4orii sint tugati sd-sj bdstreze Copie de pe Manuscrisele Manuscrisele, carfile, comunicdtile oficiale ale Epar- Riilor, revistele Periodice, abonamenteje $i orice fel de corespondenta Privitoare iq revistd se trimit be adresa; Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxd, In- trarea Patriarhiei nr. 9, sectorul V, Bucuresti, cont. 49.8.01.000 — Banca Nafionaig aR. Romania, Filiala sectorului V, cy menfiunea : peniry «Studij Teologice», revista Institutelor Teologice din Patriarhia Roméné.- calitatile si viafa tuturor si fiecare reflect calitafile si viafa_intregului. - P Prof. Dumitru:Staniloae RUGACIUNILE PENTRU ALTII $1 SOBORNICITATEA BISERICH + ~, ”-RUGACIUNILE PENTRU VII Sobornicitatea e opusul singuratatii ; e unirea interioara a membrilor Bisericii intr-un intreg, ceea ce are ca urmare ca in intreg se reflecta Sobornicitatea isi are o analogie in raportul dintre organismul in a cdrui unitate se armonizeaza totalitatea celulelor componente cu viata lor si dintre celulele care reflecta fiecare in parte calitélile specifice ale orga- nismului ca intreg. Fiecare paste componenta se explica si exista prin intreg si intregul se sustine prin legdiura tainicad ce le uneste pe toate. Leg&tura aceasta este mai mult decit un asentiment al partilor; totusi intregul nu e in afara partilor sau fara parti. Sobornicitatea nu se manifestd numai in sustinerea comund a cre- dintei, a cultului si a organizarii Bisericii, ci sustine si reprezinta insdsi viata Bisericii si a fiecaérui membru al ei. Ea e opera iubirii neintrerupte ce domneste in Biserica si al carui izvor ultim este Hristos cu Duhul Sfint care iradiazé din El. Jar iubirea are forme de dialog, de comunicare intre persoane. Sobor- nicitatea se manifesta deci ca o comunicare intre persoane. Chiar cind © persoana e singurad in aparenta, ea este intr-o comunicare cu altele, prin raspunderea ce-o traieste pentru acelea, prin preocuparéa de ele, prin vointa de a le ajuta intr-un fel sau altul. Iar acelea se folosesc de preocuparea respectivei persoane de ele, chiar dacé nu au o cunostin{a despre aceasta. In comunicarea aceasta un ro! important fl are rugdciunea fiecdrei ersoane pentru _celelalte, Persoana care se roagad este in dialog, in comunicare cu cea pentru care se roaga, este in exercifiul unei raspun- deri pentru aceea. Cind doud persoane se roagé una pentru alta, amin- doua se afla in exercitiul raspunderii uneia pentru alta. lar raspunderea eo forma a iubirii intre persoanele care av lipsa una de alta. Cind numai una din persoane se roagd pentru alta, ultima nu se afla in acest exer- citiu al rdéspunderii si nu sesizeazi in mod constient exercitiul réspun- ’ derii celeilalte pentru ea. Dar pind la urma are un folos din rugaciunea _ PG, XCV, 247~278, . - celei dintii. In orice caz, nu existé rugdciune fara raspundere, iar in raéspundere © persoand experiazd leg&tura in care se aflA cu cealalta, iégatura care nu depinde nici de vointa sa, nici de vointa celeilalte, ci de-structura dialogicé imprimata in fiecare persoan&, iar in Bisericd ‘ . ‘ Comentariu pe marginea scrierii Sfintului loan Damaschin, De iis qui in fide dormierunt,Pr.. Prof. DUMITRU. STANILOAE side Duhul lui Hristos care. intareste: aceast&. legdturd. dialogica intre persoaneh : - , Dar nu numai in rugdciune vine la expresie legafura dialogicd intre- pefsoane, sau. réspunderea uneia’ pentru alta, ci si tn fapta uneia in favorul celeilalte, Oamenii in starea lor naturala simt si ei cd prin faptele lot de intrajutorare: implinesc’ obligatiile unor raspunderi ale. unui. pentru altul, raspunderi mai presus de voia lor. Dar membrii Bisericii stiu cé réspunderea aceasta este pusdé asupra lor de Dumnezeu si c& de” €a se achité nu numai prin fapte, ci si prin rugaciune; et mai stiu c& fara exercitiul acestei raspunderi se prabusesc intr-un fel de existent& golita de confinut si de putere, intr-o existen{a a cosmarului, a nepu- tinfei. In acest fel de existenfé de umbra chinuité cade nu numai cel neajutat de celalalt, dar si cel ce nu ajuté. Caci cel ce nu rémine in legdtura dialogului cu celalalt, prin réspunsul la apelul lui, cade el insusi in golu) singuratatii, adic& al unei existenfe fantasmagorice, de cosmar. Din viata Sfintului Pahomie se spune ca odata el a visat cd membrii uneia din minastirile conduse de el se aflau intr-o pesterd, legafi intre ei intr-un sir, prin faptul ca fiecare finea de mina pe altul si tot sirul, avind in frunte pe staret, inainta spre o deschizaturaé in care se vedea lumina de afara. Alti oameni alergau continuu de colo pina colo, prim intunericul pesterii, ascultind cind de un glas, cind de altul, care striga : «aici e Jumina!» Alte siruri mai mici se invirteau continuu in jurul unei coloane, fara sa inainteze spre lumina de afara. . __ hnaginea se potriveste legaturii sobornicesti dintre membrii Bisericii in general, Ei se sustin unii pe altii, avind tn frunte pe preofii si ierarhii Bisericii, toti impreuna inaintind spre lumina imparatiei vesnice, avind incé de pe pémint o oarecare arvuna a ei. {ndaté ce unul se rupe din lant si rémine de unul singur, sav se incadreaz& intr-ur grup mic ce se misca in jurul vreunei cdpetenii de caracter personal, rataceste Intr-un intuneric fra iesire, intr-o nefntelegere a sensului existentei si al scopului ei. _. Cine sustine pe alfii, se sustine pe sine prin cei pe care-i sustine; cine da putere, primeste putere. Sfintul Ioan Damaschin spune : «Precum: cel ce voieste sa unga cu mir sau cu alt untdelemn pe un bolnav se impartaseste intii el de ungere si apoi unge pe cel bolnav, tot asa cel ce lucreazi pentru mintuirea aproapelui, intii se foloseste pe sine st apoi pe aproapeles 2, . Se poate spune c& fapta prin care cineva ajuté si susfine pe alfit e prilejul sau mijlocul prin care Dumnezeu il sustine si-l ajuta pe eI insusi; e efortul care, mobilizind energiile cuiva, e semnul prezentei energiei divine, comunicata spre folosul celui ce face acest efort si spre al celui fn favorul caruia il face. Cine vrea si fac& efortul in folosul 1. Sf. Ciril din Alexandria. Dialogi de S$. Trinitate;1, P.G., LXXV, 696 D—697 A: «Prefacerea: naturli noastre divizafe si egoiste Im natura Bisericil, adic’ reunirea persoanef noastre umane cu Hristos si cu semenul nosttu in natora cea una a Bisericit devine unul din temeiurile pentru ru- Baclunea noastrd pentru toti oamenil si in special pentru deccdali, a credinfei noastre tn valoa- rea rugdciunilor sfintilor si a botezulus copiilor pentra credinta p&rintilor spirituali (a nasilor)>— 2. Sfintul loan Damaschin, De tis gui in fide dormierunt, P.G. XCV, 269. D. wo.