PSIHOLOGIE CLINICA SI MEDICALA OBIECTIVELE PSIHOLOGIEI MEDICALE Psihotogia medical pune in centrul preoeupirilor sale omul aflat sub incidents boli, abordéndu-1 intr-o perspectiva dinamica si comprehensiva, in istoria dezvoltarii lui psiho-individuale st sociale, din care desprinde semnificajii esenfiale, care-I permit orientarea realist& asupra start prezente si perspectivelor sale. {in orientarea sa aplicativa, psihologia medical caut& sa raspunda scopului de cunoastere a fenomenului, in tendinja continua de evidengiere a umanului, Pastrand ca aspect fundamental elemental rational, interpersonal, psihologia medicalé depaseste faptul observatie directe si individual, propriu-zis clinic, recurgand la observati mediate, indirect, fomtinute prin tehnici, teste si metode de laborator, care conferd confinut. explorarii psihologice paraclinice. Prin aceasta, psihologia medicala plstreaz ample relaii cu psihologia experimental psihofiziclogia si psihometria. Totodat, prin drecfionrea sa esensiamente clinic. ex prezinit ampie Aeschidert asupma feedrui domeniu medical, a cirui problematica psibologicd specifica o abordeaza in mod primordial. Pentru anumite domenii ale medicinii si, in primul rand, al etiopatogeniei si terapiei, psihologia rmedicata prezinté noi valenfe, susceptibile de a fi valorificate in cadral unor probleme epistemologice medicale ined neclucidate, Astfel, cu toate remarcabilele progrese inregistrate in cunoasterea cauzelor bolilor, rolul implicagilor psihologice in complexele plurifactoriale etiologice este tot mai intens invocat. in timp ce contributia psihologici medicale la descifrarea problemelor etiopatogenice se inserie in aria preocuparilor sale stinyitice, rolul si in asistenja medicala propriu-zist se fla in prim-planul actiunilor practice. Acestea devin cu att mai necesare in situafile in care, prin natura si gravitatea s8, boala se instituie ca un moment de interogafie, a 0 perioada de anxioasi expectati, cireia psihologia mediealé. fi poate rispunde prin disponibiitati psihoterapeutice care-1 revin prin confinutul demersurilor sale si prin vocatie. “Aceasta contribufie a psihologie! medicale este cu atat mai necesara cu cat in situatia de boala, participa si in fapt singular& pentru pacient, el patrunde intro lume a semnelor de. inuebare Jeterminata printr-un process de autoanaliz8. Trait pe fundalul nesigurantei, al necunoasteri st uneori al ignoranjei, acest process este susceptibil st determine aparijia de noi simptome eare se pot constitul inttce boald secundard, expresie a trdirii suferinfei si reactiei pacientului la afeeyiunea primard. De cele mai multe ori este vorba de o potentare a simptomatologici prin coeficientul de psihogenie, determina de congtinja boli, Diferit de la un subiect Ia altul, in funcjie de gravitatea sau evolutia boli, dar mai fles de structura de personalitate a pacientului, aceast’ potenfare psihogenica se inserie, de asemenea, {in aria actiunilor de psihologie medical. intrucat orice boald, indifferent de natura sau gravitatea sa, constituie 0 experiend negativi particular, angajarea psihicd a pacientului este profunds si autenticd. Dack reactia psihologick & pacientulul este constant in orice afectiune somatic, orientarea medicului asupra strit ps pacientuluitrebuie si comporteo valoare axiomatic. Desi preocupat de boals el nu raméne Ia nivel Penomenal a acesteia, ci abordeazA in mod primordial omul aflat sub incidenja suferinfei, eu emotile, anxietitile, rustratile, cu trirle gi reaoiile pe care boala le dezvolts. Totodatd, cunoasterea autenticd f persoangi care prezintA acest process, a structurit psihismului stu susceptibil de @ eonditiona siinfluenja toate componentele bolii, de la cele etiopatogenice la cele clinico-terapeutice si evolutiv- prognostice, se inscrie in dezideratul cunoasterii integrale, comprehensive, totale. in afara contributiei sale la aprofundarea cunoasterii simptomatologiei bolii si a conduitei subiectului in confruntarea eu boala, psihologia medicala este implicata in susfinerea terapeutica si de sanogenezi general, Pe ling aspectele psihologice, care acrediteazA eficacitatea diferitelor actiuni terapeutice, psihologia medicalA si-a dezvoltat mijloace de tratament specifice, a c&ror expresie 0 constituie metodele si procedeele psihoterapeutice. Printr-o judicioas selectie si aplicare practic’, aceste metode de tratament psihologic pot completa si potenta efectul actului therapeutic specific, in orice domeniu clinic, de la psihiatrie la chirurgie, de la dermatologic la stomatologie, Activitatea psihologilor clinicieni nu se desfisoari numai in aria investigatiei, asistenjei sau a psihoterpiei, ci gi prin participarea lor la instante decizionale in cadrul comisiilor de evaluare a capacitajilor profesionale sau a comisiilor medico-legale. Prin problematica sa generala, psihologia medicala realizeaz& o reevaluare a eticii practicii ‘medicale si o mai mare deschidere asupra relafiilor profesionale. Sub acest aspect, al normelor morale medicale, psihologia medicala analizeazi, in primul rind, relatiile interpersonale dintre medic si boinay, care insojesc acesti protagonisti ai actului medical de la initierea relajiei anamnestice pani la incheierea actiunii terapeutice, oferind studentilor posibilitatea de a-si forma o viziune complex, bio- psiho-sociala, in plan diagnostic si terapeutic, de abordare a pacientilor si a subiectilor sinatosi (actiune profilactica), depasind limitele de abordare unilaterala.‘urs nr. 1 CONCEPTUL DE SANATATE FIZICA SI MENTALA MODELUL BIO-PSIHO-SOCIAL, 1. DEFINIRE GENERALA A SANATATIL Sanitatea reprezinti o stare global (general) a organismului uman conforma cu meninerea nivelului de functionare ( = viata) al sistemelor sale morfo-funcjionale componente in cadrul reprezentat de ansamblu unor parametrii de detinijie: somatici i psihologici. Organizatia Mondial a Sinatijii (WHO) considera sindtatea ca pe o stare de bine complet din punct de vedere fizie, psihologic si social si nu absensa boli. Din perspectiva vietii sociale sAndtatea reprezina capacitatea individuald de a indeplini cu succes activititile zilnice, familiale, sociale si profesionale. 2. SANATATEA SOMATICA (FIZICA) Parametrii somatici ai stirii de stnatate se referd la o serie de indicatori externi (ex.fizionomia, tegumentele), sau interni (ex.constantele singelui) care circumscriu statistic normalitatea, ca de exemplu: ~ morfologici (talia —cu extremele ei ~ gigantismv/nanism); ~ functionali (ex. niv.glicemiei): - de rol social (capacitatea de a indeplinii exigentele profesionale). 3. SANATATEA MENTALA in definirea sénatatii mentale, criteriile de apreciere a normalitajii sunt mai pujin riguroase (au un grad mai mic de cuantificare). In esenja, vom avea in vedere, ca si in cazul sindtijii somatice, o Iaturli extent (comportamentala), mai usor de evaluat — si o laturd interna (activitatea mentalf), abordabil&i numai de cAtre subiect prin introspectie. Definitia 1: Vom pomi de ta 0 “definire comportamentala” a sinatijii mentale, care poate fi considerati ca un mod de a gindi, simi, si mai ales, a se comporta, al unei persoane, in conformitate cu normele(regulile) impuse de colectivitate( a avea discernamant). Definitia 2: *O persoand sAnitoasé mental prezinta o structur’ unitaré a personalitajii, in care componentele complementare funcfioneaza integrat, nu disruptiv, este constient& de propriile limite si face fata acestora: de asemenea, include si capacitatea de a invaja din experiena de viaja"(Minulescu,M.) Sanatatea mentala poate fi definita prin urmatoarele caracteristci = capacitatea de constientizare, acceptare si corectitudine in modul cum se concepe pe sine; - _ stipdnirea mediului si adecvarea in modul de a face fay cerinjelor viet; ~ _integrarea si unitatea personalitai; = autonomia si increderea in sine; ~ perceperea realist si sensibilitatea social;