COLONIZAREA ROMANILOR MACEDO! (1925-1935) 1 IN CADRILATER Istoria romanitatii baleanice a cunoscut la inceputul secolului al XX-lea si cu precidere dupa primul rzboi mondial, modificari radicale ale cursului et obignuit. Curentul formarii gi consolidari statelor nationale nu putea lasa neatins sud-estul Europei, de curand eliberat de sub stapanirea fostului Imperiu Otoman Dupa castigarea independentei, noile state nationale din Balcani au aplicat o politica intoleranté faté de minoritatile nationale de pe teritoriul lor. Astfel si conditiile de viata si statutul populatiei aroménesti din aceste state a cunoscut schimbari profunde in comparatie cu situatia avuté in timpul stipanirii otomane La conferinta de pace de la Bucuresti, care a urmat al doilea razboi balcanic, printre alte cchestiuni a fost discutata si problema destinului populatiei aromanesti care urma sa fie imparita intre noile state nationale. Cu toate acestea textul tratatului incheiat in data de 28 iulie /10 august 1913, nu cuprindea nici o referire la aromani; doar in anexele tratatului se aflau documente rezultate dintr-un schimb de scrisori intre Romania pe de o parte si Bulgaria, Grecia si Serbia pe de alté parte, prin care cele trei state se angajau sé acorde autonomie scolilor, s& permita infiintarea de episcopate pentru aromnii din noile posesiuni, subventionate de catre guvernul roman’, Textul respectivelor serisori obliga statele in cauza numai moral, nu 5i juridic, la respectarea celor stabilite. Romania renuntase intr-un fel la politica sa de a asigura garantarea drepturilor nationale ale aroménilor in schimbul unui castig de prestigiu - Cadrilaterul, teritoriul din Dobrogea de sud cate fusese pierdut in 1878. Primul razboi mondial a determinat importante modificari in spatiul sud-est european Stabilirea noilor realitati teritoriale si politice a fost strans legata de regicmentarea statutului nafionalititilor din zona. A fost din nou adusd in discutie problema aromanior. S-a incercat obtinerea pentru aromani in cadrul unui stat albanez de tip cantonal, dupa modelul elvetian. S- ‘a sustinut si ideea mai veche a unei Macedonii autonome cu caracter plurietnic, Propunerile nu au fost sprijinite de guvernul roman gi nici nu au fost acceptate de reprezentantii celorlalte state balcanice’, in tratatul minoritatilor semnat de Grecia la Sevres, se asigura minoritatilor sale etnice, puse sub protectia Societatii Natiunilor, intr altele, $i dreptul de a se intruni si de a folosi limba maternd, Guvernul grec a obtinut introducerea in tratat a unei mentiuni speciale privind controlul statului elen asupra drepturilor aroménilor din regiunea Pindului cu privire la chestiunile religioase, de binefacere gi scolare, inlaturand prevederile infelegerilor cu statul roman din 1913. Deaitfel, in preambulul aceluiasi tratat din 1920, se preciza c& guvernul grec "inkatura in mod clar si categoric orice dispozitii uate inainte de 10 august 1920 privitoare la minoritafile etnice din Grecia” Dup’ primul rizboi mondial a urmat conflictul armat greco-turc a cairui cauza principal a fost intentia Greciei de a elibera teritoriile din Asia Micd locuite de 0 numeroas& populajie greacd, aflats sub stapainirea statului ture. Razboiul s-a incheiat dezastruos pentru Grecia iar litigiile existente intre cele doua state au fost reglementate in cadrul conferintei de la Lausanne din ianuarie 1923°, Printre altele cele dou pirti au convenit asupra "Conventiunii asupra schimbului de populatie greco-turc”™ Conventia prevedea ca incepand de la | mai 1923 si se procedeze la un schimb obligatoriu intre supusii turci de religie greco-ortodoxa stabiliti pe teritoriul statului ture si supusii greci, de religie ‘musulmana, stabiliti pe paméntul grecese. ‘Aceasti conventie reglementa o situatie ce luase nastere inc& din timpul r&zboaielor baleanice cand aproape 100000 de etnici turci s-au refugiat din teritoriul ocupat de greci. in 1922, cu ocazia * athivele Romani de la sud de jionale Istorice ale Romaniet, fond Presedentia Consliului de Minisri, nr. 53, 1913, p. 53; veai si undre. Documente, coordonator Stelian Brezeany, Gh, Zbuchea, Bucureyti, 997, p. 238 59 zomiilide a sud de Dunare. Document, p. 264-267. * Mihail Blenche, Ronni! de peste horare, Bucuresti, 1935, p. 479. * Douglas Dakin, The Unification of Greece (1770-1923), Londra, 1972, p. 231-245, °C. Evelpiis, Les Etats balkanigue. Etude comparée pottigue, sociale, economigue et financiée, Paris, 1930. p. ar.158 CORNELIA POPA-GORJANU evacuarii Asiei Mici de catre trupele grecesti invinse, peste un milion de greci s-au refugiat in Grecia, Mai trziu cu controlul comisiilor constituite de Societatea Natiunilor in scopul supravegherii schimbului de populatie, au mai fost evacuati 355000 de turci din Grecia si 190000 de greci din Asia Mic. Acesti refugiat si alti 50000 de greci din Rusia, din regiunea Caucazului, au fost colonizati in Grecia’ Astfel s-au adunat in Grecia, intr-un timp relativ scurt, aproximativ 1,3 milioane de refugiati Majoritatea lor au fost instalati in Macedonia si Tracia; populatia agricola constituia 45% 31 55% populatia urbana’. Aceasti migcare imensa de imigrare s-a produs in paralel cu aplicarea reformei agrare in Grecia, prin care s-a trecut la o expropriere totald a tuturor mosiilor absenteistilor, si partial a tuturor piménturilor cultivabile care depageau 8-15 hectare in Macedonia, Tesalia, Epir si Tracia sia celor care aveau 0 intindere mai mare de 35 hectare in restul Greciei®, in urma acestor masuri aproape toate mosiile din Macedonia au fost lichidate intrucdt ele apartinusera proprietarilor turci care parsisera fara incepand cu rézboaiele baleanice. Imigrarea a peste 1,3 milioane de refugiati in Grecia si desfiintarea mosiilor mari au avut consecinle importante asupra aroménilor din aceste regiuni. Ocupatia traditionalA a aromanilor eta cresterea animalelor, in special a oilor. Bi isi aduceau vara turmele in muntii pe care ii inchiriau de la proprietarii turci, iar pe timpul iemii le duceau la mare, pe islazurile de pe mosiile de aici pe care de asemenea le arendaw. Parcelarea acestor paménturi i-a adus pe aroméni in imposibilitatea de a mai practica ocupatia lor tradifionala. Pe de alt& parte, prin colonizarea in regiunile locuite de aroméni a unui numar foarte mare de refugiati greci, conditiile de trai sau indsprit, orice cale de céstig fiind rezervata de citre autoritatile grecesti numai pentru conationali Solutia salvatii din calea amenintarii cu disparitia a incoltit mai intai in regiuni ca Meglenia, Vodens si Veria, in care inca din vremea st&panirii turcesti s-a manifestat o amplé miscare national romaneasca, si unde dupa 1923 va fi colonizata cea mai mare parte a refugiatilor greci din Asia Mica, Solutia la care se géndeau fruntasii romani macedoneni era aceea de a emigra in statele care le-ar fi oferit ocrotire. Cei mai multi ins doreau sa se stabileasc& in ,,tara mum&”, Romania. in luna martie, 1923, la mai putin de dou luni de la semnarea tratatului greco-ture de la Lausanne (20 ianuarie 1923), un grup de aroméni din Veria s-au adresat revizorului scolilor romanesti din Macedonia pentru a afla pozitia guvernului roman in legatura cu o posibila colonizare in tara’, Argumentele pe care romani macedoneni le aduceau in favoarea colonizirii lor in tard, in special in Cadrilater ~ regiune cu 0 populatie majoritaré tured si bulgar8, erau cele legate de romanizareateritoriului dar si ,nationalizarea si extinderea comertului roman". Ei cereau, pentru efectuarea colonizarii, ca statul roman sa le acorde © suprafata de pamant platibilf in rate, imprumuturi financiare pe termen lung si cu dobanzi mici si materiale pentru construirca gospodatiilor'! Apeluri adresate de citre fruntasii macedo-roméni guvernului roman, presedin{ilor corpurilor legiuitoare, diferitelor societati culturale, diferitelor personalitafi, s-au ficut inc& din anul 1922, dar inainte de 1924 nici un guvern nu a stéruit prea mult asupra cererilor acestora. in cadrul sedintei AdunariiDeputatilor din 24 mai 1923, ta interpelarea deputatului Gheorghe Pop (acesta cerea interventia imediata a ministrului pentru gisirea unei solutii in rezolvarea colonizarii emigrantilor * Iden ” Nicolae Manescu, lonizarea in Grecia, Schimbul de populati greco-turco-bulgare, Bucuresti, 1941, p32, °C. Evelpidis, op cit, 9 ° Athivele Nationale Istorice, fond Societaten de Culturh ,Macedo-Romana”, nr. 109, 1923, fila 1: Considering ct exparierea va fi mat pufin resimyita dac8 ne vom plasa in sinul iri mume, jinem ca s& stim daca guvernl romén este dispus Si-si manifeste sentimentele priest, primindusne in Roménia.” " SterieT. Hagigogu, Einjgrarea aromdnilor si colonizarea Cadrilateruul, Bucuresti, 1927. p. 19 39, in scurt Limp si pe nesimjite Dobroyes va i pur romdneasea. OdatInceputul leut, chiar dacé mai tarziu numacul emigranilors-ar ‘mai ei se vor intnde singuri Tn Basarabia gi in marile centre comercial, fra susfinerea statului, unde prin recanoscutele lor 'aptitudini comerciale vor inlocui multe elemente stedine,contribuind stella nafionalizarea si extinderea comerjulu roman, ‘ai ales e& picfele orientale le sunt cunoscute lo " fbiders,p. 21 sa, ..-satul SB asigure print-o lege o ttindere de pnt, pltibils in rate lung flecrei fel care ar veni din Macedonia. Banca Nafionalé si facd un imprumut amortizat in 30-40 de ani cu dabind mict, ca 8 se ‘vanseze credite si materialele necesarerefugitilor venti, pentru a putea injgheba gospodarile”Colonizarea romanilor macedoneni tn Cadrilater 159 aroméni in zonele in care mai existau terenuri disponibile ca lalomita sau Cadrilater) ministrul liberal al agriculturii si domeniilor, Alexandru Constantinescu, rspundea cé ideea colonizarii emi aroméni nu era plasata printre priorititi, atentia guvernului find indreptata inspre improprietirirea cu terenuri ramase disponibile a roménilor ce se aflau dincolo de granita romano-ungara, fixata in urma ‘ratatului de la Trianon”. in promovarea cererilor de emigrare a aromanilor din Grecia gi stabilirea si improprietarirea lor in Romania un rol deosebit a avut Societatea de Culturd ,Macedo-Romana” din Bucuresti. Societatea, consttuita 1a 30 septembrie 1879, avea atributii deosebite, dispundnd printre altele de dreptul de a elibera acte de stare civild, adicd acte de nationalitate, pe baza cArora aroménii puteau primi cetajenia romana. Prin influenta si pozitia membrilor sti, personalitafi marcante ale vietii culturale si politice roménesti, societatea a reusit s& sprijine eficient toate demersurile legate de ‘emigrarea si colonizarea aromanilor”. Reactiile publice la ideea colonizarii in societatea romaneasca au fost variate. Unii nu vedeau utilitatea acestei emigrari; motivul era c& ocupatia traditionala a romanilor macedoneni find cresterea , in Cadrilater nu erau suprafete suficiente pentru practicarea pisunatului, iar practicarea agriculturii le era necunoscuts'’, Alta opinie gasea mai potrivita colonizarea lor in Basarabia 5i Maramures unde datorita calitatii de buni comercianti, ar fi putut contribui la dezvoltarea comertului romanesc". intr-un memoriu redactat la Silistra gi adresat guvernului roman, se imputa macedo- romanilor c& ,,nu pot fi in masuré s& dezvolte 0 activitate care si corespunda intereselor nationale romanesti” pentru c& au obiceiuri balcanice, nu cunosc limba gi au caractere , iui gi razbundtoare”. in schimb populatia bulgara din regiune era constituita din ,oameni harnici, sobri, [care] se supun legilor si executa de buna voie masurile legale”"®. La inceput nici membrii Societatii de Cultura ,Macedo-Romane” nu agreau ideea colonizérii {in mas a aroménilor, ei erau de parere ci emigrarea lor ar fi putut fi dorité doar de dusmanii lor care ‘au inferesul si-i inlocuiascd cu conationali de-ai lor greci. In plus erau sceptici si in legatur’ cu rezolvarea problemei imigrarii aromanilor fie de cdtre guvernul in functie fie de altul vitor. Ce guvern si-ar fi permis sa ia asupra sa sarcina dificilé a deplasdrii unei mase importante de populatie, de a purta tratative cu statul grec pentru a clarifica problemele legate de emigrate, apoi a operatiilor de transport, intretinere si adpost si in sfirsit rezolvarea problemei impropr ‘emigrantilor’”. Dupa o analiza ‘mai atenta a chestiunii, Consiliul de 35 al societati, in sedinta din 10 februarie 1925, avea sa se declare in favoarea emigrari'*. Printre argumentele care sprijineau ideea colonizarii aroménilor in Cadrilater se aduceau cel al experienfei indelungate de convietuire alaturi de popoare straine si cunoasterea limbilor 51 obiceiurilor acestora. Datorité acestor calitati maceda-roménii s-ar putea integra mai usor realitatilor din aceasta regiune decat romani din Regat care nu avusesera astfel de contacte"”. " Monivorul Ofcial, Dezbaterile Adunirit Deputajilo, nr. 73,23 iunie 1923, p. 2179; Im prima lini ered e& ar frebui sf umplem locurielibere ramase prin improprietirire cu ati de-ai nostri ramasi dincolo, pe pint ungurese prin agranija nedreapia ce a despartit de noi, Satsfacdnd deci cu prefernja pe cei de fafa de cate avem o datorie morala, dacd vor ‘ai rlmdne locuri disponibile, este evident, cu aceiag inima larga, ne vom gindi la tol aii nastei de pe ee pamdnt s-ar aa Printre aveste personality se numarau N,Jorga, Gh. 1. Britianu, Simion Meheding., V. Papacostea, G. Mumu, Strie Diamand, ete Colonizarea Dobrogei Noi eu macedo-roméni, in Tribuna romanilor de peste hotare, Bucuresti lr. 1-2, 1925, p.2l sq "fon Neicu, Coton rea Dobrogel Noi eu macedo-romni, Bucuresti 1924, p. 11 "* Vasile Th, Musi, 4roment $f minortdile Dobrogei Noi, in Tribuna romanilor de peste hotar, Bucuresti. n. 3.1924, p. 1954 °"T Hagi-Gogu, fn jure! eurentulul de emigrare, in Peninsula Baleanicd, Bucuresti H, nr. 8, 1925. p. 183. " Athivele Nationale Itorice, fond Sovitatea de Culturd ,Macedo-Romang”, 1924-1925, nr. 110, fila 9-13, -Motiune: 1. Recunoasterea din partes Societaii de Cultur8 ¢& roménit din Grecia, din comunele Vodena, Paticina, Gramaticova si Caterina nu mai pot tr tn Grecia si ceterea delegaii este indrepajits. 2. Socieiatea de Cultura va sprijini cererile delegatilor faa de guvern de a lua o hotirire defiitiva,chestia tn prineipi find trangud gi admis8 pentru emigrarea scestorromint gia se stabili mjloaoele de indeplinie "T Hagi-Gogu, fo. eit