Professional Documents
Culture Documents
Turbiditatea
caracterizeaza gradul de impuritate, de lipsa de limpezime si de transparenta al apei
(sau al altui lichid). Apa care nu este limpede prezinta un anumit nivel de turbiditate.
Turbiditatea este unul dintre cei mai importanti parametrii ai apei potabile si se
datoreaza prezentei in apa a unor particule de natura organica sau anorganica, particule
care se afla in suspensie si care nu sedimenteaza (se depun) in timp.
Turbiditatea pentru un lichid este precum fumul pentru aer. Impuritatile care produc
turbiditatea sunt foarte fine si nu pot fi individualizate cu ochiul liber. Ele raman
dispersate in volumul de lichid. Astfel lichidele ne par neclare si nu pot fi strabatute cu
privirea.
Este important sa nu confundam turbiditatea cu culoarea apei. Spre deosebire de
turbiditate unde particulele raman solide, culoarea apei se datoreaza unor substante
dizolvate in apa.
O apa tulbure este inestetica si este instinctiv respinsa de catre consumator. Riscul de
contractare a unor boli gastro-intestinale creste direct proportional cu
turbiditatea apei.
Particulele care compun turbiditatea nu sunt intotdeauna daunatoare in sine. Ele actioneaza ca
niste scuturi de protectie si chiar hrana pentru virusi si bacterii care se pot atasa de ele. Acestea
protejaza microorganismele impotriva dezinfectantilor sau a razelor ultraviolete.
Turbiditatea da gust neplacut apei de baut. Gustul difera in functie de natura impuritatilor
care produc turbiditatea. Prin eliminărea turbiditatii se elimină si gustul neplacut. Turbiditatea
in exces confera si miros neplacut apei.
Clorul se gaseste in principal sub forma de sare (clorura de sodiu) dar si saruri pe baza
de potasiu, magneziu si calciu. Datorita puternicei sale tendinte de combinare clorul
nu se intalneste in stare pura. In conditii de laborator clorul pur este un gaz de culoare
verde-galbuie cu miros patrunzator.
Clorul a fost folosit ca si gaz toxic in Primul Razboi Mondial. Cand este inhalat in
cantitati mari intra in combinatie cu apa din organism si produce acidul hipocloric si
acidul hidrocloric.
Clorinarea este singura metoda de dezinfectare a apei potabile care asigura o protectie
continua, pe tot parcursul sistemului de distributie, incepand de la statia de purificare
pana la robinetul consumatorului.
Utilizarea pe scara larga a clorului in dezinfectarea apei de baut este recunoscuta drept
una dintre cele mai importante realizari pentru sănătatea publica la nivel mondial.
Cantitatea de clor din apa potabila
Cantitatea admisa de clor rezidual liber in apa de la robinet este de 0,50 mg/l.
O parte din sursele din cercetare il prezinta ca fiind daunator si responsabil de astm
bronsic si probleme de piele (in cazul dusului). O serie de studii medicale arata ca
acesta substanta este responsabila pentru scaderea feritilitatii si efecte neurotoxice.
Clorul din apa mai este asociat si cu bolile de inima.
Subprodusii clorului sunt acele substante care rezulta din reactia clorului cu
materiile organice, poluanții si chiar materialele care compun sistemul de transport.
Acestia se numesc trihalometani. Atat oamenii de stiinta cat si oficialitatile sunt de
acord ca acestia sunt foarte daunatori sanatatii si sunt cancerigeni.