boli rasar des in textele medicale indiene si chinezesti.
Inca de pe atunci, oamenii invatati au facut conexiuni importante intre malarie si apele statute in care se
inmulteau tantarii.
Malaria este cauzata de patru specii de microbi Plasmodium, prezenti la alte doua specii: tantari si
oameni. Atunci cand tantarii infectati se hranesc cu sange uman, acestia transmit microbii. Odata aflati
in sange, acestia cresc in interiorul celulelor rosii, distrugandu-le pe parcursul procesului. Simptomele
includ febra, frisoane, transpiratie excesiva, dureri musculare si de cap. Manifestarile bolii pot fi medii
sau pot conduce catre deces.

In 1906, Statele Unite ale Americii a angajat peste 26.000 de muncitori pentru a construi Canalul
Panama. Dintre acestia, mai mult de 21.000 au fost spitalizati in urma contactarii malariei.Soldatii au
fost printre cei mai afectati de aceasta boala. In timpul razboiului civil american, peste 1.316.000 de
barbati au contactat virusul, dintre care 10.000 au murit. In timpul primului razboi mondial, malaria a
imobilizat fortele britanice, franceze si germane timp de trei ani. Aproape 60.000 de soldati au murit de
malarie in Africa si Sudul Pacificului in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Chiar daca au fost depuse eforturi extraordinare de eradicare a acestei boli, malaria continua sa puna
probleme mai ales in regiunea sub-sahariana africana, care a fost exclusa din cadrul ariilor stropite cu
insecticide. Anual, intre 350 si 500 de milioane de cazuri au loc in aceasta regiune. Dintre acestea, un
milion se sfarsesc prin deces.

Tuberculoza

Tuberculoza este una dintre cele mai "longevive" boli pe care oamenii au trebuit sa le infrunte. Ea nu
s-a manifestat intr-un episod singular sau sub forma unei epidemii. Radacinile tuberculozei sunt atat de
bine infipte in istoria sanitara a omenirii, incat marturii ale ravagiilor pe care le-a provocat se afla atat in
stravechi documente scrise, cat si in ADN-ul mumiilor egiptene. Cauzata de catre
bacteriaMycobacterium tuberculosis, boala devine extrem de periculoasa, deoarece se transmite pe
calea aerului. Tintele bacteriei sunt plamanii, iar boala se manifesta prin dureri in piept, slabiciune,
pierdere in greutate, febra, transpiratie nocturna si tuse cu sange. In anumite cazuri, bacteria poate
afecta creierul si rinichii.

Incepand cu anii 1600, epidemia de tuberculoza, cunoscuta sub denumirea de Marea Ciuma Alba, a
devastat populatia europeana timp de aproximativ 200 de ani, ucigand fiecare al saptelea purtator. Mai
tarziu, tuberculoza a devenit o problema constanta in cadrul coloniilor din America. Chiar si spre
sfarsitul secolului XIX, 10% din totalul deceselor erau cauzate de tuberculoza.

In 1944, medicii au dezvoltat un antibiotic impotriva microbului, denumit streptomicina. Rezultatele nu

au intarziat sa apara si dupa mii de ani de suferinta, umanitatea a obtinut victoria asupra bolii pe care
grecii o numeau Phthisis, boala epuizarii. Victoria nu este insa finala. In ciuda descoperirii leacului,
tuberculoza continua sa infecteze 8 milioane de oameni, dintre care 2 milioane ii cad victime anual.

Holera

Locuitorii Indiei sunt veterani in ceea ce priveste lupta cu holera, insa abia in secolul XIX restul lumii a
avut ocazia sa vada cu ce monstru se lupta populatia indiana. In aceasta perioada, cand comertul si
turismul au cunoscut o inflorire fara precedent, virusul a avut ocazia unica de a calatori fara pasaport
peste granite, catre China, Japonia, Africa de Nord, Estul Mijlociu si Europa. Din secolul XIX pana in
prezent au avut loc sase epidemii de holera care au rapus milioane de vieti omenesti.
Holera este cauzata de catre o bacterie intestinala denumita Vibrio cholerae. De regula, manifestarea
bolii nu este foarte violenta. Doar cinci procente dintre cei care contracteaza boala manifesta
simptome severe de voma, diaree si crampe musculare la nivelul picioarelor, stari care duc catre o
deshidratare rapida ce se incheie cu intrarea intr-o stare de soc. Majoritatea sistemelor imunitare sunt
in stare sa faca fata infectiei cu holera, insa numai daca pacientii raman hidratati indeajuns de mult
pentru a infrange boala. Bacteria se poate transmite prin contact fizic apropiat, insa forma uzuala de
transmitere a bacteriei este prin intermediul hranei si al apei.

Comerciantii au fost cei care au adus holera in majoritatea oarselor europene in timpul revolutiei
industriale de la inceputul anilor 1800. Initial, s-a crezut ca aerul poluat este cauza acestei boli, insa
cand sistemele sanitare si de canalizare s-au imbunatatit, s-a observat aproape instant o scadere
insemnata a numarului de imbolnaviri. In decadele urmatoare, holera a devenit o amintire, un tribut pe
care omenirea l-a platit in schimbul civilizatiei si modernizarii. Cu toate acestea, in anul 1961 un nou tip
de holera isi facea aparitia in Indonezia, pentru a se raspandi in cele din urma in intreaga lume. Tacuta
pandemie continua si in prezent. In 1991, 300.000 de oameni s-au imbolnavit de holera, iar dintre
acestia 4 000 au decedat in urma contractarii bacteriei.

SIDA

Aparitia SIDEI in anii '80 a dus la izbucnirea unei pandemii care a facut peste 25 de milioane de victime
din 1981 pana in prezent. Conform statisticilor recente, in jur de 33,3 milioane de oameni sunt
identificati ca purtatori ai virusului HIV. Dintre acestia, numai in anul 2007 au decedat 2,1 milioane.SIDA
(AIDS - acquired immune deficiency syndrome) este cauzata de catre virusul uman imunodeficitar
(human immunodeficiency virus - HIV).
Virusul se raspandeste prin contactul cu sangele infectat, sperma sau alte fluide corporale si ataca direct
sistemul imunitar uman. Odata afectat, acesta nu mai poate face fata unor infectii banale, care nu ar
constitui o problema pentru un organism sanatos. Virusul HIV devine SIDA atunci cand sistemul imunitar
este sever afectat.

Cercetatorii medicali sunt de parere ca virusul provine de la anumite specii de maimute, insa a suferit
o mutatie atunci cand a fost transmis la om, undeva la jumatatea secolului XX. In timpul anilor 70, Africa
se lupta cu saracia, razboaiele si somajul in zonele urbane. In acest context, prostitutia si abuzul de
droguri au aparut ca o portita de evadare pentru unii, insa aceste obiceiuri nocive nu au facut decat sa
ajute la raspandirea acestui virus periculos, pana la cucerirea intregii planete.

In prezent, nu exista un tratament impotriva bolii, insa exista medicamentatie capabila sa tina in frau
declansarea bolii in cazul purtatorilor si medicamente pentru combaterea simptomelor alternative care
se traduc prin infectii si boli. In lipsa unui tratament care sa puna capat flagelului, au fost desfasurate
nenumarate campanii de informare a populatiilor asupra modului in care se transmite SIDA.

Febra galbena

Odata cu descoperirea si cucerirea noilor teritorii, au inceput si marile schimburi. De la cele demografice
sau comerciale pana la schimburile de …microbi. S-a dovedit ca oamenii sunt dotati cu sisteme
imunitare inteligente, adaptate la propriul mediu. Astfel incat, oamenii inzestrati sa reziste unor boli
serioase intr-o parte, odata stramutati puteau fi ucisi de o bacterie banala. Este si cazul comertului cu
sclavi africani adusi in America, care nu au venit cu mana goala, ci cu un intreg "bagaj" bacteriologic.
Printre bolile care au "navigat" din Africa in America se numara si febra galbena. Manifestarea bolii a
fost atat de severa incat a decimat colonii si orase intregi. Cand imparatul Napoleon a trimis o armata
de 33.000 de soldati in America de Nord, 29.000 dintre acestia au fost rapusi de febra galbena.
Napoleon a fost atat de socat de pierderile suferite, incat a decis ca nu merita sa isi asume un risc atat
de mare pentru acest teritoriu, prin urmare Franta a vandut teritoriul Statelor Unite.

Febra galbena, ca si malaria, se transmite prin intermediul muscaturilor de tantari. Simptomele tipice
includ febra, frisoane, dureri de cap, dureri musculare si stari de voma. Intensitatea acestora poate varia
de la mediu pana la a cauza decesul. Infectiile severe pot duce la sangerari, stare de soc, cedarea
rinichilor si ficatului. Degradarea ficatului este cea care cauzeaza ingalbenirea pielii, de unde numele
afectiunii. In ciuda tratamentului si masurilor luate, epidemia persista inca in America de Sud si Africa.

Tifosul epidemic

Marile epidemii au mici retete de succes: aduna laolalta multi oameni care traiesc in conditii mizere si
mediul pentru dezvoltarea celor mai violente si periculoase boli a fost deja creat. Dintre acestia, micutul
microb Rickettsia prowazekii se remarca ostentativ, find cel care duce la aparitia uneia dintre cele mai
devastatoare boli pe care omenirea a cunoscut-o: tifosul epidemic.
Avand in vedere frecventa sa in cadrul armatelor, a fost numita "febra razboiului". In timpul razboiului
de treizeci de ani din Europa (1618 - 1648), tifosul, ciuma si foamea au facut impreuna un numar
aproximativ de 10 milioane de victime. In timpul primului razboi mondial, boala a cauzat milioane de
decese in Rusia, Polonia si Romania.

Simptomele tifosului epidemic includ migrene, pierderea apetitului si cresterea temperaturii. Febra se
instaleaza rapid si este acompaniata de frisoane si greata. Netratata, boala afecteaza circulatia sangvina
care se manifesta prin cangrene locale, pneumonie si afectiuni ale rinichilor. Epuizarea provocata de
temperatura ridicata poate duce in cele din urma la delir, coma si atac de cord. Tratamentele
imbunatatite si conditiile sanitare moderne au incetinit considerabil raspandirea bolii, insa scurte
izbucniri mai exista inca in America de Sud, Africa si Asia.

Poliomielita

Cercetatorii moderni sunt de parere ca poliomielita a provocat epidemii pentru o perioada foarte lunga
de timp, paralizand si omorand sute de mii de copii. In 1952, in Statele Unite erau inregistrate 58.000
de cazuri de poliomielita. Dintre acestea, o treime s-au sfarsit prin instalarea paraliziei la copii, dintre
care 3.000 au decedat.
Vinovatul pentru acesta maladie este un virus care ataca sistemul nervos uman. Se transmite prin
materiile fecale, iar in mediile nesanitare circulatia virusului se face prin mancare si apa. Primele
simptome se manifesta sub forma febrei, oboselii, dureri de cap, stari de voma, dureri ale membrelor si
rigiditate. Pornind de aici, in unul din 200 de cazuri se instaleaza paralizia. In general, aceasta afecteaza
muschii, dar nu este exclus ca afectiunea sa se raspandeasca catre muschii care faciliteaza respiratia,
avand de cele mai multe ori, rezultate letale.

Poliomielita se manifesta cu precadere la copii, insa nici adultii nu sunt feriti de aceasta boala
necrutatoare. Gravitatea depinde de perioada in care un subiect dezvolta pentru prima data infectia.
Sistemul imunitar este mai bine pregatit pentru a lupta cu boala la o varsta timpurie. Cu cat pacientul
este mai inaintat in varsta, cu atat creste riscul paraliziei sau chiar al decesului. In secolul al XVIII-lea,
conditiile sanitare s-au imbunatatit considerabil in tarile dezvoltate, ceea ce a dus la imputinarea
cazurilor de poliomielita la varste mici, insa a dus si la o slabire a sistemului imunitar care nu mai era
pregatit pentru a se apara de infectie. Prin urmare, au crescut numarul de decese al celor care
contractau virusul la o varsta mai inaintata.

In prezent, nu exista efectiv un tratament al poliomielitei, insa medicii au reusit sa dezvolte un vaccin
eficient, la inceputul anilor '50. De atunci, numarul cazurilor de poliomielita din tarile dezvoltate a
scazut dramatic, insa boala nu a disparut. Campaniile de vaccinare impotriva poliomielitei ce se
desfasoara la nivel global au scopul declarat de a eradica complet aceasta afectiune.