ainteln ‘ STMOIL — TROLOGICG QW REVISTA INSTITUTELOR TEOLOGICE DIN PATRIARHIA ROMANA SERIA A II-A, ANUL XXXIX, Nr. 5, SEPTEMBRIE—OCTOMRRIE 1987 BUCURESTI:ARTICOLE $1 STUDI TEXTE DIN VECHIUL TESTAMENT GRESIT INTERPRETATE Diac. prof. EMILIAN CORNITESCU Prima parte a Sf. Scripturi cuprinde cele 39 c&rti canonice, scrise sub inspirajia Sfintuli Duh pe o perioada de aproape 8 secole, ince- pind cu Pentateuhul lui Moise (sec. XIII idHr.) si incheind cu profetia lui Maleahi (sec. V i.d.Hr.). Aceste carfi formeaza canonul Vechiului Testament si ele sint de origine divina, intrucit aghiografii exprima in cuvinte omenesti revelatia dumnezeiasca facut oamenilor prin patri- arhi, Moise, dreptii si tofi procrocii Vechiului Testament, iar cind a venit «plinirea vremii» (Gal. 4, 4), prin insusi Fiul lui Dumnezeu (Ioan 1, 17). Cuprinsul lor religios-moral are in vedere istoria imintuirii nea- mului omenesc de sub osinda pacatului stramosesc. Mintuirea a fost pregatité, in mod special, prin alegerea poporului lui Israel, cu care Dumnezeu va incheia la muntele Sinai un Legamint si-i va da Legea, aceasta izbavire realizindu-se in Noul Testament, prin intruparea Fiului lui Dumnezeu. Despre necesitatea incheierii Noului Legdmint profeteste, cu 7? secole inainte de venirea Mintuitorului Hristos, proorocul Ieremia (31, 31—34) si acest adevar il subliniazd cu multa claritate Apostolul Neamurilor cind spune cé Legea Vechiului Testament a fost doar célauza spre Hristos (Gal. 3, 24), toate prescriptiile ei fiind numai «umbra bunurilor viitoare, iar nu insusi chipul lucrurilor» (Evrei 10, 1). in lumina inv&faturii Bisericii Ortodoxe serierile Vechiului Testa- ment ca si cele ale Noului Testament formeaza colectia carfilor sfinte scrise sub inspiratia Sfintului Duh (II Tim. 3, 16) si ele urmaresc ace- lasi scop — mintuirea omenirii de sub robia pacatului. Intre cele doua Testamente exist o legdtura organica, indisolubila, deoarece toate profetiile vechitestamentare despre Mesia s-au_implinit in persoana Mintuitorudui Hristos Care a scos m evidentaé astfel auto- ritatea si valoarea Vechiului Testament: «sd nu socotifi cd am venit sd stric Legea sau proorocii ; n-am venit sd stric, ci sd plinesc» (Matei 5, 17). In activitatea Sa publica de trei ani si jumatate, Dumnezeu-Fiul prin cuvintele Lege, Scriptura, Scripturi, Moise, prooroci, face nenuma- rate referiri la texte din carfile sfinte st dumnezeiesti ale Vechiului Testament, exemplul Su fiind urmat de aghiografii Noului Testament si de Sfinjii Parinti. Acest lucru dovedeste pe deplin unitatea si ar- monia dintre cele doua Testamente al caror canon a fost fixat de Bise- rica in sec. IV si cei ce recunosc acest raport firesc intre cele doud pari ale Sf. Scripturi nu vor ajunge niciodatd sé minimalizeze sau sd exagereze valoarea prescriptiilor sau a institutiilor vechitestamentare pentru crestinf,8 Diac. Prof. EMILIAN CORNITESCU afia Sfintului Duh, carfile Sf. Scripturi repre. } zinta dreptarul religios-moral al crestinilor sau cuvintul lu) Dumnezey pe care trebuie sa-1 cunoasca $i sé-] respecte tofi membrii Bisericii (cle. rici si mireni). Acest dreptar spiritual a fost incredintat Biserici\ prin apostolii, episcopii si preofii ei, asa cum ne. invata Mintuitorul Histos dupa Invierea Sa din morti ‘cind trimite pe Sf. Apostoli la propovaduire (Matei 28, 19—20; Marcu 16, 1516). Cu alte cuvinte, nu oricine are putere de a invaja, explica $1 propovédui Cuvintul lui Dumnezeu in Prard de cei rinduiti pentru aceasta slujba —, adic& cei ce au primit faina preotiei. Dac in Vechiul Testament invafatorii- si tilcuitorii Legii divine au fost preotii leviti (Maleahi 2, 7), la fel in Noul Testament pro- povaduirea Cuvintul i numai Sf. Apostoli si urmasii acestora. In acest context sint pilduitoare cuvintele Sf. Apostol Pavel care zice : «Cum vor propovddui, dacd nu sint trimisi?» (Rom. 10, 15). ‘Acelasi lucru il remarca si Sf. Apostol Petru cind arataé ca nu oricine are putere sa priceapa si sé tilcuiascé Scripturile gi cel 6® idher’ acest atau fac altceva decit s& rastélmaceascé mesajul dummezeiesc spre a lor pierzare (II Petru 3, 16). : ee ‘Asadar, dip& cuvintul Sfintei Scripturi, propovéduitori sf tilcui- torii Siovavati ai Cuvintului dumnezeiesc sint numai preotii, Bisericii torn gi ce au mandat si poruncd de la Mintuitorul Hristos sa réspin- Stuscd in toaté lumea adevarurile dumnezeiesti. Cei ce nejustificat isi fevendicd acest drept invocind in folosul conceptiei lor eronate texte Scripturistice (Matei 11, 25; Luca 10, 21; I Ioan 2, 20, 27), nu fac altceva decit sé réstalmaceasca Cuvintul dumnezeiesc si sd denatureze invatatura si practica tradifionala a Bisericii. Unele din textele scrip- turistice gresit interpretate sint si cele din Vechiul Testament, pe care cei rat&citi de la dreapta credinj le aduc impotriva doctrinei ortodoxe despre Sf. Tradifie, Sfinta Scriptura, Sfintele Taine, preacinstirea Maicii Domnului, cinstirea Sfintei Cruci, a ingerilor, a sfintilor, a sf, icoane, a sf, moaste, serbarea duminicii in locul simbetei, rugaciunile pentru cei morti, postul si jurémintul. Fiind scrise sub inspir { | 1, Sfinta Tradilie ; Revelatia supranaturala s-a transmis si pastrat mai dezvoltat in St Tradifie sau invajétura data de Dumnezeu prin viu grai Bisericii si mai concis in Sfinta Scriptur’, firé a fi vorba de doua izvoare autonome ale descoperirii dumnezeiesti,»ci de doua cai de transmitere gi de pas- trare ale acesteia, Din textele scripturistice (Matei_28, 20 ; Efes. 3, 3 elc remit existenja, necesitatea si obligativitatea prezentei Sf. Tradifii alituri de Sf. Scriptura. Nici nul din ele nu vine in sprijinul acelora | care, nefinind seaa de exigentele Ermineuticii gi xogezei biblice, $o- cotese ta Sf, Traditie cuprinde niste datini omenesti si nefolositoare credincivsului in dobindirea mintuirii, Dupa acestia, singura maraetde eredinta psielnaa! St. Seriplura {sola Sexiitura) si tn sprijinal srita- va texte din Vechiul Testament (Deut. i Ps, 118, 5—6, 33, 113 ; Isaia 29, ri itorii Bete ene lurstice ignord| adevirul c& SE. Tradilie doline o ceheoee encarta : aloare egalaé cu ced