CARTEA A DOUA LUMEA (CONSIDERATA) CA VOINTA PRIMUL PUNCT DE VEDERE Obiectivarea vointei Nas habitat, non tartara, sed nec sidera coelis Spiritus, in nobis qui viget, ila facit.Lumea ca voinfét si reprezentare §17 in prima carte am privit reprezentarea ca atare, adic& numai sub forma sa general. Totusi, in ce priveste reprezentarea abstracta, conceptul, am studiat-o si in confinut si am vazut c& ea nu are continut, si semnificafie decat prin raportul siu cu reprezentarea intuitiva, fri de.care ea ar fi goala si insignifiant. Ajunsi astfel la reprezentarea intuitiv’, ne vom preocupa sa-i cunoastem continutul, determinarile sale’ precise si formele pe care ni le prezinté. Vom fi bucurosi, mai ales, dacd ne vom putea pronunta asupra semnificatiei proprii, asupra acestei semnificatii pe care numai o simtim gi datorita cAreia aceste forme, care altfel ar fi strdine si insignifiante pentru noi, ne vorbesc direct, devin de infeles si castiga in ochii nostrii un interes care cuprinde intreaga noastrd flinta. S& ne aruncim ochii asupra matematicilor, stiinfelor naturii, filosofiei, toate acestea fiind stiinfe in care sperim sa gasim o parte a solufiei pe care o cAutara. - Mai intai, filosofia ne pare a fi un monstru cu mai multe capete, fiecare dintre acestea vorbind o limba diferita. Totusi, in ce priveste aspectul particular care ne preocupa semnificatia reprezentarii intuitive - nu toate sunt in dezacord, cAci , cu excepfia scepticilor si a idealistilor, tofi filosofii sunt de acord cel putin in aspectul esenfial in ce priveste un anumit obiect, fundamentul oricarci reprezentari, deosebit de ea in existenta si esenta lui, si totusi fa fel de asemanator ei, in toate partile sale, cum poate fi un ou fafa de alt ou. Dar nu putem spera nimic de aici; cdici stim c& un asemenea obiect nu se poate distinge de reprezentare; consideram, dimpotriva, c& aici nu este decat un singur si acelasi lucru, avand in vedere c& un obiect presupune intotdeauna un subiect, si prin urmare nu este decdt o reprezentare; si adéugdm c& am recunoscut existenta obiectului ca depinzand de forma cea mai general a reprezentarii, distinctia intre ,,eu” si ,.non-eu”. in plus, principiul rafiunii, la care ne referim aici, nu este decat o forma a reprezentarii, adic& legatura constanta a reprezentdrilor noastre, si nu legdtura intregului sir, finit sau infinit, al reprezentarilor noastre cu ceva ce nu ar fi reprezentarea si care in consecinté nu ar fi susceptibil si fie reprezentat. - Am vorbit mai sus despre sceptici si despre idealisti in cadrul discutiei despre realitatea lumii exterioare. S& cdutim acum, in matematici, imaginea precisa pe care dorim si ‘© avem despre aceast reprezentare, care nu ne este cunoscuté pani Wt