Capitolul I ANODONTIA DEFINITIE. TERMINOLOGIE. FRECVENTA. Lipsa unui dinte sau a mai multor dinti, mergand pana la lipsa totala a acestora, datorita neformarii mugurilor dentari, este cunoscuta in literatura sub numele de anodontie. in fapt, definirea acestor situatii clinice nu poate fi separata de terminologia extrem de bogata gi foarte sugestiva, fie sub aspectul implicatiilor etiopatogenice, fie prin prisma imaginilor clinice. Astfel, pentru a defini minusul numeric in formula dentara, literatura de specialitate utilizeazi termeni multipli si variati, uneori nuantati si controversati ca: absenta congenitala de dinti, adentie, agenezie, anodontie, aplazie, atelectodontie, diminuarea numarului dentar, dinti subnumerari, hipodontie, lipsa ereditaré a dintilor, oligodontie, reducerea numericd a dintilor. Cei mai frecvent folositi sunt: anodontia. hipodontia, oligodontia, agenezia, aplazia dentara. Oligodontia, hipodontia sau agenezia dentara semnificd pentru Chaput (1967) lipsa unuia sau a unui numar redus de dinti, anomalie pe care o considera "primitiva" sau “secundara" unei agresiuni in perioada de formare. in general, hipodontia sau oligodontia este consideraté ca reducerea mai numeroasi sau mai putin numeroasa a numarului de dinti. In acest context, lipsa unui dinte o intélnim definita fie cu termenul de oligodontie (Euler), fie cu termenul de hipodontie (Boros, Korkhaus, Roccia). Nuantand termenii, Gysel (1968) fixeaza ca limite pentru hipodontie absenta unui numar de minim 4 dinti, iar pentru oligodontie prezenta a put inti cu lipsa a peste 8 dinti din arcada dentara. Exist4 si parerea c& hipodontia ar fi reducerea filogenetica limitataé la dinti simetrici, de obicei ultimul din fiecare grup. Agenezia reprezinta dupa J. P. Fortier (1987) defectul de dezvoltare a unui tesut sau organ prin 15sabsenta maturarii sau "lipsa schitei embrionare" legat de o anomalie cu mesaj ereditar sau de o embriopatie prin alte mecanisme. Nagy (1954), Clerk (1961), Chaput, Renak, Rusu, Shapira (1967), Fieschi (1968) folosesc termenul de anodontie totala pentru a indica lipsa congenitala a tuturor dintilor din prima dentitie, din a doua dentitie sau din ambele. Termenul de anodontie partiala il utilizeaza pentru situatiile in care formarea dintilor este doar in parte suprimata si la care numéarul elementelor dentare absente este consideraté anodontie intinsa sau redusa . Haupl gsi Riedl, ca de altfel majoritatea autorilor germani, vorbesc de anodontia totala si anodontia partiala, pentru ultima utilizand si termenul de oligodontie; in cazul lipsei unor dinti izolati, "singuratici", autorii folosesc termenul de "subnuméar dentar": Multi autori (Dechaume, Gysel, Roccia, Salzman, Thoma, ete.) definesc distinct prin anodontie - lipsa tuturor dintilor (temporari si permanenti), lipsa datorata fie acest potential, fie opririi in dezvoltare a mugurilor dentari (in stadiul de proliferare). Brodie si Herman au terminologia minusului numeric dentar bazata pe etiopatogenie: hipodontie pentru lipsurile dentare justificate de ipoteza filogenctici reductionala, si oligodontie pentru anomaliile dentare de numar ce-si gasesc cauzalitatea in perioada vietii embrionare. Majoritatea autorilor insa, folosesc un singur termen pentru reducerea numericd dentara: anodontie (Kalvelis, Marcovici, Maximilian, Neagu, Firu, Shapira, Boboc); hipodontie (Asher, Brabant, Grahnen, Muller); oligodontie (Moyers, Tamasy); lipsa congenitala de dinti (Veronica Popa Molea). Respectand sensul explicativ dat de dictionar, anodontia ar trebui s& reprezinte situatia in care lipsesc toti dintii (,,an" - fara, ,,odontos" - dinte); de altfel, se pare c4 termenul a fost 16asimilat de la "anodonta cygnea" - organism lamelibranhiat, cu valve mari, subtiri si lipsite de dinti. Cat priveste termenul de oligodontie (oligos" - putin), acesta ar defini situatiile in care sunt prezenti doar putini dinti (2 pana la 6 dinti), daca ar fi sa-l acceptam asa cum este acceptat termenul de oligozaharide. Pentru situatiile in care lipsesc unul sau mai multi dinti, mai potrivit pare a fi termenul de hipodontie (,hypo" - sub, redus) fata de numarul dentar normal. Reterindu-ne doar la ultimii doi termeni, se impune sa subliniem ca desemneazi doua entititi patologice diferite: — oligodontia insemnand absenta unui numar mare de dinti si, in consecinta existenta unui num&r redus de dinti pe arcade, — hipodontia insemnand absenta unui numar redus de dinti, si ca atare prezenta mai multor dinti pe arcade. In acest context si pornind de la ideea ca, in orice exprimare este important si necesar a se opera cu termeni cu putere maxima de expresie si sens clar, consideram, fird a avea pretentia celei mai juste aprecieri, ca toate situatiile de minus in formula dentara (lipsa unuia sau a mai multor dinti, inclusiv lipsa dentara totala) pot fi exprimate mai corect prin termenul de agenezie dentara; prin agenezie (,a" - fara, ,,genesis" - nastere) intelegandu-se din punct de vedere medical, anomalia caracterizata prin nedezvoltarea sau dezvoltarea insuficient’ a unui fesut sau a unui organ in cursul perioadei embrionare. In acest sens agenezia dentara cand intereseazd toti mugurii dentari - agenezie dentara totala - defineste aceeasi situatie ca si anodontia, iar atunci cand intereseaza doar anumiti dinti - agenezie partiala dentara -detineste aceleagi situatii clinice ca gi hipodontia si oligodontia. in dorinta unui dialog cu limbaj de larg’: comunicare stiintifica gi profesionala, in lucrare vom folosi semantic, termenul generic de anodontie, ca fiind un termen deja incetatenit si asimilat in vorbirea si gandirea ortodontica, desi 17