ÐÏࡱá>þÿ ìïþÿÿÿÞßàáâãäåæçèéêëÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿ

bjbjÄÛÄÛ ·@
¦±¦±2íÿÿÿÿÿÿ·ÒÒ,,,,,4ÿÿÿÿ````4 D`T0Ø Ø Ø Ø Ø ³!³!³!³IµIµIµIµIµIµI0U²âWµI
,³!³!³!³!³!µI,,Ø Ø ÛºS«D«D«D³!@,Ø ,Ø ³I«D³!³I«D«D«DØ ÿÿÿÿÀ¯S!FÐÿÿÿÿó9«D IÐS0T«DôXó9 ô X«DôX,«D
ò: Aceas novela este despre Baal HaSulam, unul dintre cei mai mari cabali_ti al tuturor
timpurilor.
Baal HaSulam a urcat toate cele 125 trepte ale dobândirii spirituale.
El a obcinut o conexiune complet, cu puterea care guverneaz lumea.
A trit în secolul 20 _i a prevzut tot ceea ce s-a întâmplat.
^i-a dorit cu pasiune s salveze omenirea de la dezastrele _i calamitcile viitoare.

Acesta este motivul pentru care ne-a scris nou o interpretare complet a crcii Zohar.

Putem observ acciunile unui cabalist, dar ne este practic imposibil s -i penetrm l umea i 
nterioar.

A ceast povestire este o încercare de a încelege omul interior _i de a  arat c nu e xist n ici un
miracol în afar de acela al unei persoane care se transform.

































Lui Michael Laitman, Dascalul generaciei noastre.












 































Var_ovia  sfâr_itul secolului 19  noapte.
O lampa stardala lturalnic ilumineaz slab strada prsit.
Vântul adie, împr_tiind ploaia de-a lungul strzilor pustii.
De undeva se aude brusc strigtul unui brbat, urmat de îndat de vocea unei femei:

 -Simcha! S-a întâmplat ceva?

Ploaia se r evars peste o cldire cu dou etaje. La una din ferestrele de la ultimul etaj
, se vede o  lumina difuza din interior.

Vocea u nei f emei: 
                             Nu m speria! Despre ce ai visat?

Vocea lui Simcha:  
                            Vei na_te un fiu.

Vocea unei femei:
                             Ai visat despre fiul nostru?! Spune!

             Camera. Noapte. O carte deschis st pe mas.

Vocea lui Simcha:
                             ^ase litere au ie_it din aceast carte, _i au format un c
uvânt.

Vocea unei femei (epuizat):
Totul se întâmpl deoarece cinem aceast carte în cas noastr. Rabinul Feldman ci-a cerut s o du
poci de departe... cât de departe poci...
 
Mâna unei femei se î ntinde d up carte, dar este atins de mâna unui brbat oprind-o înainte de a
atinge cartea.

V ocea lui Simcha: 
                           C reatorul va da mâna cu acest biat.

De îndat ce termin de rostit aceste cuvinte, se aude o izbitur puternic în geam.
femeia este cea care url acum.
O pasre alb se odihne_te pe pervazul ferestrei.
Î_i ia zborul, plute_te deasupra unei bnci, _i dispare în întunericul nopcii.

U n brbat îmbrcat cu o haina neagr, _ede afar pe banc în ploaia torencial. Ap _iroie_te de p e
rect pe cartea pe care o cine deschis în mâinile sale.
Brbatul î_i ridic privirea, uitându-se ctre fereastr de la etajul doi. 
Brbatul arat exact a_a cum va arat Baal HaSulam, ani mai târziu.
--------------
I magine
- -------------
* ** 
În 5 septembrie 1886 un fiu se na_te în familia lui Simcha Halevi Ashlag. Mâna unei fem
ei ridic un biecel micuc _i zbârcit. Biecelul plânge în lini_te, c un suspin; se opre_te, d ev

Vocea unei femei: 
  U it-te la el. Nu plânge. Scutur-l!

Pereci albi învolburaci... tavan alb... ferestre... fee neclare ale unor femei.

Vocea u nei femei: 
  L a ce te uici?! La ce se uit? Ce vede pe acel perete?
Vocea c elei de-a dou femei (lini_tit): 
  Sau poate dincolo de el?

Noul nscut st întins tcut în leagn, _i se uit pe tavan cu ochi încelepci de adult.

O sinagog  ziua.
R abinul Feldman se apleac deasupra copilului.
Un cucit de circumcizii sclipe_te scurt în mâna s .
În urmtorul moment arunc preputul în nisip.
Se uit la copil nedumerit. Copila_ul nu plânge.
Rabinul Feldman îl ridic, _i-l înmâneaz tatlui, c oncluzând serviciile cu urmtoarele cuvinte:

 -...s fie cunoscut în Israel ca... (se uit spre Simcha)

Simcha:  Yehuda Leib.

Rabinul F elman:
  Y ehuda Leib, fiul lui Halevi Ashlag (_i adaug)  copilul care nu plâng
e.

***

Familia Ashlag acas. Dimineac.
Yehuda, în vârst de trei ani _ede la mas.
Tatl sau îl privste de la distanc.
Degetele micuce ale lui Yehuda, se mi_c de-a lungul rândurilor unei c rci deschise.
se aude vocea lui Yehuda:

 - Aceste porci au un lact, _i o deschidere îngust în care s i ntroduci cheia. Se spune
 d espre acest secret:  La începuturi, Dumnezeu a creat... 

***

Yehuda _i tatl sau, merg în josul strzii.
Yehuda cine mâna tatlui sau.
Se aude vocea lui Yehuda, în timp ce se pierde în deprtare:

- Cheia este stpân a _ase porci; descuie _i încuie _ase porci.  La început Dumnezeu a  c reat
iul _i pmântul. 

Amândoi intr în sinagog, trecând pe lâng un rând lung de crci vechi. Se apropie de rabinul Fe
care îi mustreaza atent cu privirea.

Simcha:  Am nevoie de sfatul tu, onorabile rabin. Yehuda, poci merge s cauci pr
in crci.

Yehuda se îndreapt spre crci.
în timp ce se îndeprteaz, î_i aude tatl _optind:

  Suntem foarte îngrijoraci în privinca lui. Câte o dat avem impresia c este m
ai în vârst decât suntem noi.

Yehuda merge de-a lungul rafturilor cu crci, examinând copercile lor negre.
Privirea rabinului Feldman este acintit asupra lui.
Brusc Yehuda se opre_te în dreptul unei crci vechi _i zdrencuite.
Rabinul Feldman sare brusc în sus _i se grbe_te ctre biat, oprindu-se în spatele lui. El mur
mur:

  Cartea Zohar... Înceleg.

Se întoarce, _i vine rapid înapoi.
Se opre_te în apropierea unei ferestre _i-l strig pe Simcha.

Rabinul Feldman:
  Confirmi c ai Cartea Zohar acas?

Simcha (sub holbarea începtoare a rabinului Feldman):
  Da, o am, este un cadou de la socrul meu.

Rabinul Feldman:
  Tu suflet oropsit! Acunde-o, cât de departe poci.

Rabinul Feldman î_i lipe_te fac de fac lui Simcha _i _opte_te:

Vreau c fiul tu s fie un evreu, iar aceast carte îl va îndeprta de calea Torei. Nu încelege c
te scris acolo. Sau? Nu încelege, a_a-i?

Simcha: Simt c încelege.

Rabinul Feldman îl oche_te din nou pe Yehuda.
Yehuda se lupta s cin cartea grea deschis la primele pagini, în mânucele sale.
Cite_te silab cu silab, miscand  buzele:

  - Zilnic vocea apeleaz la întreag omenire.  Depinde de voi. Împrcici o parte
in ce-i al vostru, cu Creatorul... 

Rabinul Feldman:
  Nonsens. Dac adulcii nu se descurc cu ea, atunci ce poate încelege acest
copil? Ce vârst are?

 Simcha:Are trei ani.

Rabinul Feldman îl vede pe Yehuda rsfoind pagin _i-i aude vocea:

 - Este foc, ap _i aer, primele trei zile ale creaciei.

Rabinul Feldman ( suspin):
  A scunde cartea cât de rapid poci! Acum!

***

Familia Ashlag acas. Camera lui Yehuda.
Simcha, ccrat pe un scaun, împinge cartea în cel mai îndeprtat colc al raftului, pe cea mai î
ta polica.
Prive_te peste umr, sare de pe scaun, _i prse_te camera.

***

HEIDER. ( Heider, în ebraic camer, este o clasa mic a evreilor ortodoxi, similar _colii ele
mentare.) Dimineaca.
Shmuel, Dascalul, se plimb printre rândurile cu mese lungi, în spatele crora sunt a_ezaci 
elevii mici. Picoarele lor se blngne deasupra podelei, în timp ce privirea lor urmre_te bcul
ndicator al Dascalului.
Repetând monoton dup el, elevii recit un citat din porcia sptmânal de Tora.

 - Terah a trit _aptezeci de ani, _i a devenit tatl lui Abram, Nahor _i Haran. Ac
estea sunt  î nsemnrile generaciei lui Terah. Terah a devenit tatl lui Abram, Nahor 
_i Haran. Haran  a devenit tatl lui Lot...

Pe ascuns, Yehuda scoate un mr din buzunarul sau. Bcul indicator al profesorului love
_te de îndat mâna biatului.
Yehuda url, în timp ce mrul se rostogole_te pe podea.
Dascalul întinde bcul pân se apropie de buzele lui Yehuda.

Dascalul: G se_te puterea de a srut bcul care te love_te, Yehuda.

Yehuda se întoarce.

Dascalul (ferm):
  În acest caz Yehuda, trebuie s ceri Creatorului forc de a-l srut.

B cul insist în fac ochilor lui Yehuda.
Yehuda î_i pleac capul, dar Dascalul nu cedeaz.
Captul bcului atinge din nou buzele lui Yehuda.

Dascalul (insistând):
  D eci, f-o!

Yehuda se da btut.
E l srut bcul indicator, care pe loc dispare, zburând pe deasupra capetelor celorlalci copi
i.
Dascalul se îndeprteaz.
Copii recit monoton:

 - Terah a trit _aptezeci de ani, _i a devenit tatl lui Abram, Nahor _i Haran...

Prietenul lui Yehuda, Yankele, _ede alturi de el. ( le este un sufix folosit c alintar
e sau îndrgire)
D e îndat ce Dascalul le-a întors spatele copiilor, Yankele se apleac, ridic mrul, _i-l pune î
poi în buzunarul lui Yehuda.

***

Var_ovia. C artierul evreiesc. Yehuda _ i Yankele coboar strad, mucand pe rând din mr.
Yehuda îl t rage pe Yankele dup colc, n imerind dup câciva pa_i, la intrarea unui magazin str
aniu.
Crci se-n

 iruiesc din podea pân în tavan, în magazinul slab iluminat.
Yehuda se afund în el, trece pe lâng un btrân care doarme rezemat de perete, _i se a_eaz la o
s imens de lemn,  în fac unui teanc de crci.
Rsfoie_te paginile, ca dac le-ar fotografia.
Yankele îl prive_te cu un amestec de veneracie _i team.

Yankele:  D umnezeu ci-a dat asemenea puteri Yehuda.

Teancul de crci din fac lui Yehuda dispare rapid. Rmâne una singur.

 -Nu _tiu cine mi le-a dat, murmur Yehuda.

Yankele:  C reatorul î_i dore_te s devii un mare rabin, c s-i poci învac _i pe ceilalci.
Yehuda (lsând jos cartea):
  Ce trebuie s-i învc?
Yankele: S-L iubim pe Dumnezeu, s-I respectm poruncile, s ne rugm din toat inima, _i s
evenim evrei cuviincio_i.
Yehuda: C ine ci-a spus toate astea?
Yankele: Este scris în toate crcile noastre.
Yehuda (iritat): Nu _tiu. Nu _tiu ce este scris în aceste crci!

O voce btrân _i rgu_it se aude din spatele lui Yehuda.

 -Btrânul Solomon v-a pregtit o zestre bun.

Btrânul Solomon se apropie de copii, taraindu-_i picioarele în papucii lui de cas ponosici
.

S olomon (admirativ):   Ce, deja le-ai citit pe toate?
Yehuda: S olomon, unde este...
Solomon (deschizându-_i bracele):
  Btrânul Solomon nu are aceast carte. Solomon a cutat peste tot; a cutat în l
ocuri  unde nu a mai cutat vre-o dat.

Indic cu degetul în sus.

Acolo sus, pe cea mai _ubred polica, a gsit scrisorile lui Ramak (Ramak  Rav Moshe Kor
dovero (1522  1570) un mare cabalist. El a trit _i a predat în Safed (un ora_ cabalist
din nordul Israelului) Titlul de Rav, contrar rabinului va fi folosit de-a lung
ul crcii, indicând faptul c cineva nu este doar rabin, dar _i cabalist).
Iar dincolo, (se întoarce brusc) în colcul pianjenului, la gsit pe faimosul Ramchal (Ramc
hal  Rav Moshe Chaim Luzatto (1707  1747) un mare cabalist. A trit _i a predat în Ita
lia _i Olanda).

S olomon se opre_te în fac lui Yehuda, desfacandu-_i bracele.

 -Dar nu a putut gsi Zoharul nicieri.

Solomon se întoarce brusc, _i începe s mearg de-a lungul rafturilor, aparent vorbind sing
ur.

 -Dar a fost aici, pot jur! Btrânul Berele i-a adus-o lui Solomon.

Se a_eaz la mas, _i love_te cu mâna în ea.

 -Berele i-a spus lui Solomon:  Pstreaz aceast carte pentru micul Yehudale.

Vocea lui Solomon devine mai delicat.

 -Deci unde este, te întreb Solomon, prostnac btrân?!

Solomon d evine t cut.
Yankele s e uit î napoi.
Btrânul d oarme p e locul sau.

Yehuda este cufundat î n carte.
totul dispare în fac s .

Yankele:  ^ i eu îmi fac tot felul de gânduri despre Dumnezeu Yehuda. ^i eu am o 
opinie.

Y ehuda nu rspunde.

Y ankele continu: 
  S  nu crezi c nu exist _i alcii ca tine.

Yehuda tace.
Mintea lui e î n alt parte.
Yankele iese d in magazin.

***

Cartierul evreiesc. Ziua.
Dup doar câciva pa_i, Yankele aude vocea lui Simcha strigandu-l de pe cealalt parte a a 
strzii. 

Simcha:  Unde este Yehuda? ^tii unde este, Yankele?

Yankele mre_te pasul, prefcându-se c nu-l aude.
Simcha îl urmre_te, trecând strad.

 - Unde este Yehuda? întreab el.  Nu s-a întors de la _coal.
 -  Yehuda al tu st într-o librrie c u un btrân care mormie cu el însu_i, _i cite_te crc
e.  rspunde Yankele brusc _i nervos.

***

Librria.
O umbr apare deasupra lui Yehuda, care e adâncit într-o carte.

Vocea lui Simcha: 
  V ino Yehuda. Ajunge.

Yehuda î_i îndreapt privirea ctre tatl sau.

Simcha:  M ama t a _i cu m ine, ne îngrijorm în privinca biatului nostru!

V ocea lui Solomon se a ude din c olc:

 -Scute_te-l de grij t a prosteasc. Este în g rij Creatorului de mult timp deja.

S imcha înfa_c cu autoritate m âna lui Yehuda, _i-l s munce_te brusc. Pleac trecând pe lâng Solo
Pe furi_ Solomon se întinde s -i apuce hainele lui Y ehuda..._i-i srut mâna.

***

Heider. Razele s oarelui d e dimineac, par a dansa pe mese. Yehuda e înconjurat de o ce
at de copii. E l egat la o chi.

O voce de copil: Pagin nou, rândul treisprezece de sus.
 
Fr s ezite o clip, Yehuda recit din inima un text din Tora.

 - ^i Dumnezeu vzu c rutatea omului era mare pe pmânt...

Degetul unui copil se mi_c de-a lungur rândului în text.
Cineva rostete cu admiracie: 
  Da!

Rsfoiesc câteva pagini în fac, _i un alt copil continu:

 -Pagin cincisprezece, al trei-lea rând de jos.

Yehuda (numaidecât):
 - ^i au spus, venici, haideci s construim un ora_, _i un turn, al crui vârf s ajung p
rai.
Copii (venerandu-l): 
  U aaaauuu!

Brusc, Yankele ridic un ac lung, _i-l inplanta în carte  exact în litera kaf. Acul ptrund
e prin carte, pagin cu pagin.

Yankele:  D a-ci jos legtur de la ochi!

Yehuda da jos legtur de la ochi _i se uit la litera kaf.

Yankele:  D eci?

Y ehuda: S ameh.

Y ankele rasfioeste pagin.
Prin litera sameh trece gaur fcut înainte cu acul.

Un murmur admirativ:
  Corect.

Copii (în unison):
  U aaaauuu!

Yankele:  U rmtorul!

Yehuda: H et.

Yankele rsfoie_te urmtoarea pagin, _i toat lumea poate vedea: acul a ptruns prin litera  het.
 - Uaaaauu! Mai vrem! îndeamn copii.

Yankele: Urmtorul!

Yehuda: P eh.

 Rsfoie_te pagin urmtoare.
 Are dreptate. Este  peh.
Copii (urlând nestpânici):
  Uaaaauuu!

Yehuda continu:

 - Mem, Dalet, Aleph, Bet.

Brusc este auzit vocea Dascalului Shmuel.

 -Bine fcut, Yehuda!

Dascalul st în u, privind în jos ctre Yehuda.

Dascalul: M ulci Hassidim (Hassidim: adept evlavios) renumici _tiau Tora intra
tât de bine, încât le aprea în visele lor, cuvânt cu cuvânt, litera cu litera. Vei devenii un
mare Hasid Yehuda, dac reu_e_ti s-ci stpâne_ti  Eu-l tu puternic.

 Dascalul se apropie de Yehuda dându-i o palm u_oar dup cap.

 -Creatorul ne ghideaz pe acela_i drum, Yehuda. Într-o zi prime_ti bcul, în cealalat 
o  bomboan.

Dascalul scoate din b uzunar o bomboan pe bat, acoperit de firmituri de t abac, _i o da
lui Yehuda.
Ochii copiilor sunt a cintici asupra acestui ospc, parânduli-se cel mai d elicios lucru d
in lume.

Dascalul: T ot ceea ce face El, este din cauza c ne iube_te.

Dascalul se uit la clasa:
Învcaci s-L iubici copii, _i veci vedea c Dumnezeul nostru va este întotdeauna alturi, indife
dac e_ti bun sau ru.

Y ehuda vede ochii celorlalci copii privindu-l cu invidie, _i pune bomboana pe mas, d
eparte de el.

D ascalul: N u, nu, nu, Yehuda. Mnânc-o. O merici. ^i toci ceilalci _i-au câ_tigat drept
ul de a te privi mâncând-o. Poate invidia lor îi va face s _tie Tora la fel de bine cum o
_tii _i tu.
Yehuda: D e ce s o _tim în felul acesta?
Dascalul: C e vrei s spui?
Yehuda: O  _tiu din inima, fiecare rând, fiecare cuvânt. ^i ce-i cu asta?
Dascalul: D eee-eci Yehuda, este ciudat s aud o astfel de întrebare din partea 
ta. 
 (Suspicios) O faci dinadins? Am impresia c vrei s-mi verifici cuno_tincele, Ye
huda? Nu o f.
Y ehuda (foarte clar)
 Eu chiar nu înceleg. De ce trebuie s _tiu aceast carte din inima?
Dascalul: C  s respecte legile _i poruncile, omul trebuie s le învece cu inima.
Yehuda: D e ce s le respecte?

Copii privesc ba s pre învctor, ba spre Yehuda, _i din nou de la Yehuda spre 
învctor. Le este t eam.

Dascalul (ferm):
Pentru a fi poporul ales (citeaz, ridicând bcul i ndicator d esupra capului):  Vei fi sub 
Mine un regat al preocilor, _i o naciune sfânta ( Exodul, 1 9:6). Îci aduci aminte?

Yehuda:  Da, îmi aduc.

 Yehuda este palid, dar nu-_i întoarce privirea de la învctor.

Dascalul: C e este ce nu încelegi Yehuda?

Yehuda ( lini_tit):
  N u înceleg de ce m-am nscut.

 Lini_te total. Dascalul Shmuel prive_te spre Yehuda.

Dascalul: T e-ai nscut c s respecci poruncile Dumnezeului Atotputernic.
Yehuda: D ar eu nu pricep cine este El? Ce este Dumnezeu?
Dascalul: N u-ci înceleg întrebarea.
Yehuda: N u L-am vzut nici o dat. Cum este El?
Dascalul: S trbunii ti, _i Moses L-au vzut, pe Muntele Sinai.

 Citeaz din nou, onduind bcul:

   Moses a urcat, împreun cu Aron, Nadav, _i Avihu, _i _aptezeci din btrânii l
ui Israel (Exodul, 24:1).  ^i au vzut pe Dumnezeul lui Israel (Exodul 24:10).

 Dascalul arat brusc cu degetul spre Yehuda:
 -Continu!

Y ehuda:   ^i l-au vzut pe Dumnezeu, _i au mâncat _i au but (Exodul, 24:11).
Dascalul:  Deci, _tii totul. Atunci de ce pui întrebri?!
Yehuda:  Eu nu _tiu nimic. Eu nu vreau s _tiu. Eu vreau...

 Rmâne tcut. Respiracia i se accelereaz.

Dascalul (nerbdtor):
  Deci?

Y ehuda: V reau s ...simt. Vreau s ...Îl întâlnesc. S-L vd!
Vreau s _tiu cine este El  Dumnezeul nostru. Dac El exist. Vreau s _tiu ce se afl în spatele
cestor cuvinte.

 D ascalul se uit la Yehuda cu gur cscat.
 Toci copii sunt uimici.

Dascalul (recapatandu-_i cu greu simcurile, aproape în _oapt):
  Eu cred Yehuda, c mai bine prse_ti clasa. (^i brusc începe s urle) Afar! Ie_i
far!

***

Var_ovia. O strad din cartierul evreiesc.
Yehuda merge de-a lungul strzii.
Nu observ vânztorii ambulanci întinzându-_i marfa nici pe btrânul cer_etor dormind într-o bal
e violonistul nebun cântând la o singur coarda.
Yehuda este cufundat în gândurile sale. Traverseaz strada, când aude brusc un cipat:

 -Hooo! Hooo!

Capul unui cal plute_te deasupra lui; faca ro_iatic a unui vizitiu apare în spatele lui
.

V izitiul:  E _ti stul de viac?!

Yehuda se întoarce speriat _i-o rupe la fug în josul strzii. Reclamele magazinelor strluces
c în treact. Ochii oamenilor îl urmresc. Ia colcul, ciocnindu-se de Yankele. Ambii cad jo
s. Fr a se ridica, Yankele îi _opte_te lui Yehuda:

 -Nu te du acas, c e Dascalul acolo.

Yehuda sare în picioare, Yankele îl urmeaz.
Yehuda încearc s-l ocoleasc.
Yankele îl înhac pe Yehuda de mânec bluzei:

  -^tiu un loc, nu departe de aici. Putem a_tepta acolo.

Yehuda se smulge, _i o ia spre cas.
Yankele fuge dup el.
Se uit împrejur _i _opte_te, apropiindu-se de Yehuda:

 -Nu exist nici un Dumnezeu, Yehuda, _i eu sunt de acord cu tine.

***

 Familia lui Ashlag, acas.
 Yehuda deschide u_a.
 Princii si, sed împreun cu Dascalul Shmuel în captul îndeprtat al camerei.

 Invataorul î_i onduieste mâinile.
 Mâinile i se opresc în mijlocul mi_crii, în momentul în care îl observ pe Yehuda.
 Yehuda trece pe lâng el în drum spre camera sa. Doar un zid subcire desparte ce
le  dou camere.
 Intrat în camera, se a_eaz pe patul sau _i aude cuvintele înbu_ite ale Dascalului:

-Da, pe tine te învinuiesc. Pe cine altcinva s învinuiesc?

Yehuda se întinde, _i î_i acoper capul cu o pern.
E lini_te acolo.
Se uit la o pan din pern, care se leagn în fac _i în spate, în ritmul respiraciei sale.
Aude pa_i u_ori.
Cineva se a_eaz pe pat lâng el. Mâna cuiva îndeprteaz pern de pe faca lui.
Yehuda î_i vede tatl, _i în apropierea lui e _i mama lui.
Tatl sau îl învele_te cu ptur.
Mama lui se apleac asupra lui _i-l srut.
Ochii lui Yehuda cer_esc cu disperare, atunci când _opte_te aprope inperceptibil:

 - Nu _tiu de ce triesc.

Tatl sau se uit la el îngrozit:

 -E_ti fiul nostru. A i d oar cinci ani, Yehuda! E_ti pentru t otdeauna fiul n
ostru mic _i iubit. Nimeni n u s e gânde_te la astfel de lucruri la v ârst ta!

Yehuda se ridic agitat, se apleac în fac ctre Simcha, _i _opte_te privindu-l direct în ochi.

 -Nu vreau s triesc.

Simcha îi arunc o p rivire sociei sale, care-_i acoper ingozita gur cu mâna. Simcha î_i întoar
rivirea ctre fiul s au.

 -Nu exist pcat mai mare, srmanul, srmanul meu copil. Nu este u_or s trim în lumea ace
t, în special pentru noi evreii. Dar a_a este lumea, pe care Creatorul ne-a  dat-o. C
opii au menirea de a fii fericici în lumea aceasta. (În agonie) De ce ci-a fost rpit copilri
a? De ce e_ti a_a de matur? De ce?!

 Mama lui, prse_te camera. Se aud suspinele ei înbu_ite.

Simcha: Vom m erge m âine la Rabinul F eldman, _i-i vei spune totul. Culc-te acuma. Dorm
i, _i nu te g ândi l a altceva decât l a Creator. El este întotdeauna cu tine.

 Simcha se ridic.
 U_a se închide în urm sa, _i d oar luna arunc o raz slab asupra pervazului ferestrei,
l mesei, _i a lenjeriei albe.
 Mâna lui Yehuda se odihne_te p e ptur.
 
 Yehuda observ crescenta rece a lunii, cercetând camera. Mai prive_te un timp,
  dup care î_i întoarce privirea ctre tavan.
 Tavanul este acoperit de stropi acumulaci de umezeal.
 Un punct negru iese în evidenc din mijlocul stropilor.

Yehuda (numrând stropii):
 -Unu, doi, trei, patru...

Î_i închide ochii.
 B rusc love_te peretele, gemând cu disperare.
 Zidul subcire se cutremur de la lovitur.
 Policele agcate deasupra patului se clatin, _i de p e ele se rostogole_te u _or o c
arte. Cartea cade spre Yehuda, cu paginile ei fluturând c o  pasre imens cu aripi a lbe.

 Cartea cade pe el cu încetinitorul, _ i-i acoper complet f aca.
 Se a_terne întunericul.
 Yehuda suspin u_urat. I se lumineaz b ucuros faca, prima d at, dup mult timp. Auzim 
doar respiracia biatului.

 Fac lui Yehuda este sub carte.
 Vede literele foarte apropiate.
 Nu le poate focaliza bine, _i par enorme.

 Yehuda r idic cu grije cartea.
 O cine c u bracele întinse.
 Buzele i  se mi_c, _i-l auzim _optind:

 - ...^i El a spus:  ^i pentru cei ce vor s ajung pân la Mine, s fie primele porci în
spre Mine. Cine trece de aceste porci, intr... 

 Biatul cite_te.
 Întunericul nopcii este gonit de razele de lumina, din afara ferestrei.

***

 Dis de dimineac.
 Mturtorii de strzi, curat strzile.
 O lumânare st aprins la fereastr de la al doi-lea etaj al casei vechi.
 Este lumânarea din camera lui Yehuda.
 Sunetele diminecii ptrund în camer: scârtâitul unui crucior, strigtul  v izitiului, f
tul maturilor pe pavaj.
 Dar Yehuda nu le aude.
 ^ede pe pat, citind avid cartea.
 U_a se deschide, _i tatl sau intr în camera.

 Yehuda î_i ridic u_or privirea. Este tcut.

 Simcha se a_eaz lâng f iul s au _i-l îmbrci_eaz.
 El vede numele crcii c are s t itinsa pe genunchii fiului sau.

Simcha:  Deci ai gsit-o?

Yehuda: D a.

S imcha: A i  citit-o?

Yehuda: D a.

S imcha: Î n  întregime?

Yehuda: D a.

S imcha: ^ i  încelegi ceva?

Yehuda:     Înceleg c concine totul.

 Tatl sau î_i arunc privirea spre carte, dup aceea înapoi la Yehuda. Suspin.

 -Am auzit c poci inebunii dac o cite_ti, _i c nu o poci citii pân nu te-ai umplut d e
lepciunea sfintei Tora, _i c nu te poci apropia de ea pân nu împline_ti patruzeci de ani. O 
amenii spun o groaz de lucruri. Eu nu am încercat nici o dat s o citesc. Tu ai citit-o _i
chiar ai înceles câte ceva. Ai deschis-o când aveai trei ani. Mi-a fost poruncit s o asc
und, _i a_a am fcut. Dar ai gsit-o din nou. Pi, presupun c este a_a cum trebuie s fie.

***

 Dimineaca. Sinagog.
 Simcha _i Yehuda stau în faca rabinului Feldman.

Rabinul F eldman: 
  D eci ai gsit-o, în cele din urm, _i chiar ai înceles câte ceva?

Yehuda: A  czut pe m ine, de pe polica de sus. Am citit-o _i am înceles doar c este cartea 
mea. A fost scris p entru mine.

 Rabinul Feldman se holbeaz la Yehuda îndelung. Face un gest ctre dou scaune goal
e de lâng mas lui.
 Y ehuda se a_eaz lâng rabinul Feldman; Simcha se a_eaz în spatele lui.

R abinul Feldman:
  Vreau s-ci spun Simcha, c exist oameni pe care nu-i poci opri cu forca. ^i
nici  nu poci ascunde nimic fac de ei. Se spune c ace_ti oameni au un  Punct în inima. (
Punctul din inima este un gol special, _i o lipsa de satisfaccie, care apare  î n
inima unei persoane, care constrânge acea persoan s caute rspunsuri la  întrebrile c
u privire la sensul viecii. Astfel conduce Creatorul pe cineva spre El.) Creatoru
l îi trateaz pe ace_ti oameni într-un fel aparte. ^i ei au o atitudine diferit fac de Creator
.

 R abinul Feldman î_i mut privirea ctre Yehuda.

Rabinul Feldman:  
                         Cum se nasc e i î n lumea aceasta, _i cum aceast mreac carte îi gse_te
este dincolo de posibilitatea noastr d e a  încelege.

 Rabinul Feldman, este czut pe gânduri. Privirea lui pierdut rtce_te undeva în spatele
lui Yehuda _i Simcha.
 
Rabinul Feldman: 
  Am vzut doar un singur astfel de om, în viaca mea. Numele lui a fost 
  M enachem Mendel de Kotzk. (Rabinul Menachem Mendel de Kotzk (178
8- 1859), un mare cabalist, care a format unul dintre cele mai renumite gru
puri de cabala.)

 Rabinul Felman da din cap. Brusc i se umezesc ochii, iar vocea lui e pli
n de nzuinca:

  - Un cu adevrat mare suflet ardea în interiorul lui. A tins spre a-L 
atinge pe Creator, lepadandu-se de tot ce i-a stat în cale. ^i de oricine. Discipol
ii lui l-au  însocit de-a lungul drumului, neputincio_i de a rezist chemrii lui apstoare.
     N u a avut mil nici pentru el, nici pentru ei. L-a 
dorit doar pe Creator.

 Yehuda se uit la rabinul Feldman cu pasiune.
 Rabinul Feldman da din cap:

Rabinul Feldman: 
  Nu Yehuda, nu mai este printre n oi. Oamenii spun c nu _i-a m ai prsit ca
mera în ultimii 20 de ani ai viecii. Nimeni nu _ tie ce se întâmpl acolo. A m urit fr a mai spu
e un cuvânt, nici mcar studencilor lui cei mai a propiaci.


 Rabinul Feldman devine tcut. Se uit la Yehuda, apoi la Simcha:

Rabinul Feldman: 
  Îl cunosc pe unul dintre ei.

 Yehuda se apleac nerbdtor.

Rabinul Feldman:  
  R elaxeaz-te Yehuda. Am îndoieli c te va lua. Este un om ciudat, iar cu
vântul meu nu are nici o important pentru el. Dar înainte de a decide noi ceva, vreau 
s-i aduc la cuno_tinc bietului tu tat, c alege o viac dificil pentru tine. Las-l pe tatl tu s
oi s decid.

 Y ehuda se uit struitor ctre tatl sau. Acesta se holbeaz la rabinul Feldman. Rabinu
l Feldman se ridic, _i merge în direccia crcilor. Se preface a caut ceva, dar trage cu coad o
chiului, observând tatl _i fiul.

 Simcha rmâne tcut pentru mult timp.
 _i Yehuda este tcut.
 Un minut, dou, trei, trec.


                        
              Într-un final ridic Simcha privirea ctre rabinul Feldman.

Simcha:  Cum se nume_te?

Rabinul Feldman: Baruh.

Simcha:  Cum îl putem gsii pe acest Baruh?

***

 Simcha _i Yehuda merg pe un drum îngust de car, de-a lungul unui câmp, l a margin
ea pdurii.
 Este primvar; psrile cânta pe cer.
 Strada duce ctre o localitate mic.
 Casele ei mrunte, cernite de apa ploii se întrezresc la distanc.

 O csuc singuratec se afl la marginea pdurii.
 Pare prsit. Sunt trase obloanele.
 Simcha se îndreapt spre u, bate, dar dinuntru nu vine nici un rspuns.
 S imcha da un tur în jurul casei, _i se întoarce la Yehuda.
 Yehuda se holbeaz cu ochii bulbucaci la obloane.
 Simcha se uit intencionat în acela_i loc, _i brusc vede prin crpturile o bloanelor, 
o pereche de ochi alba_trii _ireci urmrindu-l, studiindu-l îndeaproape.


 -------------
I magine
- -------------

 S imcha deschide gura, u _or d ezorientat; vrea s spun ceva, dar înainte de a apuc
a, vocea înalta _i picigiat a u nui s trin spune:

  - Vreau o duzin de ou, dou ro_ii, _i jumate de pâine. Se deschide u_a. Las-l 
pe micul evreu s între, _i tu rmâi acolo.

Simcha (indignat):
  N u, _i eu vin cu el.

Vocea:  Atunci nu intr nimeni. Întoarceci-va de unde aci venit!

 Yehuda strânge tare mâna tatlui sau, _i se uit la el ruagator.

Simcha (cu dubii):
  P i, cum s te... las s intrii singur acolo?

 Se cufund în tcere dup ce vede ochii lui Yehuda.
 Yehuda face un pas înainte, deschide u_a, _i dispare înuntru.          


Simcha se apropie de obloane, _i distinge prin crpturi o camera sordid, _i o mas mare nepr
elucrat, stand în mijlocul ei.
 Simcha îl vede pe Yehuda la mas, _i pe btrânul ciufulit Baruh, stând vis a vis de e
l.
 Simcha aude vocea picigiat a btrânului.

  -Nu crede pe nimeni. Încearc tu totul. Tot ceea ce ei numesc credinc, n
u are nici un sens.

 Simcha da din cap în agonie.

Baruh: bi-au spus c Creatorul exist. Nu o crede!

 Simcha încearc din rsputeri s priveasc prin crpturi în camera, iar ochii i s-e  u meze
cu lacrimi de dezndejde _i fric.

 Simcha îl vede pe Baruh aplecandu-se asupra lui Yehuda.

Baruh: Gse_te-L singur. Credinc este o _tiinc a inimii. Simte-L tu însci! Te-ai prins?

Yehuda: D a.

 S imcha î_i acoper urechile cu mâinile, se întoarce, _i pleac grbit din apropierea cas
i.

 În camera, Baruh se ridic, _i începe s-l încercuiasc pe Yehuda, oprindu-se brusc în f
i.

Baruh: Ai vzut vre-o dat un om transformându-se într-o pasre?

Yehuda: N u, nu am vzut.

Baruh: Crezi c se poate întâmpla?

Yehuda: N u, nu cred.

 Baruh: Nu crezi în miracole, ha? Foarte bine. Ai dreptate. Nu crede.

 Faca lui Baruh este foarte aproape de cea a lui Yehuda.
 Brusc, se rote_te rapid, se îndreapt spre perete, _i se opre_te.
 Yehuda îl urmre_te cu privirea concentrat.
 Vede umrul drept al lui Baruh cum începe s tremure ca dac ar avea frisoane.
 Se aude cum se rupe haina. În fac ochilor lui Yehuda, se rupe bluza zdrenturo
asa a btrânului în bucci. Brusc apare din ruptur o arip alb, care începe s fluture, ca dac ar
ridice pe Baruh în aer.

 Pe Yehuda îl trec fiorii. Abea respir, îngrozit.
 Dup aceea o a dou aripa erupe prin bluza, tremurând ca în agonie.
 Ambele aripi bat victorioase, agitînd aerul ca o rafal de vânt. Rafala rupe pânz
ele de pianjen de la colcurile camerei, _i ridic praful vechi de pe podea; o gleat goal zngne
deva.

Baruh se întoarce s-l înfrunte pe Yehuda.
 Uimit, Yehuda vede un cioc lung, acolo unde se aflase nasul, ochi ptrunztori
de  mrimea nasturilor, _i un smoc galben ro_u de pene rsrind în vârful capului.

 Fiori îl trec pe Yehuda pe spate.
 Vede picioarele lui Baruh transformându-se în picioare musculoase puternice 
a  unei psri mari. Pasrea Baruh scoate cipete, _i câ_ne_te pe lâng Yehuda spre fereastr
uit. Obloanele ferestrei se fac cndri.

 Yehuda vede cum o pasre mare alb evadeaz din c as, btând u_or din aripile  p uter
e, îndreptându-se spre soarele care apunea. Trecu în v itez pe lâng Simcha, care se p limba pe
câmp. Abea atingând vârfurile pomilor, pasrea Baruh z bura deasupra pdurii, înspre a pus.

 Yehuda nu poate mi_ca.

***

 Este haos în toat casa.
 În colc, un pianjen atârna d e un firicel de pânz.
 Totul se afla într-o tcere a bsolut.

 Brusc totul devine neclar în fac lui Yehuda, iar când reu_e_te s focalizeze din nou
, vede c el _i Baruh stau fac în fac.

Baruh:  Ai vzut?

Yehuda (_optind):
  D a, am vzut.

Baruh:  Acuma crezi?

Yehuda (încercând s înghit nodul din gât):
  D-da, cred.

Baruh:  În ce cerzi, (Baruh se apleac mai jos) acest nonsens?!
Yehuda (bâlbâind):
  D ar, eu...eu, am vzut...
Baruh:  Ce ai vzut?
Yehuda: O  pasre.
Baruh:  Ce pasre?
Yehuda: O  pasre... enorm.
Baruh:  Dar dac îci spun c nimic nu s-a întâmplat, evreu mic _i ntflec?
Yehuda: D ar eu... am vzut... cu ochii mei. Te-ai transformat într-o...
Baruh:  Dar ce faci da-ci spun c ceea ce ai vzut a fost o scamatorie?!
 Yehuda: O  scamatorie?!
Baruh:  Da! Un s implu hocus pocus! O scamatorie ieftin!
Yehuda: O  scamatorie?!
Baruh:  A fost s uficient c s te îndeprtez de Creator.


Mâinile lui Yehuda încep s tremure.

Baruh (ca dac nu ar observ starea lui):
  Ai fost slab. Ai fost doborât de o scamatorie ieftin, creia i-ai dat o
definicie mreac: Credinc.

 Acuma tremur buzele lui Yehuda.

  - Nu mai f nici o dat asta, ai auzit?!  Url B aruh brusc la el.  Recine! 
Trebuie s devii p uternic! ^i s încelegi  nu exist miracole î n lumea aceast! Toate miracolele
cestei lumi, nu s unt decât scamatorii ieftine!

 Baruh se reazm deasupra lui Yehuda.

  -Scamatorii! M-ai auzit?

 Fac lui Yehuda este î ncle_tat de fric.
 Ochii si îl privesc p e Baruh struitor.

 Subit, Baruh rmâne fr vlag, a_ezându-se slbit la mas.

 Se uit în ochii lui Yehuda.

  -^tiam multe astfel de scamatorii, - spuse el.  P uteam manipula o
amenii cum voiam eu. ^i am fcut-o. Acei ntângi erau hipnotizaci, _ i m urmau indiferent unde
-i indrumam. Am ajuns renumit. Am fcut avere.

 Face o p auz.
 Începe b rusc s vorbesc foarte clar, a_a încât Yehuda poate încelege orice  
cuvânt:

B aruh:  D ar c u c ât mai mult m afundm în aceast minciun, cu a tât mai mult   
descopeream u n a bis între mine _i Creator. M prsea. M auzi Y ehuda? M auzi?

Yehuda ( _optind):
  D a.

Baruh: Credinca este atunci când Creatorul ci se arat. ^i când cu adevrat Îl simci pe El, a_
cum m simci pe mine. bi se va arat doar atunci când încetezi s mai crezi în tot ceea ce e lip
it de sens: c un miracol se poate cu adevrat întâmpl aici, în aceast lume, pe acest pmânt. Nu
oate.

 Baruh se oprise din vorbit. Se balansa în scaunul lui _i-l privi pe Yehuda.

Baruh: De ce ai venit la mine? Pentru c viac e grea?
Yehuda: A m fost disperat.

Baruh: Cum a_a?
Yehuda: N u _tiam de ce triesc.
Baruh: Iar acum _tii?
Yehuda: D a, _tiu.
B aruh: Deci... Spune-mi. Ce este cea pentru care trie_ti?
Yehuda (cu îndoial):
  Eu vreau.. Eu vreau.. (se opre_te din vorbit)
 Baruh: Deci
Yehuda: E u vreau..
B aruh (pierzându-_i rbdarea):
  Deci, ce vrei?
Yehuda (expir): 
  V reau s-L întâlnesc.

 Baruh se opre_te din legnat _i întreab:

  -Ce?
Yehuda: V reau s-L întâlnesc.
Baruh (lini_tit): V rei s-L întâlne_ti?
Yehuda: D a.
B aruh (mai tare):
  P e El?
Yehuda: D a.
B aruh (cu disprec):
  Tu-u-u-u... vrei s întâlne_ti Regele Universului?
Yehuda (murmurând): 
  Da.
Baruh (nimicitor): 
  T u vierme amrât, tu-u-u-u... mai pictur de noroi, care crede în toate  
 gunoaiele lumii steia?!

 Faca lui Baruh se tranforma într-o grimas. Gur i se deschise c s   
soarb porcii mari de aer.

  -Tu vrei s-L întâlne_ti?! ^tii ce înseamn s-L întâlne_ti?! ^tii?!

 Y ehuda e tcut, ori din fric, ori din lipsa de cuvinte.

Baruh (_uierând):  
  Î nseamn s merici aceast întâlnire. Me-rici!

 Îl umile_te din nou pe Yehuda _i-i spune direct în fac:

  -^i ce înseamn s merici o astfel de întâlnire?! Cei mai mreci, cei mai încele
u dat gre_! Cei mai buni din cei buni! ^tii lucrul acesta?

 ^i fr a mai a_tepta un rspuns, da frâu liber mâniei:

-Cei mai mreci, cei mai încelepci... Aceia care au renuncat la viecile lor pentru aceast...
Nu i-a acceptat!

 B aruh devine brusc tcut.
 Vede din nou faca terifiat a lui Yehuda, _i mânucele lui ridicate ca în  
aprare.
 B aruh se ridic tcut, rezemându-se deasupra biatului.
 Un _oricel se agit în colc.
 E neobi_nuit de lini_te afar.

  -E_ti înspimânt?  întreab Baruh.

  -Da, rspunde Yehuda aproape imperceptibil.

  -Bun. Prima p orunca e  team. Dar nu trebuie s-ci fie team de mine. Cine 
sunt eu? Eu sunt un nimeni. T eme-te d e El!

 Baruh _ede _i î_i mut privirea de la Yehuda spre muchia jegoas a mesei   
din fac lui.
 Se forceaz s vorbeasc:

  -Ar trebui s-ci fie team, s nu-L dezamge_ti.

 Mâinile lui Baruh, înf_urate într-o pânz de vene umflate, se odihnesc lipsite de pute
re pe geunchii si. Suspin:

  -Nu-ci poci imagina câte dreptate ai, Yehuda. I-ai descoperit planul
. Mai m ult decât orice, El î_i dore_te ca noi toci s spunem exact ceea ce ai spus tu:  Vre
m     s Te întâlnim; nu putem tri fr Tine, _i spunând asta, s  fac t
le st î n putinc c s se întâmple!

 Prin crpturile obloanelor, poate fi vzut S imcha cum s e p limb înapoi ctre cas.
 S e apropie _i arunc o privire înuntru.
 Îl vede pe Yehuda _i Baruh stand pa_nici f ac-n fac, _ i s e a_eaz pe o stiv  
de lemne în fac ferestrei.
 Se leagn încet, ca în rugciune.
 Soarele apune în spatele pdurii.

 În interiorul casei, Baruh, tcut _i btrân, se apleac sub mas, _i scoate o  
carte veche cu copercile zdrencuite. O a_eaz pe mas, _i o acoper cu mâinile sale.

B aruh: Cuno_ti aceast carte?
Yehuda: E ste cartea Zohar.
Baruh: Ai citit-o?
Yehuda: D a, am citit-o.
Baruh: ^i ai înceles-o?
Yehuda: N u.
B aruh: Ai simcit-o?
Yehuda: D a, am simcit-o.
Baruh: Ce ai simcit?
Y ehuda: A m simcit cldur.
Baruh: Asta e bine... Cldur e foarte bine. Cartea Zohar, este cea mai mreac carte a  
umanitcii, chiar dac oamenii nu realizeaz aceasta. (Baruh este temperat _i maleabil acum
a. Vrea c Yehuda s-l aud _i s-l înceleag.) Toate crcile sfinte, au fost scrise de ctre cabali
uda. Cabali_tii triesc în lumea spiritual, în timp ce tu Yehuda, e_ti aici. Ei îci scriu cie
permanent personal, micule Yehuda, de acolo de sus. Acolo sus este Lumina, iar aic
i este întunericul. Ei îci descriu cie Yehuda, drumul spre Lumina.
  
 Baruh î_i apropie faca de faca lui Yehuda _i-i _opte_te tare:

  -Tânje_te s te apropii de El tot timpul. M auzi Yehuda? Realizeaz c dac nu ve
i reusii, nu exist nimic altceva pentru care s merite s trie_ti.

  Brusc Baruh î_i întinde mâinile _i roste_te tainic:

  - Al 2-lea secol. Iudeea este în subordine Român. C _i câinii, Romanii caut p
etutindeni, adulmecând fiecare cale, cutând prada pe fiecare ulic, oprind  toci trecto
rii.

***

 Subit, apare o imagine.
 Iudeea celeui de-al 2-lea secol. Romanii fug cu armurile lor cloncnind. Într
-o parte umbl prin pduri ridicând fiecare tufi_. Pe de alt parte împing doi evrei btrâni la z
, apasandu-le sulitele tot mai adânc în piele.

Vocea lui Baruh: 
  Ce caut câinii _tia? Îl vâneaz pe Rabinul Shimon Bar Yochai, (Shimon Bar Yoch
ai, numit _i Rashbi, a scris împreun cu nou studenci de-ai lui cartea Zohar.) primordial
 ul student al Rabinului Akiva. (Rabinul Akiva, Dascalul R abinului Shimon Bar Yoh
ai, _i cel mai mare încelept al timpurilor acelea.     I nventat
orul maximei:  Iube_te-ci aproapele c pe tine însci.

 Yehuda î l urmre_te captivat pe Baruh.
 Baruh, m arele actor, personific fiecare caracter al povestirii sale.

Baruh (schimbându-_i vocea):
  Rabinul Akiva a fost executat groaznic, fiind torturat public pân la
moarte. Acuma este rândul întâiului sau discipol, Rabinul Shimon. Exxxxx-ecutati-l! Ex
ecutaci-l în faca mulcimii!  url neghiobii.  Jupuici-l de viu ca s vad toat lumea cum marii
pci gem rugându-se la îndurare! M-a-a-a-arii lor încelepci!

Vocea lui Baruh: 
  Desigur! Cineva a spus Romanilor, c cel mai mrec nu este altul decât Ra
binul Shimon. C el, împreun cu marele sau fiu Elazar, submina autoritatea Roman. Câinii _tia
de romani, capete de tinichea, nu pot realiza cum doi sraci evrei pot rsturna marea 
creatur Roman, imperiul, forca! Ei nu înceleg, dar o simt!

 Calea se pierde în iarba adânc, dar brusc reapare în fac unei guri de   
pe_tera.

  -Dar fric lor e ste j ustificat. În acel moment, într-o pe_terâ strâmt _ i u med,
dul crii Israel, o mreac forc e ste d ezlncuit, împotriva a ce este _i va fi vre-o dat p e s upra
i.

 O lumânare arde în adâncul pe_terii, luminând cu greu feele brboase ale  
oamenilor _ezând în interiorul ei.
 Yehuda aude vocea lui Baruh:
  -Vezi pe_tera?
Yehuda: O  vd.
V ocea lui Baruh: 
  Este cineva în interior?
Yehuda: D a. Sunt zece brbaci. Îi vd.
Vocea lui Baruh: 
  Ce crezi c fac ei acolo?
Yehuda: S e ascund de romani.
Vocea lui Baruh: 
  Corect. ^i de ce fac asta?
Yehuda: N u _tiu.
Vocea lui Baruh: 
  Ei scriu marea carte Zohar, de aceea sunt acolo. (Vocea lui Baru
h este cald _i încreztoare.) Ei scriu cartea care descrie cum întreag lume, _i fiecare perso
an a ei, poate ie_ii din mizeria acestei lumi, din ura reciproc, _i s învece cum cu adevrat,
nu doar în scop propriu, cu adevrat s iubeasc, Yehuda.

 Baruh da din cap, _i încearc s animeze explicaciile cu gesturi.

  -Iube_te-ci vecinul, iube_te intreeeeeaaaaga lume, iube_te pe toat lum
ea  Iube_te! ^i s _tii Yehuda, c iubirea nu este doar un cuvânt. Iubirea, este a nu te gând
i la tine însci, ci doar la ceilalci! Este s nu trie_ti de dragul tu, ci de  dragul celorl
! Aceast este iubire.

 O chii lui Baruh sunt înflcraci; este fr suflu, de bucurie.

  -Încelegi Yehuda cât de sublim este? Este atât de înalt, fiule! Îmi face ca
pul s se învârt! Imagineaz-ci totul se întâmpl în secolul al doi-lea, când lumea era cufundat
oamenii erau seceraci de epidemii c firele de iarb. Erau timpurile când puterea, bunstare
a _i faima erau principalele valori ale omenirii. Totu_i, în acele timpuri putrede, 
zece oameni sfrijici _i înfometaci, scriau o carte despre dragoste, _i despre ce atins
eser. Ei scriau o carte despre conexiunea ta cu Creatorul, Yehuda.

 Baruh este în fac lui, dând din cap, uimit parc de propriile cuvinte:

  - Ce spui de asta fiule?!

 Yehuda tace. Ce ar putea cineva spune la a_a ceva?! Îl prive_te pe Baruh  
 a dmirativ, _i Baruh continu:

  - De ce le este acestor romani a_a de fric? E doar o carte, doar o c
arte despre  i ubire. Dar ei simceau Yehuda, simceau c o imens forc a fost pus în interior,
o forc capabil s  transforme mizerabila _i nedreapta lume cu totul.

 Baruh se apropie de Yehuda:

  -^i acuma rspunde-mi Yehuda. Cum poate aceast carte a vea asemenea put
ere?
Yehuda (tcut): Pentru c ei nu o scriu singuri.
Baruh (artând cu degetul care Yehuda):
  Exact!
Yehuda: E ste din cauza c... Creatorul scrie aceast carte împreun cu e i.

 Baruh îl prive_te pe Yehuda.
 Prin fereastr _i Simcha îl prive_te pe Yehuda.
 Baruh bombne:

  - Leccia s-a încheiat. Ia-l de aici.

***

 Un drum de car.
 Yehuda _i Simcha îl urmeaz de-a lungul unei pduri care se întinde p ân î n d eprtare.
 Simcha st aplecat asupra lui Yehuda, _i-l bombardeaz cu întrebri.
 Yehuda da rspunsuri concise, cufundat în gândurile sale.
 E frig.
 S imcha î_i scoate tunic neagr, _i acoper umerii subciri ai fiului s au c u e a.
 Yehuda nu opune rezistenc.
 Borurile hainei se târâie în urm lui pe ulic plin de mizerie.

 Ochii lui Baruh îi urmresc din spatele obloanelor.

 Yehuda î _i întoarce privirea, _i vede casa lui Baruh leganandu-se, lemnul ei v
echi, scârcind î n vânt.

***

 Familia Ashlag acas.

           Yehuda se odihne_te pe pat.
 Simcha îl acoper cu o ptur.
 De îndat ce u_a se închide în urm lui Simcha, Yehuda sare din pat, _i fuge  
desculc spre mas, _i ia cartea.
 U_a se mi_c, _i se deschide dintr-o dat.
 Simcha se afl în prag.
 Mama lui Yehuda î_i întinde gâtul în spatele lui.

Simcha:   Ne-am înceles c mergi la culcare, nu-i a_a Yehuda?

 Yehuda las cartea pe mas, _i se întoarce la pat, fr a rosti vre-un cuvânt.

 Simcha:   Mama ta _i cu mine, nu suportm s inebunesti.

 Yehuda închide ochii _i vede...

***

 Secolul al 2-lea. Iudeea.
 Pe_tera.
 Fac unui brbat este luminat de o l umânare.
 E greu de deslu_it vârst lui din c auza brbii.
 Dicteaz ceva unui alt brbat care e ste evident mult m tânr decât el.

Vocea lui Baruh:
  Rabinul Shimon dicta, _i rabinul Abba scria. Aceasta pentru c doar 
Rabinul Abba  p utea codific cuvintele Rabinului Shimon. Întrebi de ce o fcea. O fcea a
_a, pentru ca nici un om corupt s nu fie în stare s abuzeze de ea. Cartea concinea force 
imense. Extraordinare! ^i totu_i, de îndat, urmându-_i scopul, cartea a disprut pentru seco
le.

***

 Dimineac, în fac casei lui Baruh.
 Simcha _ede pe stiva de lemne de sub geam. P oate auzi tot c e se întâmpl în  
interiorul casei.

 C artea Zohar st întins pe mas, între Baruh _ i Yehuda.
 Yehuda _ede nemi_cat, cu gur întredeschis, a scultndu-l pe B aruh.

Baruh:  Este interesant pentru cine?

Yehuda:  Da, foarte.

Baruh:   Nu, acesta nu este cuvântul potrivit. Absolut deloc!  Interesant, ce fel d
e cuvânt mai e _i asta? (se autoimita.)  În-te-re-sant! este viac pentru tine,  Yehud
Uite Yehuda, e scris cum ar trebui s trie_ti. Cum tu Yehuda poci ajunge la Creator, s vi
la El _i s-I spui:  Eu Yehuda, am venit la Tine! ^i mreaca carte Zohar, m-a condus spre
Tine.

***

 Secolul al 10-lea. Un bazar oriental plin de culoare.
 Urletele picigiate ale vânztorilor din piac umplu aerul.
 Mulcimea mi_c alene prin piac.

Vocea lui Baruh:
  Cartea a disprut pentru secole. Oamenii au uitat c ea a existat vre-
o dat. A reaprut doar atunci când a fost o nevoie întradevr de ea.

***

 Brusc mulcimea din piac se desparte.
 Un biat desculc, gone_te prin piac.
 Gâfâind, un negustor url dup el, în timp ce-l urmre_te.
 bip, încercând s trag o gur de aer:

  -Oprici-l, oprici-l!

 Cineva îi pune piedic biatului, care se rostogole_te în praf.
 Negustorul sare pe el _i îl ridic.
 Foi de pergament cad de sub bluza biatului.

Vocea lui Baruh:
  Se întâmpl în secolul 10, în piac din Safed. Un biat vindea pagini din manusc
s negustorilor, care foloseau paginile c s inpacheteze condimentele pe care le vinde
au. Multe pagini s-au pierdut astfel, pân când un încelept a recunoscut în aceste pagini, c
el mai precios lucru de pe pmânt.

 Acas la Baruh.

Baruh: A_a este Yehuda, Cartea Zohar (ridic degetul) era folosit pentru a împacheta sm
ochine _i bomboane. (Cu entuziasm) Ha?! Un frumos exemplu al viecii umane, Yehuda:
superficial _i fcarnic, pân la capt. Frumusecea, tinuie_te goliciunea. Mizeria ascunde î ncel
unea, srcia mascheaz un suflet precios. Nu te las dus în eroare de frumusece Yehuda, _i n u te
las îndeprtat prin flatri. Caut sensul interior în spatele tuturor lucrurilor. Învac s t rie_

 Baruh nu-l las pe Yehuda s c ontempleze nici mcar o secund.
 Deschise cartea în fac lui Y ehuda.
 E zdrencuit, chiar rupt în c âteva locuri.

Baruh (tandru):  Mulci au încercat s-i rezolve misterul. Cei mai încelepci oameni din lum
e _i-au spart capul cu ea, pân când într-o zi, acu 400 de ani, s-a nscut un biat. Era cunoscu
t c sfântul ARI. (ARI, este un acronim la Eloki (Dumnezeiesc) Rabinul Itzhak (1534-1
572), s-a nscut ca Isaac Luria. S-a nscut în Ierusalim, s-a mutat în Egipt, dar a lucrat
_i predat în Safed, în ultimele 18 luni ale scurtei sale vieci. Este fondatorul Cabal
ei Lurianice, apropiinduse de cabala dintr-o perspectiv _tiincific. Ca _i la Rashbi, crcil
e nu au fost srise de el, ci de primul sau discipol, Rav Chaim Vital.)

 Baruh d evine tcut, _i-l fixeaz pe Yehuda cu privirea.
 Trece u n minut.
 Baruh c ontinu s-l priveasc tcut pe biat.

Yehuda: D e c e m prive_ti în felul asta?
Baruh: El  a  fost acela care întors totul pe dos. Acel biat.

***

 Secolul al 15-lea. O veche sinagog din Cairo, Egipt.
 un biat de 15 ani, îmbrcat cu o sutan alb, se roag.
 Alci zece oameni î_i spun rugciunea în interior.
 Unul dintre ei, un btrân ciudat îmbrcat în zdrence, st la fereastr.
 Se leagn, ghemuit asupra unei crci.

Vocea lui Baruh:
  ARI a  a vut t rei ani, când a mers în Egipt împreun cu m ama lui. C ând a împlin
it vârst de 15 ani, a  v zut u n srman ciudat într-o sinagog. Era tânr, _ i foarte c urios.

 Ari s-a apropiat de srman, stând în spatele lui, _i a aruncat o privire peste u
mrul lui, la cartea pe care srmanul o citea. A observat c srmanul cinea cartea cu capul în 
jos. Nu era nici o carte de rugciuni, _i nici Tora, ci o alt carte în arameic. (Cartea Zo
har a fost scris în Arameic. În comentariul Sulam (Scar), Yehuda Ashlag a tradus cartea în e
braic, _i a interpretat sensul cuvintelor pentru cititorii de astzi.)

 Srmanul _i-a întors privirea ctre Ari.
 Ari a fcut un pas în spate, îngrozit.
 Dou cicatrici, în locul ochilor, îl priveau.

***

 Acas la Baruh.

 Baruh:  A _a a ajuns cartea Zohar în mâinile lui ARI, prin mâinile unui Marano (Maranos 
evrei de origine hispanic, care au fost forcaci s accepte cre_tinismul în perioada inchi
ziciei spaniole, dar în secret au continuat s respecte tradicia evreiasc.) orbit de inch
izicia spaniol. A adus-o lui ARI prin întreag Europa _i Africa, îndurând sete, foame _i obose
al, doar c s i-o poat da lui ARI. Ca s spunem adevrul, a avut un legmânt, ca s o aduc. În ace
ehuda, totul este predeterminat. 


***

 Secolul al 15-lea cairo. O sinagog.
 Ari deschide cartea, _i începe s o citeasc avid.
 Srmanul orb doarme pe banca lâng el, odihnindu-se în sfâr_it.
 Dup multe nopci nedormite, zâmbe_te în vis.

Vocea lui B aruh: 
  Când ai descoperit cartea Z ohar?
Vocea lui Y ehuda: 
  A  czut pe mine când aveam c inci ani.
Vocea lui B aruh: 
  A  czut pe ARI când avea c incisprezece.

***

 Acas la Baruh.
 Baruh contempleaz din nou fac lui Yehuda.

Yehuda: D e ce m prive_ti în felul acesta?
Baruh: M gândesc la ceva.
Yehuda: L a ce?
B aruh: Poate îci spun mai târziu... Sau poate vei încelege singur.

***

 Secolul al 15-lea. Cairo.
 Ari merge în josul strzii, cu cartea deschis în mâna.
 În mod evident pentru mediul înconjurtor, el nu se poate opri din citit.
 trece întregul ora_, fr a se opri, _i intr în pdure.

Vocea lui Baruh: 
  ARI a devenit cel mai mare cabalist, cel mai mare dintre toci! ^ti
a totul despre  n oi, totul despre jalnica noastr lume. ^tia c vor venii timpuri noi, 
c suflete umile vor începe s coboare în aceast lume, _i c pân în timpurile noastre întreaga h
uman va ie_ii la suprafac. El ne-a pregtit medicacia, un sistem de rafinament: cabala lui
ARI. El a  dospit aceast medicacie în interiorul paginilor acestei crci: Zoharul.

 Acas la Baruh.
 Baruh mângâie cu blândece cartea.

  -Nu, nu va m ai d isprea din nou. Vremea e i a  sosit  vremea d isperrii.
Nimeni nu mai po ate vre-o d at a cuza omul pentru ceva, î n a far de f aptul c e ste un anima
l indulgent cu si ne îns_i!

 Baruh da din cap. Prive_te spre Yehuda.


-Da, da! Noi toci trim doar de dragul nostru, Yehuda, _i d oar pentru asta.  Î ncelegi Ye
huda? Doar pentru egoismul nostru se poart rzboaie, care s  fie urmate de altele cu mul
t mai groaznice. Bolile nu vor fi vindecate, iar medicii v or plânge învin_i; suferinca
va fi insuportabil, iar oamenii vor plânge dup ajutor!

 Baruh se ridic _i-_i întinde mâinile.

  -Dar ajutorul nu va venii.

 Baruh î_i deschide mâinile. Se ridic, merge spre perete, _i î_i î ntinde m âinile 
spre tavan. Prive_te pianjenul tesandu-_i ordonat pânz. Arat cu degetul   înspr
en.

Baruh: Pianjenul acesta are aceea_i vârst cu mine. Îl numesc Baruh.

 Se întoarce ctre Yehuda. Privirile lor se î ntâlnesc.
 Încelege c trebuie s revin la conversacia d inainte.

  -Vrei s _tii cum îi poci ajut?

 Yehuda da aprobator din cap.

  -Când se opresc s mai se încread în sine, Yehuda, doar atunci vor cer_ii aj
utor.

 Love_te u_or cu degetul mas, _i arat spre carte.

  -^i o vor gsii aici înuntru.

 Îl prive_te din nou pe Yehuda îndeaproape.

  - Strmo_ii no_trii încelepci, ne-au trimis-o cu mult timp în urm. Au vzut cu t
cii, _tiau tot. ^ tiau c acesta carte te va gsii, Yehuda.

 Din n ou o pauz lung, _i lini_te deplin.
 Pân _ i Baruh pianjenul st nemi_cat în pânz lui de sub tavan.

 Simcha _ede sub geam, apsat de lini_tea deplin din interiorul casei. Se chinui
e s trag cu urechea. Se ridic, _i încearc s trag cu ochiul prin crpturile obloanelor.
 S e uit mai atent, dar nu vede pe nimeni. În panic se repede la u, _i o   
s mulge dintr-o dat. Nu e nimeni în cas.

  -Yehuda!

 Simcha câ_ne_te înuntru, fugind încoace _i încolo, observând fiecare cotlon.

  -Yehuda, fiule!

 Brusc aude vocea calm a lui Baruh în spatele sau:

                        -Ce-i cu toat zarv asta Simcha?

Simcha se întoarce.
Baruh _i Yehuda ed la mas fac în fac la fel c adineauri.

             -Ce s-a întâmplat tat?  Yehuda întreab c _i când nu s-ar fi întâmplat ni
  
             -Eu... eu te-am cutat, am ciocnit  Simcha murmur  Nimeni nu era ai
ci. Era lini_te. M-am speriat.

Baruh:  Nu-ci fie fric Simcha. Acuma nu mai poci face nimic. Ie_i afar, _ezi un 
pic. Trebuie s-l întreb pe fiul tu ceva foarte important.
Simcha:  D ar nu era nimeni aici.

Baruh:  Chiar crezi asta? ^i în opinia ta exist aceast lume?

Simcha (iritat): Nu vreau s ascult absurditatiile tale!

 Merge spre Yehuda, _i-i ia mâna:

  -Yehuda, este deja târziu. Vino s mergem!

Baruh (tios):  Ie_i!

 Simcha d  drumul mâinii lui Yehuda, se întoarce, _i merge asculttor ctre  
u. O deschide, _ i iese afar.

 Simcha se rea_eaz la locul lui de sub geam, _i-l aude pe Baruh vorbind:

  -Deci Yehuda, rspunde-mi, ci-e clar ce povara iei pe umerii ti?

 Simcha pare l egat de picioare.
 Poate auzii t otul, dar este incapabil de a se mi_c.

Baruh: Îci asumi o enorm responsabilitate, nu pentru tine însci  cine e_ti tu de fapt?!  d
ar pentru întreaga lume. ^i vei suferi nu pentru tine, ci pentru întreaga lume. Ai lu
at asta în calcul Yehuda? Iei o decizie radical, cu btaie lung. Mai bine s te gânde_ti de o  s
ut de ori înainte de a te hotrâ.

 Simcha încearc s se ridice, dar nu reu_e_te.
 Rsucindu-se se trage cu mâinile în sus de pervaz.
 Vrea s strige ctre fiul sau:  a_teapt! mai gânde_te-te o dat! nu te grbii!
 Dar este prea târziu.

  -M-am gândit la asta. O vreau.  Aude rspunsul lui Yehuda.

 Epuizat, Simcha se las s aluncece în jos de pe stiv, pe iarb umed

În cas, Baruh st cu privirea acintit asupra lui Yehuda.

Baruh ( necructor):
  D ac e a_a, aici ai deja prima ta a tribucie. Ia poemul lui ARI. Nu es
te un s implu poem. Este despre începutul tuturor î nceputurilor. Aici este.

 Baruh, fr a se uite, deschide cartea la locul potrivit.

Baruh: Strpunge-o. Afund-te în ea. Încearc s-l auzi pe învctor, pe marele ARI. Urmeaz-l.

 Baruh î_i ridic mâna. Y ehuda o urmre_te cu privirea. Încet _i gracios, mi_c  Baruh
în fac lui, ca dac ar desena c ercuri în aer.

Baruh (ritmic, c _i cântând):
  - Iat c înainte c emanaciile s fie emanate _i creaturile s  fie create, o  lumi
simpl  s uperioar a umplut întreaga existenc. ^i nu exist nici un spaciu g ol, _i totul e ra u
mplut de o lumina simpl, nelimitat.

***

 Simcha _i Yehuda trec tcuci pe m alul u nui lac.
 Soarele a apus deja.
 Var_ovia se vede în fac.
 Putem auzi vocea copilareasaca a  lui Y ehuda, continuând:

  - ^i prin simpl Lui voinc a aprut dorinca de a crea lumile, de a emana ema
 natille, de a aduce la lumina perfecciunea faptelor Sale, numele Lui, denumirile 
Sale, care au fost cauza creerii lumilor, El atunci s-a restrâns, în mijloc, exact în 
centru. A restriccionat lumina. ^i lumina s-a extras din centru ctre margini, în jurul
acelui punct central.

***

 Acas la familia Ashlag. Noapte.
 Yehuda doarme în patul lui.
 Tatl sau, privindu-l din pragul u_ii, se apropie _i-l ascult cum respir. Îi a_eaz 
ptura, _i prse_te tcut camera.

 De îndat ce u_a s-a închis în spatele lui, Yehuda deschide ochii. Se r idic rapid, i
a o carte de pe raft, _i o lampa de pe pervaz, _i se a_eaz sub mas, acoperit d e faca de 
m as, care ajunge pân jos la podea.

 Lampa arde sub mas.
 Yehuda cite_te cartea.
 Îi putem auzi vocea:

  - ^i restrângerile erau uniforme, în jurul punctului central gol, a_a încât
spaciul s fie încercuit în mod egal în jurul lui. Acolo, dup ce restrângerea a format un vac
uum _i un spaciu, exact în mijocul luminii infinite, s-a fcut un spaciu, care s gzduiasc eman
acia _i creacia.
 
 În geam, luna descre_te, dizolvandu-se în lumina diminecii.
 Mturtorii ies în strad.
 Lptarul trece pe lâng case, cu sticlele cloncnind.
 Auzim strigtul ascucit al unui coco_.

 Ochii lui Yehuda sunt acintici asupra rândurilor din carte:

  -  Atunci, de la Lumina Nesfâr_it, o  singur raz a venit în jos, coborându-se î
cel spaciu. ^i pr in acea raz, El a emanat, creat, f ormat, _i fcut toate lumile.

 ***

 O haider. Copii sed în rânduri, aplecaci asupra crcilor. S oarele diminecii se  
furi_eaz prin minusculele ferestre, jucându-se cu praful, ca dac a r fi praf aurit.

 Yehuda pare c cite_te Tora, ca _i ceilalci, dar nu o face.
 Shmuel, Dascalul, se apropie tiptil de Yehuda pe la spate. Observ pagini a
le  altei crci, ascunse între paginile Torei. Este poemul lui ARI, rescris curat 
de mâna unui copil.

 Yehuda este cufundat în lectur, _i nu aude nimica.
 Î_i _opte_te:

  -  ^i prin acast raz, lumina a coborât în lumi, _i fiecare _i toate cercurile
ale tuturor lumilor, care se afl în vid, _i fiecare cerc care este mai apropiat lumi
nii infinite, este mai înalt _i superior celuilalt, _i aceast lumeasc lume material, este 
punctul central din interiorul cercurilor, în interiorul vidului. 

 Brusc o mâna fulger prin fac ochilor lui Yehuda, _i paginile dispar.
 Yehuda prive_te în sus.
 Paginile se clatin în mâna Dascalului.
 Aduce paginile mai apropae de ochii si miopi _i cite_te suspicios.

  - A_a a  fost scoas din i nfinit, cu atât mai m ult decât celelalte lumi, m 
otiv pentru care este î ntratat de joas _ i material, în baza e i corporal, din moment ce e ste
 gzduit în mijlocul tuturor cercurilor.

Dascalul: P oemul lui ARI. Înceleg, înceleg.

 Yehuda se ridic.

Dascalul: P oci explic?

 Yehuda tace.

Dascalul: C ine ci l-a dat?

Yehuda tace.
 Întreag clasa este tcut, înmrmurit în anticiparea unei pedepse.

Dascalul (rsuntor):
  Nu vreau ca aceste texte s  fac înconjurul clasei. Sunteci pierduci, princii
vostrii s-au predat, dar celul meu este d e a-i salva pe restul. Du-te Yehuda (fa
ce semn cu mâna). Ie_i afar!

 Invataorul îi întoarce spatele lui Yehuda, _i-i aude glasul:

  -Da-mi înapoi paginile.

 Dascalul este transfigurat, se uit prin clasa _i pronunc, fr a se întoarce:

Dascalul:  Vorbe_ti cu mine?

Yehuda: C u tine.

Dascalul:   Ce?

 S e întoarse brusc, _i-_i sprijini bcul indicator de nasul lui Yehuda.

D ascalul: C e ai spus?!

Yehuda (cu încpcânare):
  Paginile!

Dascalul (suspicios):
  A ceast este o rugminte, sau o porunca?

 Cu tocii î_i cin respiracia plini de team.

Yehuda: D -mi înapoi paginile. Acelea sunt paginile mele.

 Din nou o pauz, _i o lini_te apstoare.

Dascalul: b i-am prevenit princii  oamenii înnebunesc de la ea. Se pare c s-a întâmplat
. Le vor ie_ii princilor ti ochii din orbite de atâta plâns, când vei face spume la gur, team
_i  agonia vor dinuii în ochi ti de-a pururea! Atunci cînd lumea aceasta va devenii 
iadul tu.

 Y ehuda î_i întinde mâna spre învctor.
 Dascalul devine tcut.
 Yehuda îi ia paginile din mân, face stânga-nprejur _i prse_te în grab clasa.

***

Acas la Baruh.
  Baruh se leagn ritmic.
 Yehuda îl prive_te.
 Lumina amurgului ptrunde în cas prin crpturile obloanelor.

Vocea lui Baruh:
  Cinci lumi, o sut douzeci _i cinci de grade, te separ pe cine de El. El 
te strig de acolo de sus. Chemarea lui, vine din lumea Azilut: (Lumea Azilut, deri
v din cuvântul ebraic Ezlo (La locul Lui). Azilut este lumea pe care o atingem când su
ntem corectaci, _i-L  d escoperim pe Creator pe deplin.)  Vino înapoi fiule! Sfrâma! S
frâma dubiile, durerea, cderile _i ascensiunile. Te a_tept! Te iubesc! Auzi-M te implor! D
ar chemrile Lui se sting, devin din ce în ce mai slabe. Mândria omului le st în cale. Doar
o persoan cu inima sfâ_iat Îi poate auzi vocea.

 Baruh s t cu spatele la Yehuda, uitându-se la soarele care apune, prin  
crpturile din o bloane.

Vocea lui Baruh:
  De ce este sfâ_iat? Pentru c Creatorul lipse_te cu desvâr_ire din lumea noast
r. Ne-a  încuiat în lumea dorincelor modeste. Suferim în agonie, iar sângele nostru se
s pe acest pmânt murdar de secole. De ce a fcut-o astfel? Unde a fost dragostea Lui pent
ru noi?! Unde a fost compasiunea Lui pentru aceste persoane umile _i ignorante?!

 Baruh se întoarce c s-l înfrunte pe Yeuda.

Yehuda: N e iube_te.
Baruh: Cine ci-a spus asta?
Yehuda: O  simt.
B aruh: Ce poci simcii tu, pictur de mizerie?
Yehuda: P ot simcii c sunt o pictur de mizerie. ^i El... El e Lumina, El e Dragostea! El 
este pretutindeni.
B aruh: Dar cum a putut Lumina s creeze întuneric? Cum a putut dragostea crea ura? C
um a putut El... El crea o pictur de mizerie?! Atâtea picturi?! Temelia umanitcii? Unde i-a
u  fost ochii? Sune-mi! Îl poci justific pe El, Yehuda?

 Yehuda se gânde_te, _i e evident c se lupta cu aceste întrebri.

Yehuda: N u _tiu. Nu _tiu înc, pentru c nu L-am cunoscut înc. Pot doar s o simt.

 Baruh _ede în fac lui Yehuda.

Baruh: Nu _tii?
Yehuda: N u, nu _tiu.
Baruh (cu perseverenc mare):   Chiar nu _tii?!
Yehuda: N u _tiu.
Baruh: Ai dreptate. El  cel mai pur dintre toci  nu putea crea mizerie. A_a cum u
n leu nu poate da na_tere unui _oricel, nici perfecciunea nu poate da na_tere inperf
ectiunii.

B aruh e tcut, _i-l prive_te pe Yeuda.
 Se a_teapt c Yehuda s pun o întrebare, dar Yehuda nu o face.

Baruh: Deci, întreab! Întreab-m, de ce a creat El toate acestea?
Yehuda: D e ce?
B aruh: Pur _i simplu pentru c... E haide, tu ai rspuns deja la acesta întrebare. Deci?
!
Y ehuda: N u _tiu.
Baruh: Pentru ca tu Yehuda, da tu, prin propria ta voinc, s decizi, s realizezi c este i
nsuportabil s exi_ti în aceast mizerie; c nu poci suporta s fii a_a de îndeprtat de El, astfe
s-L invoci din adâncul inimii. Doar astfel de rugciuni le bag El în seam. El vrea c tu s vii
e El de sine stttor, prin propria-ci dorinca. ^i atunci Îi vei putea spune:  Uite-m, am veni
t la tine prin propriul meu efort, pentru c vreau s -bi fiu prieten. ^i vei reusii pe c
ont propriu. Prin liberul tu arbitru, Yehuda!
Yehuda: C e trebuie s fac, c s fiu în stare s spun a sta? Baruh vorbe_te clar, sec _i limpede.

Baruh: Dac n u ai stabilit o legtur cu Creatorul î n a ceast viac, ai trit degeaba.
Y ehuda: C um p ot dobândii asta? De aceea am venit l a t ine.

 Yehuda se ridic brusc, aplecandu-se asupra lui Baruh, ca dac ar fi schimbat 
rolurile. Acuma micul Yehuda vorbe_te furios _i autoritar.

Yehuda: M -am cam sturat de vorbe goale. Nu am timp pentru a_a ceva.

 Baruh îl prive_te cu groaz _i admiracie totodat.

Baruh: O cum î mi aduci t u aminte de c ineva! Dar el nu avea opt ani; avea patruzec
i _i opt!

Y ehuda: N u am n evoie de t oate aceste p ove_ti. Trebuie s m conduci spre El!

Baruh (râzând _ i artând cu degetul spre Yehuda):
  Mda, Mendel din Kotzk era exact la fel: neînduplecat, intransigent
.

 B rusc s e opre_te din ras, vzând c Yehuda nu rade.

Baruh: Duceam o viac pa_nic. Credeam în Dumnezeu. Ni s-a spus c El exist, _i noi am crezut a
sta. Am urmat legile Lui, am studiat Tora. Mendel a venit _i ne-a smuls din viac ast
a pa_nic. Ne-a fcut s abandonm aceast lume, _i s solicitm alt. A cipat la noi, ne-a amenincat
nii, _i ne-a blestemat. Dar nimic nu a ie_it din noi. Am rmas dobitoacele care eram.
(Suspin, _i ordona tios:) _ezi, Yehuda.

 Yehuda se a_eaz.

Baruh: Deschide!

 Y ehuda deschide cartea.
 Baruh î_i pune mâna pe prima pagin, btând cu degetul pe primul rând.

Baruh: Aici e leacul Yehuda! Doar aici! Aici este viac. Încelegi?

Yehuda: D a.

B aruh: De ci, dac încelegi, atunci începe. Începe s cauci în interiorul tu, fiule.

 Yehuda începe s c iteasc rar.
 Degetul de biat u rmre_te rândurile crcii.

Vocea lui Yehuda:
   Un râu se întinde din Eden... Ce înseamn  râu ?

Baruh:  Râu simbolizeaz pregtirea ta de a drui totul celorlalci  fiecare lucru_or care îci
arcine.

Y ehuda: C e este Grdina Eden? (zâmbe_te) Trebuie s fie ceva foarte foarte bun.

B aruh: Ai dreptate fiule! Grdina Eden este o coleccie a celor mai bune din dorincel
e tale. Cele mai bune! Prietenie, dragoste, druire... Aceste dorince sunt implantat
e în tine, fiule, la fel c i copacii în sol. Sunt numite  Grdina Eden , _i acolo cre_te cel m
i gustos fruct.

  Noaptea cade în spatele ferestrei. Btrân cas scârcâie în vânt. Lumânarea de pe mas, l
le lui Yehuda _i Baruh.

Vocea lui Y ehuda:
   Acel râu se înfoaie _i curge, intr î n grdina de jos, _i o iriga cu ap de sus
sturând-o _ i ducând mai departe fructe _i semince. 

 Umbre danseaz în colcurile camerei.
 Mâinile lui Baruh sunt încle_tate în pumni nodurosi. Degetul lui Yehuda se plim
b de-a lungul rândurilor crcii.

***

 ^apte ani trec. ^apte ani de studii, cutri, _i a_teptri dup rspunsuri.

 Btrânul Baruh, _i tânrul Yehuda, în vârst de cincisprezece ani, ed la aceea_i  
mas, în acelea_i pozicii.
 Yehuda cite_te, plimbându-_i degetul de-a lungul rândurilor crcii, Baruh  
ascult, _i da din când în când din cap.
 Cade zpad în afar ferestrei, cufundând cas veche a lui Baruh în ea.

***

 O cruc veche merge cu rocile-i scârcind de-a lungul unui drum de car plin de  h opur
urnieaz.

Un cal întratât de slab încât i se vd coastele, abea mi_c, copitele infundândui-se  a dânc
oiul toamnei.
 V izitiul doarme.
 
 Tânrul Yehuda st desculc în vârful caruii, cu capul acoperit de o cârp  z drenuroas. b
rte în mâinile sale. Cizmele sale ude sunt lâng el, pe paiele  murdare.

 Yehuda î_i ridic privirea, _i vede cum stropi de p loaie se scurg de pe funzele
umede  a le copacilor din pdure. Ici colo câte o ciuperc s e furi_eaz prin frunzi_. Zmeur 
coapt, grea de la atâta ap, atârn din tufi_uri.

 Yehuda zâmbe_te. Î_i continu drumul zâmbind, apropiindu-se de casa lui B aruh.
 Y ehuda sare din cruc, î_i ia papucii, _i fuge la cas.
 Baruh _ede cu spatele la u, _i nu se întoarce, când u_a se deschide cu u n  
scârcâit. Yehuda merge spre mas. Baruh înc nu-l observ.
 Yehuda se a_eaz la mas în faca lui Baruh. Ochii lui Baruh par a cintii u n punct, 
cu mult în spatele lui Yehuda.

Yehuda (_opte_te):    Sunt eu Baruh, eu.


 Baruh atinge mâna lui Yeuda.

  -Sunt eu, Yehuda. Nu m recuno_ti?
  -Yehuda, - repet Baruh.

 Lui Baruh îi revin simcurile.

  -A-a-a-a, ai venit.

Yehuda (îngrijorat):   E_ti în ordine Baruh?

Baruh (silencios):      Desigur. Ce mi s-ar putea întâmpla?

 Yehuda (ridicându-se pe nea_teptate):    Probabil c dore_ti s fii singur.

Baruh: ^ezi.

 Y ehuda se a_eaz.

Baruh: Astzi îmi lipse_te Dascalul meu, Mendel din Kotzk, _ezi _i împrt_e_te cu mine dorul.

 Baruh da tcut din cap.
-El _i-a dorit s se ridice într-o viac, t recând toate g radele care ne separ de Rege, ca s nu
ai fie nevoit s se întoarc vre-o dat în m la_tina asta m urdar.

 Baruh î_i ridic mâinile.

  -Am crezut în el. L-am urmat, dedicându-ne lui Mendel al nostru, com
unitatea noastr, Kotzk al nostru!

***

 Kotzk. (Kotzk  un mic or_el din Polonia, u nde a  fost fondat grupul c abalist
ic al Rabinului Mendel.) Seara.
 O cas de lemn, înnegrit de ploaie. Lumina u nei l mpi cu ulei pâlpâie p rin  f erea

 Lampa st pe o mas lung de lemn, înconjurat de studenci hasidici subciri,  î mbrc
u ochii arztori.

 Ochii lor sunt fixaci pe Dascalul lor în vârst de 40 de ani, Menachem Mendel.
 G ulerul cm_ii sale ptate este zdrenrit, prul îi este ciufulit, firmituri de  pâine
eaz piccele în barb lui dezordonat.
 Vorbe_te cu entuziasm, la fel ca _i Baruh, dând din mâini.
 Se aseamn foarte mult.

Vocea lui Baruh:
  Am decis s-l cucerim pe Creator vijelios. Seri lungi _i înfometate, a
m stat înghecaci în fac Dascalului nostru, _i el, în fac Creatorului.

 Îl v edem pe tânrul Baruh în spatele mesei.
 La f el ca _i ceilalci, ochii si nu se desprind de Mendel.

Vocea lui Baruh:
  O sticl de Vodka, trei cepe, câteva bucci de pâine, _i Creatorul  Cel Mare
_i Adevrat! Exact aici! Exact lâng noi! Prive_te-L! Simte-L!

 Hasidimii (Hasidimi, pluralul de la Hasid  un student devotat. Cu ajutor
ul mi_crii Hasidice a circulat încelepciunea cabala de-a lungul timpului pe la evreii 
din Europa de Est.) În_fcau paharele umplute cu un lichid tulbure le ridicau entuzia_t
i, _i ddeau pe gât  b utur în armonie.

Vocea lui Baruh:
  Tremuram de frig _i fericire, _i-L a_teptm pe El s ni se dezvluie. El ne 
testa perseverenca. Cât de mult putea s mai dureze?! Rezistm cu o ultima frâm de putere.

 Imagini detailate ale hasidimilor înfometaci _i epuizaci.
 Mendel le spune ceva, _i brusc începe s loveasc ritmic cu pumnul mas.

V ocea lui Baruh: 
                          Îmi aduc aminte acea sear. Era într-atât de frig, încât psrile îngh
timpul zborului. Mendel a spus:  Avem _ansa de a strpunge. Pregtici-va de atac

 Urmând ritmul lui Mendel, cu tocii au început s loveasc cu pumnii în mas, în  u nita
 Loviturile erau în unison, btând un ritm, ca o singur btaie!

 Privind din strad prin ferestrele mici _i î ntunecoase, v edem pumnii hasidimil
or  ridicându-se _i cobornd în unitate. Auzim b ubuituri ca t unete, iar casa drpnat  
tremur din toate încheieturile.

***

 Acas la Baruh.
 Baruh gole_te sticla dintr-o înghicitur l ung.
 Yehuda prive_te cum sfrijitul mr al lui a dam din gâtul lui Baruh sare în sus _i în
 j os.

Baruh: Nu ar fi trebuit s ne spun acele lucruri, Mendel al nostru. Încercarea a e_uat.
Brusc, ni s-a fcut dor de cas. Voiam s ne reîntoarcem la cldur, la neveste, la copii no_trii
muco_i, la viecile noastre normale, lipsici de fapte mrece, _i atacuri eroice. Am ceda
t. Am dat gre_, la granica unui singur asalt. O ultima apsare!

 Baruh î_i ridic privirea î nlcrimat ctre Yehuda.
 Faca îi este oropsit. Cu g reu gse_te puterea de a vorbi:

  -Am dat gre_ în a ajunge la un gând comun! Un gând c suntem î mpreun, c suntem
n s ingur întreg. C trupurile acestea lipsite de vlag nu exist, c acolo este d oar un suflet
comun (plângând). Un suflet... vizându-L pe Creator!

 Ochii lui Baruh se î ndreapt spre perete, î n sus pân la tavan, apoi în jos, _i înapoi
la mas.

B aruh (înlcrimat):
  S tm în fac T a rugându-Te:  Da-ne t rie! Ajut-ne! Accept-ne!

***

 Casa din Kotzk.
 Toci din jurul ei o lovesc cu pasiune.
 Masa salt de la bubuituri.
 Brusc, picioarele mesei cedeaz, rsturnându-se p e o parte, luând dup ea în jos _i 
pe hasidimi.
 Casa devine tcut.

***

 Acas la Baruh.
 Pauz. Lini_te.
 Yehuda îl prive_te pe Baruh înmrmurit.
 Baruh da din cap dintr-o parte în alt.  
 

- Am dat gre_. Am dat. (închizându-_i ochii) Of, dac ai fi putut auzi cum Mendel ne-a bat
jocorit! Cum ne-a _icanat!

***

 Kotzk.
 M endel st aplecat asupra tuturor.
 Râde. artând cu degetul spre ei.

Vocea lui Baruh:
  Ne-a spus:  Sunteci nulitci, nepotrivici pentru revelarea L ui. Plecaci,
mergeci înapoi la casele voastre, ascundeci-va sub _orcurile nevestelor, _ tergeci mucii
 de la nasul copiilor votrii, _i uitaci de eternitate. Pentru voi, acolo nu este ete
rnitate.

***

 Acas la Baruh.
 Baruh plânge în hohote, nebagându-l pe Yehuda în seama.
 Trece un minut.
 Î_i _terge lacrimile, mânjind-u_i fac.

Baruh: Marele nostru învctor, a disprut în spatele u_ii lui încuiate. A stat acolo timp de d
uzeci de ani.

* **

 Kotzk.
 M endel face brusc stânga-nprejur, _i dispare în c amera lui.
 Cu tocii privesc cum le-a întors brusc spatele. D ispare în spatele u_ii, trântin
d-o în  u rma sa.

Vocea lui Baruh:
  Atacul lui a fost triumftor. Al nostru nu.

 Kotzk.
 L umina pâlpâie într-un felinar.
 Se stinge.
 D evine întuneric bezn.

***

 Acas la Baruh.
 Se las întunericul. Baruh î_i a_eaz mâna asupra mâinii lui Yehuda, _i roste_te  î ntr-
n surprinztor de tandru:

  Sunt gardieni care vegheaz drumul spre el, Yehudale. Îi forceaz înapoi pe
toci cei care se apropie de locul Sau. Te lovesc cu bâtele lor, pân sângerezi. Dar trebu
ie s continui  s mergi! Acesta este felul Lui de a te testa, astfel încât s poat spune, dac c
iar vrei  m ai mult ca orice în lumea aceasta, s-L întâlne_ti, sau dac pur _i simplu ai
luat o întorsura gre_it undeva. Ai ars toate podurile în urma ta, sau nu? Dac chiar o do
re_ti  din tot sufletul, dac chiar ai ars toate podurile în urma ta, atunci te vor 
lasa s treci. Dar dac nu, atunci faci mai bine s nu calci pe aceast cale.

Yehuda: D e ce îmi spui toate aceste?

Baruh: Am o presimcire, c în curând te va ajut povestirea aceasta.

Yehuda: M i-am ars podurile. Nimica din viac asta nu m intereseaz. Doar El.

 Dintr-o dat lui Yehuda începe s-i fie frig.
 ^ede drept, uitându-se în direccia ferestrei cu obloane.
 Brusc se ridic _i merge spre perete.
 Vede perecii nefinisaci ai zidului, un cap de cui ruginit.
 Yehuda st cu sptele la Baruh.

 Vocea lui Baruh v ine din s patele lui, calm sobr _i egal:
  
  -Cred c s e poate î ntâmpla oricând.

 Yehuda e ste tcut. Se holbeaz la perete. Respiracia lui deranjeaz pânz de  p ianj
re atârn de pe p ereci.
 
Baruh: Vei fi mrec, Yehuda. Yehuda Leib Ashlag.

 Yehuda rmâne tcut.

Baruh: Este El. Nu-ci fie team.

 Yehuda e tcut.

Baruh: Acest câmp are cinci cercuri. Concine întregul Sau gând.

 Yehuda închide ochii.
 Baruh se duce ctre el.

Baruh: M auzi?

 Y ehuda începe s mearg încet de-a lungul zidului.

Baruh: Nici un gând la cine însci, m auzi?! Nici un gând.

 Yehuda merge de-a lungul zidului.
 Baruh îl urmeaz
-Pregte_te-te, - (_opte_te Baruh.) E_ti pe drumul ctre El. Îci cine mâna. Te ghideaz. Î ci prs
. ( îci prse_ti trupul înseamn s-ci la_i dorincele egoiste în urm, în favoarea celor a ltruis
le). În cabala,  trupul nu este trupul biologic, ci dorinca de a primii plcere.)

 B rusc peretele dispare.
 Vocea lui Baruh, se pierde în deprtare.

-Totul este în interiorul tu, fiul meu... în interiorul tu! (Toate lumile sunt în interior
ul nostru. Cabala ne învac c fiecare percepe întreaga realitate în interor. Atunci când dorin
cele se schimb din egoiste în altruiste, o persoan începe s simt unitatea _i dragostea  Crea
rul  în interior.)

***

 O explozie de lumina.
 Yehuda vede un spaciu alb, nesfâr_it.
 Siluetele copacilor încep s apar, ca dac a r venii din ceac.
 O grdin (grdina interioar  calitatea de a  druii _i de a-i iubii pe alcii.) înflorit
în infinit.

V ocea lui Baruh:      Ce, ce simci?

Vocea lui Yehuda:      Pace

Vocea lui Baruh:    Este El, Yehuda.

Vocea lui Yehuda:    Cldur.

Vocea lui Baruh:      El, este Yehuda, e El.

Vocea lui Yehuda:      Simt... dragoste.

***

 Acas la Baruh.
 Yehuda se plimb de-a lungul peretelui.
 Baruh îl prive_te.

  Brusc începe s c ânte o melodie.
 Se opre_te, ca d ac ar vrea s-l testeze pe Yehuda.
 A_teapt.

Yehuda p reia melodia.
 V ocea lui este adânc _i senzual.

Baruh (entuziasmat):   Yehuda...

 Yehuda este înc acolo, în aceea_i senzacie. Continu s cânte. Nu-l aude pe  Baruh

***

 O g rdina înflorit.
 O  v ale umplut cu aer strveziu.
 O  m elodie blând se aude în fundal.

  -M simt a_a de bine, - exclam Yehuda.

 Brusc inima i  se încle_teaz cu groaz.
 E parc s-ar a propia un _arpe.

 Vântul sufl puternic, încovoind vârfurile copacilor.
 Brusc capul unui _arpe (Un _arpe este un gând egoist, care s-a infiltrat bru
sc într-o dorinca altruistica.) uria_ apare în iarb.

  -La ce te gânde_ti?!  Vocea lui Baruh devine mai puternic.

 Doi ochi ro_ii îl fixeaz pe Yehuda.
 Limba despicata a _arpelui biciuie în fac.
 Rapid se mic_oreaz distanc pân la Yehuda.

  -La ce te gânde_ti?!  (bip Baruh) La orice altceva decât la cine însci!

 ^arpele se apropie rapid.
 Doar câciva metrii îi mai despart... acuma doar centimetrii.
 Este imposibil de a prevenii impactul.
 Limba otrvitoare a _arpelui e pe cale de a-i atinge fac lui Yehuda...

* **

 Pentru un moment, suntem înapoi în casa lui Baruh.
 Baruh îl vede pe Yehuda ingropandu-_i faca în palme.

***

 ^arpele câ_ne_te pe lâng Yehuda, fr a încetinii.
 Capul i se zdrobe_te de un copac, sparganduse în nenumraci mici _erpi negrii,  
disprând în iarb.

* **
 
A cas la Baruh.
 Y ehuda este tcut.

  - Aceast a fost granica.  ( Vocea lui Baruh este calm _i egal.) bi-a fost f
ric, dar nu ai lu at-o la fug. Bravo cie, Ye huda!

 Yehuda se reazm de perete c s nu cad.

 Baruh: Mie mi-au trebuit a ni întregi c s pot face ceea ce ai fcut tu. Dar pe tine te-a în
semnat d e la început.

Y ehuda ( este înc acolo):     Este de nedescris.

Baruh: Nici nu exist necesitatea de a o face.

 Yehuda î_i întoarce faca ctre Baruh.

Baruh: Nu este nevoie s poveste_ti asta cuiva.

 Yehuda se îndreapt ctre Baruh.

  -L-am simcit... a_a cum te simt pe tine.

 Baruh este t cut pentru o clip.
 Vede ochii l ui Yehuda plini de dorinc _i încântare.

Baruh (lini_tit): b i-am spus, fiule! Vezi!

 Pe nea_teptate ochii lui Baruh se umezesc.

Baruh:  El a fost, fiule!

Yehuda: M -a îmbrci_at, a_a cum o mama î_i îmbrci_eaz copilul.

 Baruh plânge, fr ai fi ru_ine de lacrimile sale. Plânge fr a le _terge, _i repet 
admirativ:

  -Da, da! A_a e El, Yehuda. A_a e El!

  -Am fost înconjurat de dragostea Lui!  exclam Yehuda.

  -Înconjurat!  repet Baruh, cu ochii înc plini de lacrimi. Exact fiule! Înc
onjurat de dragoste! Deoarece El este dragoste, fiule! El este toat buntatea care ex
ist. El ne d totul, _i nu cere nimica în schimb.
Brusc Yehuda începe s plâng alturi de Baruh. Î_i întinde lacrimile, peste toat faca, încearc
dar nu reu_e_te.
Mormie ceva, _i dintr-o dat suspin:

  -Dar d...e c...e! de ce l-am prsit? De ceeee?

***

 Un fulger negru.
 Capul _arpelui apare în iarb.
 ^erpii se târâie rapid spre Yehuda.

Vocea lui Baruh:
  Te-ai gândit la tine.

  -Dar de ce, de ce m-am gândit la mine?!
  -Nu ai fi putut face altfel, linitete-te.
  -Dar de ce, de ce! ^tiam c nu trebuie!

 Baruh î_i a_eaz cu grije mâinile pe umerii ososi ai lui Yehuda.

  -Cine ci-a spus c va fi u_or  s arunci o privire în interiorul tu?  întreba
el.
  -Dar... M-a lsat s trec.  Murmur Yehuda.
   -Te-a testat.

 Yehuda î_i ridic ochii, ca s se uite la Baruh.

  -^i am reu_it s trec testul?!
  -Ai reu_it!
  -Dar El... a disprut.
  -Nu, El e cu tine. El e întotdeauna cu tine. T u e_ti cel care a încet
at s-L mai simt. El este aici. În mod constant...

 Yehuda se uit împrejur.
  -Unde e El?

Baruh: Aici.
Y ehuda: U nde? De ce nu-L pot simcii? De ce?!
Baruh: Vei continu s lucrezi la tine. ^i într-o bun zi, nu va mai disprea. Aceast pentru c  v
devenii la fel c El.

 B aruh se holbeaz la fac lui Yehuda.
  -Druire _i dragoste. Chiar îci dore_ti, a_a e?

Yehuda (expir):    Foarte mult!

Baruh: ^i nu vei da înapoi?
Yehuda: N ici un singur pas!

 Baruh este tcut. Da din cap.

  -Vei fi minunat, Yehuda  roste_te într-un final  o pot vedea. Dar ci
ne minte propria ta concluzie, ea este foarte precis: E_ti întotdeauna înconjurat de dr
agostea lui, c un embrion în mama sa. M auzi?

Yehuda: D a, o fac.

B aruh: Un embrion nu se gânde_te la el îns_i. F acela_i lucru. S nu te gânde_ti la tine, f iu
 a cesta este lucrul principal!

 Baruh îl f ixeaz c u privirea pe Yehuda.
 ^i brusc s uspin z gomotos:

  -O, ce bine ar merge ceva de but a cuma! O, ce m-a_ îmbat. A_i dansa pent
ru tine, a_ cânta!

Y ehuda: C e melodie fredonai? Am auzit o melodie. ^ i o _tiam.

Baruh: O, este o melodie minunat,  Mordechai Yosef. (Mordechai Yosef  o melodie pe
care marele cabalist Rabinul Mendel din Kotzk a auzit-o de-a lungul ascensiunii
sale spirituale.) Înfometaci _i înghecaci, obi_nuiam s o cântm în Kotzk.

 Yehuda încearc s _i-o aminteasc, dar nu reu_e_te.

Yehuda: O  _tiusem, dar acum am uitat-o.

 Baruh începe s cânte, _i Yehuda se altur experimental.

 Acuma ambele lor voci, rsun într-un duet deasupra ora_ului, deasupra pdurii,  
deasupra strzii de car, deasupra lui Yehuda, mergând singur de-a lungul marginii pdurii, 
deasupra Var_oviei, deasupra cartierului evreiesc.

***

 Var_ovia. Cartierul evreiesc.  zi.
 Multe fee de oameni în strad, mergând pe trotuarul îmbibat cu ap de ploaie.  
Mai btrân, _i mai coco_at, violonistul nebun, înc cânta la instrumentul lui într- o  sin
oarda.
 Acela_i negustor vinde cârnciori, gonind lene_ mu_tele...
 Nimic nu s-a schimbat în cartierul evreiesc.
 Nimic nu preveste_te problemele ce urmeaz.

 Yehuda apare de dup colc.
 Merge, cu privirea în pmânt, totu_i neobservând c p_e_te în bltoace _i noroi.
 A ude aceea_i melodie, dar dispare.
            Yehuda ia colcul pe o strad lturalnic.
 Brusc, mâna cuiva îl opre_te.
 Yehuda î_i ridic privirea.
 Un tânr secular st în fac s.

  -M recuno_ti?  întreab el.

Yehuda (uitându-se mai de inaproape):
  Yankele?
Yankele: În carne _i oase. Dar nu Yankele, nu! Yan. Yan Terletsky  un cetcean l
iber a Marii Polonii,eliberat de orice religie.

Yehuda (zîmbind):
  S alutare, libere cetcean al Poloniei.
Yan:  Te recunosc, tot istec, tot sarcastic (îl examineaz pe Yehuda). Exact
tipul de care avem nevoie... (apucându-l pe Yehuda de umeri.) Yehuda, îci cer o ora 
din timpul tu.
Y ehuda (în grab):
  N u o am. Trebuie s scriu ceva. Urgent!
Yan:  Jumate de ora, atunci.
Yehuda: Î mi pare ru, trebuie s plec.

 Încearc s plece, dar Yan îi blocheaz drumul.

Yan:  Nici mcar de dragul unei vechi prietenii?
Yehuda: N ici mcar de dragul prieteniei.
Yan (cinându-l cu blândece pe Yehuda cu mâna lui):
  Atunci îci voi spune scurt _i la obiect. Noi, Partidul Social Democr
at al Poloniei, te invitm s ni te alturi. Egalitatea tuturor oamenilor de pe pmânt, este p
rincipiul nostru!

 B rusc, Yehuda se uit la Yan cu interes.

Yan:  Suntem un partid de oameni tineri _i pasionaci. Nu sunt nici evrei
nici polonezi printre noi. Suntem unici deasupra oricrui interes nacional limitat, 
de scopul mrec de a unii lumea. Cum ci se pare?
Yehuda: E ste o idee adorabil.
Yan:  ^tiam c vei sune asta. Dintotdeauna te-am simcit foarte apropiat.
Y ehuda (starnindu-se dintr-o dat):
  Aceast este o idee minunat, deoarece rsare dintr-o rdcina mreac, Yankele.
Yan:  Desigur! Dragostea _i egalitatea, ne vor unii pe toci! (Bucuros.) 
^tiam c vei fii cu noi! Sunt a_a de bucuros! (Îl îmbrci_eaz pe Yehuda.)
Yehuda: E ste mai exact pentru c, Creatorul, Yankele, înseamn egalitate _i pace!
Yan (brusc): Haide s lsm acest subiect de o parte.
Yehuda (chiar mai încântat):
  Dar chiar este a_a, Yankele. Ai încredere în mine! Acesta este cel ma
i important lucru dintre toate!
Yan:  Acesta este cel mai pucin important lucru! (Ridicând vocea.) Las-ci to
 ate fanteziile tale în urm. El  Dumnezeul tu  este doar o invencie, o _mecherie psiholog
ic a viclenilor no_trii strmo_i! Totul este în mâna omului, Yehuda. Nu exist nici un Dumneze
u!
Yehuda: Y an, ascult-m...
Yan:  Nu, tu m asculci. ^tii de ce am venit la tine? Pentru c-mi aduc aminte
de momentul când acel gând nzdrvan a rsrit în mintea mea. Tu ai provocat asta! bii minte cum
-ai întrebat pe învctor în clas:  Unde e El? Îci aduci aminte când ai spus:  Dac nu-L pot si
u exist. Îci aduci?
Yehuda: D a, îmi aduc. Întradevr chiar avem nevoie s-L simcim, _i se poate face asta. Se po
ate _i trebuie fcut!
Yan:  A_teapt, las-m s termin. Tu ai fost cel care mi-a spart micuca mea lume ev
reiasaca.Îci sunt recunosctor pentru aceasta. De aceea am venit la tine mai exact, cu
aceast propunere de a ni te altura.
Yehuda: d ar ascult... !
Yan:  Asta este. Nu vreau s o aud. E_ti cu noi, sau nu?

 Yehuda este tcut.

Yan:  Spune ceva. A_tept un rspuns.
Yehuda: V ei da gre_.
Yan:  A_a deci.
Yehuda: F r Creator, Yankele, nu poate funcciona.
Yan (ia o pauz, suspin, îl prive_te pe Yehuda):
  Este o ru_ine. A_a o ru_ine. Am crezut c vei încelege. (Hotrât) Îmi pare ru,
ma eu sunt cel care trebuie s plece.

 Yan se întoarce abrupt, _i pleac.
 Yehuda se uit la el.
 Brusc începe s fug dup el, îl prinde din urm, _i încearc s-i explice ceva, dar  n u-i
auzim cuvintele.
 Y ehuda gesticuleaz cu mâinile, vorbe_te înflcrat.
 Yan continu s mearg de-a lungul strzii principale, _i e de neclintit.
 Y ehuda rmâne în urm.
 Yan se pierde în invalmasala.
 
***

 Camera lui Yehuda. Noapte.
 O lumânare arde pe mas.
 Yehuda _ede în fac unei crci dechise.
 Se ridic _i se apropie de fereastr.
 Câteva ferestre luminate sunt presrate în întuneric.

 Tatl lui Yehuda intr tcut, _i se a_eaz într-un colc.

Simcha: D eranjez?

 Y ehuda se întoarce s-l priveasc.

Simcha: A i crescut Yehuda, în mod special în ultimele sptmâni.


Yehuda î_i prive_te tatl, fr a rspunde, merge spre biroul lui, se a_eaz, _i începe  s  scr
va energic.

S imcha: A sta este, Yehuda. Ai crescut, _i te-ai distancat de noi. M auzi, Yehuda?

Y ehuda (continuând s scrie):
  Îmi pare ru tat, nu am mult timp.

Simcha: Y ehuda, suntem înc familia ta, _i am vrut s-ci spun...

Yehuda (ridicându-_i brusc capul):
  Tat, nici nu-ci dai seama cât de neimportant este ceea ce ai de gând s sp
ui. Fiecare moment din aceast noapte, poate salva sau distruge multe vieci.

Simcha: R abinul F eldman ne-a p revenit c se va întâmpl asta. Ai încetat s mai fii fiul nostru
. Ai  în cetat d e a mai fii e vreu.

 Ezitând, Yehuda se opre_te din scris _i întoarce fac ctre tatl lui.

Yehuda: Î n faca Creatorului suntem cu tocii egali.

Simcha: N u te voi las s mergi la Baruh mâine.

Yehuda: N u mai poci face nimic acuma, tat.

 Simcha se ridic acceptându-_i soarta, _i prse_te camera.
 U_a se trânte_te.
 Zidul subcire de scândur tremur.
 Yehuda îl urmre_te cu privirea.

***

 Brusc _i nea_teptat, se regse_te în grdina î nflorit.
 Doar pentru un moment. Pentru o scurt clip a ude vocea tcut a lui Baruh.

  -Este în interiorul tu, aceast grdina! Realizezi asta, fiule? Este grdina 
dorincelor tale.

 Ramuri se leagn, petalele florilor flutur.

  -^i toate tind spre Creator.

 Yehuda este învluit în pace.
 Nu a mai experimentat a_a ceva înainte.

***

 Yehuda _ede la el î n camera, felinarul pâlpâie, cartea st deschis în faca lui, _i 
lumina serii ptrunde prin f ereastra deschis.
***

 Dimineaca.
 Y ehuda merge de-a lungul d rumului de car care duce ctre casa lui Baruh.
 Yehuda î_i vede Dascalul _ ezând singur pe prisp casei.

 Yehuda s e c hior_te l a soarele rsrind, arat mai în vârst _i oarecum mai  î mpcat.
 Yehuda i a l oc lâng e l.

  -De ce nu ie_i nici o dat la lumina?

  -Nume_ti asta lumina?  rspunde Baruh.  Ce fel de lumina mai e _i ast
a? Lumin pentru noi, este noaptea, când toci prostii acestei lumi dorm, _i nimeni nu t
e deranjeaz când te gânde_ti la Lumin. Atunci iese Lumina.

 Baruh încearc s  se ridice, dar nu reu_e_te.
 Picoarele lui s cheletice, scârcâie sub greutatea lui.

Baruh: Totu_i, este mai bine la mine în vizuin de fapt. Da-mi o mâna de ajutor.
 
 Yehuda cu grije îl ajut pe Baruh, sprijinindu-l de brac.

 În loc s intre înuntru, se plimb încet spre pdure.
 Se plimb pe sub pini înalci _i arcuici, înconjuraci de lini_te. E ste completat doar 
de fo_netul slab al ierbii, de ciripitul unei psri salutând, _i ccratul u nui   
crbu_ pe o pal de iarb. Un purice micuc st agcat de o pictur de rou  d iminecii, o ciuperc
e sub acele de pin czute.

Baruh (uitându-se inprejur _i s uspinând):
  Mi-a_i dori s p ot tri c _i ei, fr ura.

Yehuda: E  bine aici.
Baruh (nea_teptat de tios):
  Ce ai spus?! Bine?! E bine când te simci ru! Doar atunci urlii ctre El!
Când te simci bine, nu ai nevoie de Creator.
Yehuda (reflectând):
  Cum pot eu s le explic asta celor care se simt ru? C ru e bine?
Baruh: Nu poci. Te vor crede nebun.
Yehuda: C um explici c ne simcim ru doar pentru c am pierdut conexiunea cu Creatorul?
Baruh (disprecuitor):
  C e? Ce ai spus?! Vrei s le explici asta lor, bestiilor acelea în dou p
icioare?! Nici mcar nu te vor auzii (bate cu degetul asupra urechii). Nu au cu ce 
s te aud! Ei triesc potrivit altei legi! Legea lor  cea uman  este de a acapara! ^i tu vr
ei s le spui de un Creator, _i de legea Lui?! S druie_ti? Nu. Nuuu, Yehuda. Doar lovitur
ile îi va învac c trebuie s triasc diferit. Omul nu poate evita suferinc, Yehuda.
Y ehuda: B a poci.
Baruh: ^i eu spun,  nu poci!
Yehuda: ^ i eu spun,  ba poci!
Baruh (mai tare):
  ^ i eu spun,  nu poci!
Yehuda (_i mai tare):
  ^ i eu spun,  ba poci! Poci s o faci fr suferinc. Poci! Putem s le explicm, c
pt acolo, cu fericire amecitoare; c ne conduce spre fericire pur. Da, putem!

 Baruh nu rspunde. Îl prive_te pe Yehuda obosit.

Yehuda: A scult (p_ind în sus _i-n jos în jurul lui Baruh), le putem explic, destul de simplu
, c exist o singur forc în lume, o forc, o lege  legea Lui  dragostea pentru alcii, c aceas
ea mai mare avere pe care o putem dobândi, c un ru mare  egoul uman  st în calea acestei a
veri, provocând toate adversitcile, _i c poate fi corectat, stopând toate nenorocirile.

Baruh (obosit): N u vor ascult! Toate încercrile mele...
Yehuda (se opre_te în fac sa):
  Trebuie s încercm din nou, _i din nou.
Baruh:  Ei nu pot auzi.

 Baruh se leagn în fac _i-n spate pe picioarele lui subciri _i btrâne, dând din  c apul
i mare:

  - Lui nu-i pas de trupuri, Yehuda! Chiar nu încelegi?! Creatorul st de v
orba cu sufletul, _i doar cu sufletul. Nu i-ar pas mai pucin de corpul tu, _i de zdarnice
le lui dorince. Vrei s fii un rabin bun, _tii Tora din inima, ajungi faimos, faci ba
ni, te înbuibi cu mâncare scump, _i dormi bine! Noi trim de dragul nostru, în timp ce El, t
rie_te de dragul altora. Noi ne iubim doar pe noi în_ine, iar El - doar pe ceilalci. (O
bosit _i îndurerat)  Încelegi c nu exist conexiune între noi (Aruncându-_i bracele în sus)
nimic din toate astea.

Yehuda: C ând va aprea, aceast conexiune?! Va aprea, nu-i a_a?

Baruh (foarte încet, f oarte o bosit):
  Când n e vom d a seama, c nu poate, _i nu va exista. Atunci va aprea.

 Baruh suspin _i î_i desface bracele.

  -Când vom fii disperaci, când ne vom inunda inimile cu lacrimi, _i vom
insista, vom insista dea adevratelea, c aceast conexiune s se materializeze (ru_inat)  mca
r o mu_ctura mic, mcar o farciune de secund  când vom insist cu întreaga forc rmas, pentru c
ist nimic pentru care merit s trie_ti.

 Baruh se opre_te, complet epuizat.

  -Atunci rugciunea iese la suprafac  (Suspin) din adâncul inimii. în urma ac
estei rugciuni, se deschide poart lacrimilor, _i începi s-L simci pe El. Atunci, în sfâr_it î
gi semnificacia întregului. ^i plângi, _i plângi, dar de data aceasta sunt lacrimi de fer
icire. ^i totul intr în mod plcut la locul lui.

Yehuda (radiind de bucurie):
  Asta le voi spune! ^i ei vor încelege. ^tiu c vor încelege. Sunt sigur. În f
ond _i la urma urmei, nimnui nu-i place s sufere.

 Baruh îl prive_te p e Y ehuda. Brusc, se îndoaie picioarele sub el, dar Yehuda 
r eu_e_te s-l prind. Baruh s e a _eaz obosit, pe ciotul unui copac.

Yehuda (temtor):
  E_ti în regul? Vrei s te duc acas?

Baruh: Nu. M simt bine.

 Yehuda se a_eaz pe vine, lâng Baruh. Îl bate pe spate, ca dac a r fi un c opil.

B aruh: Yehuda...
Y ehuda: D a, Baruh.
B aruh: Voi fi de acord, cu o condicie. (Îl mustr atent) Dac îmi spui a cuma, c a i vorbit cu
El despre asta. Ai fcut-o?
Yehuda: D a, am fcut-o.
Baruh (se lumineaz, cu un zâmbet subit):
  ^i ci-a dat binecuvântarea lui?
Yehuda: D a. În noaptea aceast.

 În momentul în care roste_te aceste cuvinte, simte din nou grdina înflorit.
 Grdina se întinde pân departe spre orizont, la dealurile din deprtare.

  -Aici este El!  ^opte_te Yehuda.

 St nemi_cat, fiindu-i fric s mi_te.

  -Îci aduci aminte regula?  aude din s enin vocea lui Baruh.
  -Da.  rspunde el în _oapt.
  -Bine pentru tine!  vocea btrânului e  calm. - Nimeni de aici nu s e gânde
_te la e l îns_i.
  -Nici eu.

 O raz de soare se joac pe trunchiul unui imens copac (Copacul este calitatea
de  d ragoste _i druire, într-o persoan. Când aceast calitate este folosit de dragul altor
a,  persoan este considerat c se afl în Grdina Eden. Iar când se folose_te în scop propri
egulile Grdinii Eden sunt înclcate, _i persoan este  expulzat din ea.) La dreapta lui Yehuda
.

 C eva îi distrage privirea lui Yehuda. Prive_te atent spre frunzi_.
 
  -Nu o f..  Se aude vocea lui Baruh.

 Dar Yehuda a p_it deja înspre copac.

-Yehuda...
 
 Ceva sub frunze luce_te, _i-i capteaz atencia. Întinde mâna, ca s ating trunchiul 
copacului.

  -Nu m asculci, fiule.

 Yehuda a_eaz un picior pe craca de jos a copacului.

  -Nu pot face nimic.  s e aude vocea lui Baruh din deprtare.  Este e
vident c trebuie s treci singur prin to ate astea. Tu însci.

 Vântul trece deasupra ierbii, îndoindu-i palele în jos. Yehuda se cacr în copac, 
folosindu-i ramurile drept trepte.
 Vântul sufl mai tare. Yehuda încearc s ajung la obiectul strlucitor ascuns  î n fr
 Vântul se întece_te, transformându-se în vijelie. psrile î_i iau brusc zborul.  D intr
dat nori acoper cerul.
 Yehuda, nefiind în stare s se mai cin de trunchi, cade în iarb.

 Un fulger de lumina.
 Yehuda fuge pe un câmp.
 Vuietul viscolului _i al apei pe cale de a se apropia, se aud din spate. 
Yehuda  î ntoarce capul, în fug, _i vede coloane de ap mturând grdina din calea lor.
 Observ o crptur între stâncile din fac.
 Ploaia se transform în potop. (Ploaia este calitatea de a drui într-o persoan, cal
itatea Creatorului. Ploaia se transform în potop, atunci când o persoan dore_te s o foloses
c în scop personal, în loc de spre binele altora.)

***

 O pdure în apropierea casei lui Baruh. Yehuda merge în cerc printre pini,  
devenind din ce în ce mai rapid.
 Acuma fuge.
 Baruh îl prive_te atent.

  -Opre_te, fiule! Opre_te!  repet el.

 Un fulger de lumina!
 O ap înfoiat, smulge din rdcini pomul secular care era a_ezat în mijlocul  grdin
azvârle învârtindu-se prin aer, dup Yehuda.
 În ultima clip Yehuda sare cu capul înainte în crptur dintre stânci.
 Aude vocea lui Baruh tresrind de bucurie.

  -Te na_ti!

Valul se izbe_te de perecii stâncii, intrând în tunel, _i luându-l pe Yehuda pe sus.  
Curentul puternic îl ridic, îl întoarce cu capul în jos, _i-l love_te de stânci, în timp 
ce-l duce înainte.

* **

 Înapoi în pdure.
 Yehuda fuge prin pdure, mângâind trunchiurile copacilor, cu vârful degetelor.
 B aruh îl prive_te, _i continu s-_i _opteasc:

  -Te na_ti, fiule, te na_ti.

***

 Un fulger de lumina.
 Yehuda se scufund.
 Trunchiul unui copac vine grbit, cu vârful acintit spre Yehuda.
 Yehuda închide îngrozit ochii.
 Arborele trece pe deasupra, lsând s se întrevad o scorbura în mijlocul  t runchiu
lui, suficient de mare, c s încap un om înalt.
 Îl înghite pe Yehuda.

***

 Pdurea.
 Y ehuda se o pre_te brusc din fug. E nemi_cat.
 Baruh î_i r idic mâna, dar nu e în stare s scoat vre-un cuvânt.

***

 Un fulger de lumina!
 Un alt copac se ive_te din vârtej. 
 Vârful lui, st c o pan în celallat copac, închizând perfect scorbura.
 S e a_terne tcere, întuneric.

***

 Pdurea.
 Y ehuda st cu fac îngropat în scorbura unui stejar secular.
 O veverica, ceva mai sus scoate capul din scorbura ei.
 Baruh este alturi de Yehuda. Îl bate u_or pe spate, precum unui copil mic.
 Ambii sunt tcuci pentru mult timp.
 Yehuda nu-_i poate revenii.

  -^tiu fiule, o poci face!  spune într-un final Baruh cu o voce calm.

  - Voi încerca, - rspunde Yehuda.

  -Nu vei încerca, ci vei reu_i!

 Baruh îl prive_te pe Yehuda î n ochi.
Yehuda este înc încrcat de emociile e xperiencei.

  -Vei cdea, _i te vei ridica (O  cdere sau  descensiune este când o persoa
n care aspir la spiritualitate, simte o dorinc egois, care este dincolo de abilitatea per
soanei de a se recine _i causeaza ca cineva s  cad în ea, _i s triasc pentru el îns_i. O  as
ste când cineva corecteaz acea dorinca egoist, _i se ridic deasupra ei.) din nou, face par
te din proces. Este necesar!  spuse Baruh.  Nu poate fii lumina ( Întunericul , este
guvernarea egoului, asupra unei persoane, o guvernare care ascunde Creatorul _i 
lumea spiritual de o persoan.  Lumina este revelacia calitcii de a drui _i de a iubi, într-o
ersoan, permicându-i persoanei s descopere lumea spiritual, pe Creator.) fr întuneric; nici z
fr noapte.
  -Înceleg, dar este foarte greu, - rspunse Yehuda.

  -Prima etap s-a terminat. Este cea mai important dintre etape, - spu
se Baruh.  Acuma începe procesul de curcare a mizeriei ( Curcare înseamn curcare de mizerie
ca de a corecta dorincele egoiste, de a primi cu scopul de a da plcere altora, de e
xemplu Creatorului.) tale. Încelegi, c este absolut necesar, fiule.

  -Da.

  -Încelegi c nu poci tri de dragul tu, fiule, atâta timp cât El  trie_te doar
u toci ceilalci.

 Baruh zâmbe_te, _i-l prive_te pe Yehuda în ochi.

  -S trie_ti pentru cine însci, este mizerabil.

  -Înceleg Baruh, - rspunse Yehuda.  înceleg.

  -Trebuie s ne curcm de ea, fiule

Yehuda (suspin):
  Dac a_ putea... s-o smulg din mine, toat dintr-o dat!

Baruh: Nu o p oci face dintr-o dat. Nici rsritul nu este dintr-o dat, ci pas cu pas. Vei 
reui, fiule, v ei reu_i!

Yehuda (ferm): Voi reu_i Baruh.

 Baruh zâmbe_te.

  -Bine fcut! S nu îndrzne_ti s spui altceva! Mii _i mii din cei mai mreci, m re
lepci, privesc acuma înspre cine, Yehuda, cu dragoste _i speranca. Sunt pregtici s se  
lase rupci în bucci, sau tiaci felii, doar c s simt ceea ce tu ai simcit! ^i El te-a ales p e
tine, _i nu pe ei. Du-te la El, fiule, du-te, tânje_te, roag-te, strpunge, url, dar nu te 
opri!

Yehuda: M erg la El, Baruh. Zbor spre El.


***

 Un fulger de lumina.
 Apa câ_ne_te în continuare, a zvârlind trunchiul pecetluit, al arborelui uria_, ca 
pe  o scobitoare imens, cu Yehuda în i nteriorul ei.

  -Ai intrat în arca. ( arca este un sistem închis al dorincelor, care a
u ca obiectiv doar druire _i dragoste. Aparent o persoan se ridic deasupra egoului, _i t
emporar  inbuete restul dorincelor, mai exact se fere_te a le folosi. Astfel, cineva  navi
gheaz în arca, protejat în interiorul gândurilor pure.) (se aude vovea lui Baruh, prin t
umultul de ap) Arca care este în interiorul tu!

 Un alt trunchi de c opac, începenit perpendicular ca un catarg, în scorbur,  
câ_ne_te pe lâng prpastia î ngust.

  -bine-te, fiule! Pstreaz-ne în gând, pe noi toci.

 ^i din nou fo_ne_te pdurea. Iarba se leagn sub o u_oar adiere. 
 Baruh este tcut, se chior_te spre tufri_, în timp ce-_i mut privirea de la  Y ehud
Se holbeaz la o albina, ce zboar din floare în floare.

Baruh: Este a_a de armonios aici, pur. Ar trebui s-ci cauci alt profesor, Yehuda.

 Yehuda ridic privirea spre el. Nu, rspunde.

Baruh: Nu mai am ce s te învc. Sufletul tu, te va ghida de aici mai departe.
Y ehuda: U nde voi gsi un alt învctor?
Baruh: Continu s cauci. Întreab. Dac întrebi, ci se va dezvlui. Creatorul nu te va prsi acum
lanuri mari cu tine. Vin vremuri noi, _i nu sunt potrivite pentru antici ca mine.
 Yehuda: S  te duc acas?
Baruh: Nu, voi _edea aici pe acest ciot, _i voi asculta la lini_tea din jur. Poate
o s învc una alta.

 Yehuda se ridic.

Yehuda: T rebuie s plec.

Baruh: Du-te.

 Y ehuda se întoarce, _i o ia repede în josul strzii. Baruh îl urmre_te cu privirea, 
timp ce-i roste_te numele.

  -Yehuda!...

 Yehuda nu-l mai aude.

Baruh: Nu te m ai reîntoarce v re-o dat aici, Yehuda! Nu trebuie s mai revii aici.

Y ehuda mre_te p asul, aproape f uge.

  -Dar te voi a_tepta, _opte_te Baruh, marele meu student... _i învctor.

***

 Var_ovia. Strada principala.
 Yehuda merge grbit, neconstientizand exact pa_ii. cufundat în gânduri, nu  
reaccioneaz la nimeni _i nimic.

***

 Scurt documentar:
 Cronica începutului secolului 20.
 Un maiestuos bal mascat la palatul de iarn din Sankt Petersburg.
 Prima curs de biciclete tour de France.
 America recunoa_te independenca statului Panama.
 Primele demonstracii comuniste în Polonia.
 Fracii Wright, fac primul lor zbor.
 Ma_inile încep s devin la mod.

***

 Var_ovia. Strada principal.
 Freamtul tot mai mare al unei mulcimi, se apropie de undeva.
 Yehuda ridic privirea.
 Se treze_te în mijlocul strzii; mulcimea mr_luie_te înspre el.
 Steaguri ro_ii flutur deasupra capetelor oamenilor. În fundal se aude imnul  
internacionalei comuniste.
 Yehuda se treze_te în mijlocul mulcimii, mergând alturi de ei, în primele rânduri.
 Steaguri flutur deasupra capului su.
 Brbaci tineri _i femei tinere mr_luiesc alturi de el.

 Cineva îl prinde de brac.
 Fac lui Yan apare din mulcime.

Yan (urlând deasupra mulcimii):
  Am _tiut c nu vei st deoparte.

 Cineva îi înfige un steag ro_u în mâna.
 mulcimea:
  Frcie! Egalitate! Libertate!
 
 Yehuda începe s strige alturi de ei.

 Oamenii de pe trotuar privesc uimici ctre un evreu ortodox, ducând u n steag  
ro_u, _i strigând sloganuri comuniste alturi de restul mulcimii.
O femeie frumoas îl prinde pe Yehuda de mâna, Yan îl cine de cealalt mâna. Y ehuda zâmbe_te.
 Fetele tuturor sunt luminate de fericire _i inspiracie.

--------------
I magine
- -------------

 B rusc un deta_ament al p oliciei clare atac mulcimea de pe dou strzi  lturalnice
.

P olicia: Tceci din gur, m izeriilor!

 Polici_tii, m ânuind bastoane, încep s loveasc în mulcime, bastoanele lor  c obor
se asupra capetelor d in mulcime.
 Mulcimea se a git, dup care intr în colaps.

Mulcimea: C e faceci mi, futu-v mama voastr!

 Oamenii încep s cad pe pavaj, cinându-se de cap. Sîngele _iroie_te printr-e  deget
lor.
 Un baston se ridic d easupra lui Yehuda.
 Fac distorsionat a u nui policist se vede deasupra lui:

  -Ahaaa, evreu jegos, vrei egalitate?!

 Deîndat o mâna puternic îl împinge pe policist, îl apuc pe Yehuda de reverul  h aine
_i-l trage la o parte.
 Yehuda e apsat pe zidul casei din apropiere.
 Yan este alturi de el.
 Îl inpinge pe Yehuda într-un intrând.

Yan:  E_ti viu?! Atunci strig ctre Dumnezeul tu!

 Prin poart întredeschis vedem oameni fugind. Policia îi urmre_te clare,  lovin
i cu bastoanele.

Yan: Nu ai pe cine s strigi, ha?! Nimeni! Pentru c El nu poate exista! Prive_te ce
face El, Dumnezeul tu!

 Yehuda încearc s spun ceva, dar Yan sare pe el, apasandu-_i mâna pe gur lui  Yehud
inabusindu-i cuvintele.

Yan: El nu exist! Nu exist! ^i dac exist, n imeni nu are nevoie de a_a un Dumnezeu, pent
ru  c El este acoperit cu sânge! Sângele n ostru!

 Policia cafte_te un biat tânr.
 Biatul plânge în hohote:
  -Nu o s mai fac nici o dat. Nu o mai fac...
Un  alt policist o târ_te pe fata frumoas care a mr_luit alturi d e Y ehuda, de par.

Y an (_optind):   Nu e_ti în stare s-mi explici asta, nu e_ti!

 Îi ia plria lui Yehuda _i o a runc pe jos.
 Fuge în strad, se repede în f aca calului policistului, sare în sus, îl trage pe poli
cist  de jachet, jos de pe cal. O prinde pe tânra de mâna, _i o iau amândoi la fug,  
disprând dup colc.

* **

 Sear. Cartierul evreiesc în Var_ovia.
 Un cuplu mai în vârst, trece pe lâng Yehuda, care st a_ezat pe treptele casei.
 Haina îi este murdar, mâinile îi sângereaz.

O femeie: E _ti bine m?

Yehuda (ridicându-_i capul):
  Nu, deloc.

O femeie: T e pot ajut?

Yehuda: N u _tiu.

 Se ridic, _i porne_te în josul strzii.
 Yehuda se îndreapt spre aleea sa. Urc încet treptele spre apartamentul s u, _ i  
deschide u_a. O dat intrat. Merge direct ctre camera lui. Mama lui vine grbit  î n u rm lu i, 
uitându-se la el speriat.

Yehuda: A m czut. Nimica grav.

Mama:  Acolo, în camera ta...

 Nu apuc s termine, Yehuda deschide u_a, _i rmâne în pragul ei.

 Rabinul Feldman _i Dascalul Shmuel, ed împreun la mas. Tatl sau st  r ezemat de pe
e, în celalalalt capt al camerei.

Yehuda ( de îndat):
  N u fi îngrijorat tat, pur _i simplu am czut. (Întorcându-se c tre o aspeci)
  Bun, Rabine Shmuel. S-a întâmplat ceva?
Rabinul Feldman (examinând-ul):
  Nu fi surprins Yehuda. Tatl tu Simcha ne-a invitat aici. Te r og, i a 
loc.

 Yehuda, rmâne în picioare, _i-l prive_te pe tatl lui.

Rabinul Feldman:
  Studiezi Cabala, _i noi nu te mai putem opri.
Dascalul (cu asprime):    Interzi-i s studieze cabala! Am spus-o de multe ori, _i n
u m opresc din a o repeta!
Rabinul Feldman:    Pi nu mai e a_a de simplu acuma.
Dascalul (adresându-se lui Yehuda):
  Ai rupt fiecare legmânt. ^i ce ne-a spus tatl tu, Simcha...

 Simcha încearc s nu priveasc înspre Yehuda.

Dascalul:  Simcha spune c-i consideri pe ne-evrei egali cu evreii. 
Yehuda: C el mai important lucru este, dac cineva tinde sau nu ctre Creator.
Dascalul: ^ i nu face nici o diferenca dac este evreu, sau nu, corect?
Yehuda: C orect. Este irelevant.

 Dascalul arunc o privire rapid ctre fiecare:

Dascalul: S e pare c acest caz este c lar. Trebuie s oprim asta complet, _i pe lo
c! (Artând cu degetul ctre Yehuda) Acest o m a venit s distrug tot ceea ce ne-a cinut unici d
 e secole. Este mortal pentru noi. Yehuda, îci interzicem s mai studiezi cabala(fierbând
). Acest nebun, Baruh, canalie, idiot!
Rabinul Feldman:    Shmuel, se poate? Te rog...
Dascalul: P i uit-te ce le face elevilor mei. (Întorcându-se spre Yehuda) Îci repet, îci
interzic s studiezi cabala.
Yehuda: N u pot ascult de cine, Rabine Shmuel. Ceea ce ceri tu de la mine, este s încete
z s mai  respir, s încetez s mai triesc. Nu pot face asta.
Dascalul (adresându-se Rabinului Feldman):
  Trebuie s interzicem tuturor evreilor din Polonia de a mai vorbi c
u el. Tuturor evreilor din Polonia.
Rabinul Feldman:
  Eu îmi amintesc c ai aplicat pentru hirotonisire ca _i rabin?
Y ehuda: D a, a_ vrea s dau examenul pentru hirotonisire ca rabin, _i s încep s predau.
D asclul: Ceeee? Chiar crezi c dup tot ce am auzit noi acuma aceasta va fi posibil?
Yehuda: Î ci cer doar un minut de rbdare; îci pot explica totul.
Dasclul: De ce te-am asculta?!
Rabinul Feldman:
  A_teapt un minut, Smuel. Te ascultm, Yehuda.
Yehuda: T rebuie s introducem cât de urgent posibil, studiul crcii Zohar în toate instituci
ile noastre educacionale. Trebuie s introducem c materie obligatorie cabala, care s fie
studiat de la o vârst cât mai fraged posibil. Prin aceast, vom atrage Lumina în aceast lume,
vom sfâr_i toate suferincele. Pot crea o programa. Pot începe s predau...
Dasclul: Un non-evreu nu poate prede evreilor. ^i tu e_ti un non-evreu!

 O pauz. Dasclul îl prive_te pe Yehuda, Rabinul Feldman, apoi pe Simcha, _i înapoi 
pe Yehuda.

Dasclul (ferm):   Eu, c membru al consiliului, voi face tot ce-mi st în putinc, ca s fiu sigu
r c vei pica examenul. Nu vei fi un rabin! Nu voi permite aceast nenorocire pe care 
ai ales-o ca s  c ontaminezi _i s distrugi oamenii no_trii.

 Se ridic brusc, _i prse_te încperea. U_a se trânte_te în urm lui. Rabinul Feldman da
, în timp ce-l prive_te plecând.

Rabinul Feldman:
  De ce trebuie s te confrunci cu toat lumea, Yehuda? De ce?

 Yehuda se a_eaz, se uit spre Rabinul Feldman, apoi ctre tatl sau. Simcha nu _tie înc
otro s-_i îndrepte privirea. Se întoarce.

Rabinul F elman (adresându-se lui Yehuda):
  Spune-mi de ce tu, cu mintea ta briliant, nu poci rmâne tcut atunci când es
te nevoie, s la_i anumite lucruri nespuse? E_ti a_a de inteligent! Vrei s ajungi rabin,
nu-i a_a?
Yehuda: D a.
R abinul Feldman:   Vrei s predai oamenilor?
Yehuda: A cesta este singurul motiv pentru care îmi doresc s devin rabin.
Rabinul Feldman:    Deci trebuie s fii istec! Uit-te la ce ai fcut cu dasclul! Începe s tremu
re, doar când te vede. Aproape c a reu_it s marcheze mai înainte. Pentru ce s-l învinuim? A_a
a fost învcat, nu este de învinuit. Trebuie s-i explici totul dintr-o perspectiva diferit.
 
 Yehuda este tcut, î_i apleac privirea.

Yehuda: Î ncerc, dar nu reu_esc.

Rabinul Feldman:    Pi faptul c realizezi acest lucru, este deja un pas înainte. Bine 
fcut. ^i acuma, (rezamandu-se confortabil) spune-mi ceea ce lui nu i-ai spus.

 Y ehuda îl prive_te pe Rabinul Feldman suspicios.

Yehuda: T otul?
R abinul Fe ldman:
  Pi, da-i drumul, spune-mi a_a cum este. Noi evreii suntem ri, a_a-i?

 Yehuda este închis în sine.

Rabinul Feldman:
  bi-am spus s nu-ci fie team, a_a c nu-ci fie team, vorbe_te!
Yehuda (razgandindu-se):
  Ochii întregii lumi, sunt acintici asupra noastr.
Rabinul Feldman:
  A_a a fost dintotdeauna.
Yehuda: A cuma vor fi mai mult c niciodat. Nu va mai exista indulgenc.
Rabinul Feldman:
  De ce? De ce acuma în mod special?
Yehuda: U n secol îngrozitor se a_terne, un secol cu suferince oribile, ur cumplit, _i ego
ism fr  p recedent. ^i noi evreii vom fi vinovaci de suferinca întregii omeniri.
Rabinul Feldman:
  Aceasta este ceea ce cred non-evreii?
Yehuda: A sta este ce crede cabala, cartea Zohar, este ceea ce crede Creatorul.

 Feldman este tcut. Se dau lupte puternice în interiorul sau.

Yehuda (cu patim):
  N oi suntem cei care îl inpiedic pe Creator de a fi dezvluit în lume.
Rabinul Feldman:
  Noi suntem poporul ales;  noi respectm legile _i poruncile.
Yehuda: N u ar trebui s ne flim, s ne umplem de cuno_tince, _i s devenim aroganci, ludându-ne
pstrarea meticuloas a poruncilor. Nu!
Simcha: Y ehuda, înceteaz!
Rabinul Feldman:
  Las-l s vorbeasc!
Yehuda: T rebuie s respectm totul doar pentru a putea dezvlui Creatorul, Lumina, Dragos
tea întregii lumi. S devenim purttorii Luminii în loc de întuneric.

 Simcha is prive_te fiul mirat _i îngrozit.

Rabinul Feldman:
  Dac vei vorbii în felul acesta, nimeni nu te va încelege. E_ti mult prea
direct, prea deschis.
Yehuda: M i-ai cerut s-ci spun întregul adevr.
Rabinul Feldman:
  Este mult prea mult.
Yehuda: M  voi strdui s fiu mai clar. Voi cauta ci s expun totul mai bine, a_a ca ei s poat în
e. Voi face tot efortul care-mi st în putinc. De ce mi-a fost druita viaca, dac nu pentru as
ta? Dac nu, întreaga omenire va experimenta un chin fr precedent.
Rabinul Feldman:
  De unde _tii toate acestea?
Yehuda: ^ tiu.
R abinul Feldman:
  Cum?
Yehuda: L e vd.

 R abinul Feldman îl prive_te tcut. Tcere plute_te în aer. Picturi de ploaie cad în spa
ele ferestrei.

R abinul Feldman:
  Bnuiesc c _tii c ai nevoie de trei scrisori de recomndare, c s fii admis la
examen.
Yehuda: D a, _tiu.
 Rabinul Feldman:
  ^i _tii p e c ineva c are te va recomand?
Yehuda este tcut.
 R abinul Feldman s e s coal, _ i p_e_te spre u. Se opre_te în pragul u_ii.

Rabinul Feldman:
  Îci voi da recomandarea mea. Îl voi ruga _i pe Rabinul Zilber _i pe Rab
inul Epstein s garanteze pentru cine. Ei te iubesc pentru sârguinc _i cuno_tincele tale pro
funde. Desigur nu le voi spune ce am auzit astzi de la cine.

Yehuda: Î ci sunt recunosctor, onorate rabin.

***

 Rabinat. (Rabinat provine de la cuvântul ebraic Rabanut, _i este o instituci
e condus de rabini, care testeaz cuno_tincele studencilor _i îi hirotonise_te c rabini. Rabin
atul, judec, conduce, cstore_te _i divorceaz în interiorul Iudaismului Ortodox.) Un coridor l
ung.
 Evrei în capoate negre (manta tradicional, sutan) _i streimel (plrie tipic de blan),
-a  lungul peretelui, adunaci lâng o u închis.
 Doi studenci î_i preseaz urechile pe gaur u_ii, încercând s trag cu urechea la ce se
tru, _i raportând în _oapt.

Studentul # 1: A  rspuns din prima!
Studentul # 2 (admirativ):
  Nici mcar nu a fcut o pauz de gândire!
Studentul # 1: M am, ce rspuns!

Cineva din mulcime:
  Sunt deja peste trei ore.

Studentul #1: S unt tcuci.
Studentul #2: S unt tcuci.

Altcineva din mulcime:
  Deeeci!

Studentul #1: P i, înc sunt tcuci! Nici un cuvânt.
Studentul #2: ^ __t, vorbe_te Rabinul Zilber. Îl felicit, a trecut examenul. ^tiince exce
lente. Sper c...

 Se deschide u_a, cei doi evrei aproape cad jos.
 Dasclul iese, face câciva pa_i de-a lungul coridorului.
 Rabinul Feldman _i alci membrii ai comisiei îl urmeaz. Vorbesc între ei, dând din 
cap.
 Dasclul se opre_te brusc, a_teptându-l pe rabinul Feldman.
 Îi _opte_te, dar suficient de tare, încât s poat auzi toat lumea.

Dasclul: Faci o gre_eal teribil.

 Rabinul Feldman trece pe lâng el.
Dasclul (apropiindu-se de un rabin care merge în urm Rabinului Feldman):
  Rabine Zilber, trebuie s-l oprim. (Se întoarce spre alt rabin mai în vâr
st) Rabine Epstein!

Rabinul Epstein:
  Am fcut tot posibilul ca s-l opresc. Ai vzut tu însuci. Dar este imposibi
l.

Rabinul Zilber:  Nu pot pic pe cineva cu astfel de cuno_tince fenomenale... (_ovie) _i s
imcuri.

 R abinii continu drumul lor, povestind unul cu cellalt.
 Yehuda iese din camer.
 Simcha sare la Yehuda, veselia lui, fcându-l s par un copil m ic.
 Everei îi înconjoar, strângând mâna lui Yehuda.
 Dasclul Smuel st la distanc, la captul coridorului, urmrind s cen.

***

 Cartierul evreiesc din Var_ovia.
 O dimineac strlucitoare.
 Simcha _i Yehuda merg în josul strzii.
 Simcha nu se poate oprii din vorbit, neputându-_i stpânii bucuria.
 Dou fete de 16 ani, vin înspre ei.
 Una dintre ele î_i ridic ochii, _i-i zâmbe_te timid lui Simcha.
 Simcha îi întoarce zâmbetul.
 Fetele trec mai departe.
 Yehuda întoarce capul dup ele.

Yehuda: C ine a fost fata aceast tat?
Simcha: R ivca, o rud îndeprtat.
Yehuda: C e vârst are?
S imcha: ^ aisprezece.
Yehuda: M i-a_i dori-o de nevasta.

 Simcha îl prive_te pe Yehuda. Yehuda da din cap.

Yehuda: U n cabalist trebuie s fie cstorit.

***

 Un picior înclcat cu un pantof negru, sparge un pahar învelit în hârtie.
 Deîndat începe s cânte muzic evreiasc; suntem la o nunt hasidic.
 Yehuda, mirele, este aruncat în sus, spre tavan, a_ezat pe un scaun. Plrii hasi
dice sunt aruncate în aer, hasidici veseli sar în sus _i în jos, într-un dans tradicional.
O formacie cânta, btând ritmul muzicii. Nunta este plin de veselie, _i pentru un timp sun
t uitate toate problemele! Pare c invitacii plutesc prin aer.

 Baruh se uit la festivitci dintr-un colc.
 O ceaca de copii îl înconjoar.
O sticl aproape goal de vodc st în fac lui.
 Baruh îl urmre_te pe Yehuda din priviri.
 Yehuda, în mijlocul unui dans, îi întâlne_te privirea.
 Baruh închin capul spre el, ridic paharul, bea, _i brusc p aharul dispare din mâna
s.
 Baruh zâmbe_te, _i cu grij scoate un pahar plin cu vodc, din mânec mantalei lui unsu
roase.
 Copii din jurul lui rad în hohote.
 Yehuda rade.
 Ce îl a_teapt pe Yehuda?

 Imediat dup nunt, proaspecii miri, Yehuda _i Rivca, se mut din Var_ovia în micul or_e
Pursov.
 Î_i închiriaz un apartament exact vis a vis de princii lui Rivca.

 Miezul nopcii. Lini_te.
 Micul or_el polonez este cufundat în somn. Luna alunec agale pe cerul plin de s
tele.
 Sub ea, o cas veche din lemn, toate geamurile întunecate.
 Un licrit slab apare în una din ferestre.

 Brusc, lini_tea este deranjat de sunetul ghecii sparte.
 O pereche de picioare goale, sparg gheac, _i intr într-un l ighean cu ap înghecat.
 O camera slab iluminat.
 Yehuda da din cap, _i î_i apropie cartea mai tare de fac. P icoarele îi sunt cufun
date în ap înghecat.
 Tânra lui socie Rivca, îl prive_te din spatele draperiei.
 Pare înfrico_at.
 
 Din strad se vede silueta lui Yehuda, în geamul slab iluminat. O femeie îl pri
ve_te de pe partea  c ealalt a strzii. Este Dvora, mama lui Rivca.
 Î_i întoarce capul spre camer, _i spune ceva. Faca somnoroas a socului ei, apare în g
am, alturi de ea. Ambii privesc pe fereastr, spre profilul ascucit al lui Yehuda, nem
i_cat ca o  f otografie, _i concentrat la maximum.

 Apartamentul lui Yehuda _i Rivca. Zori de zi.
 Yehuda st aplecat asupra crcii.
 Flacra din lampa se stinge într-o dar de fum.
 Ceasul arat cinci dimineac.
 Rivca este treaz, _i pregte_te micul dejun.
 Se vede c este gravid.

 Un btut în surdin la u.
 Rivca rspunde.
 Princii ei, stau în pragul u_ii.
 Intr.
 Y ehuda îl salut pe tatl ei.
 Tatl poart un Tallit (Tallit este un _al alb, folosit de evrei la rugciune) alb
. Este plin de respect de sine, în anticiparea rugciunii de dimineac.
 Dvora o srut pe Rivca.
***

 O sinagog într-un mic or_el.
 T atl lui Rivca _i Yehuda, stau unul lâng altul, rugându-se
 Camera este alb, cu Tallituri acoperind capetele brbacilor.

***

 Apartamntul lui Yehuda _i Rivca.
 Tatl lui Rivca, _i Yehuda stau la mas.
 Rivca _i Dvora sunt ocupate, servindu-le modestul mic dejun.

Tatl (adresându-se lui Yehuda):
  Arti obosit, ai parte de destul somn?
Yehuda: D a, sunt bine.
Tatl:  Câte ore dormi?
Yehuda: T rei ore îmi ajung.
Tatl:  Nu se poate!
Yehuda: M i se pare c _i astea sunt prea multe.
Tatl:  Înceleg... Yehuda, ai o nevasta tânra.
Rivca:  Tat, te rog...
Tatl:  Nu aveci strop de bani.
Rivca:  Îci vom plcii datoria luna viitoare.
Tatl (ferm): ^i tu cine _tie ce faci... De ce te treze_ti la unu noaptea?
Yehuda: N oaptea îmi este dat pentru studiile mele.
Tatl:  Nu, noaptea îci este dat s fii alturi de socia ta (întorcându-se spre Rivca:
aci, Rivca!) ca s te poci odihni, _i s întâmpini dimineaca revigorat, cu o rugciune, _i nu în
tim rând, s-ci procuri pâinea de zi cu zi. Ai de hrnit o familie.

  Dvora se a_eaz în spatele socului ei.

Tatl:  bi-am dat-o pe Rivca, crezând c ai de gând la modul serios s întemeiezi o f
amilie.
R ivca:  Tat, opre_te-te! Te amesteci în viecile noastre!
Dvora:  Nu, asta este gre_it. Nu mai suportm s privim cum te prse_te în fiecare noap
te... fcând Dumnezeu _tie ce!
Rivca:  Yehuda _tie ce face!
Dvora:  Eu cred c nu face nimica. Nu a adus înc acas nici un bnuc!
Rivca:  Mama!
D vora:  Începeci s ascultaci de cei mai în vârst. Voi amândoi. Vrem s aveci o familie
mal. Aceast cabala se bate cap în cap cu viecile voastre.
Rivca (ridicându-se):
  S ocul meu este un mare învcat. În mod serios te rog s incetezi de a te mai
amesteca în viecile noastre! În afar de asta, mai avea un pic de timp s se odihneasc, iar 
voi îi distargeti atencia cu conversaciile voastre lipsite de sens.
Tatl:  Ce? Lipsite de sens?!
Dvora:  Cu alte cuvinte ne dai afar?
Rivca:  Vreau s încelegeci c am un soc, pe care îl iubesc, _i c avem o viac împreun.
ri s nu v amestecaci.
T atl:  S nu ne amestecm?
Rivca:  Te rog.

 Tatl se ridic _i merge ctre u. Dvora se grbe_te în urm lui.

Tatl (din pragul u_ii):
  S nu plângi, dac nu vei avea cu ce s-ci hrne_ti copii, _i el  marele învcat
prea ocupat cu studiile c s-_i gseasc o slujba, c s aib grij de tine. S nu vii la noi plângân
Dvora!

 Pleac. Yehuda se uit spre Rivca.

Yehuda: N u se vor mai întoarce.

Rivca:  Am ales. Te am pe tine.

 Yehuda vine spre ea, _i o îmbrci_eaz.
 Rivca î_i pune mâna pe pântec, _i spune zâmbind:

  -E atât de puternic, nu are stare de loc. Nu se opre_te nici o clip d
in lovit.

 S e uit la Yehuda, _i-_i reazm capul pe umrul lui.

Rivca:  Cred c ar trebui s ne mutm de aici. Nu ne vor da pace. Ce crezi?

Yehuda: C um spui tu.

 Dimineac. O mârcoag slab trage o cruc. Yehuda _i Rivca ed înuntru. Întreag lor avere
 unul plin cu haine, cellalt plin cu crci.
 Birjarul îi mâna  cu blândece calul, în timp ce recit din Psalmi.

  - Fericit este cel ce ce nu a ascultat povaca nelegiuicilor, _i nu a
stat în calea pcto_ilor...

 Ridic un deget curbat în aer.

  - _i nu a _ezut în scaunul celor disprecuitori.

 D din cap, aproape cântând.
 
  -  ^i s f ie c un copac, plantat d e fluvii de ap, c are-i car în deprtare fructe
e _i smânca, _i a  crui c oroana nu vetejete; _i i ndiferent ce va f ace, va prospera.

 Birjarul se întoarce spre Yehuda _i Rivca, _i le trage cu ochiul.

  -Vd c e_ti un rabin, un om educat  spune el, - _i socia ta este o femei
e f rumoas. Eu pe de alt parte, muncesc de când aveam _apte ani, nu _tiu s scriu sau s citesc
 _i nu am nevoie de asta. Memorez tot ce îmi cite_te fiul meu, _i plâng. ...Este a_a de
frumos. Este o minune, c cineva poate scrie în felul acesta.

 Yehuda se uit ctre el, _i zâmbe_te.
 Birjarul î_i mâna calul, _i î_i coco_eaz din nou degetul în sus.

Birjarul:  Chiar dac o  otire ar tabra asupra m ea, inima m ea nu trebuie s se team; chi
ar dac rzboiul se va ridic î mpotriva mea, chiar _i a tunci voi f i încreztor.

 Birjarul da din cap, _i plescie o dat puternic cu limba.

Birjarul: A aaa! Cât de dulce, cât de frumos, ha! Fiul meu o cite_te a_a de frumo
s. El _ede _i cuget  asupra lui, dup care explic totul unui btrân prost ca mine. El s
pune c eu m iubesc doar pe mine însumi, dar Creatorul îi iube_te pe toci.
Yehuda: C hiar spune aceasta?
Birjarul: D a o spune! E a_a de istec, biatul meu!
Yehuda: C are e numele biatului tu?
Birjarul: M o_e. Are doar zece ani. Spune mereu,  Tat, prive_te cât de bun este Cr
eatorul nostru.  Da, spun eu, sigur El este bun.

 D din cap, se întoarce, _i-_i mâna calul.

Birjarul:  Hai, grbe_te-te, mârcoag btrân!

 Brusc i se schimb tonul vocii. Vedem cum î_i _terge lacrimile cu mânec.

Birjarul: M -daaa! Sigur, e b un. Dac e a_a de bun, atuci de ce a luat picioare
le fiului meu?

 S e întoarce spre Yehuda, c u lacrimile cî_nindu-i din ochi.

Birjarul: H a? E a_a un biat de aur, fiul meu, stimate rabin, _tie totul, dar p
icioarele nu-i funccioneaz de la na_tere. Desigur, eu nu m plâng, Domnul _tie cel mai bin
e. Dar îmi poci spune, rabine, de ce a luat picioarele fiului meu?

 Yehuda e  tcut.
 Rivca, c u o mâna pe pântec, î_i prive_te socul.

Yehuda: C ât de departe locuie_ti de aici?

Birjarul: N u chiar a_a de aproape. Cam la dou ore de mers, cu mârcoaga mea, dac nu
cade moart pe drum.

Yehuda: A _i vrea s stau de vorba cu fiul tu. Îmi permici?

Birjarul: O -o-o stimatul meu rabin! Ar fi atât de fericit! A vzut doar de dou or
i în viac sa un rabin, _i una a fost când s-a nscut. (Na_tere (circumcizie): obiceiul evrei
esc în care la opt zile de la nastera unui biat, se taie prepuul.) (arunc un ochi ctre Riv
ca) Dar drumul este foarte ru, socia ta este aproape de a...

Rivca:  Nu va faceci griji, eu m simt bine. (Prive_te spre Yehuda.) S mergem.

 Yehuda ( ctre birjar):
  S  mergem.

 Birjarul trage puternic de hcuri.

Birjarul: H aide acum, cotoroanca btrân, nu lâncezii! Chaa! Micul Mo_e v a a vea parte 
de o surpriz imens!

 Calul btrân, se uit la birjar cu coada ochiului, _i începe s tropie u n p ic mai grbit.
ca  merge pe un drum denivelat, leganandu-se de pe o parte pe alta.
 Birjarul recit cu vocea-i rgu_it:

  - Vocea p rezictorului, fiu al lui David, regele Yerusalimului:  Vani
tatea vanitcilor, to tul e ste în van. 

 Birjarul recit cu voce tare din Eclesiastul

  -Cât dreptate are!  O generacie pleac, o alt generacie vine; dar pmântul va r
e_nic.

 Cruc î_i continu drumul.
 Yehuda o acoper pe Rivca, cu mantaua lui.
 Ea se apas pe el.
 O slbticie mreac, se deschide în faca ochilor: câmpii, o pdure îndeprtat, un pin sing
e un deal îndeprtat.
 Vocea birjarului:

  - Ceea c e a  fost, este ceea ce trebuie s fie; _i ceea ce trebuie fcut,
este ce trebuie fcut: _ i n imica nu e nou sub soare.

 Soarele apune.
 Cruca se blngne de pe o parte pe cealalt pe drumul accidentat.
 Rivca, _ede, rezemându-se de Yehuda, tinundu-se îngrijorat de pântec. 
 În clip urmtoare, se d jos din cruc, _i merge în urm ei, cu picioarele adâncite în no
pe Yehuda de mâna.

 Cruca intr într-o localitate mic _i srmana.
 Vireaz de pe strada principal, _i câteva curbe mai târziu, birjarul arat spre o cas n
eagr, joas de lemn.
 Faca palid a unui biat, se vede în spatele ferestrei.

Birjarul: A ici e micul meu biat.

 Intr în cas.
 Mobil simpl _i srccioas.

Un copil, Mo_e, _ede pe un scaun de lemn, fcut special pentru el.
 O carte st deschis în fac lui pe pervaz.
 Picioarele lui, asemenea unor _ireturi, atârn lipsite de viac de pe scaun.
 Mo_e le zâmbe_te oaspecilor.

 Birjarul î_i deschide bucuros bracele, _i fr pic de efort, îl ridic pe Mo_e din scaun
 Mo_e î_i îmbrci_eaz tatl, _i îi srut obrazul nebarberit.

Birjarul: D eci, stimate rabin, aici este micul meu biat, Mo_e al meu, bucuria
viecii mele.

 Y ehuda îl fixeaz cu privirea pe Mo_e, care la rândul lui îl cinte_te _i el cu privir
ea.
 Yehuda î_i întinde mâinile, _i îl ia pe Mo_e din bracele tatlui sau.
  Biatul îl îmbrci_eaz _i s t în bracele lui.
 Rivca _ede lâng u, _i-i p rive_te tcut.

Mo_e (adresându-se lui Yehuda):
  Cum îci merge?

Yehuda: M  gândesc doar la El, fiecare zi din viaca mea.

Mo_e:  Nu este nimeni în fr de El. Lui îi pas, _i se gânde_te la noi...

Birjarul (bombnind):
  Atunci de ce ci-a fcut asta, dac îi pas?

 Mo_e zâmbe_te, _i-i atinge mâna lui Yehuda.
 Yehuda se a_eaz.

Birjarul (suspinând):
  O -o-o-off!

Mo_e:  Face toate astea intencionat, ca s ne induc în eroare, ca s ne putem ridi
ca asupra tuturor cugetrilor _i suferincelor, _i s spunem,  Tot ceea ce exist, e_ti Tu! E_ti
cel mai mrec Dumnezeu, tatl nostru îndrgit, care îi iube_te pe toci, pe noi toci.

 Yehuda îl prive_te a dmirativ pe biat.
 Bate cu palmele pe c oapsele nemi_cate.

Mo_e:  Cât despre trup, va geme neîncetat. Trupul se iube_te doar pe el îns_i. (zâm
bind discret, Mo_e continu) Dar este o buccic din El în noi, foarte mic, a_a de mic (î_i arat
l mic). Nu, chiar mai mic (î_i a_eaz degetul mare pe ultima falanga a degetului mic), a_a
de mic, un punct micuc _i mrunt. Este numit  suflet. Ni L-a dat. Doar cu el vorbe_te.
Sufletul, nu corpul, vorbe_te cu Creatorul. Am dreptate, drag rabine?

Yehuda (admirativ):
  Fiecare cuvincel spus de tine este adevrat.
Mo_e:  Nu vreau s fiu însocitorul trupului meu, ci vreau s m agc de sufletul meu. L
as trupul s sufere; nu vreau s am de a face cu asta. Sunt alturi de sufletul meu, iar su
fletul meu cânta.

B irjarul (emocionat):
  A _a este micul îndrgitul meu biat, stimate rabine, a_a de ciudat, a_a de 
adorabil. Prostul de mine  Nu sunt în stare s înceleg ce spune; Eu doar vreau s cant în Sab
at (Sabat (sâmbt) ziua sfânta pentru evrei.) _i s beau ceva vodc. ^i s câ_tig ceva bani, ca s
n, _i s-i pot cumpra crci. Pe aceasta a citit-o pân a tocit-o; o _tie cuvânt cu cuvânt. Între
aide întreab-l. Haide Mo_e, arat-i stimatului rabin cum reciti ceva, în felul în care îmi rec
iti mie.

 Se poate vedea, c Mo_e nu mai este acolo. E acolo, d ar privirea îi este acinti
t asupra ceva din deprtare, dincolo de fereastr. 
 O privire tcut, _i lini_tit.
 Yehuda îl prive_te pe Mo_e, _i îi este team s nu-l d eranjeze.
 Cât de asemntori sunt amândoi în acest moment!

Birjarul (în _oapt):
  Poci vedea cu cine st de vorba?

 Birjarul se strduie_te s priveasc în aceea_i direccie ca _i privirea lui Mo_e.

Birjarul: C u calul nostru btrân, st de vorba?

Yehuda: F iul tu are dreptate, e_ti ntâng. Dincolo de aceast fereastr este Lumina. Iar fiul 
tu este mrec _i fericit. El poate vedea acesta Lumin.

 Mo_e î_i mut privirea ctre Yehuda, _i brusc spune cu o voce de adult:

  - Trebuie s le spui tuturor despre asta, în a_a fel încât s înceleag. S _tii c
ul te-a ales cu un  motiv. Vrea s le explici totul. Sunt orbi; nu pot fi învinuici. Tu
, în orice caz, tr ebuie s gse_ti cuvintele potrivite pentru ei.

Yehuda: Î mi dau silinca, m tot gândesc cum s fac asta.

Mo_e:  Vei reu_i.

Yehuda: N u _ tiu...

M o_e:              Dar eu _tiu.

Yehuda (privindu-l):
  A_teapt o secund.

 Dintr-o dat Yehuda se ridic, _i prse_te casa.
 Se întoarce cu o saco_e, o gole_te pe mas, _i scoate Zoharul.
Yehuda: V reu s las aceast carte aici, cu tine.

 Mo_e examineaz coperta cu team.

Mo_e:  Zoharul... trebuie s o termin la timp. Ar fi o ru_ine, dac nu a_ reu_i.

 El deschide cartea, _i de îndat se afund în ea. Se s cufund î n carte, iar camera, _i o
menii din ea dispar pentru el. Ochii lui sorb textul, bând l iniile s ale.
 Toat lumea prive_te spre Mo_e.

Birjaul: Asta este, acuma va fi plecat pân în zori. Nu mnânc, nu bea, doar îmi cere s-
mplu petrolul din felinar. Trebuie s mai cumpr; ceea ce ne-a rmas, nu va ajunge mai mu
lt de dou nopci. Îci mulcumesc mult de carte, onorate rabin, este a_a un cadou minunat p
entru fiul meu. Te voi duce pe gratis acas.

 Vin tcuci din curte, _i se urc î n cruc.
 Birjarul smuce_te hamurile, _i b trâna iap, începe s  mi_te.
 Yehuda prive_te spre fereastra c asei singuratece, u nde micul biat poate fii
vzut  citind cartea sa.
 Felinarul se pierde în zare.
 Se a_terne întunericul.

 Yehuda se întoarce spre Rivca.

Yehuda: A _a se întâmpl, un mesager (Mesager  Creatorul se manifest unei persoane prin ori
ce fenomen, crci sau persoane. Trebuie doar s fm pregtici s-I acceptm mesajele.) a venit spr
e mine, _i a a_ezat totul la locul potrivit. (Cugetând) Trebuie s le explic toate aces
tea..., ca ei s înceleag. Trebuie!

***

 Scurt metraj, încet, lini_tit: Rzboiul ruso-japonez, btlia de la Tsusima. Învingere
a flotei ruse_ti. Veselul Theodore Roosevelt fcând cu mâna, dup ce a fost ales a doua oar. 
Marinari fac revolt pe vasul blindat  Potiomkin . Este înfiincat clubul de fotbal  Chels
ea . Izbucnirea primei  r evolucii ruse  policia trage în demonstrantii pa_nici.

 O strad din Var_ovia.
 R av (În ebraic, ambele, _i  rabin _i  rav pot fi f olosite ca t itlu î n faca unui num
e. Dar din cauza  c  termenul  rabin are o conotacie m ai ortodox d ecât  rav , cel din
 urm îl vom folosi aici, ca s denotam rabinii care sunt cunoscuci _i ca _i cabali_ti. Exce
pcie fac cabali_tii care sunt deja  c unoscuci ca _i rabini, ca de exemplu Rabi
nul Simon bar Yochai _i Rabinul Akiva.) Yehuda Alag, se opre_te brusc în mijlocul strzii
. Îngrozit _i stupefiat, prive_te cum sunt împu_caci oamenii. Marinarii revoluciei din 19
17 apar din ceac _i burnic. Fug în direccia lui Yehuda, pu_tile  lor scuipând flcri.

 Yehuda î_i ridic gulerul hainei. Merge în josul unei strzi neguroase, tremurând de 
frig.

 Yehuda continu în josul strzii.

 Trupe de asalt germane trec pe lâng el. Tânrul Hitler, îi salut cu bracul ridicat.

 Acuma merge prin cartierul evreiesc.

 Un nor nuclear în form de ciuperc, se ridic deasupra caselor.

 Yehuda intr într-o cldire.

 Ben Gurion proclam instituirea statului Israel.

 Un avion intr în coliziune cu un zgârienor.

***
--------------
I magine
- -------------

 R av Yehuda Alag intr într-o clas.
 ^ezând printre studenci, a caror vârst e cuprins între douzeci, _i _aizeci, se afl Ra
Feldman.
 R av Alag începe s vorbeasc din momentul în care p_e_te pe u.

Rav Alag: E xist un suflet unificat. (Deseneaz cu mâinile un cerc în aer.) În el, toate
tele noastre sunt legate strâns împreun. Sunt sudate de fora dragostei, singura lege car
e exist.

 Rav Alag cerceteaz cu privirea studencii si.
 Rabinul Feldman st într-un colc, ascultând atent.

Rav Alag: C reatorul a spart acest suflet unificat, iar acuma noi în_ine trebuie s refac
em aceast uniune. Asta este, trebuie s ne ridicm deasupra egoului nostru, la gradul de
Dragoste.

Chaim (un tânr student):
  Dragoste printre toci.

Rav Alag: D ragoste printre toci.
Chaim: Toci evreii.
Rav Alag: Î ntreaga lume.
Chaim: ...care ne ur_te.
Rav Alag: Î ntrega lume se va ridica de la ur, spre Dragoste.

Aaron (un alt tânr student cu o fac nervoas, _i ochi infirbantati _i arztori):
De ce Creatorul a trebuit s sparg acest suflet unificat?! Din ce motiv? Vrea s fim fer
icii, nu-i a_a? Eram cu tocii fericici, _i unici, a_a c de ce atunci?
Rav Alag: D e ce?
Aaron:  Da-da-da! De ce ne-a azvârlit în lumea aceasta nebun, desprcici în naciuni di
ferite, rase, bogaci, sraci, evrei _i non-evrei, pentru care motiv?!
Rav Alag (oprindu-se în fac lui Aaron):
   Vrea c noi s devenim egali cu El.
Aaron (frenetic):
  E u tot nu pricep!
Rav Alag: C ând te scalzi în Lumin, când e_ti complet umplut cu ea, ce altceva îci mai d
Aaron: S te aflii în interiorul Luminii tot timpul. Ce e gre_it la asta?
Rav Alag: N u vrea s ne transforme în sclavii Luminii. Vrea c noi s fim liberi, ca s put
i cu adevrat egalii Lui. De ce folos Îi suntem noi, dac ca fiince fr mijloace, pe care le p
oate lega dup bunul Lui plac? El vrea oameni liberi alturi de El, care decid de bun vo
ie s i se alture, s-I devin egali, prieteni, în loc de sclavi. Egali! Cum poate fi fcut asta?

 Rav Alag se opre_te, _i se uit în jurul clasei.
 Toci a_teapt c el s continue.

Rav Alag: E xist o singur cale: s sparg suflletul unificat, în bucci mici individuale, s
corpurile acestei lumi, care s plonjeze în tot acest egoism, ura, s-i fac opu_ii Lui, ca
din aceast realitate, ei îns_i s se întoarc la El. Independent! Ei trebuie s-_i doresc s se
din acest întuneric înapoi la El din force proprii, _i dornici de viac, în  c oncorda
nc cu legea Lui.

 Lini_te.

Chaim: Cum poate fi realizat acest lucru?

***

 Casa lui rav Alag. Noapte.
 Rav Alag scrie.
 Linii îngrijite apar pe hârtie.
 Îl auzim pe Rav Alag _optind:

  - Cum poate fi realizat acest lucru?! Cum putem tri în concordanc cu l eg
ea Lui, dac am fost nscuci ca bestii slbatice, absolut opuse Lui? El e Lumina lumii, i a
r noi de partea cealalt, suntem cel mai josnic, macabru punct, trind doar pentru noi
!
  C um ne putem ridic spre Creator?

 O btaie u_oar î n u . Toat lumea doarme. Yehuda rspunde la u. Birjarul st afar, cinând
mâinile sale. Yehuda î l p rive_te, _i întreab fr a ezit:

  - Când?
Birjarul: Î n noaptea aceasta, acu o or. Ultimul lucru pe care mi l-a spus, a f
ost s-ci dau de  înadat asta, stimate Rav.

 Îi pred cartea Zohar, _i o notic.

Birjarul (grbit):  Trebuie s plec; nu vreau s-l las singur. A devenit a_a de micuc dintr
-o dat...

 B rusc, faca birjarului se contorsioneaz, _i începe s planag în hohote, ca un biecel.
ge ochii cu o mnu_ plin de noroi, întinzând mizeria de-a lungul feei

Birjarul: P rea mult mai mare, cât timp a fost în viac. Se pare, c tu, drag rav, ai adug
câteva zile viecii lui. (apoi aproape vesel) A murit împcat. Zâmbea când a trecut în partea
cealalt.

 Se opre_te, mototolete mnu_ile în mâna, _i î_i coboar privirea.

Birjarul: C e voi face, fr el? Doar eu singur...

 Birjarul se întoarce, _i coboar ostenit scrile.
  Rav Alag d eschide n otica.
 Ochii îi f ug de-a l ungul liniilor. Cite_te:

  - Creatorul m ia la El acum, dar înainte de a o face, mi-a dat un dar
precios, _ansa de a citii aceast mreac carte! Este o carte despre sufletul meu, despre înt
reaga omenire, despre calea spre El, pe care toci trebuie s  mearg. Ne invit s venim la f
estinul Sau. Ne-a pregtit o mas, dar noi nu am aprut. Spune-le despre asta. Ai rbdare cu
ei, ca _i cu copii mici. Spune-le ce binecuvântare ne-a pregtit Creatorul. Îci sunt rec
unosctor c rmâi aici, ca s finalizezi aceast sarcin. Am încredere în tine, îndrgitul nostru R
. A trebuit s ne cunoa_tem, _i trebuia s-ci spun ceea ce ci-am spus. Srmanul, srmanul meu ta
t, nu _tie cât de magnific este Creatorul întradevr!

 O pereche de m âini, a_eaz o ptur î n jurul umerilor lui Rav Alag.
 S e întoarce. R ivca st în spatele s au.

Rivca:  Nu-ci permici s te îmbolnve_ti.

 O prive_te cu mulcumire.

Yehuda: A m un sentiment, c nu a fost de loc un biat.

Rivca:  Atunci cine?

Yehuda: A  fost El...

***

 Acas la Rav Alag. În aceea_i noapte.
 Rav Alag, _ede la mas, acoperit cu o ptur.
 Cartea Zohar pe care a returnat-o birjarul, st deschis în faca lui.

O funz uscat de iarb, iese dintre paginile ei.

 Rav Alag deschide cartea, acolo unde se afl frunza.
 Privirea  îi cade dintr-o dat pe câteva rânduri scrise de mâna unui copil.
 Poate descifra doar primul rând:  gse_te-L în interiorul tu...
 Literele fug din faca ochilor, _i el simte...

***

 O strad prfuit se r uleaz ca un covor î n f ac lui Rav Alag.
 Î n urm lui se afl i e_irea din tunel, _ i u n arbore mrec   Arca  cu scorbura întunec
renta.
 
***

 Pentru o clip, este înapoi în camera lui.
 Rav Alag prive_te pe fereastr.
 Î_i cufund condeiul în cerneala negru  albstruie, apoi o linie dreapt apare sub con
dei:

   E timpul de a prsi arca. (O persoan prse_te arca, când gândurile pure cu ca
 t rit pân atunci, îl pregtesc pentru na_tere, dup nou luni, _i o zi. Asta nu are de a
e cu timpul fizic, ci cu o stare spiritual. O persoan contempleaz druirea, iar dragostea
trie_te în aceste gânduri, ca _i fetusul în pântec, _i cre_te, devenind mai puternic. Când s
ctura inicial a sufletului cuiva este proiectat, atunci a sosit timpul s prse_ti arca, _i s m
ce_ti (prime_ti) dorincele egoiste, care pân atunci au fost lsate deoparte.)

***

 O explozie de lumin.
 O  zi luminoas, dup o furtun puternic.
 O  _osea prfuit _erpuie_te de-a lungul muncilor alba_trii.
 R sare o pdure umbrit.

  - Arca te-a protejat de... tine însci. Acuma, c ai devenit mai puternic,
trebuie s o prse_ti.

 Rav A lag se plimb prin câmpuri d e f lori înflorite, contemplând la frumusecea nesfâr_i
 Dar c ondeiul su, produce linii d e u n caracter diferit:

  - A_teapt cderile, (O cdere, este o pierdere a contactului cu spirituali
tatea. Se întâmpl atunci, când o porcie de egoism este adugat unei persoane, cu care are acum
de-a face, _i care trebuie corectat. Misiunea nostra este de a scurta durata acest
or cderi cât de mult posibil, dar ele nu pot fi evitate.) _i fi pregtit pentru ele.

***

 Înapoi în c amer, Rav A lag prive_te pe geam.
- Îci la_i  Eu-l s  intre- n i nterior  _opte_te el   _i este întuneric, foarte întuneric a

***

 Brusc, podeaua se deschide în faca lui, _i el c ade într-o gaur adânc _i neagr. Zgârii
se de marginile ascucite ale gurii, continu s cad tot m ai adânc, iar ecoul îi multiplic strig
:

  - !

 A terizeaz p e o podea plat de piatr, în interiorul unei hale slab iluminate.
 De îndat, o  forc nevzut îl ridic, îl a_eaz pe clcâie, _i-l inpinge în fac. Face câci-

 O nou linie apare pe hârtie:

  - Nu ai nici cea mai vag idee cine e_ti de fapt!

 Torce ard în toate cele patru colcuri ale halii.
 Dintr-o dat vede un tron auriu chiar în faca lui, iar un om _ede pe el, cu faca
învluit în întuneric. Rav Alag în_fac una din torce, _i o ridic asupra capului. Faraonul (Fa
ste  forca egoist a dragostei de sine, care guverneaz o persoan.) _ede pe tron. Farao
nul are faca lui Rav Alag.

***

 Camera lui Rav Alag.
 Cartea Zohar este deschis la secciunea  la sfâr_it, mai exact la rândul care spun
e,  _i s-a întâlnit fac în fac cu Faraonul din Egipt.
Poate citi câteva cuvinte scrise de mâna unui copil:

  - Înfrunt-l _i învinge-l.

***

 Ziua urmtoare. Clasa lui Rav Alag.
 Din nou toci ochii sunt acintici asupra lui. Rabinul Feldman _ede într-un colc,
Rav Alag se opre_te în faca lui Chaim.

Rav Alag: A i întrebat cum ne putem reîntoarce la Creator?
Chaim: Da, nu am putut dormi. M-am gândit la asta toat noaptea.
Rav Alag: S i mci c starea ta este insuportabil?
 Chaim: Da, a_a simt.
R av Alag: D e ce?
Chaim: Simt c aceste suferince nu au sfâr_it.
Rav Alag: ^ tii de ce suferi?
Chaim: Nu _tiu. Totul este a_a de gol, fr gust, nimic nu-mi provoac plcere.
Rav Alag (tios):
  Tu e_ti de vin pentru toate astea!
Chaim (uimit):Eu?!
R av Alag: D a, tu, cine altul? Tu e_ti acela care nu-I permici s se manifeste!
Chaim: Dar eu îl iubesc pe Creator!
Rav Alag: T e iube_ti pe tine însci, nu pe Creator.
Chaim: Asta nu e _i prerea mea.
Rav Alag (indicând tios cu degetul spre el):
  Aceast este prima etap prin care trebuie s trecem. (Face un pas în spate
, _i observ clasa.) Trebuie s încelegem c nu suntem de loc drepci, suntem mincino_i _i hoci,
are ne iubim doar pe noi în_ine.

***

 Un fulger de lumin. Camera Faraonului.
 Faraonul cu faca lui Rav Alag se holbeaz la rav de pe tronul lui auriu, la lu
mina tortelor.

V ocea lui Rav Alag:
 -Nu este dat oricui. Nimeni nu intr acolo din gre_eal. Doar cei cu inima frânt in
tr acolo, cei care nu suport s triasc fr un rspuns la întrebarea care este scopul viecii. Ade
te fi dezvluit doar acelor persoane. Doar ei îl suport. Doar lor le va fi permis s coboa
re în abis, locul în care nimeni nu a îndrznit s se uite: în interiorul propriu, în smoala în
ecat a egoismului. ^i ce vd ei acolo?

***

 Un fulger de lumin.
 Un faraon cu faca lui Rav Alag _ede pe tron.

Vocea lui Rav Alag:
  -Rânjetul înfiortor al stpânului tu.

 Faraonul zâmbe_te.
 Arat spre un scaun auriu din apropierea tronului su.
 O forc nevzut îl inpinge pe Rav Alag în fac, _i o clip mai târziu, el _ede alturi de
 Încearc s se ridice, dar ctu_e aurii îi leag mâinile _i picioarele de scaun.

Vocea lui Rav Alag:
  -Faraonul este esenca noastr. Muncim întreaga noastr viac, c s-l satisfacem p
el, _i pe nimeni altul. El ne conduce. El este natura noastr,  Eu-l.

 Faraonul de pe tron râde.
 Î_i scoate un inel auriu de pe deget, _i îl ofer lui Rav Alag. I se lipe_te de dege
t, ca dac ar fi sudat de o forc puternic.

***

 Clasa.
A aron: Dar Faraonul nu este un om? În Tora scrie...
Rav Alag: T ora nu vorbete despre oameni.
Aaron: Nu înceleg. Nu a existat nici un Abraham, nici un Moses, povestea cu exilul
în Egipt?
Rav Alag: D ac cite_ti Tora în felul acesta, te distrugi _i pe tine, _i pe ea. Nu exist
un singur  c uvânt acolo, despre lumea aceasta. Nu exist oamenei acolo. Tora des
 crie forcele care te pot îndruma înapoi ctre Creator. Este o instrucciune secret, pentru d
evaluirea Creatorului. Cartea Zohar, este cheia acestor instrucciuni.
Aaron: Deci faraonul este o forc?
Rav Alag: D a, _i una enorm.
Aaron: Aceast forc e în interiorul meu?
Rav Alag: F araonul trie_te în interiorul nostru, al tuturor.
Aaron: Suntem sclavii acestei force, a_a este?
Rav Alag: N e conduce. Este fiecare gând _i acciune; este viaca noastr. Dac ne dm seama
asta, dac ne dm seama c este de nesuportat, înseamn c nu suntem de acord cu dominacia ei, asu
pra noastr. Va însemna c am ales Creatorul. Urându-ne egoul, facem primul pas spre Creat
or.

 Prive_te din nou în jurul clasei. Pauz.

Chaim (foarte clar, a proape silabisind):
  Cum p ot merge la Faraon? Cum pot ajunge s-mi ursc egoul? Cum?!

 Se deschide u_a, _i un evreu btrân _i servil se apropie de Rav Alag:

  -Este pe cale de a începe rugciunea, onorabile Rav Alag.

Rav Alag (ctre s tudencii s i):
  M ergeci, r ugaci-v, _i gândici-v la ce am discutat.

 Studencii prsesc clasa.
 Rav Alag se a_eaz _i î_i fixeaz privirea asupra mâinilor sale; ele tremur.

***

 Sinagog.
 Rav Alag intr.
 Enoria_ii încep s _opteasc agitaci, la vederea lui.
 Un btrân evreu, îi ofer respectuos scaunul sau.
 Rav Alag merge mai departe.
 Studencii si, Chaim _i Aaron, se ridic c s-l salute.
 Merge mai departe, fr a se opri.
 Se apropie de locul unde se cin crcile Tora.
 Oamenii îi fac loc chiar în faca ei, dar se întoarce _i merge spre fereastr.
 Nici mcar acolo nu-l las în pace.
 Vârstnicul comunitcii vine spre el, _i d mâna cu el.

Vârstnicul: O norabile Rav, studencii ti mi-au s pus c e_ti u n mare dascl. Vrem s te rugm,
s ne predai _i no u btrânilor câteva leccii. Poci a lege orice t em dore_ti.

 Toat lumea îl prive_te, a_teptând rspunsul sau.
 El este tcut.

V ârstnicul (adresându-se tuturor):
  Onorabilul Rav Alag va conduce slujba de astzi.

 Rav Alag rmâne nemi_cat.

Vârstnicul: D eci, Rav Alag, toat lumea te a_teapt.

Rav Alag (nea_teptat de rspicat _ i clar):
  Aveci nevoie de c ineva la care s v închinaci?

 Adunarea amuce_te abrupt, _i fiecare se întoarce spre el.

Vârstnicul: N u înceleg...

Rav Alag: C reatorul nu este suficient de bun petru voi?! (Se uit împrejur) Desigur, El
este undeva acolo sus! Aveci nevoie de cinva la îndemân, pe care s-l putei cine în buzunar,
s-l vedeci, s-l pipici, s-i oferici scaunul, s-i srutaci mâna! Aveci nevoie de cineva pe car
s-l puteci onora aici, pe acest pmânt, în aceast sinagog!

 Un m urmur puternic. Cineva schelie în spate, mulcimea freamt, surpindere _i team se 
vede  pe c hipurile oamenilor.

Rav Alag: D ar s _tici  acesta nu voi fi eu.

Chaim: E_ti bine, dascalule?

Rav Alag: M  simt excelent, Chaim.

Vârstnicul: E _ti sigur?

Rav Alag: D a, sunt sigur.

 O lini_te apstoare este în aer.

Vârstnicul ( uitanduse împrejur cu u n rânjet u_or):
 ^i a cest om, avea de gând s  ne învece ceva?!

O voce: D aci-l afar!

Un evreu btrân (care luase parte la leccia lui Rav Alag): 
Atâta aroganc! Câteva clipe mai devreme, ne-a spus o dulce p redic! ^i cum condamn el egoul! 
Puteai cu u_urinc crede c ai un om drept în fac, dar acuma î i vedem adevrata fac!

O  voce: A far!

V oci:  Afaraaaaa!

 Rav Alag trece p rin mulcime.
 Oamenii se dau î n lturi, ca s poat t rece.
 Chaim _i Aaron î ncearc s-l urmeze, d ar vârstnicul îi opre_te.

Vârstnicul (rspicat):
  D ac pleci acuma, poci uita calea de întoarcere.

 De îndat, câciva brbaci îl înconjoar pe Chaim _i pe Aaron, blocându-le ferm drumul de
.
 A aron se a_eaz d e îndat.
 Chaim rmâne în p icioare, înconjurat de oameni, privind cu chin _i durere, cum Rav
Alag  pleac.
 U_a se închide î n spatele lui Rav Alag.

***

 Afar, în faca sinagogei.
 Rav Alag iese din sinagog.
 Rabinul Feldman îl urmeaz.

Rabinul Feldman:    A_teapt.

 Rav Alag se opre_te.

Rabinul Feldman:    Doresc s-ci rmân elev...

  Vârstnicul se uit afar din sinagog, în spatele sau sunt câciva evrei _i Chaim printre
ei.

Vârstnicul (ferm):
  R abine F eldman, slujba a  început. Las-l în pace, e l oricum nu va încelege
. (^i ferm, aproape ca o  porunc.) Intr a cuma onorabile rabin, te a _teptm.

 Rabinul Feldman face un gest de a-i strânge mâna Ravului Alag, dar se opre_te în 
mijlocul mi_crii. Se întoarce, pleac capul, _i se întoarce repede în sinagog.

 C haim stand singur în u_a sinagogii, prive_te cum Rav Alag pleac. O mâna apare din
umbr din spatele su, _i îl trage de umr înuntru. El nu opune rezistenc.

***

Camera lui Rav Alag. Noapte.
 Picioarele goale stau a_ezate pe un morman de pietre ascucite.
 Rav Alag st aplecat asupra unei crci.

 Rivca st în întuneric, cinând un prunc în brace.
 Baruh ^halom (Rav Baruh ^halom, numit Rabash, primul nscut al lui Rav Alag, _i 
succesorul sau. Rabash a fost autorizat asupra dogmei muncii spirituale  care a 
fost transmis doar pe cale verbal  prin multe scrisori personale. Grupul de cabalist
i Bnei Baruh (fii lui Baruh) este numit dup el.) în vârst de opt zile, doarme, cuibrindu-s
e în ea.
 Ea î_i leagn copilul, uitându-se la socul ei.

Rivca:  N e-au cerut s prsim aceast locacie cât de curând posibil. Proprietarul refuz
mai lase înc o z i.

Rav Alag (intalnidu-i privirea):
  Nu vezi c studiez?

Rivca:  Iart-m, voiam doar s-ci aduc la cuno_tinc, c te voi deranja dimineac. Trebuie
chetez. Am gsit un nou loc. Birjarul va fi aici dimineac ca s ne duc.

Rav Alag (privind-o îndelungat):
  Îmi pare ru c-ci fac viac a_a de grea.

 Rav Alag se ridic, _i brusc...

***

 Un fulger de lumin. Camera cu lumina difuza a Faraonului.
 Ctu_ele aurii, care legaser mâinile _i picioarele lui Rav Alag, se transform în praf.
cearc s se ridice, dar nu se poate mi_ca.

***

 Camera lui Rav Alag.
 Face un pas spre Rivca, _i cade brusc pe podea, înainte c Rivca s-l poat prinde.

***

 Un fulger de lumin.
 Faca Faraonului râzând este la câciva centimetri de a lui.

***

 Înapoi în camer.
  Rav Alag cade pe p odea. Încearc fr succes s s e ridice.
 Rivca se apleac, c inându-i capul în mâinile e i.
-Ce ci se întâmpl?  cip e a speriat.

***

 Un fulger de lumin.
 Faraonul îl atinge pe Rav Alag cu degetul _i ravul este azvârlit înapoi în scaunul 
su, izbindu-se de zidul îndeprtat.
 Faraonul ridic o mâna, _i spre groaza sa, Rav Alag vede cum _i mâna sa se duce în su
s. Face un pas spre rav, _i rav face un pas spre Faraon. Este neajutorat.

***

 Camera.
 R av Alag nu se poate ridic în picioare.

  -Ce este? Este inima ta?!  ocii mari ai lui Rivca, sunt plini de
îngrijorare.
  - Primele linii...  murmur el  primele cuvinte sunt...

 Rav Alag î_i încrece_te faca, încercând s _i le aduc aminte. (Cderi, în care un cabal
ce _tie, sunt date câte o dat înaintea unei mari ascensiuni.)
 Mintea îi este goal... lipsit de concinut...

  - Iat, c înainte...

 Rmâne tcut.

  ...  ca emanaciile...  continu Rivca nelini_tit.

 El o prive_te.

  - Nu m  speria drag, spune ea,  emanaciile au fost emanate, _i creaturile
create... te ro g, r epet dup mine,  emanaciile au fost emante, _i creaturile create...

Rav Alag (repetând cu voce slab dup ea):
  ...  emanaciile au fost emanate... (î_i încrece_te fruntea) _i creaturile 
au fost create...
Rivca:  ...  Lumina simpl superioar...

 Rav Alag murmur în timp ce încearc s pronunce cuvintele.

Rivca (cu tandrece):
  Nu te grbi! Lini_te_te-te...
Rav Alag:  Lumina simpl superioar...
Rivca:   A umplut întreaga existenc...
Rav Alag:  A umplut întreag existenc...
 Rivca îi cine capul. Îl prive_te în ochi, _i vorbe_te cu el, ca _i cu un copil:

Rivca:   ^i nu era nici un... (Repet)  Nu era nici un...
Rav Alag:  ^i nu era nici un...
Rivca:   ...spaciu gol...
Rav Alag:  ...spaciu gol... (cu disperare) Nu-mi aduc aminte!
Rivca:  Ba îci aduci! Îci aduci aminte de tot!  ^i totul era umplut de o ... de o
...?!
Rav Alag:  ^i totul era umplut de o... (Fcând efort s-_i readuc aminte)  De o...
Rivca:  ^i acuma tu singur... adu-ci aminte, te rog încearc s-ci aduci a minte, dr
agostea mea! C e urmeaz?
Rav Alag (cu o  ultima frâm de voinc):
    ^i totul era umplut de o...
Rivca:  Da!
Rav Alag (cu efort):
   Lumina simpl...
Rivca:  Da, da!
Rav Alag:  fr limit.
Rivca:  Bravo!
Rav Alag (expir, _i repet dup ea):
  Bravo.

 Rav Alag se leagn în fac _i spate pe un scaun.
 Rivca îl mângâie pe cap _i repet:

  -Vezi, totul e în ordine! Îci aduci aminte de tot. Înc câteva minute, _i tre
ce.

 Trage cartea mai aproape de el. Rândurile par neclare.

Rav Alag (ctre R ivca):
  D u-te... du-te. Voi fi bine.

 Degetul se mi_c de-a lungul rândurilor crcii; i se mi_c buzele, formând din litere cu
vinte, dar nu le poate rosti.
 Îi cad mâinile. Rav Alag doarme.

 Se crap de zi.
 Felinarul s-a stins. Nori_ori palizi de fum, s e ridic d in fitilul i negrit.
 Rav Alag deschide ochii.
 St întins pe pat, singur în camer.
 Se ridic cu greu, deschide geamul, _i un aer î nghecat d e iarn, îi i nund faca. Inspir
c.

***

 Dimineaca. O cruc se grbe_te în jos pe strada pavat _i denivelat.
 Birjarul recit din  Eclesiastul.

Birjarul:  Cuvintele preotului, fiul lui David, regele Ierusalimului: zdrnicia 
zdrniciilor, spune preotul, zdrnicia zdrniciei; toul este în zadar. Ce folos are omul de la t
at truda pe care o face sub soare?

 Rav Alag _ede deasupra sacilor plini cu pucina avucie a familiei sale.
 Faca lui tras, dezvluie faptul c a pierdut mult din greutate în acea noapte.
^ezând alturi de el, se afl fiul lui în vârst de opt ani, Baruh ^halom, _i Rivca, cu un bebel
brace.
 S trzile Var_oviei trec în grab.

Vocea birjarului:
   O generacie trece, _i o alt generacie apare, dar pmântul va sl_lui pentru to
eauna...

 Brusc, drumul pavat dispare din raza de vedere, _i privirea lui Rav Alag de
vine neclar.
 Vede patru siluete de copaci legnandu-se puternic, care se disting pe fund
alul gri al cerului de toamn.
 Îl privesc trectorii.
 Vocea birjarului se aude din îndeprtare:

   Ceea ce a fost, este ceea ce ce va fi; _i ceea ce a fost fcut este 
ce trebuia fcut: _i nu este nimica nou sub soare.

  -Doresc...  Rav A lag _opte_te.  Trebuie... abea roste_te cuvintele, -
s-l vd pe  b trânul Baruh.
  -Bine!  Rvka îi î ncelege borborositul.  Întoarce!  îi porunce_te birjarulu
i.  ^tiu eu drumul.

 Sear. D rum de car.
 Carul s e apropie casa btrân a lui Baruh, cu înclinacia ei familiar.

  -Opre_te aici. A_teapt-m aici.- murmur sleit Rav Alag.

 Cruca se opre_te. Rav Alag se cacr jos din ea, _i merge ctre cas.
 Casa, cu obloane la geamuri, inegrit de ploaie, se apropie. Ochii alba_trii
ca de copil îl privesc pe Rav Alag prin crpturile obloanelor.

Rav Alag (cu limba grea):
  Da-mi drumul înuntru.
Baruh (tios): C e cauci aici? Nu-ci pot da nimic!
Rav Alag: S unt obosit-t-t...
Baruh: Am spus vre-o dat c va fi u_or?
Rav Alag: U n pic de odihn...
Baruh: Prostii! Car-te de aici! Întoarce-te, ma-i auzit?
Rav Alag: N u pot vedea nimic! Nu-mi va da drumul nici o dat.
Baruh: Plangaciosule! Cum de te-a putut alege pe tine, a_a un plpând. Este orb? Nu p
oate vedea cine este în faca Sa?! (bipând tios.) Valea!

 Rav Alag se întoarce, ca în vis.

Baruh (mult mai moale):
  Nu ci-am spus c nu mai sunt dasclul tu, Yehuda?
Rav Alag se a_eaz obosit pe mormanul de lemne de foc, rezmandu-se cu spatele de peretel
e casei. Î_i închide epuizat ochii. În aceea_i clip, apa murdar îi strope_te faca. Un mai btr
i ostenit Baruh st în faca lui, cu o gleat goal în mâna.

Baruh: bi-am spus s continui, _i s nu te a_ezi! Du-te, continu s mergi! bi-am artat drumul!

 Rivca vine spre ei în fug, de la cruca din apropiere. Se apleac peste Rav Alag plou
at.

Rivca:  Ce ci-a fcut?! (Întorcându-se spre Baruh.) Acesta este socul meu! Ce cre
zi c faci?!

B aruh (nepstor):
  Du-l de aici!

 Rivca îl ajut pe Rav Alag s se ridice.

Rivca:  Totul va fi în regul, dragul meu. Se va sfâr_ii în curând.

 Brusc, Baruh face o sritur spre Rav Alag, trgându-l de la Rivca _i-i _opte_te veninos
în ureche:

  - Înainte de fiecare ascensiune, va fi o cdere. Nu ci-am spus asta?! N
u exist ascensiune fr abis!
Rav Alag (cu buzele împietrite):
  Nu-mi va da... drumul.
Baruh:  Nu o ceri din rsputeri. Exist o singur forc. Cere-o!
Rav Alag: E u... am...
Baruh: Cere mai hotrât!
Rav Alag: C er... ca... Creatorul s... m... ajute.
 
 Rav Alag l e_in lipsit de vlag, în mâinile lui Baruh.
 Rivca îl s uscine.

Rivca:  Îl poci ajuta?

Baruh (dând din c ap):
  A cum nu-l mai pot ajuta.

Rav Alag (mormie în sinea lui):
  Urlu... dar El nu aude. M-a abandonat... Faraonul m-a gsit... în... 
schimb.

R ivca:  Despre ce vorbe_te?

Baruh: Este în regul. Este d in cauz c se a fl la un nivel a_a de înalt. Întradevr minunat! Îm
apul de l a înlcimile astea. I a-l. Totul o s  fie bine, muiere!

 Rivca îl ajut pe Rav Alag s se ridice în picioare.
 St sprijinit de ea, picioarele aproape nemi_cate.
Baruh (din spate):
  V ezi, Dumnezeu te-a rspltit, _i deasemenea pe mine  la a_a o vârst  s avem
n astfel de miracol crescând în mâinile noastre.

 O prive_te pe Rivca, cum îl târâie pe Rav Alag de acolo, _i da din cap.

***

 Cinci ani lungi trec, în cutarea insistent de un dascl. Rav Alag bate Polonia în l un
g _i în lat.
 A dat peste oameni plini de cuno_tince, încelepci, ravi renumici. Câte o dat are n e
voie de câteva ore, alt dat doar de minute, c s realizeze c este cu mult în faca lor.
 D in când în când îl trimit de acolo spunând:

  -Ce altceva îci pot da, Rav Alag? Nu cred c  exist cineva care s-ci poat deven
i dascl. Întreab-l pe Creator. Altceva nu-ci mai rmâne de f cut.

 Rav Alag continu s întrebe, dar un dascl potrivit nu vrea s se arate.

* **

 Scurt metraj al anilor 1912-1914.
 Soldaci chinezi duc clugri capturaci sub amenintatea armelor. Tibetul e ste pro
clamat teritoriu Chinez.
 O mulcime suspinând, jele_te moartea apropiacilor de pe Titanic.
 Woodrow Wilson devine Pre_edintele Americii.
 Charlie Chaplin filmeaz primul sau film, Prins în Ploaie.
 Un terorist sârb îl ucide pe princul Franz Ferdinand al Austriei.
 Izbucne_te primul rzboi mondial.
 Soldaci fug în sîrm ghimpat.
 Un tânr _i mic caporal German fuge în jurul camerei, _i opre_te brusc î n faca ei, cu
o grimas pe fac. Este tânrul _i înc anonimul Adolf  Hitler.

***
 Strzile din Var_ovia.
 Rav Alag se târâie cu greu pe strad.
 Are impresia c este urmrit.
 Are dreptate.
 U n btrân greu de remarcat îl prive_te.

 Vocea povestitorului:
  A ceast scrisoare a fost descoperit abea dup moartea lui Rav Alag.

* **

 O scrisoare veche _i mânjit, cu margini roase, apare încet.
 C amera urmre_te liniile îngrijite dar înghesuite, scrise de mân.

Vocea p ovestitorului:
  E ra scris de el, _ i a p oruncit s fie d istrus de îndat dup moartea sa, împreun
multe a lte scrisori _i eseuri pe c are e l le-a scris. Î n mod miraculos, a supraviecui
t.

***

 Rav Alag cote_te pe o alee îngust.
 Omul îl urmre_te.
 Înc un viraj.
 B trânul rmâne îndeaproape.

Vocea lui Rav Alag:
  Vineri dimineac, în 12 ale lunii Cesvan (a dou luna a calendarului ebra
ic, care pic de regul undeva între lunile Octombrie _i Noiembrie.), a venit un om la mi
ne.

***

 O btaie la u.
 R av Ashlag, cu faca palid de osteneal, deschide u_a.
 Nu putem vedea faca brbatului.
 Rav Ashlag se uit la brbat, _i brbatul trece pragul u_ii.

Vocea lui Rav Alag:
  Mi s-a prezentat ca un mare încelept, foarte versat în cabala.

 Omul intr în camera lui Rav Alag.
 Rav Alag face câciva pa_i în spate.
 Înc tot nu putem distinge faca brbatului.

Vocea lui Rav Alag:
  De îndat ce a început s vorbeasc, am simcit c cuvintele sale sunt pline de în
epciune Divin. Tot ceea ce el spunea, era ca câ_nirea unei cascade, în mrecia ei.

* **

 Var_ovia. Noapte.
 Interiorul micii camere a învctorului cu o mas, dou scaune, pereci goi, _i o saltea p
e podea.
 Rav Alag _i învctorul lui, ed la o mas mare.
 Învctorul _ede cu spatele spre noi.
 Rav Alag ascult cu atencie, absorbind fiecare cuvânt.

Vocea învctorului (moale, lipsit de culoare):
  Evadarea are loc noaptea (Evadarea noaptea. Dac cineva realizeaz c se 
afl complet sub dominacia egoismului, acea senzacie se cheam  noapte. Dorinca de a fugi,
împreun cu incapacitatea de a o face, produce o rugciune, o litanie, o cerere de ajut
or. Când se întâmpl aceasta, rugciunea prime_te un rspuns, _i persoan prime_te puterea de a e
.) , într-o stare de epuizare total.

***
 
 Un fulger de lumin.
 Torce pâlpâind de-a lungul unei c amere cu umbre.
 Un Rav Alag epuizat, _ede pe un s caun.
 Capul îi atârn în jos pe piept.

Vocea învctorului:
  V a sosi la miezul nopcii. Nu-i pierde sosirea. Este mic, dar pute
rnic; este tios, _i din cauza aceasta precis. El este rspunsul rugciunii tale. El este 
Moise. (Moise vine de la cuvântul Limsoh (a trage afar). În cabala, Moise este forca ca
re îl scoate pe cineva de sub guvernarea egoismului.)

 Rav Alag î_i ridic c apul.
 Îl vede pe Faraon. F araonul îl prive_te intens.

Vocea învctorului:
   Moise este marea ta dorinca de a evada Faraonului.

***

 Var_ovia. Noapte. Camera învctorului.
 Rav Alag _i învctorul sau ed la mas fac în fac.
 Degetul învctorului plute_te afar din intueric, _i se retrage din nou acolo.
 Ochii lui Rav Alag sunt aprin_i.

Vocea lui R av Alag:
  Am studiat împreun cu el, la el a cas, timp de trei luni, noapte dup noap
te, de la m iezul nopcii pân în zori. De fiecare d at mi-a dezvlui un nou secret.

 Faca învctorului poate fi vzut doar în afara cercului de lumina aruncat d e felinar.
 Rav Alag î_i mut greutatea u_or, în tentativa de a-l vedea.
 Dar brusc vedem c nu _ede nimeni în scaunul din faca sa. Învctorul _ede s ingur, cu sp
tele spre perete, învaluit în întuneric.
 Auzim vocea moale _i lipsit de culoare a învctorului:

  -Rugciunea const în dou prci.

 O mâna c inând un s tilou deseneaz un dreptunghi, _i îl împarte în dou.
 V ârful s tiloului i ndic spre partea de jos.

Vocea învctorului:
  P rimul gând...

 Stiloul deseneaz o sgeata deasupra dreptunghiului de jos, indicând în sus.

Vocea învctorului:    Primul gând, îi f ace pe  tat _i mama ( Tat _i mama sunt forca druirii
tei în interiorul unei persoane. Doar o  rugciune poate activa ac ea forc.) s se întoarc unul s
pre cellalt.

 În dreptunghiul d e sus, stiloul desenez r apid dou s emicercuri, stând fac în fac.
 Scrie  tatl în s emicercul de deasupra, _ i  mama î n semicercul de dedesubtul lui.

Vocea Învctorului:
  C ea de-a doua cauzeaz uniunea lor. (Un Zivug (cuplare, uniune) est
e rspunsul la o rugciune. Pornind din acel Zivug, se na_te forca lui Moise, dup care Moi
se va putea scoate pe cineva din starea egoist de ur în care se afl.) Ambii îci aud rugciunea
dup ajutor! 

 C ele dou semicercuri se contopesc într-un cerc, în faca ochilor lui Rav Alag.

 Vocea învctorului:
  C eremonia  concepciei începe instant. Apa superioar se rupe, _i Moise e
ste nscut. Aceasta este forca pe care ai meritat-o.

 Vârful stiloului face un punct pe punctul de întâlnire ale celor dou semicercuri
, apoi tios extinde o linie în jos.

Vocea învctorului:
  M oise va trimite forca rului la culcare. Dar doar pentru scurt timp
.

* **

 Un fulger luminos.
 Rav Alag îl prive_te pe Faraonul care st a_ezat în faca sa în ochi.
 Brusc faraonul închide ochii.

Vocea învctorului (foarte joas):
  Nu-l rata pe Moise. Se afl aici doar pentru un moment.

 Un fulger de lumin.
 O raz de lumin scânteie prin camer, deasupra dalelor de pe podea, pe lâng picioarele
lui  Rav Alag, _i indic ctre u.

Vocea învctorului (tioas):
  Urmre_te-o!

 Rav Alag se repede din scaunul su, _i alearg prin sala slab luminat, urmrind raza.
 Exact în acea clip, î_i deschide Faraonul ochii.
 Rav Alag ajunge la u.
 Faraonul î_i dshide gura într-un rgnet:

  -Sto-o-op!
Rav Alag rmâne înmrmurit, cu bracul îtins.
 Raza de lumina fulger _i lumineaz spre ochii Faraonului, orbindu-l.
 Rav Alag se arunc cu disperare asupra u_ii, apasandu-_i greutatea pe ea.
 U_a cade.

 U n coridor lung _i întunecat se întinde în fac.
 Rav Alag fuge de-a lungul lui, fixând cu ochii raza de lumin care face zig zag
uri în faca lui.

***

 Var_ovia. Camera învctorului.
 Vedem faca învctorului, de jumtate luminat, felinarul reflectându-se în ochii si. Buz
ale se mi_c

  - ^i toate acestea sunt în interiorul tu.

 Un fulger de lumin.
 Rav Alag fuge de-a lungul coridorului îngust, apropiindu-se de o u.
 Se arunc prin ea, _i se regse_te pe o strad întunecat. Casele stau una lâng alta.
 Prive_te înapoi.
 Strlucirea unei torce se apropie rapid.
 În frunte, putem vedea fac furioas a Faraonului, iluminat de torca pe care o duce.

Vocea învctorului:
  N u te opri, nu gândi, nu-ci fie team!

 Rav Alag s e întoarce, _i î ncepe s fug.
 Un u0r@Â@ º¼^þ"\^ ¢¤Ê&(*  ÐÒÔîJLn¨,fp ÊÌ8vxz|ÒùòùëÚÉÚ¾ë·ë¯§¯ë¯ë¯§ë¯ë§¯ë¯ §¯ë¯§ë¯ë¯§¯ë¯
hÙPhd&ÊhÙPh 6 B*phÿ
hÙPh 6
hÙPh
4hÙPh
45h ÙPh V5
hÙPhvbÁhÙPh VCJaJ hÙPhvbÁCJOJQJ^JaJ hÙPh VCJOJQJ^JaJ
hÙPh V
hÙPhå#ý
hÙPhÛ+Þ.ÄP Ú X


´
¶


Ä
Æ
È
Ê
Ì
Î
Ð
Ò
Ô
Ö
Ø
Ú
Ü
Þ
à
â
ä
æ
è
ú úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPè
ê
ì
î
ð
ò
ô
ö
ø
ú
ü
þ
jlnprtvxz|~   ú úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP               ¢¤¦¨ª¬®°²´¶¸º¼¾úúúúúúúúúúúúúúúú
`  úúúúúúúúúúúúúõõõõúúúúúúúúúúúgdÙPgdÙPÒZ þ 8<>@t 
B F X ò#ø#.$<$\$|$*),).)6+D+Ê0ì081D1H1 12"204@4¨5ª5®6°6ùñùêßÔÉùñùñùÁùêùñùñùº³¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥w¥
hÙPh ª
hÙPhd&ÊhÙPhÜ.6h ÙPhÜ.mHsHhÙPh§y8mHsHhÙPh9amHsH
hÙPh9ahÙPhÜ.5
hÙPhÜ.&  H!J!p!Î!6" "ò"´#¶#,$.$Z$\$|$%%% %b%º%&®&â&ä&((((úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP(
;
;ô;¢=D>F>ð?ò?Ü@LAÆAÈARBTB|B~B B0C2C CêCNDPDúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPPD|D D DÂD E¶EâEä
SFS S|T~T²T´TLWÒXÔXPYRY¢Y¤YúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP P P P P R¬R°RÂRÆR
SS2S4SFSTSXS S"T:T¾]Î] ^À^Ì^_l_n_ _¤_ª_¬_®_¬`ºd
`.d¾dÌd h¾h jðâÒâðâÒâÄ´Ä¦Ä´Ä Ä¦Ä´Ä´Ä¦Ä⠦Ħvfv
hÙPh¤, hÙPhï6mHnHsHuhÙPh¤, m HnHsHuhÙPhï5mHnHsHuhÙPhïmHnHsHuhÙPh@S6mHnHsHuhÙPh@SmHnHsHuhÙPh@S5mHnHsH
]H]J] ]¼]¾]n^p^ ^ ^À^__6_n_¢_úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP¢_¤_¬_®_â_ª`¬`aa|aÆaÈaJbfchcpcr
g¨gªg²g´g h hii i ijj jÊjÖjØjNkPk²k´kÞk¬lØlðlòlêmìmúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP j j¤jªj´
wÒw x xyyHyBzDz
{úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP s sÐsàsâs.tltntºuÊu
wwx>x@x x¦x¨xy"yHy
{{{ | |Ú|ê|ì|}}¢}²}´}
  0 ¾ Î Ð b p  t    íßÏ¿ß´íߦߦߴíßÏ¿ßÏ¿ßÏ¿ß¿ßÏ¿ß¿ßÏ¿ß¿ß ßÏ¿ß¿ß Ïx h ÙPhH 5 mHnHsHuhÙPhH mH
{
{ |Ú|}¢}J~
4 ¾ b    > r t  ð ò  " ¤ ¦ ø ú  ` b Ð Ò úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP  ò  ¦ ¶ ¸ ú
¤ ¤V¤*¥6¥:¥®¥è¥$¦d¦ ¦ʦ¾©Ê©Ωî©(ª*ª,ªôáÓÅÓôáÓÅÓ·Ó© © © © © © © © © © © { k Ó©hÙPh­ ü6mHnHsHuh
P ú ¾ j l ä æ N p , N î d ¨  ¤ ¦ Ø Ú   úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP P  R  ¡¡D¡F¡>¢@¢®¤°
·(¼L¼Ö¼ä¼6¿X¿Ê¿ÀdÀ À¬ÁæÁZ ÂöÂ2ÃÌÃìÃòÃñãñãñãñãñãñãñÓñÓñÓãñÅ㵧µ§µ§µ§µ§µ§µ§µ§ § § § § §µ h ÙPh
Æ.ÆüÇþǰȲÈ>Ë@Ë ËØËÚËúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPòÃ
Æ.ÆÚËþËXÎ|ÎüÎ"ÏÞÓàÓäÓÔ2Ô¬ÔºÔàÔÕ
ÕÕÕÕ Õ\ÕfÕDØFØÝ,Ý.Ý>ÝtÝ Ý~Þ Þ Þ ÞîßàñáñáñáñáñÓÅñ·© © © © © ©x© ©h© © ©h©·hÙPhäE 6mHnHsHu$h 'Î
ؤØÙ ÙÂÚÄÚÆÚâÚòÚÛÛÜÜÝÝDÝrÝtÝöÝøÝúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPøÝ|Þ~Þ¤Þßßpßàà
àá¶áââÎâÐâ
ããtãvãzä|äîäðä¦å¨åÀåÂå|æ~æúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPàzá áããã¢ä¬äðäúäüä¨å¶å æ æDçNçPçÈç
ï
ïïñ$ñÄñÎñrô|ôÀöÊöôöþö÷ñãñÓÃñãñÓÃñÃñãñÓÃñÃñÓÃñÃñÓÃñµñãñµãµñµñµñãñµñµñ§ã§ã§ã§ã§ã§Ó hÙPhc,5mHnHs
ï
ïbï¨ðªððð¤ò¦òÈôúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPÈôÊôúôüôõõ:õ¤õòõôõòöôö÷÷>÷^÷`÷ ÷ ÷æ÷øø øªøâø
ù0ùVù ù&úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP÷÷&÷*÷8÷`÷j÷l÷ ÷ ÷ ÷à÷øøø0ø:ø ø ø ø¤øâøìøîø
ùù0ù:ù<ùVùdù ù ù ù&ú4ú¶úÀúÂúHûVûvû û ûèûöûü ü"üØüâüæüêü&ý ýÖý¦þ°þ¸þñáñÑñÁáñáñÑñÁáñ³ñáñÑñÁáñáñ

*
4
6
 
¬
°
ñ ãñãÕãÕãÕãñãñãŵãñãñãµãµãŵñãñãñãñãÕãŵñãµãñÅ¥ ¥ Å¥ ¥ Å¥ ¥ hÙPhî(qmHnHsHuhÙPhî(q5mHnHsHuhÙPhc,5
*
 
Ì
,
D
j
¨
Ê
î

úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP°
Ê
,
6
8
D
R
j
t
x
¢
Ê
Ö
Ú
æ
"
,


Â
Ì
Ð
à


*
4
8
H
`
n
x




,@JN`È8BL&V ¸¢¤ðâÒÂâÂâÒâðâÂâðâ´âÂâÒâðâÂâÒâðâÂâÒâðâÂâðâÒâðâ¦â¦â´âÒâðâ¦â ¦hÙPhÖ7JmHnHsHuhÙPhmHnHs

v
x

Â

*
N
`
x
 

4@h68 0   
0 úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP02¤¦  ¼hÚVX¤¦òô¨ÞàFH24`b
`:úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPL  ¼Hàjt  n¦öN bl Ú   Êð(  Ú:dözº $ & ( V d     ² À â ì
HHªH
I\InIJJBJúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPÂ?Ö?à?,@¸@ð@VA AB,B BÈBfCXDbDªE´EØEâEÔGÞGªH¶HºHÄH
IIIVInI|J
IJ¦J°J~N N4O>OÜOÞOñãñÕÇÕÇÕÇÕÇÕ¹«¹«¹«¹«¹ ¹ ¹{¹ ¹ ¹«¹«¹«¹«¹mhÙPh§mHnHsHuhÙPhj Ô5mHn
[*[4[6[
]:_N_X_\_È_`FcZcdchcÊcddd de8eÐeÚeàeêeìeîeTf fìf&g gÌg2hjhÒh
i i¦iÀjÊjñáñáñáÑáñÃñÃñÃñÑáñáñÑáñµ¥Ñ¥µ µ¥Ñ¥µ µ µ µÃµÑ¥ µ µ µ µ µ µÃµÑhÙPh[iõmHnHsHuhÙPhI_ü5mHnH
^
^z^ô^8_:_\_x`z` ` `Ò` a aêaìabb bèbDcFchcúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPhcºe¼eÞeàe i ijdj¾j
zFz¨zÞzn{|{ê{"| |¼|Ä|Ò|ñáñÓñÓñÓñÓÅ·Å©Å©Å Å Å Å©Å Å{Å{Å{Å{Åm{ÅhÙPh¦xmHnHsHuhÙPhðcmHnHsHuhÙPhj
 * 0 ¶ À Æ Ð   à j t ø  \ f h ñ ãñãñÕÇ·§·Ç·Ç·§·Ç Ç Ç·Ç§·Ç·Ç§·Ç·§·Ç Ç Ç Ç §{hÙPh! ÷5mHn

0   ¢ Ä 

  à â ä f h úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPh ¸ º ô ö Z \ è ê X È Ê   N P ú ü d f ¨ ª   
+ÀmHnHsHuhÙPhj ÔmHnHsHu$hÕ hÕ B *mHnHphÿsHuhÕ m HnHsHuhÙPh! ÷mHnHsHu5^ P R h j  
. 0     8 ´ ¶ r x ^ ` | ¾ À > @ ² ´ ø ú T úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPT V   ` b ö ø
¤:¤<¤¸¤º¤J¥L¥Â¥Ä¥ì¥§§ §úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP ¢J¥^¥h¥Ä¥Î¥Ò¥æ¥§§ § § §N¨X¨ä¨î¨ø¨"©d
+À5mHnHsHuhÙPh
+À6mHnHsHuhÙPhj Ô5mHnHsHuhÙPhj ÔmHnHsHuhÙPh
+ÀmHnHsHuhÙPh! ÷mHnHsHu- § §J¨L¨b©d©¢©\«^«f«h«Ê«ö«,¬ ¬¢¬l¯n¯v¯x¯¼¯ö¯ì°î° ² ²Ȳø²$³&³úúúúúúúúúúú
ÄÄ$Ä>ÄZÅ ÅZÆjÆüÆ
ÇÇ8ÇFÇPÇ\ÇlÇpÇtÇÈ È"È@ÈLÈPÈnÈ È ÈñãñãÕãÕãŵãŵãŵã§ÕÅÕ Õ Õ ÕñÕÅyÕy ÕÅÕ ÕÅyÕyÕ ÕÅhÙPhØ~û5mHnHs
+ÀmHnHsHuhÙPhü65 mHnHsHuhÙPhå#ý5mHnHsHuhÙPhØ~ûmHnHsHuhÙPhü6mHnHsHuhÙPhå#ýmHnHsHu/DÂF  ÂÆÂÈÂøÂ
ÜBÜLÜNÜPÜbÜpÜ Ü Ü Ü ÜÂÜÆÜÌÜìÜúÜÝñãÓÃÓãµãµãµãµãñãÓãÃÓµãÓãÃÓµãÓãµãÃÓµãµãµãÓãñãÃÓµãÓãÃÓã¥ã ãÓãhÙ
ïTï^ïàïâïäïîïðïlðzð ð ð ðÐñôñ`òjòlò6óDóñãÕãñÅñÕñµÅãñÅñµñ¥ñµÅãñãñãñãñãñµÅãñÕñ ãµ ã ãµ ã ãµ ã h
ö
ö
÷
÷0÷úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPDóØóâóäóüö÷
÷0÷D÷º÷ô÷¬ø¶ø2ú<úhú¨ú û û`üjü:ý<ýDýFýLýNýRý®ýìýîýrþ°þ²þÂþÿÿ
ÿÿ  ÈÊr|ðú ñáÑñÃñѵñµñÃñÃñµñÃñÃñµª ª ñµª µª µª µ µÃµÃµ µÃµÃµÃµ$hs²hs²B*mHnHphÿsHu$hj;Hhj;HB*mH
¸

Î
Þ
  Øô èbl
 *ðâÒâÄâÄâÄâÄâðâÒâÄâ´âÒâðâÒâ´ðâ´ðâ¦âÄâ Ä ¦ Ä ´ ¦ Ä ´hÙPhRO¨5mHnHsHuhÙPhRO¨mHnHsHuhÙPhå#ýmHnH

8
:
ú úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP:




ô
¦
¨


:F¾òô68 

 .LN  ´

 úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP*. ¦°´,68:< ¤ ª´  ÂÌβìj t Ò Ü ¼!ø!x"²"4#>#ä#î#ô#$ $¨$%%&&Z&
ÀÂf h Ò J!L!##â#ä#
$ $ $ $ $úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP $À$%J%&:&<&D&F&h& &Ü&2'6'8' ("(*(,(<( (Ê(Ì(î(î*ð*ø
7 7Î7F8 8 899T9V9::<: : :Ì:Î:;;4;6;¶;¸;æ;<<:<úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP:<<<¤<¦<= =f= =æ
EBEDE E EÌEÎEúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPh=r= = =Â=Ì=0@:@ÀDÔDÞDìDE E
E8E@EBEDEXEbElE E E EºEÊEÌEÎEâEìEúE&F(F*FXFzF|F F¦FþFGìGbHlHnHpH HDINIÀLÊL<NFNñãÕãñãñãŵÅãÅãÅ
V
V V¢VW
WRW W²W¼WÀWÐW>XHXdXnXpX X¨X Y*YÜZæZ&[`[Ò[\Z\\\®\ñãñãñÕñÇãÇãÇ·§Ç§Ç Ç·§ÇãÇ·§ÇãÇãÇ Ç·Ç ÇãÇ·§Ç§Çã
XbXúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPbXdX X XYYäYæY4Z6ZªZ¬Z\\`]®]°]^^^ ^D^ ^Î^Ð^ò^"_$_x_Ô_(`úú
ijjRk`kÎkØkÚk n.ntn~nÆtÈtàt v¦vwbw wñãÓÃÓãñãñãÃÓãÓãÃÓãñãÓã³ãÃÓã¥ñ¥ ¥Ã ¥ñ¥ ¥Ã ¥ ¥ñ¥ã ¥ ¥ ¥hÙPh
mHnHsHuhÙPhô/û5 mHnHsHuhÙPhô/ûmHnHsHuhÙPh@À6mHnHsHuhÙPhj Ô5 mHnHsHuhÙPh@À5mHnHsHuhÙPh@ÀmHnHsHuh
mHnHsHuhÙPhô/û6 mHnHsHuhÙPhô/ûmHnHsHuhÙPhô/û5mHnHsHuA<{ {ô{`}b}¶}¸}T  $ l  8 Ü H  P f   ö  Ê
b h l À B |    ö   v x z ^ l     $ ñ áñÓñÓñÓñÓñáñÓñáñÓñÓñáñáñáñáñáñáñáñÃñÓñáÓñáÓñµÓ§ §
mHnHsHuhÙPhrM~6mHnHsHuhÙPhÉUïmHnHsHuhÙPhrM~5mHnHsHuhÙPhrM~mHnHsHu6ü b Æ ¼ ¾  4    H     Ì  R
¼F¼¾¼ø¼
½½ ½ ½ ½нÒ½Ô½þ½>¾j¾t¾Ò¾¿¿¿X¿d¿t¿Ú¿ÀJÀLÀhÀòÀZÁdÁþÁPÂÈÂëÝÍݽÍݯݤ Ý Ý ÝÍݽÝsÝÍÝ Ý¯Ý¤ Ý Ý
* h
<h*W mHnHsHuhÙPhj Ô5mHnHsHuhÙPhj ÔmHnHsHuhÙPh*W 6 mHnHsHuhÙPh*W 5 mHnHsHuhÙPh*W m HnHsHuhÙPhÞ
<hF6ÔB*mHnHphÿsHu$h
<h
<B*mHnHphÿsHuhÙPhF6ÔmHnHsHuh
<mHnHsHuhÙPhj ÔmHnHsHuhÙPh
wmHnHsHu$Û$Û&ÛÜÜPÜRܤܦÜÒÜæÝzÞÒÞÔÞîÞðÞxàzà à àªàJá¬á®áêáìáôáöá"âLâúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúú
ðdñ ñ ñ ñòVòXòpò ò ò¾òøòNôVônôxôPõZõêõöõúõöööôáôáÓÅÓÅÓÅÓôáÅÓÅ·ÅÓÅÓÅÓÅÓÅ·ÅÓÅÓÅôáÓÅÓÅÓ·Ó·Ó§Ó Ó h
ú úÄúÒúàúúúû"û$û&û(ûÂûíßÑßÁ±Ñߦí¦Ñß±ß Ñß ß ßÑßÑßÑßÑß±ß ßzlÑlhÙPh@ãmHnHsHuhÙPhF6ÔmHnHsHuhÙPhj
F
N
P

h
j
r
t
ú úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPd¤Â 0 > d n p r î ø ¼ÆÈÊ` b d î ø êì,¸Ê
* h-lghÌmHnHsHuhÙPh:x¸mHnHsHuhÙPhÌ5mHnHsHuhÙPhÌmHnHsHuhÙPhùWÇmHnHsHuhÙPh7 ¨mHnHsHuhÙPhj ÔmHnH

à
f
º
 
v
À
NÌþ XRÈÊBD Ê Ì4túúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPtxÈÊì¨:JhjfhX¶¸Ô(  îðÒ0búúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúú
+,$,(,@,V-x-Ø-ñãñãÓãñãÅ·§· ·§·§· ·§·§· · ·§·§· { ·§· ·§· ·§·hÙPhå#ýmHnHsHuhÙPh )]mHnHsHuhÙPhT
545j5l5|5~5Z6h6 7 7 7Ú7²8Ò8Ô8V9d:
9:ðâÒâÄ´Ä´ðĤÄð´Ä´Äð´Ä´Ä Äð´Ä Ä´Ä´ð´Ä´ÄðĤĴxÄ´ÄðhÙPh<¬5mHnHs
5l5Z6 7à7²8Ô8V:
9´:6;v; ;ú;È>úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP:´:Â:6;H;v; ;ú<
;È>Ú>@0@2@:@>@C4C¾D
EzF F F¸FêFúF G¨GÀIÂIJ*J^J JªK¬KL"L2LTL$MFMÌMØMÜMøMhN NÀNÎNPOROñáñáñáñáñáñáñÑñóóãóóóóÃ
BCC4C²C´C¼D¾DEzF FìF GÂIÆIJJ\J^J¬K®KLL2LúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP2LTLæLèL"M$MFMÌMþMhN
aaa:cddpere¸eìeDf f f®fæfèfgTgVg g g ghÜhÞh@i´ifjúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPdNdPdre e¸e
q
qqqZq qäqnr¸r<sxsúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPzmn<nðsþstt t>tLtNtXt t t²tÀtÜtêt u u@zBz|R
    d r    Â Ð ú  $ 2   ä î ò  " T ^ b ° º ¾ Æ F T ® º P Z p z  6 @ Â Ì Ð 6 B $ . 0 ^ l ì
¦¦²§¨©º©z« «d­r­ ­°­®®N®`®Z¯^¯`¯´¯Ư¬°¾°â±ô±â³ì³D´R´ ´¬´pµ~µêµüµðâÔâÄ´â´âÔâ© âÔâ x x x x x x
® °    ¸ º ä æ $¢®¢°¢z£|£¼£¾£$¤&¤b¤d¤¾¥À¥F¦H¦ШÒ¨úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPÒ¨ ©¦©¨©þª
Á*Á´ÁFÂ>Ã@âà ÄôÄöÄ:Å<Å\Å Å Å$Æ~ÆÇVÇXÇÈ È ÈFÉHÉüÉúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPüÉ ÊêÊBËDË
îîúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPúã ä¤äÆæÖæ ë ë ë¤ëôô ö öÄùÎù.ú0úÔúÞúûLûNûTû\ûfûhûæüðü¨ý°ýº

,:`hrt|º¼àìî  ÈÐÚÜìú&.8<tÆÐÔä$&ÔâhñáÑáñáñáÑáñáñáÑáñƳñáñ£ñ Ñ Ñ u u Ñ hÙPhåM6mHnHsH

$
&
^
l
Ú
ä

  . lnRTf ¢ ª®ðàðÒÄÒðàðÒðÒÄÒÄÒÄÒ±Ò¦ Ò uj±\u\hÙPh<¾mHnHsHuhëzumHnHsHuhÙPh<¾5mHnHsHuhÙPhþgÒmHnHsHu$h

F
H
\
^
²
´
¼
¾
ø
^     æè@BTLN  fhúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP®ºRTÀÒØꮸ8rt2<\f    ,    º È 
!!J!T! ! !ô!"","ðâ×Äâ´â´â¦â×Äâ¦â â ´â´â ´â´â¦â¦âzâlâhÙPh]¼mHnHsHuhÙPhØ] mHnHsHuhÙPhj Ô5mHn
%N&X&,+8+:+¬-¶-ü/ 0(0.000¸1Â1è1Ò7Ü7@8~8 8 8 8 8 8 8¦8¨8F9P9 9 9 ;¤;R<ñãÕãÕãÕã¯ãÕ㤯¤¯ãÕã Õ
@@ @*@,@¸@Æ@AAAAjAxA¬A´A¾AÂABÜCñãÓÃÓãÓãÓÃÓãÓãÓÃÓãÓãÓÃÓãÓ㵥à ¥ ¥Ã¥ ¥ ¥Ã¥ ¥ ¥Ã h ÙPh G 6m
B¨CªC²C´CDÄDÆDðD@HBHJHLHxHÖHØHIVIXI IðIºJ^K`K KÄLÆLüLNúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPÜCðC:D
NNN NÜN O8R~RºRS SêS,V.V V VÖV\W^WîWðWjXlX®XYYTYôYúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP VÐVàWêWXR
mHnHsHuhÙPhNeü5mHnHsHuhÙPh¯*5 mHnHsHuhÙPh(,qmHnHsHuhÙPhNeümHnHsHuhÙPh¯*mHnHsHuhÙPh¯*6mHnHsHu$ôYöYþYZ
aaJa.bDbdblbvbxb
ffffjfxf¦f®f¸fºfðfg"g*g4g6g¢g¶gºghhhvhxh h h h´h¸hñãñãñÓñãñÓÃñ³ñÓñÓÃÓñÓÃÓñÓñÓÃÓñÓñÓÃÓñÓñ³ñÓ¥ñ
5 mHnHsHuhÙPhæ
mHnHsHuhÙPh_1
mHnHsHuhÙPhó@ÀmHnHsHuhÙPhÏE 6 mHnHsHuhÙPhNeü5 mHnHsHuhÙPhÏE 5 mHnHsHuhÙPhNeümHnHsHuhÙPhÏE m HnHsHu/´a
fhfjf¤f¦fîfðf g"gXgZg g¢ghfhhh h hi|j~júúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP¸hþhi
iii~j j j¨jÎjØjâkøkúk
ln&n~n nØnânFono o o o o´oÜoppÒpæpêpòp rªräsîstJtÆtætðt u uÜuæuðàðÒÄÒ´Ò´Ò¦Ò´ÒðÒ¦Ò¦Ò¦Ò´Ò´Ò¦Ò´Ò
mHnHsHuhÙPh(,qmHnHsHuhÙPhNeümHnHsHuhÙPhæ
5 mHnHsHuhÙPhó@ÀmHnHsHuhÙPhæ
mHnHsHuhÙPhNeü6mHnHsHuhÙPhæ
6 mHnHsHu0~j j jÂjÄjk^kàkâklvlxl<mtm8n n n n nÎn
oDoFo o o²o´oppÐpúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPÐpÒpøp*r,rtsvs¼t¾tÆtÈtu uØuÚu@vybydyLzNz z¾
}2}^}l}ü}~~J~\~ ~À~Ê~ò~ü~F P  ¬ ° ñãñãñÕñãñãñŵñµ¥ñ ñŵñµ¥ñ ñÕñ ñyñÕñ ñ ñÕñãñãñ ñhÙPhöWämHnH
6 mHnHsHuhÙPhNeü5mHnHsHuhÙPhÆ
5 mHnHsHuhÙPhj Ô5mHnHsHuhÙPhNeümHnHsHuhÙPhj ÔmHnHsHuhÙPhÆ
mHnHsHu/þ|}}
} } ~ ~ ~ ~Î~x z   ° ( * 2 4 Z Ô 8     À ´ ö ø úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP° º ¾ 4
mHnHsHuhÙPhöWämHnHsHuhÙPh×V mHnHsHu*ø    j l    Ò 2 4 f h   ö ø   f h À ~ Ò Ô P R | ¼ úúúú
  P  ñãÓÃÓñãµãñã¥ÓãÓÃÓã ¥ y à y¥ y à y¥ y ÃyiyhÙPhTe6mHnHsHuhÙPhTemHnHsHuhÙPhTe5mHnHsHuhÙPh×V
mHnHsHuhÙPhNeü5mHnHsHuhÙPh~w#5mHnHsHuhÙPh~w#6mHnHsHuhÙPh~w#mHnHsHuhÙPhj Ô5mHnHsHu,¤©Ô©>ª<¬>¬­­
mHnHsHuhÙPhýZ mHnHsHuhÙPhNeümHnHsHuhÙPhNeü5mHnHsHu$h±3Kh±3KB*mHnHphÿsHuh±3KmHnHsHuhÙPhyzß6mHnHsHuhÙP
 ½½¦½úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP · · ·θظ¹¹йÚ¹¼ ¼½"½¢Â¬Â ÃÄÃFÄPÄbÄÌÄfÅ ÅôÇ
ÆÇÐÇìÇöÇúÇVÉt

  -Sto-o-op!

***

 Var_ovia.
 R av Alag merge de-a lungul unei strzi goale _ i întunecate. Toarn cu gleata. Rav Alag
e ud leoarc.
 Prive_te în sus, iar ploaia îi _iroie_te pe f ac.
 Zâmbe_te.

* **

 Rândurile drepte ale scrisorii, ruleaz în sus.

Vocea lui Rav Alag:
  Odat, dup lungi insistene, învctorul meu mi-a dezvluit un secret. Bucuria mea
fost fr margini.

* **

Var_ovia. Rav Alag fuge în josul strzii, tropind în blci, stropind în toate direcciile.

Vocea lui Rav Alag:
  Din acel moment am început s-mi dobândesc independenca.

***

 Un fulger de lumina.
 Rav Alag fuge de-a lungul strzilor înguste ale ora_ului lipsit de viac. Urmritorii l
ui nu sunt departe.
 O strad se confund cu cealalt. Rsucind _i cotind, Rav Alag urmre_te raza de lumin, pâ
brusc marea în fac. Rav Alag fuge pe crm _i se opre_te.
 Raza de lumin se cufund în mare, _i doar acuma Rav Alag realizeaz c este o mare plin
lav topit.
 E ste de-a dreptul imposibil s stai în apropierea ei.
 Infernul îl forceaz pe Rav Alag s fac câciva pa_i înapoi.

  -Raciunea (Mintea noastr fizic, sluje_te întotdeauna dorinca egoist, cutând c
a fi satisfcut. Acesta este tot ceea ce face. Intelectul este un produs al egoismul
ui.) nu te va las s mergi a_a u_or, - aude el vocea învctorului.  Îl sluje_te pe Faraon.

 Lumina a mii de torce apare în întunericul din spatele lui.
 Inamicii si se apropie.

  -Nu este u_or s evadezi!  spune vocea învctorului.

 Raza de lumin arat cu insistenc înspre lav.

  -Nu este u_or!

 Rav Alag î_i apar fac cu mâinile de cldura dogorâtoare. Face un pas înainte, dup care
rage.

  -Suntem cu tocii sclavii Faraonului!  se aude mai tare vocea învctorului
.

 F araonul se apropie.
 P_e_te pe crm în tihna.
  Vede c prada lui, nu are unde fugi.

  -El este întreaga noastr viac!

 Faraonul zâmbe_te.

  -Petrecut în zadar!

 Faraonul deschide bracele, _i se apropie de Rav Alag.
***

 Brusc ne aflm din nou în Var_ovia.
 Noapte. Casa învctorului.
 Rav Alag urc grbit treptele spre al doi-lea etaj, _i bate la u. Nu rspunde nimeni.
 Trage cu urechea.
 Nimic.

* **

 Liniile scrisorii trec în grab.

Vocea lui Rav A lag:
  În timp ce  Eu-l meu cre_tea tot mai mare, învctorul meu s-a distancat de mi
ne, dar eu nu a m putut simcii asta.

***

 Var_ovia. Rav Alag împinge u_a.
 Se deschide cu un scârcâit.
 Intr în camera învctorului, _i se uit împrejur.
 Camera e goal.

Vocea lui Rav Alag:
  ...Pân într-una din zile, în care nu l-am putut gsi acas.

 O rafal de vânt mi_c draperiile subciri, _i azvârle în sus o bucat de hârtie, cu ceva
enat pe ea.

V ocea lui Rav Alag:
  L-am cutat pretutindeni, dar era de negsit.

 Rav Alag st de unul singur în locuinca învctorului.

***

 Un fulger de lumin.
 brmul marii.
 Faraonul îl îmbrci_eaz pe Rav Alag.

***

 Var_ovia. Rav Alag se plimb singur pe strzi.
 Se uit la feele trectorilor.
 Nu este prima dat c prse_te de dimineac casa, _i se întoarce noaptea târziu.
 Î_i caut învctorul.
 Întreaga sa munc mai const doar din dou lucruri: scriind noaptea, predând.
 Abea c mai mnânc; nu poate dormi.
A_a trec trei sptmâni.

 Într-o bun zi, în timp ce mergea în josul strzii, complet epuizat, o senzacie famil
 ial îl cople_e_te pe Rav A lag: simte c c ineva îl prive_te. Se întoarce brusc, c s priveasc, l
capt al strzii, unde acu o  clip sttuse u n brbat.
 Dar nu e nimeni.

***

 Noapte. Rav Alag deschide geamul camerei sale, _i din nou vede silueta sing
uratic a unui brbat stând pe partea cealalt de strad.
 De data aceasta brbatul nu dispare, dar se întoarce, _i pleac.

***
 
 R av Alag fuge jos în strad, se uit în jur, dar nu e nimeni de gsit. Începe s f ug pe s
tunecate ale Var_oviei. Tocurile pantofilor lui fcând un ecou glgios pe pavajul gol. U n t
rector singuratec, se lipe_te speriat de perete, în timp ce da buzna pe lâng el.

 Rav Alag se opre_te doar în a propierea casei învctorului su.
 Vede o lumina la al doi-lea e taj.
 Zboar pe scri în sus, _i se n puste_te prin u.

***

 Învctorul _ede la mas; doar mâinile îi sunt luminate.

Vocea lui Rav Alag:
  În nou Nissan, (a _aptea l una din c alendarul ebraic.) mi-am gsit învctorul la
el acas. Mi-am cerut profund scuze _i am î ncercat s  îndrept trecutul.

 Rav Alag st plângând în fac învctorului.

Vocea lui Rav Alag:
  A cedat ca _i înainte, _i mi-a dezvelit un mare secret de încredere. B
ucuria mea a fost nemsurat.

 Faca l ui Rav Alag.
 Mâna î nvctorului deseneaz cercuri pe o bucat de hârtie.

Vocea învctorului:
  C ercul credincei deasupra raciunii.

***

 Un fulger de lumin.
 brmul marii.
Rav Alag îl împinge pe Faraon d eoparte, _i se întoarce, apropiindu-se de lava înbu_itoare.

Vocea învctorului:
  C redinc deasupra raciunii! (Credinc deasupra raciunii: În încelepciunea cabal
a, credinca este senzacia de contact cu Creatorul, calitatea de druire _i dragoste ca
re apare într-o persoan. Raciunea simbolizeaz calitatea de a primi pentru sine. Credinca
deasupra raciunii nu este credinc oarb. Mai degrab este o stare în care cineva îi activeaz m
ea, contemplând _i examinând situacia, _i doar dup aceea asumându-_i încrederea  druire _i d
te. Crescând importanta credincei deasupra raciunii, persoan devine mai înceleapt.)

 Rav Alag închide ochii _i sare în foc.

Vocea învctorului:
  M -ai auzit, Rav Alag.

 Trupul lui Rav Alag se scufund încet în ap.
  Înoat în apa sclipitoare.
 Faraonul indic cu mâna spre el, _i sute de umbre întunecate supuse sar dup Rav As
hlag,  doar ca s ard în lav.

***

 Var_ovia. Camera învctorului.
 O mâna palid atârn de pe latura patului.
 Un flacon mic cu medicamente st întins pe un mic scaun.
 Capul învctorului se odihne_te nemi_cat pe pern.
 Fac îi este umbrit.

Vocea lui Rav A lag:
  Dar se pare c marele m eu învctor î_i pierdea puterea. Nu l-am putut prsi, fii
-i alturi, _i î n urmtoarea zi, în 10 N issan, timpul lui în aceast lume se scursese.

 Corpul învctorului st întins în pat.
 Opus lui, leganandu-se în fac _i în spate, _ede Rav Alag.

***

 O pagin galben a scrisorii; paginile devin neclare.

Vocea lui R av Alag:
  Este i mposibil de descris durerea _i chinul meu. Inima îmi fusese c
uprins de s peranca c  m erit încelepciunea suprem.

***

 Un fulger de lumina. M area.
 Rav Alag înoat.
Un  punct micuc, întrun ocean n esfâr_it.

  -Dar în loc de aceasta, sunt aici, singur _i gol, fr nici o realizare..
.

 Î nottorul singuratic pierde puterea _i speranca, înotând din ce în ce mai încet.

  - Pân _i cuno_tinca pe care am dobândit-o de la el temporar, s-a evaporat 
din mintea mea, d in cauza adâncei mele amrciuni.

 Trupul îi devine din ce în ce mai greu.
 Mâinile _i picioarele îi amorcesc.
 Rav Alag începe s se scufunde în apa albastr. Dar se aude vocea lui:

  -Ochii mei au cutat înfometaci viziunea raiului, în anticipare _i speran
ca mare.

 Rav Ashlag r eu_e_te s p riveasc î n urm, o  ultima dat.
 Prin ochii î nceco_aci r eu_e_te s  prind b rusc o licrire a crmului.

  -Nu mi-am permis nici un moment de rgaz, pân nu am devenit vrednic în oc
hii Creatorului.

***

 Var_ovia. Rav Alag merge vioi în josul strzii.
 Un vânt puternic îi ridic poalele mantalei sale.

***

 Scurt metraj din jurul 1917: Rusia, revolucia din Februarie. Kerensky _i m
embrii guvernului provizoriu zâmbesc în camer.
 America. Pre_edintele mrcii înregistrate  Victrola , prezint cu freza _mecher unei m
ulcimi aclamânde prima înregistrare de gramofon a formaciei originale de jaz Dixieland
.
 B erlin. Gara. Câciva oameni sar într-un vagon de marfar, cu scurt timp înainte 
de a se închide u_ile. Înainte de a se închide, intrezrim faca tânrului Lenin printre pasager
.

* **

 O strad din Var_ovia.
 R av Alag se opre_te în mijlocul strzii, holbandu-se la un nor gri întunecat în form d
e insula, atârnând jos deasupra ora_ului.
 Un om fuge de cealalt parte a strzii.
 Brusc încetine_te la mers, _i în final se opre_te complet. Se uit la Rav Alag dar n
u se apropie.
 V ântul îi zboar plria lui Rav Alag din cap, rostogolind-o pe cealalt parte a strzii.
rc  s-o prind, dar rateaz.
 Omul de pe cealalt parte a strzii o prinde, _i i-o întinde lui Rav Alag, care vin
e în fug spre el.
 E ste Yan.
Y an:  nu m puteam hotrî dac s m apropiu de tine, sau s te las în pace, cu Dumnezeul
dar în acel moment Dumnezeul tu ci-a suflat plria din cap, rezolvându-mi dilema. Lenin vine
în ora_. Ai auzit de el?
Rav Alag: C hiar am citit câteva din lucrrile sale.
Yan:  ^i...?
Rav Alag: E  un om inteligent.
Yan:  Inteligent?! E un geniu! Ai auzit de ce se întâmpl în Rusia?
Rav Alag: O  revolucie.
Yan:  Un foc izbucne_te acolo. Începe în Rusia, dup care se va rspândi prin lume.
Vrei s-ci aranjez o întâlnire cu Lenin? Ciar acum? Îci aduc aminte c e singur ta _ans. Spune
Rav Alag: D a.

 Yan _i Rav Alag cotesc pe o strad apropiat. Se îndreapt spre intrarea unei case mic
i _i  modeste.
 De îndat sunt înconjuraci de patru oameni necructori.

Yan:  E cu mine.

 Unul dintre cei doi brbaci începe s-l perchezicioneze pe Rav Alag, ca dac nu l-ar fi
auzit pe Yan. De îndat ce a terminat, a fcut un pas în lateral, pstrându-_i expresia dur.

Omul:  Intr.

* **

 O cas sigur.
 Lenin _ede în spatele unei mese.
 Este foarte emocional _i deschis, radiind o carism nemaipomenit.
 Toci cei adunaci în camer, majoritatea destul de tineri, îl privesc cu admiracie.
 Rav Alag iese în evidenc cu vesmântul su de evreu religios.

Lenin:  Oamenii doresc acciune din partea noastr, nu vorbe goale. Ar trebui
s aruncm jos guvernul putred burghez, _i s înlcm stindardul justiciei  s creem primul stat
al de muncitori _i rani din lume! Asta e misiunea noastr, tovar_i!

 Toat lumea aplaud.

Yan:  T ovar_i, r mâneci calmi. Nu uitaci, nu suntem înc în Polonia comunist, ci î ntr
us de un guvern b urghez. A genci ai policiei încearc s-l depisteze pe tovar_ul Lenin prin t oat
ar_ovia.

Lenin:  Generacie dup generacie de oameni asuprici au visat la un asemenea st
at. Controlul asupra fabricilor, plantaciilor _i a pmântului va fi înmânat muncitorilor _i ar
anilor. Vom înfiinca propria noastr policie a poporului, _i Armata Ro_ie a poporului. Pa
rtidul nostru se va numi Partidul Comunist al Muncitorilor _i ranilor, _i va conduce n
obila lupt pentru libertate, egalitate _i independenc pentru toci asupricii din lumea într
eag.
Un murmur adânc de admiracie plute_te asupra mulcimii.
 Rav Alag ridic mâna.

Lenin:  Da, tovar_ul în cinut religioas...
Rav Alag: Î ci gsesc ideile foarte atractive.
Lenin (adresându-se tuturor):
  De obicei, ambii, atât episcopii no_trii cât _i rabinii vostrii sunt c
ontrari ideilor mele!
R av Alag: V orbe_ti de egalitate, frcie _i dragoste  nu exist nimica mai exaltat decât
Lenin (adresându-se tuturor):
  Se pare c exist _i rabini mai evoluaci. Ascult, pune-ci întrebarea.
Rav Alag: Î ntrebarea mea este: Cine va construi aceast societate echitabil?
L enin:  Cei asuprici, srmanii, toci cei care _tiu ce înseamn nedreptatea.
R av Alag: C e se va întâmpla cu burghezii?
Lenin:  Vor trebui s produc i s munceasc pentru beneficiul tânrului stat; altfel va t
ebui s-i forcm. Dar care e problema? Te deranjeaz ceva la acest scenariu?
Rav Alag: D oar faptul c aceasta va duce la _i mai mult vrsare de sânge, _i la o _i  mai
nedreptate.
L enin:  Am auzit asta de multe ori, _i o numesc la_itate, _i speculacie goal.
Y an (_opte_te lui Rav Alag)
  Taci din gur!
Rav Alag: M ai devreme sau mai târziu, muncitorii _i aranii ti, vor începe s fure, omoar
sc. Nu imediat, dar inevitabil se va ajunge la asta.
Lenin:  Absurd! Vom ridic un nou sistem educacional, cu valori comuniste, _i
exemple de egalitate _i dreptate.
Rav Alag: N u este _i nu poate fi dreptate pe acest pmânt.
Lenin:  A_a este?
Rav Alag: O mul este egoist prin natura sa. Trebuie s interfereze cu un alt tip de fo
rc, pentru a se putea transforma.
Lenin:  Vorbe_ti de Dumnezeu?
Rav Alag: P oci s o nume_ti Dumnezeu dac vrei. Eu prefer s o numesc legea dreptcii super
Sau legea dragostei supreme. Ea exist. Suntem înconjuraci de ea. Este legea fundamen
tal a întregii creacii. Trebuie doar s _tii cum s o folose_ti, asta e tot.
Lenin:  De unde _tii asta?
Rav Alag: ^ tiu.
L enin:  Ai citit despre asta undeva?
Rav Alag: E xist o carte care descrie acest concept  Cartea Zohar.
Lenin:  Dne-o vrem s o citim.
Rav Alag: T rebuie o pregtire preliminar.
Lenin:  Una lung?
Rav Alag: C âciva ani.
Lenin:  Am o educacie bun, dragul meu, voi încerca s o înceleg.
Rav Alag: E ste imposibil; nu mintea este instrumentul care o poate dobândii.
Lenin:  Atunci care este instrumentul?
Rav Alag: I nima. Trebuie s-ci pregte_ti inima, pentru a putea citii aceast carte. La fe
um trebuie s-ci pregte_ti inima pentru a putea guverna.
Lenin:  Ce trebuie s fac?
Rav Alag: C orecteaz-ci inima, f-o altruist _i iubitoare. O persoan nu poate face asta s
dar exist o metod de a evoca alte force care vor efectua aceast coreccie.
Lenin:  Deci, se pare c trebuie s trecem mai departe. (Se întoarce spre Yan) D
 a?
Yan:  Da, a sosit timpul tovar_e Lenin.
Lenin (ridicându-se, se adreseaz lui Rav Alag):
  Drag rabine, sunt un ateu convins _i nu cred în nici o forc superioar, sau
o lege superioar. Vom înalta noul om cu forcele noastre  fr o forc superioar.
Rav Alag: V ei da gre_.
Lenin (luându-_i _apc de pe mas):
  Dragul meu, viziteaz-ne în zece ani de acuma începând, _i vei vedea.
Rav Alag: V ei vrsa o groaz de sânge, _i aceast minunat idee î_i va pierde valoarea pent
imp. Te rog ascult!

 Lenin se u it împrejur, nemai a scultându-l.
 Rav Alag s e ridic, încercând s  mai capteze doar un pic atencia lui Lenin.

R av Alag: V a fi un experiment îngrozitor!
Lenin:  Din pcate sunt în grab. La revedere. Las-i datele tale de contact lui Ya
n, c poate mai avem _ansa s mai stm vre-o dat de pove_ti... poate... într-o bun zi...

 D  mâna cu Rav Alag, _i î_i iau rmas bun.
 De îndat un grup de oameni îl înconjoar pe Lenin. Unul dintre ei î_i ascunde faca dup
bandaj medical.
 Lenin face cu mâna la toat lumea _i iese din apartament, urmat de un grup de 
oameni.
 Y an se apropie de Rav Alag.

Yan:  Ce ru_ine. Ai avut ocazia s-l asculci pe cel mai mare om al timpuril
or noastre.
R av Alag: E ste o ru_ine c nu m-a ascultat el.
Yan:  Ai o apreciere de sine cam îngâmfat. Presupun c aceasta a fost ultima vo
astr întâlnire.
R av Alag: C e pcat c nu auzea ceea ce eu spuneam. Nu am avut timp ca s-i explic. Aveam s
spun atât de multe.
Yan:  Nu are nevoie de predica ta!
Rav Alag: O amenii nu au voie s culeag fructe necoapte, Yankele, trebuie s-l la_i s se c
amenii trebuie s dezvolte dorinca de a se schimba, iar atunci totul va fi posibil.
Yan (cu asprime):
  R evolucia nu poate a_tepta! Acesta este un fact. ^i eu nu sunt Yank
ele, sunt Yan. bine minte asta. Cred c poci gsii singur drumul afar. Eu rmân. Cu bine, victi
m de comptimit a religiei. Poate într-o zi ne vom întâlnii din nou. (Se întoarce, fr a da mân
Rav Alag.)

***

 Scurt metraj.
 R evolucia ruseasc din 1917. Nval asupra palatului de iarn. Lenin cinând un discurs în
faca  unei mulcimi uria_e de oameni. Trotsky clrind un armsar alb în faca trupelor aclamând
. Începutul rzboiului civil. Execucia barului, a sociei sale, _i a celor cinci copii. ^i 
mai multe execucii în piecele publice ale marilor ora_e din Rusia. O foamete aprig în Ukr
aina. Holbarea mut a lui Lenin direct în camera de filmat. În spatele sau, tânrul Stalin s
t drepci.

* **

 Var_ovia. Camera lui Rav Alag.

Rav Alag (întorcându-se în timp ce st la mas):
  Rivca!

 Rivca intr, _i putem vedea c familia Alag a_teapt un copil.

Rav Alag: R ivca, începe s inpachetezi. Plecm în  Israel.
Rivca (confuz): D ar...
Rav Alag: V reau s plecm cât de rapid posibil.
Rivca:  Îci vei prsi studencii?
Rav Alag: S tudencii vor veni cu mine.
Rivca:  Cu familii, copii, neveste?
Rav Alag: L e voi explic de ce trebuie s plece, _i ei vor încelege.
Rivca:  Sunt în luna a _aptea, Yehuda.
Rav Alag: ^ tiu c te poci descurca.
Rivca (o pauz, _i o încercare de a încelege se se întâmpl):
  Asta nu poate a_tepta?
Rav Alag: N u, nu poate a_tepta. Vi cu mine sau nu?
Rivca:  Nu te vor lsa s pleci. E_ti judectorul lor. E_ti învctorul lor.
Rav Alag: N u ei sunt cei care trebuie s decid dac plec. Am lucruri importante de fcut î
ael.
Rivca:  Yehuda...
Rav Alag (întrerupând-o):
  Dac nu voi merge, voi muri.
Rivca (iritat): Î mi spui asta dinandins!
Rav Alag: A m fcut tot ce am putut aici. Vi cu mine?!
Rivca:  ^i copii?
Rav Alag: Î i vom lua cu noi.
Rivca:  Nu, nu putem. Cltoria este grea.
Rav Alag: C um spui tu.
Rivca:  Yehuda, tocmai am început s ne obi_nuim aici, _i eu am crezut...
Rav Alag (întrerupând-o):
  De cât timp ai nevoie s s te pregte_ti?

 Rivca e tcut.

R av Alag: R ivca?
Rivca (î_i ridic capul, _i-l prive_te p e socul e i în ochi):
  Sunt pregtit. Voi las c opii cu p rincii mei. Doar Baruh ^alom va venii cu n
oi.

***

Curtea R abinic.
 Z ece rabini ed vizavi de Rav Alag la o mas lung.
 Smuel dasclul, se afl printre ei.
 Vorbesc tcut între ei.

Rabinul Epstein: Am primit rapoarte, c 300 de familii au fost de acord s plec
e împreun cu tine.
R av Alag: A ceasta este corect.
Rabinul Epstein: ^i ai angajat un vas în Suedia, ca s v transporte pe toci, în  Isr
ael.
Rav Alag: D a, totul este pregtit. Singurul lucru de care mai este nevoie este decizi
a voastr.
R abinul Epstein (consultându-se din nou cu rabinii alturaci lui, într-un sfâr_it se întoarce
ctre Rav Alag):
  Onorate Rav Yehuda Leib Halevi Alag, ne-am decis s-ci spunem un singu
r lucru: Un judector, un învctor, nu-_i poate prsi comunitatea c s migreze liber în  Israel.
s rmâi aici. Aceasta este decizia Curcii Rabinice, _i îci recomand s iei aminte, _i s-ci ret
decizia.
R av Alag: N u pot face asta, deoarece nu sunt propriul meu stpân. Trebuie s plec de aici
_i v previn c voi face tot ce-mi st în putinc, ca s iau cât pot de mulci oameni cu mine. Dac
în puterea mea, i-a_i lua pe toci de aici cu mine.

 Smuel dasclul, se ridic, _i se uit împrejur la oamenii din încpere.
 
Dasclul Smuel:  Înfruntm demolatorul comunitcii noastre. V -am spus asta de sute d e ori
.

R av Alag: E vreii trebuie s prseasc de îndat Europa. D ac nu o vor face, vor p ierii, _i v
uferince de nedescris tuturor.

Dasclul Smuel: Comunitatea n oastr este mai puternic ca niciodat. Suntem trei milioane
de evrei; suntem o forc de c are trebuie cinut cont.

Rabinul Epstein: De ce trebuie mereu s înoci inpotriva curentului?! Cine are n 
evoie de aceste conflicte nesfâr_ite? Nu-ci poci submina mândria asta a ta, care nu a du
ce decât distrugere?!

R av Alag: C um s va explic eu asta vou?

Dasclul Smuel: Ce?! S explici ce?! Ura ta împotriva noastr, inpotriva legilor noastre
, împotriva sfintei Tora?!

Rav Alag: N oi evreii învluim Lumina în faca lumii. Lumea nu ne va mai lsa s continum s
care o facem.

 R av Alag devine tcut. Se uit spre ei toci, rând pe rând.
 Din acest tcere se aude vocea dasclului Smuel.

Dasclul Smuel: Aveci nevoie de mai multe dovezi? Un criminal st în fac noastr, care ar tr
ebui dus în faca justiciei.

Rabinul Zilber: R av Alag, te rog a_teapt pe coridor decizia noastr final. Trebuie s cugetm la
ceea ce ai spus.
* **

 Rav Alag iese afar.
 Se regse_te singur în coridorul lung _i gol.
 Un murmur de voci se aude din spatele u_ilor închise.
 Rav Alag se îndeprteaz de la u. P_ind încet în susul _i în josul coridorului, începe
Merge, _i î_i ridic mâinile în aer.
 Se deschid u_ile, _i dasclul Smuel, rabinul Zilber, Rabinul Epstein _i ceilal
ci st au în u, privindu-l.
 Rav Alag se întoarce _i-i vede uitându-se la el.

Rabinul Zilber: H aide intr, Rav Alag.

***

 Camera Curcii Rabinice.
 Rav Alag st fac în fac cu rabinii.

Rav Alag: V reau s ascultaci la ceea ce am de spus, vreau s adaug câte ceva la ceea ce a
spus deja.

Rabinul Zilber: N u e nevoie. Conform deciziei Curcii Rabinice, prin asta e_ti exco
municat. Începând cu aceast clip, nimeni nu mai are voie s stea cu tine de vorb. Mâine vom st
ge semnturile tuturor celor nouzeci de membrii ai consiliului, iar decizia va fi com
unicat peste tot în întreaga Polonie. Poci pleca.

Rav Alag: C ondamni nenumraci oameni la suferince îngrozitoare. Luaci asupra voastr resp
bilitatea a ce urmeaz s se întâmple.

Dasclul Smuel: De ce s te ascultm? bi s-a spus c poci pleca, deci pleac! Ie_i afar!
 
***

 Strzile Var_oviei.
 Oamenii trec pe lâng Rav Alag.
 Se uit în ochii lor, ca _i când ar a_tepta s le spun ceva, sau s î_i ia rmas bun.
 Se îndreapt ctre o cas.
 Princii lui Rivca ies pe u.
 Tatl lui Rivca cine doi copii mici de mân. Sunt fiul _i fiica lui Rav Alag  David 
_i Braha.
 M ama lui Rivca, suspin tcut într-o batist.
 Trec pe lâng el în lini_te.
 Brusc, tatl lui Rivca se opre_te la oarecare distanc _i se întoarce ca s strige la 
Rav Alag:

  - I-ai distrus viac! Nu-ci pas de proprii copii! Nu e_ti un evreu; e_ti u
n monstru! Te vom _terge din amintirile noastre. Nu am avut nici o dat o fiica, iar
tu nu ai existat nici o dat pentru noi. ^i cu asta basta.
Mama lui Rivca porne_te.
 Tatl lui Rivca îi porunce_te s-l urmeze.
 Mama lui Rivca mai apuc s spun:

  -Fie-ci mil de ea... mcar un pic.

***

 Rav Alag intr la el în cas.
 Pereci goi, camera goal
 În mijlocul camerei este o grmad mic a puinei lor avucii; biatul lor mai mare, Baruh,
doarme deasupra ei.
 Rivca se ridic, ca s-_i salute socul.

Rivca:  Am reu_it s vând totul. Pentru mrunci_, desigur, dar totu_i... suntem gata
. (Se uit la faca lui Yehuda.) Ari ciudat.

Rav Alag: N u le-am putut explica totul.
Rivca:  David _i Braha vor rmâne deocamdat cu princii mei. ^i-au dorit atâta de tare
s vin cu noi, dar cum s-i lum?!
Rav Alag: N u-ci face griji. Vom trimite dup ei mai târziu, odat ce ne-am stabilit.
Rivca:  Totu_i, _i-au dorit atâta de mult s vin cu noi!
Rav Alag (czut pe gânduri):
  Nu pot explic orice oricui  nici mcar prietenilor, dar nici inamicil
or sau învctorilor. Nimnui!
Rivca:  Nu suport s las copii aici.
Rav Alag: N u m aud. Cum le pot oare explica?
Rivca:  Am un sentiment prost în legtur cu ei, Yehuda.
Rav Alag: N u vor s m cread. E ca dac vorbesc cu perecii.

 Rivca îl prive_te tcut.

Rav Alag: O are cum s le explic? Cum?!

 Rivca se apropie de el.
 Încerc s-i întâlneasc privirea.
 Suspin, _i spune tcut:

  -Le-ai explicat totul. Ei sunt cei care nu aud.

 Rav Alag v ede f aca lui Rivca.
 Ea d din c ap, _ i încearc s-l consoleze.
 
  -bi-am întâlnit princii la intrare, -  spune el dintr-o dat.
  -Sunt oameni simplii, nu fii suprat p e ei, - rspunde Rivca.
  -Nu sunt. Îi înceleg.

 Mai face câciva pa_i în camer, _i prive_te la perecii goi.
Rivca se apleac desupra boccelei lor, ca s mai fac câteva noduri.
 Observ o ppu_ mic zdrenturoas _i subcire pe podea. O ridic, _i se uit atent la ea.
 Brusc se înbrbteaz, _i spune:

  -Spui c nu te aud. Ei nu te pot auzi.

 Rav Alag se întoarce, _i o prive_te pe Rivca.

  -Trebuie s-i încelegi. Ei triesc în lumea asta, _i au dorince simple ale lu
mii acesteia: s munceasc, s se roage, s întemeieze o familie, copii, nepoci, s cin unul la ce
, a_a cum au fcut-o de secole, a_a cum Creatorul ne-a poruncit. ^i tu vrei s le iei ast
a.

 Ochii lui Rivca se lumineaz.

  -Au dreptate, în a nu-ci preda cie singurul lucru pe care îl au. Îmi par
e ru. Îmi pare ru c trebuie s-ci spun asta, dar ei sunt oameni mici _i normali, iar tu e_ti u
n gigant în comparacie cu ei. Ei nu te vor încelege niciodat; ei nu-ci pot încelege cuvintel
e. Este imposibil s te contope_ti cu Creatorul, Yehuda. Las-i în pace. Îmi pare ru c nu sunt
de partea ta cu asta.

 T cerea atârn în camera.
 Auzim doar respiracia în trud a lui Rivca.
 Cu greu se abcine s nu izbucneasc în plâns.

Rav Alag: Î ci pare ru c te-ai mritat cu mine?

Rivca:  Nu-mi va prea ru niciodat pentru asta.

 Rav Alag face un pas înspre ea, o îmbrci_eaz, _i rmân a_a în mijlocul încperii goale.
 O sear lini_tit în spatele ferestrei deschise.
 Rivca se lini_te_te în bracele socului _i se apas puternic înspre el.

 O  btaie la u.
 S tudencii lui Rav Alag, tineri _i vârstnici adoima evreilor, intr cu grije în came
r. Rivca se d la oparte.
 Studencii stau acolo, încercând s evite privirea lui Rav Alag.
 În spatele grupului, se ascund Haim _i Aaron.

Studentul vârstnic:
  Am venit s-ci spunem, c nu putem pleca alturi de tine, spre Israel.

 Rav Alag îi prive_te tcut.

Studentul vârstnic:
  Te credem, _i e_ti un învctor m are, dar nu putem s ne punem împotriva decizie
i comunitcii.

 R av Alag d din cap. Rmâne tcut pentru m ult timp.
Vocile:  I art-ne.

Rav Alag: N u va pot forca s plecaci. Dac a_ putea, a_ îngenunchea aici în faca voastr _
s venici alturi de mine. Dar _tiu c nu m veci auzi. Creatorul v-a sigilat urechile cu cear. (
Tcere.) Cu tocii vom suferii îngrozitor! M auzici?!
 
Vocile:  D a, te auzim.

Rav Alag: ^ i nu m credeci, a_a e?

Vocile:  B a da.

Rav Alag: ^ i totu_i nu plecai?

Studentul vârstnic:
  Cum s putem pleca? R udele n oastre sunt aici, suntem prea tare lega
ci unii de alcii. ^tii cum este la n oi la e vrei.

Rav A lag: D a, evrei, oropsicii de evrei... (ctre Aaron _i Haim) De ce v ascundeci voi d
în s patele lor?

 Aaron _i Haim s tau cu l imbile legate, neîndrznind s întâlneasc privirea lui Rav Alag.
 Brusc, Haim d d in cap d ecis.

Haim:  Eu merg!

 Toat lumea, î _i întoarce privirea spre el.
 Î_i strânge p umnul, fluturându-l în aer, _i strig:

  Da, eu merg! P rsesc locul a cesta! Plec împreun cu m arele nostru învctor, _i v
puteci rmâne aici dac vreci! ( Îi prive_te p e toci) Eu merg! Da, m d uc!

 Îl trage pe Aaron de mânec.

Haim:  Aaron! S mergem!

Evreul vârstnic: Aaron nu pleac nicieri.

Haim:  Aaron, nu asculta de nimeni!

Evreul vârstnic: Aaron tu rmâi. Un cuvât dac roste_ti, _ tii ce se va întâmpl; nu vei v
n ban din averea unchiului. O vom da pe toat cer_etorilor din o ra_. Ai înceles?
  
Haim:  Aaron, noi mergem!

Evreul vârstnic: Nu, Aaron, tu rmâi.

Haim:  O vei regreta Aaron!

Aaron (suspinând adânc):
  Nu pot.

Haim:  Vei d evenii un milionar, Aaron, dar cel mai nefericit milionar, 
dac nu-l vei urm pe R av Alag.

Rav Alag: H aim, fugi acas s î npachetezi, te a_tept în dou ore. (Prive_te împrejur) S nu
ci pe Creator, cân d va venii s va i a.

***

 Sear. O strad nepavat din Var_ovia.
 O cruc lent îl transporta pe Rav Alag _ i Rivca, f iul l or Baruh, _ i un H aim lipsit de
griji, cu o sticl de vodc în mâna sa.
 Din când în când, Haim ia o gur, face o  grimas, _ i o î mpinge la v ale, c u ceva pâine _
eap.
  Oamenii îi privesc. Unii se opresc, alcii îi arat cu degetul, unii doar trec ma
i departe.
 Birjarul e tcut.

Haim:  Rmâi cu bine, Var_ovia, rmâi cu bine pentru totdeauna! Plecm pe Trâmul Israel

 Rav Alag îi ia sticla, ia o înghicitur, _i o d mai departe fiului su. Baruh bea _i el
cu o grimas, _i d sticla mai departe birjarului. Birjarul d pe gât ultima înghicitur, _i râgâ
plcere. Rivca îi prive_te zâmbind.

Rav Alag (ctre birjar):
  Cum se face c e_ti a_a de tcut astzi?

Birjarul:  N u _tiu ce s recit pentru o astfel de ocazie.

Rav Alag: N u exist loc pentru tristece, dac e_ti conectat cu Creatorul. bine minte cuvi
ele fiului tu Mo_e:  Creatorul  Este unul, unic _i unificat. Doar bine porneste de la
El.

Birjarul:  M  simt bine, când sunt alturi de tine.

Haim (vorbind neclar):
  Pi vino cu noi, atunci!

Birjarul:  N u pot. Nu-l pot lsa pe Mo_e al meu în urm. Mi-am asigurat un l
oc alturi de el. Îi e frig s stea întins acolo singur.

 Birjarul smuce_te hcurile, _i strig vesel la cal.
 Brusc începe s recite.

  - El ce prive_te vântul, nu va semna, i el, care se uit la nori, nu va rec
olta...

Rav Alag i se altur, _i acuma ambii recit cuvintele din Eclesiastul melodios, mi_cându-_i mâi
le în acela_i ritm:

  - Însmânceaz-ci smânca dimineaca, _i nu fi trândav seara...

 Haim li se altur. Sare jos de pe cruc mergând agale, _i merge alturi de ea, uitându-s
a gur lui Rav Alag cum formeaz fiecare silab.
 Toci trei repet cu bucurie.

  - Lumina este plcut, _i este bine pentru ochi, s priveasc soarele. Întradevr,
dac un om va tri mulci ani, las-l s se bucure de ei toci, _i las-l s-_i aduc aminte de zilele
cate, deoarece ele vor fi multe. Tot ce va urma, e de_ertciune.

 Pe o strad cu hopuri, c ruca se l eagn _i trece d e-a lungul pdurii.
 Mâinile lungi ale lui R av Alag s e odihnesc pe m arginea ei, _i un zâmbet larg de
coreaz faca  birjarului.

 Haim danseaz în jurul crucei, într-un dans hasidic; ba fuge în spatele, ba în faca cr
.
 T ocmai f ace o parad în dreptul lui Rav Alag.
 Brusc, b irjarul smuce_te hcurile.

Birjarul:  H ooo!

 Un om scund iese din pdure, se opre_te în mijlocul drumului, cinând o bocceluc mic st
râns într-un postav.
 Rav Aslg s strduie s deslu_easc faca strinului, sare din cruc, _i merge spre el.
  Este btrânul Baruh.
 Rav Alag se apropie de el.
 Baruh îl prive_te pe Rav Alag cu suprare.

Baruh: Ia asta cu tine.

 Îi înmâneaz bocceluca lui Rav Alag.

Rav Alag: C e e asta?

Baruh: Este Cartea Zohar. Are aproape trei sute d e ani vechime. E ste cartea c ar
e a aparcinut învctorului meu, Rabinul de Kotzk. E ste neprecuit. O  vei putea v inde, dac vin t
impuri grele.

R av Alag: M ulcumesc, învctorul meu.

Baruh:  Nu ne vom mai vedea.

 Se întoarce, _i dispare în pdure.

*** 

Scurt metraj al anului 1920.
 Un vas vechi _i arhiplin se leagn pe valurile Mediteranei, spre Trâmul Israel.

***
 
 Noapte. Stelele sclipesc în valurile întunecate.
 Alagii _i Haim se ghemuiesc unul în altul pe puntea ticsit.
 Rav Alag st întins pe jos _i-i prive_te, cu bracele sub cap.
 Dintr-o dat îl atinge mâna lui Rivca.

Rivca (în _oapt):  Începe.

 Rav Alag îi treze_te pe Baruh _i Haim.

Rav Alag: C utaci un doctor sau un asistent medical  rapid!

 Baruh ^alom fuge ctre putea cpitanului; Haim fuge ctre puncile inferioare. Îl vede
m pe Baruh gesticulând energic în faca oficerului navigator, dar acesta neag, dând din cap
.

 R ivca î_i prive_te socul.
 Faca ei este c o masca, combinat între durere _i rezistenc.
 Rav Alag o îmbrci_eaz, apsând-o puternic spre el. Ea geme în lini_te.

 B aruh _i Haim se întorc aproape deodat.

Baruh: Nu este nici un doctor la bord!

Haim:  Nu e nimeni care ne poate ajuta!

 Rivca îi împinge pe toci tios la oparte _i prive_te în jos.

Rivca (în durere):
  D u-i de aici, Yehuda! Acum!

 Hainele lui Haim zboar prin aer, _i aterizeaz pe punte.
 Sunt golite boccelucele Alag.
 Deîndat, Haim _i Baruh construiesc un cort în jurul lui Rav Alag _i Rivca, fcut din 
 bluze, fuste _i pantaloni.
 Rav Alag scoate pentru o clip capul.

Rav Alag: A p fierbinte, rapid!

 Baruh fuge s fac rost.

Haim:  Dar cum... Nu ai mai fcut asta nici o dat.

Rav A lag (calm):
                         S pimeti viac, nu e o sarcin dificil. Ca s trie_ti în timpurile aste
olo a i nevoie de abilitci adevrate.

 Rivca geme în interiorul cortului.
 Baruh revine în fug, cu o gleat de ap fierbinte.
 Rav Alag î_i suflec mânecile.

Rav Alag: A sta e bieci, mergeci la plimbare amândoi. În curând se va na_te fiica noastr

 Se cufund în cort.
 Faca lui Rivca e palid.
 Ochii ei urmresc fiecare mi_care a soului ei.
 Mrgele mari de sudoare, se adun pe fruntea ei.
 Rav Alag îi _terge tandru fruntea cu un prosop.

 Afar, Haim _i Baruh fac rotocoale pe punte, sub cerul luminat de stele.

 Înuntrul cortului, Rivca muc dintr-un prosop înpachetat, ca s înbu_easc gemetele, cu
plini de durere.

 Valurile tun _i se spart de laturile vechiului vas.
 Luna plin atârn asupra apei.

 Brusc, auzim strigtul unui nou nscut.
 Rivca vars lacrimi de durere _i bucurie.

Rav Alag (legnând nounascutul în bracele sale):
  Pi, salutare, Bat Sheva!

Rivca (lini_tit, _i cu dragoste):
  Bat Sheva.

***

 Vasul se leagn pe valuri.
 Legat de catarg, un leagn improvizat din cârpe, se balanseaz dintr-o parte în al
ta.
 Rivca doarme în apropiere.
 Rav Alag _ede în apropiere.
 Vizavi de ei  Haim _i Baruh.

Rav Alag (explicând lui Baruh):
  Numele de Israel este compus din dou cuvinte  Ya_ar (direct) _ i El (
Dumnezeu), însemnând direct spre Creator. Doar cei ce merit s-L întâlneasc pe C reator, triesc
ceast car.
Baruh: ^i cei ce nu pot?
Rav Alag: E i pur _i simplu nu pot tri în ea.
Baruh: Dar triesc o groaz de oameni acolo.
Rav Alag: N u, nu o fac.

Baruh: Nu înceleg. O groaz de oameni triesc acolo acuma.
Rav Alag: B aruh, permite-mi s-ci dau un exemplu. S lum doi oameni care merg pe aceea_i
ad. Pentru unul dintre ei este o strad pavat, un pavaj plin de bltoace murdare, cu un srma
n cer_ind la unul dintre colcuri. Iar pentru un altul, este calea ce duce spre Cre
ator. Deci spune-mi, merg pe aceea_i strad, sau nu?
Baruh: În mod cert, ei nu o fac. Cel ce caut Creatorul, vede în faca sa, cea mai frumo
as _i plin de lumin strad din lume.
Rav Alag: L a fel e _i cara aceasta. Este minunat, _i plin de lumin, înflorind _i fiind
s. Trâmul Israel este o dorinca de a fi alturi de partea Creatorului  este o car în interior
nostru.

 Rivca î_i deschide ochii, _i-i zâmbe_te socului ei.
 Nu l-a mai vzut a_a de inspirat.

-------------
I magine
- -------------

B aruh: Trâmul Israel exist _i în interiorul meu?
Rav Alag: F iecare persoan are acest trâm inclus în interiorul sau.
Baruh: Deci acest trâm este pentru toat lumea?
Rav Alag: D a, a_a este.
Baruh: Pentru chiar fiecare?
Rav Alag: P entru întreaga omenire.
Baruh: ^i nu doar pentru evrei?
Rav Alag: P entru evrei, _i non evrei, negrii, albi, galbeni, ro_ii, pentru toat lumea.
Baruh: Deci într-o bun zi, întreaga lume va deveni Trâmul Israel?
Rav Alag: E xcat. Fiecare persoan care va dori s întâlneasc Creatorul va locui în aceast
Baruh: Atunci de ce mergem colo, dac aceast car este în interiorul fiecruia dintre noi?
Rav Alag: E ste, deoarece ne-a expirat timpul. Nu mai putem a_tepta. Am fost însemnaci 
de ctre Creator, _i nu putem ajuta. Vrem s descoperim trâmul spiritual Israel, în timp ce t
rim în punctul geografic  Trâmul Israel. Ne va da trie în plus, ne va da!
Baruh: Mi-a_i dori s se întâmple deja.

***

 Scurt m etraj.
 V asul s e leagn pe valuri. Pasagerii stau pe punte. Fiecare a_teapt cu nerbdare ca
s  apar cara.

 ^ i eroii no_trii sunt alturi de ei: Rivca cu nou nscut-a Bet Sheva, Haim, Baru
h _i Rav Alag.

* **

 Portul Jaffa. (Portul Jaffa  locul de sosire a multor vase cu emigranci ctr
e Israel pân la începutul anilor 50.
 Oamenii coboar pe pasarela vasului.
 O patrula britanic observ cu atencie feele noilor venici.
Rav Alag iese pe porcile portului.
 Rivca, cu Bat Sheva, Baruh _i Haim, abea cin pasul cu el.
 Se întoarce spre ei:

Rav Alag: R epede!
Rivca:  Unde mergem?
Rav Alag: L a Ierusalim.

***

 Scurt metraj cu Ierusalimul anilor 1920.
  Strzi pline cu oameni de diverse nacionalitci: turci, britanici, armeni, arabi
, beduini _i evrei.
 Negustori trândvi ed pe mormane de mrfuri în culori amecitoare.
 Un turc, viu colorat, fumeaz narghilea.
 Doi evrei ortodoc_i, se contrazic în umbra unei case.

***

 Rav Alag, Haim _i Baruh, merg în josul strzii.
 Se opresc în faca unui semn sracacios pe care st scris: Yesivat (Seminar Evreie
sc) Cabalistic Ganey Hohma (grdinile încelepciunii).
 Urc pe ni_te trepte de piatr, uzate de timp.
 Ajung la o sal mare deschis la etajul doi, plin cu studenci de diverse vârste.
 Unii converseaz, alcii citesc, cineva se plimb în jur, adâncit în gânduri, altul moci
cu capul întins pe paginile unei crci deschise.

 Rav Alag rmâne nemi_cat la intrare.

Rav Alag (emocionat):
  P rivici la asta! Ei studiaz cabala.

 Dintr-o dat mâna cuiva atinge umrul lui Alag.
 Se întoarce _i vede un btrân evreu sefardic. (Sefardic  un evreu de origine spa
niol sau portughez)

Evreul sefardic (prividu-i):
  De unde sunteci, cabali_tilor?

Rav Alag (fericit):
  Din Var_ovia.

Evreul sefardic (cu un zâmbet de bun venit): 
  Venici cu mine.

 Merg de-a lungul unui coridor lung.
 Prin fereastra de pe dreapta se întrezre_te Zidul Vestic. ( Zidul Vestic , cuno
scut _i ca _i  Zidul Plângerii este parte a zidului exterior al Celui de-al Doi-lea 
Templu, care a rmas dup ruinarea sa din secolul 70. Este locul cel mai sacru al evre
ilor religio_i, _i este întotdeauna plin de mulcimea care-l idolizeaz.)
 Mult lume st alturi de el, rugându-se.

***

 În interiorul camerei evreului sefardic.

Evreul sefardic: Sunt Rav Hadad, conductorul acestei Ye_iva. (Indic ctre un btrân mi
c _ezând într-un colc în faca unei crci gigantice.) acesta este Rav Levi, învctorul meu.

Rav Alag: A m venit c s studiem.

Rav Hadad: Ce _tii dspre noi?

Rav Alag: C  sunteci un ye_iva cabalistic grozav, datând cu dou sute de ani în urm.

 Brusc, se aude o voce aspr din colc.

Rav Levi: G eneza 2 :22,  ^i Stpânul Dumnezeu a construit din coasta... (Privind în 
sus din carte ctre Rav A lag) C ontinu!

Rav Hadad: Doar ce a ajuns, învctorule...
 
Rav Alag (fr s g ândeasc):
   Aici face referire la leviratul csniciei...

Rav Levi: A ccept-l.

 Stand în u, Haim _i Baruh privesc ba la Rav Levi, ba la Rav Alag.

Rav Hadad: Ai învcat pe d e rost întregul Zohar, Aschenazi. (Aschenazi  evreu de or
igine european.) Bine pentru t ine!

Rav Alag: F r s vreau.

Rav Hadad: Pari a-ci c ere scuze, _i totu_i acesta este s copul muncii noastre  
s învcm aceste texte. Rav L evi, învctorul meu, poate recita î ntregul Zohar, din inima, la fel
scrierile sfântului Ari. A sta îl face un mare cabalist.

Rav Alag: E u nu cred c Rav Levi este un mare încelept deoarece are o memorie bun.

Rav Hadad: Desigur, studiaz textele sacre zilnic, recitând cuvintele s finte! (c
ategoric) De aceea le _tie din inim, _i de aceea este a_a un mare învctor d e cabala.

 Pauz.
 R av Alag se uit ctre Rav Levi.

Rav Alag (sec): A ceasta este ceea ce avem de fcut?

Rav Hadad: Da, aceasta avem de fcut.

Rav Alag: D ar facem asta încercând s ptrundem încelesul interior al acestor cuvinte, co

Rav Hadad: Aceste cuvinte nu au un înceles interior. Cuvintele în sine sunt sfin
te, atâta tot. Pronuncându-le grbim venirea lui Mesia. (În cabala, Mesia este dezvluirea Lu
minii Încelepciunii pentru cineva (Mesia fiul lui Iosif), sau pentru întreag umanitate 
(Mesia fiul lui David).)

Rav Alag (sarcastic):
  ^ i cine ci-a spus asta, dac pot întreba?

Rav Hadad: Nu-ci înceleg întrebarea.

 Ham face un pas în spate, spatele lui ajungând la perete.

Rav Levi (din colc):
  Noi credem în asta, _i este deajuns pentru noi.

Rav Alag (întorcându-se s-l înfrunte):
  Poci crede doar când dobânde_ti. (Dobândire  cel mai înalt nivel de pricep
ere, o viziune absolut a tot ceea ce se întâmpl, de la gândul creaciei _i pân la finalul core
.) când o simci cu inima ta, când o vezi pentru tine, doar atunci crezi.

Rav Levi: P rostii! Ce poci tu vedea, biat creatur! Ce poci simcii? Trebuie s  crezi,
_i asta este. Orbe_te! (Holbându-se intens în ochii lui Rav Alag) Pân _i tu vei î nvaca cum s
ace, Aschenazi! (Aschenazi este folosit aici într-o manier jignitoare)

Rav Alag (fr a-_i mut privirea, în mod constant, aproape silabisand):
  Poci studia doar de la cineva (pauz) care te învac cum s dobânde_ti, cum s ve
.

R av Levi: ^ i eu spun, _terge-ci asta din minte. Îci spun, astea-s tâmpenii.
 
Rav Alag (struind):
  Doar cineva care a dobândit încelesul interior, poate preda!

Rav Levi ( ridicându-se încet, _i ridicându-_i vocea):
  Trncneal! Nu exist semnificacie interioar. Nu exist dobândire interioar, doar
nificaia l iterar a ceea ce este scris _i nimic mai mult, Doamne fere_te!

***

 Dintr-o dat, camera dispare, într-o fulgerare d e lumina. 
 Rav Alag vede o car frumoas, plin de pace, _i l uminat de soare, întinzându-se în faca
De  îndat începe s se cutremure pmântul.

***

 Ye_iva-ul cabalistic.
 Rav Alag se uit tcut la Rav Levi, care se holbeaz începtor la el.

Rav Levi: U nde ai fost mai înainte?!

 Haim _i Baruh, stau în u, temându-se _i s respire.

Rav Alag: P e Trâmul Israel, mreac patrie, care sl_luie_te în interiorul fiecruia dintre

Rav Levi: M i te împotrive_ti, Aschenazi!

Rav Alag: S e pare c am ajuns la locul nepotrivit.

Rav Levi: E _ti un om arogant!

Rav Alag: C ând m aflm în Var_ovia, îmi imaginm c sunteci a_a de mreci.

Rav Hadad: Insuli cabala autentic!

Rav Alag: N u aveci nimic în comun cu cabala autentic.

 Rav Alag ia din nou o pauz, _i-l prive_te pe Rav Levi cum fierbe de furie.

Rav Alag: A cesta este un loc pentru _arlatani, nu pentru cabali_ti.

 Se întoarce, _i prse_te camera.
 Haim _i Baruh îl urmeaz rapid.
 Rav Hadad îl prive_te pe Rav Levi.

Rav Levi: T rebuie s îl supraveghezi Rav Hadad. Ne poate crea o groaz de neplceri.

 Rav Alag, Haim _i Baruh coboar de-a l ungul c oridorului.
 Un tânr de vre-o douzeci de ani, îi p rinde d in urm.
 Îl soarbe pe Rav Alag din priviri.

Tânrul: A m auzit întreag voastr conversacie.

Rav Alag: T rgeai cu urechea ?

Tânrul: N u m-am putut abcine.

Rav Alag: C um te nume_ti?

Tânrul: S imon. Studiez aici deja de un an. Nu _tiu ce s fac.
 
Baruh: Vino cu noi!

Rav Alag: N u exist constrângere în s piritualitate, Simon. Un om trebuie s-_i ia proprii
ecizii.

 I es a far din Ye_iva.
 Rav H adad _i Rav Levi îi privesc d e la fereastr de la etajul doi.

***

 Ierusalim. O mic curte interioar.
 Rivca prive_te pe fereastr la vânzoleala de afar.
 Rav Alag, Haim _i Baruh, deschid lzi mari de lemn, scocând afar c oncinutul l or; div
erse piese metalice, menghine, prese, _i bucci de piele. Aranjeaz toate a cestea pe i ar
b.

 Rav Alag ridic privirea.
 Doi evrei tineri, îi privesc din spatele micului gard.
 Unul din ei e Simon.

Simon: Acesta este prietenul meu Mo_e. Dorim s studiem cu tine.

Rav Alag: V reci s devenici tbcri? Ar trebui s _tici c este o afacere inpuit.

Simon: Vrem s studiem cabala, _i meseria de tbcar împreun cu tine.

 Haim le zâmbe_te cu un zâmbet larg celor doi, din spatele lui Rav Alag.

Simon: Nu vom pleca, pân nu ne accepci.

 Baruh este cople_it de bucurie.
 Face un mic dans.

Rav Alag (fr a se întoarce):
  Baruh, deja ai pierdut o cheie, ai face bine s te gandesti cum vre
i s asamblezi aceast ma_inrie. (Ctre Simon _i Mo_e) Sunteci pregtici s râcâici în cea mai soi
xist?
Toci împreun:  Suntem.
Rav Alag: S  studiaci noaptea?
Toci împreun:  Suntem pregtici. Suntem!
Rav Alag: s  dormici câte trei ore, nu mai mult?
Toci împreun:  Da, suntem pregtici! Suntem!
Rav Alag: A ci cugetat serios la asta cu grij?
Ei împreun: A m fcut-o.
Rav Alag: A tunci intraci. Ne veci ajuta s asamblm ma_inriile. Vom cine prima leccie la
.

 Î ntrun exces emocional, Haim _i Baruh fug la Simon _i Mo_e, îi îmbrci_eaz, _i-i trag

***

 Noaptea în Ierusalim.
Strzi pustii.
 ^ acalii urlând în spatele zidurilor cetcii.
 Strduce înguste, _erpuiesc de-a lungul caselor întunecate.
 O singur fereastr slab iluminat.
 Înuntru, o mic camer a fost transformat în sal de clas.
 Cei patru studenci ai lui Rav Alag, Simon, Mo_e, Haim _i Baruh ed în jurul lui.
 Arat spre carte Zohar, aflat pe mas în faca lui.
 
Rav Alag: A ceasta este sfânta carte Zohar.

Mo_e (emocionat):
  O  studiez de trei ani.

Rav Alag: E ste imposibil de studiat. O poci doar simcii.

Mo_e:  Încerc.

Rav Alag: E  absurd. Înceteaz.

Mo_e:  Dar...

Rav A lag: D ac nu te plasezi în interiorul ei, aceast carte nu e nimic altceva decât un
ciu g ol, un teanc de pagini, colorate cu cerneal.

Simon: Ce trebuie s facem ca s o simcim?

 Rav Alag î_i a_eaz mâna lui pe carte.

Rav Alag: A ici, în spatele acestor pagini, se afl o sut douzeci _i c inci de grade de as
iune spiritual. O sut _i douzeci _i cinci de grade de descendenc în tine î nsci, în  eu-l tu.
are te a_teapt acolo jos, nu este una plcut.

 Rav Alag devine tcut.
 Ochii tuturor sunt acintici asupra sa.

Simon: Ce este acolo jos? În interiorul meu?

Rav Alag: O  molim.

Simon: O molim?

Rav Alag: S e hrne_te din tine de mult timp. Zoharul o poate identifica în locul tu.

 Toci î_i întorc privirile ctre Simon.

Rav Alag (fr a-_i lua ochii de la el):
  E_ti plin de ur fac de întreaga lume. Trie_ti doar pentru tine însci. Este o
im îngrozitoare.
Simon: Cum pot vedea toate astea?

Rav Alag: L umina. O mic raz de Lumina te strpunge. Pe fiecare grad este mai mult Lumina
acest mod se dezvluie Creatorul în faca ta.

Simon: Îl voi v edea?

R av Alag:  Este în spatele fiecrui cuvânt.

 Rav Alag rsfoie_te prima pagin a crcii, _i arat cu degetul ctre primul rând.

Rav Alag: A ici este El.

 Toci se apleac deasupra crcii.

Rav Alag: Î l poci vedea?

Haim:  Nu, nu pot.

 Simon (_opte_te):
  E ste aici?

Rav Alag: D a.

Mo_e:  Te râzi de noi?

Rav Alag: A ceast chestiune e mult prea important, ca s ne pierdem timpul cu glume. El e
aici. În permanen. (Prive_te cu atencie cartea). Acolo este. Aceasta este lumea Lui.

 Cu tocii se holbeaz la carte.
 Apoi î_i întorc privirea ctre Rav Alag.

Simon: De ce nu-L putem vedea?

Mo_e:  Da, de ce?!

Rav Alag: N u puteci vedea o lume care funccioneaz conform regulilor dragostei absolute
.

M o_e:  De ce?!

Rav Alag: P entru c nu sunteci asemntori.

Simon: Când Îl voi vedea?

Rav Alag: C ând Lumina te va purifica.

Simon: Când?!

R av Alag: C ând vei devenii similar cu El. Este imposibil de a o face dintr-o dat. De a
ceea au fost create gradele. Fiecare grad are propria lui Lumina. La început o Lum
ina slab, dup care tot mai puternic. ^i la fiecare grad sunt ascensiuni _i descensiuni. 
Trebuie s le facem fac.

Simon: Voi fi în stare s le fac fac?

Rav Alag: T u? Nu.

Simon: ^i atunci?

R av Alag: Î mpreun.

Simon: Ce î_i dore_te?

Rav Alag: V rea s ne unim.

 Rav Alag arat ctre primele rânduri.

  -Iat-L, în spatele acestor rânduri. Cite_te Simon!

Simon (prive_te înspre rânduri, dup care _opte_te):
   Este scris,  Ca un trandafir între spini.  Ce este un trandafir? Est
e reuniunea Israelului...

Rav Alag: I sra (pronuncat Iasar)  direct, El (Dumnezeu)  spre Creator. Noi, Israel,
suntem o inima, cu o dorinc... s-L întâlnim! (Se holbeaz la rândurile din carte) Dealtfel se
afl chiar aici, acum. A_teapt.

 Pauz. Rav Alag este tcut.

Simon: Condu-ne acolo. La El.

 Rav Alag este înc tcut.

Mo_e:  Te vom urm pas cu pas.

Haim:  Toci ne-o dorim cu disperare.

Baruh: Pentru asta trim.

 Rav Alag se apleac deasupra mesei, mai apropae de ei.

Rav Alag: R mâneci împreun. N u v  gândici la voi în_iv. Cereci putere. Nu pentru voi îns_
ericit lume. Cereci puterea de a v a u ni. M auzici?

Simon: Da!

M o_e:  Da!
Haim:  Da!
Baruh: Da!

 C u tocii se apleac asupra crcii.

***

 Camera lui Rav Alag. Dimineaca.
 Rivca intr în camer.
 Este goal.
 S e apropie de mas.
 Un bilecel st pe cartea Zohar.
 Cu scrisul îngrijit de mâna al socului ei, st scris:  M voi întoarce în trei zile. Nu
ci f griji pentru mine. Yehuda.

***

 Germania. Münchenul anilor 1920.
 Un personaj se îngrmde_te încet de-a lungul strzilor aglomerate, de-a lungul trectori
lor, a vitrinelor magazinelor, a caselor antice.
 Personajul se opre_te în faca unei berrii.
 Pe reclam de deasupra u_ii st scris:  Bürger Braukeller (Berria Cetcenilor)
 Personajul se strecoar înuntru.

 Hitler st la una dintre mesele de lemn, înclcat cu cizme poleite, _i înconjurat de
o ceaca de cavaleri_ti de atac.
 Lovesc cu cnile lor metalice masa.
 Ga_ca cânt în limba german:  omorâci-i pe porci!  Jos cu guvernul de trdtori!  Germ
ntru nemci!
 Mâna lui Hitler se ridic _i cade cinând ritmul.
 Hitler î_i întoarce brusc capul spre dreapta.

-------------
I magine
- -------------

 S e uit în acea direccie pentru un moment îndelungat.
 Într-un târziu sare de la mas, _i merge spre colcul berriei.

 În colc _ede Rav Alag, cinând în mâna o halb mare de bere, îmbrcat în portul tradicio
evreu ortodox.
 În mod s urprinztor, nimeni nu-l bag în seam.
 Hitler m erge spre el.

Hitler:  N u te poate vedea nimeni, sau am devenit eu schizofrenic?!
Rav Alag: E i nu pot.
Hitler (privind împrejur):  Ei chiar nu te pot vedea. Uimitor! Cine e_ti?!
Rav Alag: N umele meu este Rav Alag.
Hitler:  C um ai ajuns aici?
Rav Alag: N u e important. (Privindu-l pe Hitler în ochi.) Poci fi complet deschis cu 
mine.
Hitler (se a_eaz brusc la mas):
  Trebuie s-ci spun ceva... (Se apleac mai aproape.) Nu-ci pot da nici o
explicacie logic, dar undeva în adâncul meu, în subcon_tient... (Arat înspre pieptul su) Sim
ur slbatic pentru cei ca _i tine! Un profund dezgust!
Rav Alag: ^ tiu asta. A_eaz-te mai aproape, nu pot auzi prin toate urletele astea.
Hitler (î_i mut scaunul mai aproape, _i arunc o privire ctre hait cântând):
  ^i înc ceva... Simt c nu sunt eu, c am fost ales, format, _i azvârlit în aces
foc. Eu, un simplu caporal, m-am transformat brusc într-un rege. Îmi poci explica as
ta?!
Rav Alag:  Inimile mini_trilor _i ale regilor, sunt în mâna Creatorului. Creatorul te
e tine.
H itler:  E l îi ur_te pe evrei?
Rav Alag: E l este dragostea absolut, cum ar putea El s urasc pe cineva? Aceast însu_ire
ist în El. El îi iube_te pe toci. Noi toci suntem unul singur în faca Lui.
Hitler:  A tunci de ce sunt eu a_a de plin de ur? Explic-mi asta. (Vocea lui se
transform într-o _oapt.) Voi ruina jumate din lumea aceasta dac nu voi fi oprit, nu-i a_a
? A_a c, încearc s-mi explici asta, poate dup toate explicaciile tale, îmi vor revenii simcur
e, _i vei salva milioane. Ai o _ans rar. Încearc-m, evreule! Te rog încearc, insist!

 Rav Alag împinge halba de bere la oparte, nespunând nici un cuvânt.

Hitler:  D eci, de ce nu spui nimic?
Rav Alag: T ragedia situaciei este c nu e_ti tu cel cruia trebuie s-i explic totul. Dac
i fi tu, atunci un altul îci va lua locul. Tu chiar nu ai nici un fel de liber arbi
tru... Întradevr ai fost ales pur _i simplu, format, _i apoi aruncat în acest infern.
H itler (mohorât):    Sunt o marionet.
Rav Alag: D a, e_ti. Nu pot explica ceva unei marionete, _i nici nu ar trebui s o fac. 
Oricum nu ai încelege. Trebuie s explic asta altor oameni, dar nu reu_esc. Ei nu m pot a
uzi. Au întors urechea surd spre mine. Nu vor s asculte; pur _i simplu nu vor!

 Rav Alag î_i trânte_te halba de bere pe mas, frustrat, _i î_i întoarce faca ctre pere

Hitler:  D e ce ai mai venit pân aici?

Rav Alag: A m vrut s vd totul cu proprii mei ochi. C s fiu în stare s simt... ca s pot u

 Rav Alag se ridic, _i începe s mearg ctre u.

Hitler:  T e las s pleci de data asta. Dar nu te mai întoarce. Vin timpuri rel
e pentru voi evreii.

***

 Var_ovia. Curtea Rabinic.
 Dasclul Smuel, flutur câteva bucci de hârtie _ifonat în aer. Rabinul Feldman, Rabinul
stein _i Rabinul Zilber ed tcuci în faca lui.
Dasclul Smuel:Canalia asta! Nu renunc la încercrile de a ne submina autoritatea nici mcar d
in Palestina. Aceast scrisoare deschis ne contest autoritatea! A fost copiat _i împr_tiat pes
tot. Ascultaci aici:  Sunteci într-un pericol de nedescris. Învctorii _i conductorii vostrii
ebuie s m asculte, _i de nu, luaci aminte la chemarea mea, dragi fraci _i surori. Trebui
 e s prsici degrab Europa. Cât de confortabil vi s-ar putea prea acuma, lsaci totul _i venici
srael. Timpul exilului a luat sfâr_it. Ne-a fost încredincat o enorm sarcina  s aducem Lumin
a în lume. Cât timp nu ne vom îndeplini aceast sarcin, vom continua s întoarcem întrega omeni
potriva noastr. Conductorii vostrii nu vor s înceleag aceasta, _i astfel ne condaman pe noi t
ci la o soart groaznic. Oricum ar fi, voi toci sunteci aceea care vor suferi primii! Da
r nu este pierdut totul, dac prsici Europa cât puteci de repede!

 Dasclul se o pre_te din c itit, _i prive_te în jurul încperii. Arunc foile pe jos cu di
sprec, _i începe s l e calce în p icioare.

Dasclul Smuel: Va cer s puneci capt acesteia! Avem oameni p retutindeni! ( Url) Trebuie 
s-l gsim, _i s-i dm o leccie! Nu ar trebui s se simt sigur n ici aici, _i n ici altundeva.

***

 Dimineaca. I erusalim. Camera lui Rav Alag.
 Capul i se o dihne_te pe mas.

 Alturi de el, o cea_c de cafea rsturnat, cu rm_ice uscate _i o scrumier plin cu chi_t

 Brusc sticl de la geam se face cndri, cu un zgomot groaznic, _i o piatr mare se ro
stogole_te pe podea, în apropierea lui Rav Alag.
 Un cipat de femeie poate fi auzit prin fereastra spart.

 Rav A lag t resare. O Rivca s periat intr în camer.
 Rav A lag s e îndreapt ctre f ereastr _i vede o priveli_te neobi_nuit.

 O ceat de femei cipând înconjurat de brbaci evrei, se înghesuie în faca casei.

Femeia tânra:   Nu vreau ca socul meu s-_i piard mincile. Ce i-ai fcut?!

Femeia mai î n vârst:
  Privici-l cum st acolo, u itându-se la noi! Nu ne poci speria! Copii no
_trii sunt e vrei drepci, _i nu te lsm s n i-i iei!

 Vocea unui b rbat s e aude din mulcime.
 Nu-i putem v edea f aca.

Vocea brbatului:
  Îci poruncim s prse_ti ora_ul nostru sacru. Îl pângre_ti cu prezenca ta. Plea
i!

Femeia mai în vârst:  
                         Sau îci vom scoate ochii! Pe ai ti _i pe ai sociei tale. V vom d
a foc la casa voastr infectat de molimi!

Rav Alag (calm):
  Sunteci plini de ur. Asta nu e bine.

 Femeia mai în vârst se întoarce ctre mulcime.

  -Sunteci brbaci sau copii?! Drâmaci casa asta!

 ^i mai multe pietre, aruncate de mâini îndemânatice, sparg geamurile de lâng Rav Alag
.
 F aca îi este lovit de cioburi de sticl spart.
 Rivca îl prinde de mânec, _i încearc s-l trag de la geam.

Rivca (cipând):   Ce faceci?! Ru_ine vou! Nu sunteci evrei?

  O alt piatr vâjâie deasupra c apului ei.
 B rusc, vocea calm a lui Rav A lag acoper glgia mulcimii.

  -voi _tici c eu studiez încelepciunea secret?

 Puhoiul împietre_te în tcere, ca la comand.

Rav Alag: Î mi puteci sparge toat sticla din cas. Dar eu o pot reface cu un singur cuvân

 Mulcimea e tcut.

  - Iar apoi întreaga lume va fi martor puterilor mele uria_e, _i la ce s
e întâmpl celor c e mi se opun.

 O femeie cip.

V ocea unui brbat:
  D e ce v este fric?! Nu v poate face nimic!

Rav Alag: A ci venit aici _i aci spart geamurile casei unui cabalist, care _tie secrete
le viecii _i ale morcii.

 Mulcimea începe s mi_te nelini_tit.
 Femeile din primul rând încep s se risipeasc tcute, îndeprtându-se de la cas. Arunc p
speriate peste umr. ^i brbacii încep s se retrag în urm lor.
 Rav Alag îi prive_te de sus.
 Rivca, tremurând, st alturi de socul ei.
 Locul din faca casei, devine rapid pustiu.

Rivca (în _oapt):
  E  adevrat ceea ce ai spus? Poci reface totul cu un singur cuvânt?

R av Alag: D a, a_a este. (Întorcându-_i privirea ctre ea) Ai dubii? Pot reface totul cu
singur cuvânt.

R ivca:  Care este acel cuvânt?

Rav A lag: U n cuvânt la Amicam geamgiul, care st dou case mai jos, _i v a f i deîndat aici
oat s ticla spart.

 R ivca zâmbe_te.
 Zâmbetul ei devine din ce în ce mai larg, pân izbucne_te în hohote d e r as.
 Ambii râd împreun.
 Rav Alag î_i ia fiica în brace, _i începe s danseze cu ea.
 Rivca _i Baruh aplaud fericici din palme.

***

 Ierusalim. Noapte.
 O clasa improvizat în interiorul casei lui Rav Alag.
 Rav Alag e a_ezat în spatele mesei.
 Studencii si ed vizavi de el.
 Leccia este pe cale de a începe.

Mo_e (u_or bolnav):
  Învctorule, a fost s ocia mea, c are a urlat l a tine astzi. M i-a spus c un rab
in în vârst a strâns toate femeile l a sinagog î n dimineaca a ceasta, _i în m od direct le-a stâ
inpotriva ta. A spus c se numea...

Rav Alag (i-o taie din scurt):
  P ierzi t imp p recios. Ar trebui s te debarasezi de tot ceea ce nu ar
e de a face cu le ccia, _ i s l a_i afar. (Arat spre u.)

 Brusc, se deschide u_a, _i un evreu înalt, mai î n vârst intr.
 Poart o cciul scump de blan.
 La vederea lui, Simon se ridic în picioare, _i t oci studencii îl urmeaz rapid.

Evreul vârstnic: T e r og s-mi permici s  iau parte l a leccia ta, onorabile Rav Alag.
Rav Alag:              Eu predau doar s tudencilor m ei.

Simon (_optind):
  Dar este Avram Kook, rabinul _ef al Israelului.

Rav Alag (ignorându-l):
  Acesta este timpul pentru studii, nu pentru interogatorii.
Rav Kook: N u am venit aici ca s te interoghez, am venit pentru leccia ta.
Rav Alag: A tunci trebuie s te previn, c am fost excomunicat de ctre conductorii comunit
n Var_ovia, _i vizita ta aici ar putea fi rstlmcit de alci rabini. Cauci necazul cu lumânarea
e_ti o persoan public.
Rav Kook: ^ tiu. Am primit avertismente aspre _i de aici, _i din Var_ovia. Ai m
ulci inamici.

R av Alag: E vident. În afar de aceasta am opinii clare despre fiecare chestiune.
R av Kook: S unt con_tient _i de asta.
Rav Alag: E u predau cabala, _i doar cabala.
Rav Kook: ^ tiu toate astea; nu trebuie s-mi detailezi toate virtuciile. Rav Ha
dad a_teapt afar,  cerând s te opresc.

 Faca palid a lui Rav Hadad apru în fereastr pentru un scurt moment.

Rav Alag (ignorându-l pe Rav Hadad):
  Este imposibil.
Rav Kook: ^ i asta _tiu foarte bine. Am cerut s fiu admis la leccia ta de cabala
. Dac nu ai nici o obieccie, a_i dori s rmân.
Rav Alag (dup o pauz):
  Poci rmâne.
Rav Kook: î ci mulcumesc.

 Rav Alag, întorcându-se ctre elevii lui.

Rav Alag: C abala nu este o religie. Cabala este o _tiinc.

 Toci elevii p rivesc pe furi_ c tre musafir.
 Îl prive_te p e Rav Alag fr a c lipii.

Rav Alag: R eligia se bazeaz pe credinc în ceva ce a  spus altcineva.
  Ca bala se bazeaz pe fapte, pe rezultate a le experimentelor proprii
. Cred doar dup ce  am obcinut pentru mine.

 Rav Alag începe s se plimbe prin camer, nedând atencie nimnui _i la nimic.
 Capul lui Rav Hadad salt în sus _i în jos în fereastr.
 Prive_te la Rav Kook, ca dac ar încerca s înceleag de ce nu intervine.

Rav Alag: R eligia îmblânze_te. Cabala pe de alt parte, solicit o ardere constant interi
e fcut doar pentru cei ce sunt ro_i de întrebarea:  De ce m-am nscut?

 Privirile studencilor sunt acintite asupra profesorului l or, care merge în s
usul _i în josul camerei,  din perete în perete. E evident c  sunt foarte mândrii de el.

Rav Alag: E xist o diferenca major între cabala _i religie.

 Rav H adad gesticuleaz nerbdtor spre Rav Kook.
 Rav K ook nu schiceaz nici un gest.

Rav Alag: R eligia spune,  Întreab-l pe Creator, _i t e va ajut, te v a ierta, v a a vea mil
ine. Cere _i î_i va schimba atitudinea fac de tine. Dar c abala spune c C reatorul n u s e sc
himb.

 Se opre_te în dreptul ferestrei, privindu-i pe ei toci.

Rav A lag (articulând):   Este neschimbat! Noi suntem cei ce trebuie s ne schimbm în relacia
cu E l. Doar o singur rugminte îi putem adresa  s ne corecteze.

 Rav Alag se reazm de pervaz.

Rav Alag: M -am mutat mai apropae de fereastr intencionat, astfel ca _i Rav Hadad s-mi a
d fiecare cuvânt. Toate crcile noastre sfinte au fost scrise de ctre cabali_ti, _i explic doa
r un singur lucru: cum ne putem ridica deasupra îngerului morcii  egoismul nostru. 
O sut douzeci _i cinci de grade de dezvluire a Dragostei  aceasta este încelepciunea cabal
a.
  A ie_it la iveal cu mult înaintea fiecrei religii, _i cu un singur motiv
: de a aduce lumea la unitate. S o fortifice cu Dragoste. Ce poate fi mai exaltat 
de atât?!

 U _a se deschide cu putere, _i Rav Hadad d buzna înuntru.
 Gâfâie _i este furios.
 Prive_te doar ctre Rav Kook _i url.

Rav Hadad: E_ti conductorul _ef religios al Israelului, _i poci asculta calm a_a c
eva? De la un om, care în faca ochilor ti, submineaz fundamentul religiei noastre! Cum 
poci rmâne tcut?!

R av Kook (calm):
  Nu aud nici o contradiccie în cuvintele sale.

Rav Hadad: Ce?! Cabala e o _tiinc? Religia este psihologie? Cabala este pentru 
toat lumea? Creatorul este un companion?

Rav Kook: S ubscriu cu fiecare cuvânt pe care onorabilul Rav Alag îl roste_te.

 Rav Hadad coboar tonul, ca un tunet.
 Rav Kook se ridic, _i se îndreapt spre us. Se opre_te în faca ei.

Rav Kook (adresându-se lui Rav Alag):
  Dac ai putea _tii cât de mult mi-a_i dori s rmân aici cu tine, _i s studiez c
ala. Vai, dar nu pot. Obligaciile mele sunt în alt parte. Ce ru_ine, mare ru_ine.

 R av Kook pleac.
 Rav Hadad îl urmre_te din priviri.

Simon: Rav Hadad, poate tu dore_ti s rmâi?

Rav Hadad (ctre Rav Alag):
  bine-mi minte cuvintele, îci vom face viaca insuportabil aici.

***

 Ierusalim. Ziua.
 Un _opron masiv din fier. În loc de ferestre are plci de lemn perforate.
            Oamenii îi dau târcoale, strivindu-_i nasurile ca s vad ceva.
  Prin crpturi se întrezre_te un om în mijlocul unui nor de praf de var, repetând acele
a_i mi_cri monotone. Brbatul este Rav Alag. Sudoarea curge în josul feei sale. Venele de pe 
antebrace sunt unflate. Folose_te o raclet de lemn legat cu un dinte ascucit de metal, 
ca s  usuce o bucat de piele.
Baruh st un pic mai departe, lucrând la o ma_inrie primitiv de procesat piele. El introdu
ce pielea printre dou role de lemn, acoperite cu _mirghel.
 Haim întinde pielea pe un cadru special, folosind bolci de lemn.
 Mo_e, tresrind de scârb, rade jos bucci de carne de pe o piele umed întins.
 Simon, bate piei înghecate, cu ciocanul de lemn, desfcând bucci _i aruncându-le într-
ciubr  c u ap.
 R av Alag, atinge din când în când rama metalic cu raclet s. Pare c trage cineva plict
t clopotele în interiorul _opronului.

***

 Toat lumea _ede în jurul unei mese mari, a_ezat lâng _opron. Baruh scoate mâncare din
-un co_, _i o a_eaz pe mas: pâine, ou, ceap _i ap.
 Rav Alag binecuvânteaz pâinea, _i încep s mnânce.
 Brusc Mo_e se vait, încearc s se ridice, dar nu reu_e_te la timp.Vomit pe mas.
 Simon îl trage la o parte.
 Mo_e nu se poate opri din vomitat.
 Baruh _terge în lini_te masa.
 Rav Alag continu s mnânce, ca _i când nimic nu s-ar fi întâmplat.
 Simon _i Mo_e se reîntorc la mas.
 Mo_e se rea_eaz, _i închide extenuat ochii.

Mo_e:  De ce trebuie s lucrm a_a de greu în aceast mizerie? Chiar trebuie?

Rav Alag: V -am prevenit, c nu va fi u_or.

Mo_e:  Dar puteam gsi ceva mai curat, deoarece...

Rav Alag: A cesta este cea mai curat munc care exist momentan.

Haim:  Cum se face   am tot vrut s te întreb  c Tora este scris pe piele  piele
murdar _i urât mirositoare?

 Rav Alag d la oparte farfuria goal, _i-_i întinde spatele.

  -Deoarece Tora exist doar pentru coreccie.

 Îl prive_te pe Haim.

  -Încelegi?! (^i fr a-i a_tepta rspunsul, continu): Dac dore_ti s fii purifica
e jos rul în care trie_ti. Dor atunci vei fi în stare s dezvlui Tora. Este un ghid, cum s te
rifici pe tine, un ghid al curcrii. În nici un caz nu este o carte cu povestiri. Este c
alea de la tine spre Creator.
Rav Alag prive_te în jur.
 -Aceast cale, duce prin toat aceast mizerie, încheie el. (Încelepcii spun c un om trebuie s
ie Tora în inima sa. Asta însemn c trebuie s-_i corecteze inima egoist în druire _i dragoste
va însemna c a scris Tora. În ebraic cuvântul  Tora citit Horaa înseamn instrucciuni de cor
re.)

 Toat lumea este tcut.
 Se aude apa picurând undeva.
 În spatele ferestrelor  viaca continu.
 La interior, totul este linitit.
 Rav Alag închide ochii, _i începe s cânte.
 Este aceea_i melodie care a fost cântat _i în cas lui Baruh din Kotzk   Mordechai I
osif.
  Lini_tici, intr cu tocii în hor, luandu-i partenerul de dup cap, _i începând s cânte.
 Sunt cu tocii împreun, într-o unitate perfect, în acel moment.

 Trectorii trag cu ochiul prin crpturile din ferestre.
 Vd un grup de evrei, îmbrci_aci ca la hor, legnandu-se tcuci, cu ochii închi_i.

 U_a magaziei se deschide cu grij.
 Un om mruncel, cu o saco_ de po_ta_ atârnat în jurul gâtului, intr înuntru.
 St acolo, nesigur dac s deranjeze momentul.
 Cântecul, se apropie u_or _i tandru de sfâr_it.
 Pentru înc câteva momente rmân cu tocii cu ochii închi_i.

 Într-un târziu, po_ta_ul î_i drege timid vocea.

Po_ta_ul: Î mi cer scuze c întrerup, dar este vorba de o urgenc.

 Toci se întorc ctre el.

Po_ta_ul (ctre Rav Alag):
  E_ti Rav Alag?
Rav Alag: A scult.
Po_ta_ul: P erfect, te caut de azi dimineac. Am fost la tine acas, _i socia ta m-a trimi
aici. Te  c aut Lenin. E posibil?
Rav Alag: D a, se poate.
Po_ta_ul: A m crezut c m ia cineva peste picior. Au spus:  Lenin la aparat. (Intr în in
rul atelierului, vorbind vioi, emocionat, adresându-se tuturor.) pi, _tiu cine e Lenin
. Toate neamurile mele sunt acolo. Scriu _i vorbesc rus, desigur, a_a c le-am rspuns în ru
s:  Ascult, aceast ma_inrie practic nu a fost conceput pentru glume, _tii. Este foarte scump.
orbe_ti cu oficiul po_tal.
Rav Alag (întrerupându-l):     Ce au spus?
Po_ta_ul: C  Lenin te va suna (se uit la ceas) într-o jumtate de or.

 Rav A lag se ridic deîndat, _ i p_e_te ctre u.
            P o_ta_ul lipie în urma l ui, cu pa_i mici grbici.

Po_ta_ul: A bea am instalat aparatul ieri, _i dintr-o dat... Lenin.

***

 O zi starlucitoare pe o stard animat din Ierusalim.
 R av Alag mr_luie_te alturi de po_ta_.
 Baruh, Mo_e, Haim _i Simon, pot cine cu greu pasul.
 Se apropie de oficiul po_tal.

***

 Oficiul po_tal.
 Rav Alag st în faca unui telegraf nou _i strlucitor.
 Po_ta_ul î_i consulta ceasul.

  -Spuneau c  vor s una l a dou dupa masa, fix, dar _tii, nu e acela_i lucr
u ca dac ar suna din Tel A viv. I ate u it, este exact ora dou.

 Limbile ceasului indic exact ora dou.
 O secund mai târziu, telegraful începe s scrie l inii pe o panglic.
 Rav Alag cite_te:   Trebuie s vorbesc cu Alag. L enin.
 Rav Alag încuviinceaz cu capul spre po_ta_:

  -Te rog scrie:  Bun ziua, Lenin. Aici Alag

 Po_ta_ul dactilografiaz rapid, _i _opte_te neîncreztor:

  -Înc tot nu-mi vine s cred. E însu_i Lenin!

  - În sfâr_it dau de tine  rspunde Lenin.

  - Cum te simci?  dicteaz Rav Alag.

  - Mor. Dar crede-m, acesta nu este cel mai ru lucru care se poate întâmpl
a.

-------------
I magine
- -------------

 G orki, la 10 km sud de Moscova, Rusia.
 O fereastr larg, dominând vârfurile înzpezite ale brazilor.
 În spatele lor, o pdure alb.
 Un pienjeni_ albastru de vene, acoper o mâna palid _i osoas de pe o cotier.
 Lenin _ede în balansoarul lui, cu o ptur peste picioare.
 Czuci deasupra scobiturii obrajilor, ochii si sunt înceco_aci _i febrili.
 D icteaz cu o voce slab.
            Un telegrafist tânr dactilografiaz cu promptitudine.

  - Ai avut dreptate. Nu _tiu ce altceva mai pot face acum.

  - Nu mai poci schimba nimica acum,  rspunde Rav Alag   oroarea este în mi_c
are deja.

***

 Ierusalim.

  -  Va fi atât de îngrozitor acolo?  întreab nelini_tit po_ta_ul.

  -  Tu doar scrie!  rspunde Rav Alag.

 Po_ta_ul dictalografiaza rapid.

  - Lenin, nu ai înceles p unctul esencial. O mul nu-_i poate schimba fire
a de unul singur. Es te imposibil. Omul s e na_te _i moare c a _i egoist.

***

 Gorki.
 L enin rmâne brusc anchilozat în scaunul su.
 Mâna îi tremura.

  - Am vrut s c onstruiesc o nou lume, mai bun.  vocea lui devine mai pute
rnic.   Creatorul tu nu-_i d ore_te ca oamenii s fie fericici?

  - Doar aceasta î_i dore_te. Dar de ce ci-ai dorit s construie_ti o astfel
de lume?

 Lenin cu lacrimi în ochi, url din vârful plmânilor si bolnavi:

  - Pentru ca toci s f ie egali! S nu mai existe bogaci _i sraci! O lume drea
pt _i pur! De ce nu m-a lsat s fac a sta?!

  - Egoi_tii nu pot construi o lume dreapt. Pot doar construi o lume n
 edreapt - pentru ei în_i_i.

 Telegrafistul se uit spre Lenin, a_teptând rspunsul su. Lenin spune în lini_te:

  - Ce se va întâmpl cu mine acuma, Alag? Cu noi toci? Cu tot ceea ce am con
struit aici?

 Dactilografiaz.

***  

Ierusalim. Panglica de telegraf _erpuie_te prin mâinile lui Rav Alag.
 Po_ta_ul se uit ctre Rav Alag.
 Studencii lui îl privesc intens.

  -  Totul va fi b ine,  spune e l.   Omenirea va trece prin fundturi, du
rere, suferinc. D ar în final, s e va construi o  lume dr eapt, o lume a dragostei, fr ur.

 Rav Alag se opre_te din vorbit.
 ^i degetul po_ta_ului se opre_te.

  - Din pcate va implica mult suferinc.

 P_e_te spre fereastr.

  - Lumea nu ascult. (Vorbe_te cu el îns_i, dar po_ta_ul dactilografeaz î n cont
uare c uvintele sale.) Oamenii nu vor s priceap c exist o cale a Luminii,  spune Rav A lag. 
 Nu  m pot auzi... înc.
 
 M o_e, Haim, Baruh _i Simon, î_i arunc priviri unul altuia.
 Rav Alag st tcut lâng fereastr.
 Este o zi însorit în Ierusalim.

***

 Gorki.
 P anglica d e telegraf, rmâne nemi_cat pe mas.
 Lenin se a dânce_te din nou epuizat în balansoarul lui.

  -Da, înceleg... dar tot îmi este fric de moarte, Alag.

 Ninge a far.
 Lenin î _i nchide ochii.

  -Cu bine...

 Ierusalim.
 P anglica telegrafului nu se mai zbate.
 Rav Alag dicteaz ultimele cuvinte:

  - Cu bine... Lenin.

  -Rav Alag, - rupe po_ta_ul tcerea  toate neamurile mele sunt acolo.

  -Spune-le s ias de acolo cum pot, _i s vin încoace.  rspunde Rav Alag.

***

 Noapte.

             Camera lui Rav Alag.
 Cuvinte ordonate _i restrânse ies din vârful penei.
 Rav Alag _opte_te.

Vocea lui Rav Alag:

   ...dar din cauza unui singur pcat grav, care nu putea fi iertat într
e ei, mai precis munca precioas pe care au luat-o asupra lor, de a ajunge s-ci iube_ti 
vecinul tu c pe tine însci ar fi trebuit s fie de dragul contopirii cu Creatorul, în numele a
celei adorate legi a dragostei, care ne cuprinde pe toci, în acela_i fel în care pântecu
l cuprinde embrionul. În loc de asta, ei au fcut-o propriu lor el egoist.

 Mâna lui continu s scrie.
 Auzim vocea lui Rav Alag:

  - Dar Creatorul îns_i a fost scopul, cci fr dubii s -ar fi ridicat în câciva a
curci d easupra tuturor celorlalte naciuni ale lumii la un loc, _i a r fi dezvluit mare
a car a  iubirii, cara Creatorului.

 Se crap de ziu.
 Pana se odihne_te asupra unei coli de hârtie scris foarte dens.
 Ca _i titlu st scris  Pacea.
 Rav Alag a adormit cu capul pe brace.

Vocea lui Baruh: Tat!

 Rav A lag î _i ridic capul.
 Î_i v ede f iul Baruh, stând aplecat asupra lui.

Rav Alag:  D e ce m-ai lsat s dorm?

Baruh:  N e-a fost mil de tine. Ai stat treaz toat noaptea, _i trebuie s mergem 
la lucru în mai p ucin de o ora...

Rav Alag (cu asprime): Asta nu e treaba ta. bi-am poruncit s nu m la_i s adorm!

***

 Tbcria.
 R av Alag rade piele crud cu o raclet metalic.
 Picturi de sudoare picur în jos pe mîinile sale acoperite de murdrie.
 T oat lumea munce_te tcut în unison.
 Aerul plin de praf rspânde_te razele soarelui matinal, care ptrund prin c rpturile d
in fereastr.

***  

Ierusalim. Un vânt aprig biciuie_te feele lui Rav Alag, Baruh, Haim, Mo_e _i Simon î n timp 
ce merg de-a lungul zidurilor ora_ului.
 Sunt degeaba înf_uraci în mantalele lor subciri, care nu au aprope nici un p ic de
efect în lupta împotriva frigului nprasnic.
 Mo_e _i Simon se desprind de grup, virând întruna dintre alei.

***

 Rav Alag _i Baruh intr la ei în cas.
 Rivca st cu faca la fereastr, _i nu se întoarce s-i salute.
 Bat Sheva st tcut, în spatele unei draperii.
 O tcere neobi_nuit de apstoare plute_te în camer.

  Rav Alag o bserv o scrisoare deschis în mâna lui Rivca.
 O ia, _i o  cite_te deîndat.
 Ochii se o presc asupra ultimului rând din scrisoare:

   Nu am putut face nimic c s -i ajutm. Doctorii au fost lipsici de putere.
Au murit în lini_te, unul dup cellalt... f r tine.

 Mâna începe s-i tremure.
 Rav Alag prive_te înspre Rivca.
 Stau acolo în lini_te mult timp.
 Baruh vine lâng tatl su.

Baruh: Ce s-a întâmplat?!

Rav Alag (ctre Rivca):
  M învinuie_ti pe mine p entru a sta, nu-i a_a?
Rivca (tcut):   Da, o fac.
Rav Alag: C rezi c i-am fi putut l ua cu n oi?
Rivca:  Nu...

 S e întoarce, ca s-_i priveasc s ocul.

Rivca (un geamt tcut strbate din strfundul ei):
  Am simcit c se va întâmpla ceva îngrozitor. C e putem face cu acest sim acum
a? Ha? Spune-mi! E_ti a_a de încelept, tu le _tii pe toate, e _ti în legtur cu El. Întreab-L,
e a trebuit s ne ea copila_ii de lâng noi?!

Baruh (exclam):     Ce?!

 Rivca începe s plâng.
 Rav Alag rmâne alturi de ea, _ i nu face nici un g est de a o consola.
 În afara ferestrei, dou psri s tau cococate pe o r amur de pom.

Rivca ( legnându-se de pe o parte pe alta, cu v ocea drâmat):
                          David m-a implorat s -l lum cu noi, _i Braha... Nu-i voi uit n 
ici o d at ochii atunci când am plecat. ^tiam c  se va întâmpla ceva, _i totu_i... i-am l sat ac
o.

 Baruh se prbu_e_te jos pe un taburete de lemn.
 Plânge mocnit.
 Rav Alag este tcut.

Rivca:  A m tot repetat:  Nu este nimeni în afara Lui, dar acuma, când dezastr
ul te izbe_te, nu -L pot justifica. Cum se face asta Yehuda?

 Rav Alag o  i a în brace.
 Mâna lui o  m ângâie cu tandrece pe umr.

Rav Alag: E ste deoarece nu poci vedea bucuria sufletului. Vezi moartea trupului, da
r nu poci vedea sufletul care se apropie _i mai tare de Creator. Cu fiecare ciclu 
de viac, devine din ce în ce mai apropiat. Când corpul vine în lume, sau o prse_te, acestea s
nt calculele Lui. ^i ai încredere în El, cci ele sunt mereu exacte.

 Baruh î_i _terge lacrimile cu o mânec mînjit, _i se uit spre tatl s u.
 R av Alag prive_te pe geam.
 Psrile decoleaz de pe ramur, în unison.
 Le urmre_te cu privirea, cum ele plutesc deasupra strzii, desupra c apetelor u
nui biat _i unei fete, care se plimb de-a lungul strzii.
 Fata cine strâns mâna biatului.
 Apoi ambii î_i întorc privirea ctre Rav Alag.
  Îi zâmbesc, _ i-i fac cu mâna.
 Rav Alag îi s alut din cap.

 Rivca ridic privirea ctre el, cu ochii înlcrimaci, apoi se întoarce c s priveasc prin
eastr.

Rivca:  Ce vezi acolo?

Rav Alag: V iaca... continuând. (Întorcându-se ctre ea) E_ti puternic. E_ti cea mai pute
e din lume. Ai încredere în El.

 Î_i odihne_te capul pe pieptul lui.
 O mângâie tcut.
 Rmân a_a nemi_caci pentru o perioada lung de timp.
 Baruh _ede tcut lâng perete.

 Vântul se intensific.
 Geamurile de la ferestre se zguduie _i tremur.
 Se întunec în spatele ferestrei.
 Continu s rmân împreun.

 Cade întunericul.
 Înc mai stau a_a nemi_caci, unul în bracele celuilalt.
 Nu-i da drumul.
            ^i ei îi este fric s-i dea drumul.

 Rivca vede cum se mi_c acul ceasului.
 Este miezul nopcii.
 Se trage de lâng socul ei, î_i _terge lacrimile, _i-l prive_te în ochi.

Rivca:  Te rog s m ierci. Trebuie s te treze_ti la leccie într-o or, _i nu ai dormit
e loc. Iart-m Yehuda. M descurc. Poate nu dint-o dat. M poci sprijini?

Rav Alag: N u este u_or pentru noi, dar vom persevera. Vom merge mai departe Rivca, 
deoarece suntem împreun.

 Pleac de lâng socul ei spre colcul camerei, _i se întoarce cu un mic platou cu mâncar
e srccioas.
 O  a_eaz pe mas.

Rivca:  A_eaz-te _i mnânc, e_ti obosit.

***

 Leccia nocturn.
 Rav Alag _ede tcut în faca celor patru studenci ai si.
 Studencii schimb priviri între ei.
 Baruh vine spre tatl sau, îi _opte_te ceva la ureche, a_teptând un rspuns.

Rav Alag (rspicat _i limpede):
  Exist un singur motiv pentru care se poate renunca la leccie, Baruh.
.. (Se ridic)  doar în cazul morcii trupului.

 Rav Alag p_e_te de la un perete la cellalt, fcând ca de obicei pa_i mari.

R av Alag: T rupurile vin _i pleac. Sufletul rmâne acela_i. Acela_i suflet, se reîntoarce
uri diferite, de-a lungul a mii de cicluri de viac.

 Studencii îl urmresc cu privirea, cum p_e_te de la perete la perete.
 Pare a pove_ti asta altcuiva decât lor.
  Simon îndrzne_te s ridice m âna.
 Rav Alag se opre_te, _i-l p rive_te.

Simon: Care este motivul pentru acest schimb nesfâr_it de corpuri?

Rav Alag: P entru a p urifica dorinca de a primi dragoste de sine, _i a ajunge la iube
_te-ci aproapele.

 C u tocii privesc c tre Rav Alag.
 Se întoarce ctre f ereastr.

Rav Alag: M  mut împreun cu familia la Givat Saul (Un cartier în afara ora_ului vechi Ie
lim.) dimineac.
M o_e:  ^i ce se întâmpl cu lecciile noastre?!
Rav Alag: L ecciile vor continua ca de obicei.
Mo_e:  Dar de aici _i pân în Givat Saul este...
Rav Alag: O  plimbare de o or.
Mo_e:  Se spune c este imposibil de a ajunge viu noaptea de aici _i pân în Givat
Saul. (Se uit spre prietenii si)
Rav Alag: D ecât dac venici împreun.

 Cu tocii se uit spre învctorul lor.

Rav Alag: L eccia începe la 1 dimineac. Fix.

***

 Dis de dimineac în Ierusalim.
 O cruc merge de-a lungul unui drum pustiu.
 E tras de un mgar.
 Rivca _i copii ed în cruc tcuci.
 Rav Alag _i cei patru studenci, urmeaz cruca pe jos.

***

 Givat Saul.
 Cu copilul în brace, Rivca st în mijlocul unui apartament g ol. V opseaua de pe p
ereci  se cojete, podeaua e murdar, iar priveli_tea de pe fereastr e ste s pre o fâ_ie de pmânt
coas, semi arid.
 Vântul _uier pe sub grinzile acoperi_ului.
 Rav Alag prive_te pe fereastr.
 Î_i vede studencii târâindu-se înapoi pe ulica îngust.

***

 Givat Saul, noapte.
 Se distinge silueta casei lui Rav Alag pe cerul înstelat întunecat.
 Un felinar ilumineaz fereastra.
 
***

 Camera lui Rav Alag.
 O mâna toarn o cea_c mare de cafea.
 O cigar st aprins într-o scrumier plin cu chi_toace.
 Sub mas, itr-un lighean cu ap cu gheac, stau a_ezate picioarele lui Rav Alag.
 R ânduri ordonate ias din pan lui.

***

 Noapte. Ierusalim.
  Zidurile exterioare ale vechiului ora_.

O întindere întunecoas _i slbatec desparte ultimul rând d e case, de vecintatea Givat Saul.
 Mo_e _i Simon stau pe o ulica îngust în spatele u ltimei case.
 Calea dispare în întunericul din faca lor.

Mo_e:  Cât s mai a_teptm dup el?!

Simon: Înc câteva minute.

Mo_e:  Nu va venii. Trebuie s mergem.

Simon: ^i dac va venii? Cum va ajunge acolo de unul singur?

 Lini_te:
 A_teapt.
 Subit, un sunet de _ acal rupe lini_tea. Se aude din apropiere.
 Mo_e _i Simon, fug î napoi lâng case.

Vocea lui Mo_e: L a naiba cu el! Am vzut ieri cum îi t remurau mâinile. Nu e aici, ceea 
ce înseamn c nu vr ea s vin la leccie. Asta e. Hai s m ergem.

 Mo_e _i Simon, pornesc agale de-a lungul zidurilor ora_ului.
 Se aude tropotul picioarelor lor.
 Rmân nemi_caci. Î_i apas spatele pe zid, _i rmân nemi_caci acolo, nerespirand de team
 Undeva un prdtor nocturn, î_i târâie prada la oparte în întuneric.
 Îi auzim mâraitul fioros.
 Mo_e _i Simon nu sunt în stare s mi_te.

 Într-un târziu Simon face primul pas, dar de îndat o voce aspr le comand s se opreasc
 O patrul britanic apare din întuneric.
 Cei doi soldaci britanici îi privesc îndeaproape pe evrei.

Soldatul britanic #1 (în englez):
  Încotro va îndreptci?
Simon: Givat Saul.
Soldatul britanic #1:
  D e ce la ora asta?
Simon: Învctorul nostru cine lecciile noaptea.
Soldatul britanic #1:
  C um a_a?
Simon: În timpul zilei lucrm

Soldatul britanic #2 (dând din cap, adresându-se primului):
  O leccie noaptea...  Nu-i înceleg pe evreii _tia... (Ctre Simon.) trebuie
s fii în patul tu  c ald noaptea, lâng socia ta cald... O-o-o pi, mai bine s nu ne gândim
...
Soldatul britanic #1 (înmânând înapoi documentele):
  Deci, poci pleca.

 Mo_e _i Simon continu pe lâng patrul, _i dispar în noapte.

Din deprtare se aude vocea soldatului britanic #1:
  -Ce studiaci?
Vocea lui Simon din întuneric (în ebraic):
  Încelepciunea cabala.
Vocea soldatului britanic #1:
  Ce e aia?
Vocea lui Mo_e: E ste despre cum s-L vezi pe Creator.

 Soldatul britanic #1:
  A haa...
Vocea soldatului britanic #2:
  Mai bine va pzici s patele. Noi s untem u ltima patrula. Abu Calif _i c
eata sa au ie_it în noaptea asta. D ac v prind, v a vor t rimite s v cunoa_teci Creatorul.

 Soldacii râd.

* **

 Plin slbticie.
 Dou siluete se mi_c în toiul nopcii.
 Totul este în lini_te deplin, încât se aud pa_ii lor înceci.
 O potec îngust, abea vizibil, se arat în faca lor conucandu-i ctre un pâlc de case în
te.

 Subit se aude râsul unei hiene, la doar câciva pa_i m ai în spate.
 Mo_e _i Simon, rmân nemi_caci.
 Conturul întunecat al hienei se poate vedea trecând p este crarea lor, d oar och
ii ei  ro_ii sclipesc ctre ei din întuneric.

 Continu s mearg.
 O rup la fug.
 A uzim pe cineva urmrindu-i.
 O voce rgu_it le ordona s se opreasc, dar deja pot distinge clar cldirile, _i contin
u înainte.

***

 Casa lui Rav Alag.
 Simon _i Mo_e dau buzna înuntru, speriaci de moarte.
 Rav Alag _ede la mas, _i scrie, ca de obicei.
 Nici mcar nu se întoarce ca s-i salute.
            Se a_eaz pe scaunele lor, încercând din rsputeri s-_i lini_teasc gâfâitul.

Rav Alag: U nde e Haim?

Mo_e:  L-m a_teptat, dar nu a aprut.

Rav Alag se opre_te din scris, _i prive_te spre Mo_e.

Mo_e (nereu_ind s-_i ascund starea):
  De ce te uici la mine a_a?! Nu a venit! Simon, spune-i _i tu!

S imon (cu o oarecare ezitare):       Da.

 Un foc de arm rsun afar în noapte.
 Cu tocii î_i întorc rapid capul spre fereastr.

***

 Noapte. La marginea cartierului.
 O lam de cucit luce_te o clip în lumina unei lmpi îndeprtate înainte de a izbi gâtul
aim.
 Mrul lui Adam îi tremur.
 Din întunericul ptrunztor se aude o voce arab ameninctoare:

  -Banii evreule!

Haim:  Nu am nimic, nici mcar un bnuc!
 
Vocea:  Vom vedea asta.

 O m âna pipie prin hainele lui Haim, scuturându-l î n toate prcile. O fac dur, cu o cic
ice imens _ i urât de-a lungul obrazului drept, apare din î ntuneric.

Arabul: C e naiba... (Î_i apropie faca de cea a lui Haim) V _tiu e u p e voi evreii bogaci,
gra_i _i slino_i; pretindeci c sunteci oi micuce _i naive. Dar d e f apt se ascunde un lup
aici dedesubt. Nu-l poci minci pe Abu Calif!

Haim (rugându-se):
  T e rog d-mi drumul.

Abu Calif (nemilos)
  D-ci jos hainele. Rapid!

Haim:  Te implor, te rog nu m ucide!

 Cucitul s e apas _ i mai tare pe gâtul lui Haim.
 Haim se d ezbrac r apid.

Abu Calif: Acuma roag-te evreule!

 Haim prive_te în ochii reci ai tlharului arab.

Abu C alif: Spune-ci rugciunea evreiasc pentru ultima dat!
             Haim închide ochii. Buzele murmur o rugciune.

***

 Casa lui Rav A lag.
 Rav Alag înc n u a început leccia.
 Ceasul indic u nu _i un sfert.

 Brusc, sunet de picioare fugind, se aude de afar.
 Se deschide u_a, _i nvle_te înuntru Haim, nepurtând a ltceva d ecât _osete _i chiloci.
 Tremur de frig _i fric, picioarele i se înmoaie, _i c ade pe c el mai apropiat sca
un.

 Rav Alag se r idic, merge înspre el, î_i d jos m antaua, _i-l î nvele_te cu ea peste ume
i  tremurânzi. A poi î_i da jos cciula de lân, _i i -o a_eaz lui H aim pe cap.

Rav Alag: b i-a fost team?

Haim (_ovind): M-a forcat s-mi dau jos hainele, mi-a pus cucitul la gât, _i mi-a s pus 
s m rog. (Vocea îi tremura, _i prive_te în sus ctre Rav Alag.) Mi-am dorit a_a de m ult s fiu
oi la leccie. M-am rugat pentru asta. Când mi-am deschis ochii, plecase.

Rav Alag (privind ctre ei t oci):
  Ar trebui s  lum masa acuma. (întorcându-se ctre Baruh care sttea la perete) 
Pune masa.

 Masa e a_ezat.mâncarea const dintr-u platou cu ceap tiat, o jumate de sticl de ulei d
msline nerafinat, o jumate de pâine de secar, _i o sticl de vodc.
 În faca fiecrui brbat se afl câte un pahar mare de vodc, umplut pân în buz.

Rav Alag: V -am promis c v dezvlui secretul de cum s v unici cu Creatorul, cum s intraci
i.

 Studencii lui îl privesc cu ochii ro_ii de oboseal.
  Rav Alag î_i ridic p aharul cu vodc.
 Este tcut pentru o c lip, dup care prive_te direct ctre Simon.
 Simon pleac ochii.

Rav Alag: V eci ajunge acolo cu o singur condicie.

Haim (murmur):
  A tâta de mult mi-am dorit s ajung astzi la leccie...

Rav Alag: D ac v a unici inimile într-una. (prive_te ctre Simon) Nu voi obosii s v repet
ceasta este singura c ondicie!

 Cu greu reu_e_te Simon s-_i stpâneasc lacrimile.
 Buzele îi tremur.
Rav Alag: D ac va dizolvaci unul în cellalt. (Î_i a_eaz privirea pe fiecare dintre stude
c constituici garancia reciproc între voi.

 Simon î_i acoper faca cu mâinile.

Rav Alag: D ac puteci privi dincolo de trupul mizerabil al prietenului vostru, direct în
dorinca lui imens care arde în interiorul lui, doar atunci  Eu-l vostru se va preda, 
_i v veci unii.

H aim:  O putem face?!

Baruh: Putem!

R av Alag: O  puteci face?

Mo_e (limpede):
  O  vom face!

 Doar Simon nu rspunde. Este tcut, cu privirea în podea.
 Cu tocii se întorc spre el.
 Pe nea_teptate, sare de pe scaun, cipând:

Simon: Nu vom fi nici o dat în stare s o facem! Nu putem! De ce ne mincim?! Suntem sla
bi! Suntem mizerabili! Nu putem deveni fraci, deoarece nu ne putem dep_i frica _i inv
idia, deoarece suntem a_a... a_a de plini de gunoi  jeg, trind doar pentru noi în_ine! 
(suspin, privind în jur) Nu suntem pregtici pentru asta! Nu, nu putem intra în acel loc s
pre care aspirm. Noi... (_optind) suntem a_a...

 Simon _ede, acoperindu-_i capul cu mâinile.
 Cu tocii îl privesc pe Rav Alag.
 Soarbe încet vodc din paharul su.
 Cu tocii îl privesc, a_teptând s vad ce va spune.
 Î_i pune paharul jos.

Rav Alag: Î ncepe leccia.

 Pune mâna pe carte, _i o deschide.

Haim (ctre Rav Alag):
  N u ai de gând s-i rspunzi lui Simon?

Mo_e (printre dinci):
  L ucru slab ce e_ti!

Simon (ridicându-_i capul, cu ochii în lacrimi):
  Iart-m...
 
Mo_e:  Dac nu pentru oameni c tine... Fii brbat!

Haim:  bine-te Simon!

Simon: Iart-m, voi încerca. (uitându-se spre Rav Alag) Doar nu m trimite de aici.

Rav Alag: Î ncepem leccia. Zoharul v va conduce ctre Creator.

 Prive_te ctre Simon _i roste_te cu voce tare, astfel încât fiecare s-l poat auzi:

  -Te invidiez.

 Apoi îi prive_te pe fiecare în parte.

  -Va previn: nici un s ingur gând l a voi în_iv. Vorbim de c el mai precios 
lucru pe care cineva îl poate avea, _ i de aceea r spunderea noastr e a_a d e apstoare.

 Îl privesc, agcându-se de fiecare cuvânt care îi iese pe gur.

  -Nu vi se va permite s  intraci cu u_urinc. Condicia de baza este  nici u
n singur gând despre voi în_iv! Nici m car unul! Dac veci avea succes, veci ptrunde.

 Ochii le sunt în flcri.
 Fiecare cuvânt înpunge ca o sulic.

  -Fiecare dintre voi trebuie s-_i spun:  Ne conectm într-o mare dorinca.

 Rav Alag prive_te peretele din faca lui.

  -^i nu v vom lsa, - spune el.

 Se opre_te din vorbit.
 A_teapt nemi_caci.

  - Marii încelepci  aud ei vocea lui Rav Alag  unici într-o singur piramid sp
itual, dup care a u scris cartea Zohar.
  D ac ne unim, vom strpunge.

***

 Subit clasa dispare.
 Rav Alag merge singur de-a lungul unei poteci.
 Studencii si îl urmeaz, cinându-_i respiracia (Exist stadii, când învctorul  preia d
encilor în interiorul su _i le neutralizeaz egoismul cu influenca sa. Este ca _i când i-ar t
ransfera dintr-o lume în alta, precum o pasre carându-_i puii pe spate, fapt pentru car
e aceast acciune se nume_te   Knafaim (în ebraic:  aripi ). Se întâmpl când învctorul decide
voie de ajutorul su.), uitându-se împrejur neîncreztori.

  -Toate acestea sunt în interiorul nostru, - aud vocea lui R av Alag.
            Rânduri nesfâr_ite de vi de vie, se întind spre orizont.
 Ciorchini de struguri copci, stau tolnici la soare.
 În spate, muncii strvezii, se ridic falnic în spatele unei pduri; r âuri limpezi coboa
r de-a lungul ei, uitându-se într-un lac de cristal.
 Pace _i lini_te pretutindeni.

Vocea lui Rav Alag (cald _ i printeasc):
  bineci-v s trâns! Nici mcar umbra unui gând la voi însâ_i. Trebuie s fici preg
totul unul altuia.

  Rav Alag este cu un pas în faca lor.

  -Nici un singur gând la voi însi, - repet el.

 Se opresc, remarcând aceast lume cu team _i exaltare.
 Mo_e se apleac s ating o floare.

Vocea lui Alag: N u-u!

 S periat, Mo_e se ridic, face un pas în fac, _i se izbe_te de un zid invizibil.
 Cu tocii fac acest pas în fac, _i lovesc deasemenea zidul.

 Ei vd cum în faca lor, Rav Alag continu s mearg spre copaci.

 Ei încep s lovesc zidul invizibil, dar e în zadar.

 Rav Alag continu s mearg.

 Urlând, ei încearc s sparg zidul invizibil cu pumnii lor.
 Încep s le sângereze pumnii, îns zidul rmâne neclintit.
 Se npustesc pe zid, împro_când sângele lor peste întreg zidul.
 bipetele lor înbu_ite nu pot fi auzite.

 Rav Alag este deja în deprtare, pe cale de a intr în pdure.

 Mo_e pune mâna pe o p iatr, _i începe de a lovi nebune_te cu ea în zidul invizibil.
 Piatr se sparge, _i c ioburi tioase le înceap feele.

***

 Înapoi în Ierusalim. O clas.
 Rav Alag st a_ezat la locul lui.
 Mo_e prive_te în jur la ceilalci.

Mo_e:  Ce s-a întâmplat?

Haim (tremurând):
  N u am mai simcit a_a ceva nici o dat în viaca mea!
Mo_e:  Asta a fost...?! (Î_i prive_te mâinile, prietenii, apoi î_i mut privirea sp
re Rav Alag) Nu am trecut?

Rav Alag: N u sunteci în stare s trececi.

Mo_e:  Deci a fost real?!

Rav Alag: V -aci vzut a_a cum sunteci întradevr.

Mo_e:  Ne-ai prsit!

Rav Alag: N u v-am putut ajuta.

Mo_e:  Ai fcut-o înadins!

Rav Alag: N imic din tot ce e acolo nu e dinadins.

Haim:  Te-am strigat, dar tu nu ai încetat s te îndeprtezi de noi!

Rav Alag: C ând e_ti acolo, ori treci, ori nu.

Mo_e:  Dar de ce, de ce, de ce nu am trecut?
 
Rav Alag: C hiar nu v-aci prins?

Mo_e:  Nu-u-u!

Haim:  Chiar am încercat din rsputeri. Era a_a o... a_a o lume m inunat. Am î ncerc
at din rsputeri.

Mo_e:  Când noi sângerm, te-am strigat, dar tu te îndeprtai în c ontinuare, c u toate
c ne auzeai?! Ne auzeai, a_a e?!

Rav Alag: D a, v auzeam.

Mo_e:  ^i totu_i, ai cntinuat s mergi!

Rav Alag: V oi eraci cei care se îndeprtau de la mine.

 Mo_e murmur neajutorat.

Baruh:  Ce ar trebui s facem?

Rav Alag: C ucerici-l pe Faraon.

Baruh: Cum?!

R av Alag: R ealizând c este imposibil de cucerit.

 Lini_te. Cu tocii îl privesc pe Rav Alag.

Rav Alag: D oar cel cu inima frânt ajunge la rugciune, _i în cele din urm trece.

 S imon începe s suspine.
 Mo_e se ridic _i se inreapt ctre fereastr.
 Sat acolo cu spatele ctre ceilalci.
 Umerii încep s-i tremure.

***

 Din senin, un fuger de lumin.
 Vd din nou cara minunat.
 Drumul duce de-a lungul dealurilor verzi.
 Rav Alag merge de-a lungul crrii.

 În faca lui se întinde ora_ul alb.(Albul simbolizeaz o stare de iluminare, o curcar
e complet a egoului. Ora_ul Alb, simbolizeaz dorinca uman final, corectat, care a fost egois
t _i ru_inoas, _i a devenit de cel mai intens alb. În ora_ are loc unificarea complet cu Cre
atorul.)
 Putem auzi râsete de copii, voci blânde, _i  muzic blajin venind de undeva sus de
asupra, pe când de jos se aud cipete de agonie.
 Rav Alag se opre_te, _i-_i aude propria voce.

Vocea lui Alag: N u te întoarce  continu s mergi!

 Rmâne nemi_cat.
 Ora_ul alb e în faca lui.
 În urma sa, studencii se izbesc de zidul invizibil.
 Capul unui cerb apare din tufi_uri.

Rav Alag î_i aude propria voce:    Nu te întoarce!

  Cerbul iese la iveal din tufi_uri _i se îndreapt spre Rav Alag.

  - Obstacolele pe care le-aci pus, sunt prea înalte, spune Rav Alag. Nu
vor reu_i s le t reac.

 În îndeprtare, studencii lui înc mai bat în zid, cipând.
 Cerbul trece de Rav Alag, apoi întoarce capul spre el.

Vocea:  Las-i

R av Alag: N u pot.

 O pasre aterizeaz pe ramura de deasupra capului lui.

Vocea:  Las-i.

Rav Alag: A tunci care mai e scopul meu?

 Un fluture vine zburând.

Vocea:  Vrei ca ei s treac?

Rav Alag: A i creat lumea aceasta pentru ei. Nu e a_a?

 Fluturele aterizeaz pe o floare.

Vocea:  Întoarce-te _i prive_te!

 Rav Alag se întoarce, _i vede c bariera invizibil nu-i mai recine pe studencii si.
 Simon este primul care rzbate.
 Se rostogole_te pe pmânt, î_i ridic capul, _i sare în picioare.
 Îl urmeaz Baruh, Haim _i Mo_e.

Rav Alag (_optind):
  Grij prieteni, nici un singur gând la voi în_iv. Fiecare s-l suscin pe cellal

***

 Pentru o c lip suntem înapoi în c lasa din I erusalim.
 Simon st a plecat asupra crcii. Î ncearc s f ocalizeze intencionat.

Simon (murmur):
  N ici un gând la noi în_ine... Nu... S untem un întreg. (senzacia c suntem b
ucat dintr-un suflet comun, înlocuie_te senzacia de s ine individual. Din perspectiva C
reatorului, suntem un întreg unit. De aceea ca El s n e poat auzi, trebuie s fim  unici.)

Baruh:  Nici un gând la tine însci.

Haim:  Nici un gând.

***

 Un f ulger de Lumin.
 Se r idic de pe jos, _i privesc împrejur, fcând primii lor pa_i.

Rav Alag: M  pot apropia de ei?

 Rav Alag vede cum florile incuvineaz cu petalele lor albastre.

Î_i poate auzi propria voce:
  A_teapt. Prive_te!

            Dintr-o dat Rav Alag îl vede pe Mo_e aprinzându-se ca o torc.
 Se tope_te în flcri, înainte s poat cipa, _i vlvtaia îl dizolv pe loc.
 ^i Haim face un pas în spate, _i e incinerat pe loc.
 Simon _i Baruh se întorc, dar nici ei nu reu_esc, disprând în flcri.
 Patru grmjoare de cenu_ mocnind, rmân în urm pe pmânt, în locul unde au stat ei înain

 De îndat suntem înapoi în Ierusalim în clas.
 Studencii ca _i trsnii, sunt incapabili de a se mi_ca.
 Rav Alag î_i acoper ochii cu mâinile sale.

***

Simon: Nu vom reu_i!?

Baruh: Ajut-ne... Tat.

***

 Un fulger de lumin.
 Rav Alag st pe o crare, înconjurat de câmpuri verzi, de culoarea smaraldelor, inpânz
ite cu flori de culori amecitoare.
 Ora_ul Alb se afl în spatele lui.
 Vântul sufl cenu_a de pe crare, mângâind marea de iarb înalt, creînd valuri _i ondula

Rav Alag î_i poate auzi propria voce:     -Ai vzut-o?  




Rav Alag: D a, am vzut-o.

Vocea:  Înc ci-o mai dore_ti?

Rav Alag (uitându-se la valurile de iarb verde):
  Ai fcut lumea ta pentru ei, a_a c d-mi _ansa s o deschid în faca lor, mcar un
ic. Ajut-i s fac primul pas.

 Se opre_te vântul.

Vocea:  Deci, poci încerca.

Rav Alag: A m permisiunea ta?!

                        -O ai.

***

 Ierusalim. Clasa.
 Rav Alag se ridic _i merge înspre ue.
 Prse_te clasa.

***

 Scurt metraj din toate prcile lumii: 1926. Prezentri de mod franceze; parada mi
litar a Rusiei Sovietice; la Teatrul Greenwich începe prezentarea lui Eugene O Neil  T
he Great God Brown ; Astronomii triumftori la descoperirea cometei  Comas Sola ; un  C
oup d Etat din Portugalia instaureaz  Ditadura Nacional ; Warner Brothers au premier la
filmul  Don Juan cu John Barrymore cu sistemele audio  Vitaphone System ; Agatha C
 ristie dispare din casa ei din Surrey; este gsit la hotelul  Harrogate .

***

 Toate aceste scene, se contopesc cu noaptea din Ierusalim.
 Lumina este aprins în camera lui Rav Alag.
 Îl vedm plimbându-se din perete în perete.
 Subit el se opre_te, ia loc, _i începe s scrie.

***

 Din nou scurt metraj:
 Maraton de dans în Statele Unite; mari deschideri de restaurante noi; vede
te din Hollywood bucurându-se de sine; publicul cipând la vedrea lui Rudolph Valentin
o; elefanci vânaci nemilos în Africa; Sigmund Freud î_i începe experimentele; boxerii în ring
sunt aclamaci de public în timp ce-_i car pumni; Hitler bea cu prietenii lui; Musolin
i este ales în Italia.

***

 Ierusalim. Camera lui Rav Alag. Noapte.
 Mâna sa apropie manuscrisul de felinar.
 Hârtia începe s trosneasc în foc, în timp c e focul mistuie_te rândurile _i literele.
em refleccia lui în ochii lui Rav Alag.

Baruh url: Tat ce faci?!

Rav Alag: N u e bun. Nimeni nu-l va încelege.

***

 Acas la Rav Alag. Sufrageria.
 O mas de lemn neprelucrat, Rav Alag în capul ei.  


Rivca _ede alturi de el, gravid cu înc un bebelu_.
 ^apte copii ed de-a lungul mesei, mâncând în tcere.
 Pe fiecare farfurie se afl un cartof, o jumtate de ceap _i o bucat mic de pâine.
 Rivca îi înmâneaz cartoful ei, ficei ei în vârst de trei ani.
 Fata îl mnânc râvnind.

 Brusc Rav Alag se ridic _i merge înspre fereastr.

 Vede un om stând pe strad, _i urmrindu-l îndeaproape.
 Omul poart un costum scump, cu revere duble.
 Iese în evidenc în împrejurimile acestea srace.
 Omul face un semn cu mâna înspre Rav Alag.
 Rav Alag deschide fereastr.

Omul:  Nu m recuno_ti, învctorule?

Rav Alag (uitându-se mai atent):
  Aron?!

Aron (zâmbind):
  D a. M la_i s întru?

Rav Alag: C e faci aici?

Aron:  Am devenit bogat, _i am venit s-mi cer iertare.
 
Rav Alag: U rc sus.

 Acas la Rav Alag. Rav Alag _i Aron ed la mas. Faa lui Aron este de un galben închis,
cearcne negre în jurul ochilor.
 Rivca prive_te dintr-o parte.

Aron:  Ai plecat, _i eu am rmas în urm, învinovcindu-m c am fost un astfel de la. Nu
utut scapa de sentimentul c te-am trdat. Dac ai _tii câte nopci am plâns, din cauza asta. Înt
-u sfâr_it m-am hotrât s las totul balt, _i s vin la tine, s-ci cer iertare, _i s rmân alturi
ru totdeauna. ^i în momentul acela s-a întâmplat. Mi-am  primit mo_tenirea. ^tiam c s
e va întâmpla, dar nu m a_teptasem s se întâmple a_a de repede. Unchiul meu bogat a murit în
lia, _i mi-a lsat tot ce a avut, cu condicia s m mut în Anglia. Dintr-o dat am realizat ce m
isiune mreac mi-a încredincat Creatorul. Am înceles c toate deciziile anterioare au fost core
cte. De fapt nu le luasem eu! (pauz) ^i acum sunt aici.

Rav Alag: D e ce?
Aron:  ^tiu c nu ai suficienci bani c s publici crcile tale (privind spre Rivca) _i
abea ajunge ca s-ci întrecii familia.
Rav Alag (i-o taie din scurt):
  Trebuie s ne mulcumim doar cu necesarul.
Aron:  De câci bani ai nevoie?  

Rav Alag: B ani suficienci cât s pot aproviziona cu hran gospodria mea, pentru cerneal _
Rivca:  Pucin. El scrie pe resturi de hârtie de o vreme, iar copii nu au ma
i avut parte de o mas potrivit de mult timp.

 Aron scoate un teanc de bancnote din buzunarul lateral, _i-l a_eaz pe mas.

Aron:  Mi-a_i dori s scrii o astfel de carte, încât oricine s o poat încelege, chiar
_i idioci asemenea mie. E posibil?

Rav Alag: V a trebui s încerc.
Aron:  Îci las suficienci bani încât s continui s trie_ti, _i s scrii. Uite. (Împing
proape  banii înspre Rav Alag.)
Rav Alag: A i o locuinc în Londra?
Aron:  Da, am o cas mare cu trei etaje. (Scoate un flacon cu pastile, _i a
runc o pastil în gur.)
Rav Alag: V oi scrie acolo.
Aron (surprins, privete ctre Rivca _i Rav Alag):
  Nu am sperat la a_a ceva. Este o mare onoare.
Rav Alsag: Voi lasa ace_ti bani familiei mele.
Rivca (repede): E  mult prea mult.

Aron:  Vai de mine! Voi lasa mai mulci. Dar... (privind spre Rivca) socia
ta este gravid.

 Rav Alag se întoarce spre Rivca.

Rivca (ctre el): Nu-ci f griji. Voi fi în regul.

Rav Alag: T rebuie s plec.

Rivca:  Vei fi în stare s scrii în lini_te acolo.

Rav Alag: A m nevoie de ceva lini_te.

Rivca:  Du-te, ne vom ruga pentru tine de aici.

***
 
 Israel, portul J affa. (Jafa  un ora_ antic, pe crmul Mediteranei, mencionat în 
Biblie (Joshua, 19:46, _ i Jonah, 1:3). Astzi este învecinat Tel Avivului.
 Un vas alb, se p regte_te de navigare.

 Rav Alag _i studencii lui, stau lâng pasarela vasului.
 Toat lumea este chemat la bord.
 Rav Alag îi îmbrci_eaz pe toci.
 Îl îmbrci_eaz pe Baruh, _i-i _opte_te:

  -Îci voi a_tepta scrisorile.

 Îl îmbrci_eaz pe Haim, Mo_e _i Simon. 


Simon: Ne prse_ti dinadins. Puteai scrie aici.

 Rav Alag se întoarce, _i începe s urce scara.

Simon: Va fi greu pentru n oi fr tine.
 Rav Alag merge fr a  se uita înapoi.

Simon: Imposibil de greu!

Mo_e (întrerupându-l):
  Las-l pe Rav s mearg! Inceteaz s plângi! (Ctre Rav Alag) Nu-ci face griji, vo
bine.

 Rav Alag a îmbarcat deja.
 St alturi de Aron, care se sprijin d e b alustrad.
 Vasul ridic ancora.
 Simon este primul care se întoarce _ i p leac.

***

 Vasul taie prin valuri.
 Rav Alag st pe punte, învelit într-o ptur.

***

 Scurt metraj:
 1 926 Anglia... Frumoas, Înflorit.
 O celebrare în cinstea reginei.
 Un fost prim ministru britanic, Lloyd George, se î ntâlne_te cu Winston Church
ill. Ei  hrnesc pescru_ii pe malul marii.
 Se na_te viitoarea Regina a Angliei, Elisabeta a I I-a.

***

 O cas cu trei etaje, pe o strad lini_tit londonez.
 Fereastra la cel de al doilea etaj este deschis.

***

 Camera lui Rav Alag.
 Rav Alag st a_ezat la mas.
 Fumul se ridic dintr-o scrumier plin cu chi_toace.
 Scrie în grab.

 O ue se deschide _i închide în spatele su.
  Aron intr în camer în l ini_te, _i se a_eaz p e un scaun lâng ue.
 Rav Alag nu-l observ, _ i continu s scrie.  


Aron înghite o pastil. Tu_e_te intencionat.

Aron:  Ai apucat s dormi ceva?
Rav Alag (extaziat):
  Se pare c am gsit stilul potrivit de exprimare. Zoharul este s implu,
_tii, atâta timp cât nu uici c vorbe_te despre ceea ce se afl în interiorul t u. Am gsit o ca
e a explica asta.

 A ron cine un manuscris greoi, scris de mâna lui Rav Alag.

Aron:  L-am citit.

Rav Alag: ^ i ai înceles ceva din el?

Aron:  Nu. ( Dar în grab) Asta poate pentru c s unt atât de ntâng. ^i la _coal eram un
udent groaznic.

 R av Alag se r idic, înpingându-_i tare scaunul î napoi.

Rav Alag (iritat):
  N u _tiu cum s o fac _i mai simplu.
Aron:  Nu-ci f griji, va venii! În mod cert, s scrii ceva simplu pentru cei cu
mintea strâmtorat ca _i mine, care nu-_i doresc nimica altceva decât viaca lor simpl pmânten
sc, nu este a_a de simplu.
Rav Alag (citind cu voce tare ceea ce a scris):
   Creatorul nu ne vede trupurile; El vede un suflet comun. Este un
iunea tuturor sufletelor noastre. Sufletele noastre sunt legate prin forca dragos
tei. Un singur gând le conduce, gândul la Creator.
Aron:  Care gând?!
Rav Alag: D ragoste. Nu exist nmica altceva în afar de asta. Druire complet _i absolut.
Aron:  ^i unde este aceast dragoste?
Rav Alag: E a ptrunde peste tot.
Aron (brusc iritat):
  Dar unde este? Artami-o, las-m s o ating, s o simt, doar un pic! (Se opre_t
e brusc. Pauz.) Îmi pare ru.
Rav Alag (deschizându-_i bracele):
  Am s încerc s explic mai bine.
Aron (artând spre paginile din mâna sa):
  Am dat astea unui prieten de-al meu s le citeasc. Este un editor cun
oscut, evreu.
R av Alag: N u pot scrie mai simplu de atât.
Aron:  S-a oprit la al cincelea rând, _i a început s râd la tot ce scrie aici.
Rav Alag: N u e clar?
Aron:  Ba e clar. Este dealtfel clar c suntem egoi_ti, _i c niciunul dintre n
oi nu decine acela_i gând simplu _i sublim, pe care îl are Creatorul. Nu iubim pe nimen
i în afar de noi în_ine. (Mutându-_i privirea ctre fereastr) Dar de ce dragostea Lui creaz at
uferinc, atâta vrsare de sânge? (Pauz) Doare a_a de tare... _i eu cu disperare nu vreau s mor

 Rav Alag se întoarce la mas, nemaiacordând atencie lui Aron.  

U_a se închide încet în urma lui Aron.
 Rav Alag î_i continu scrisul:

   Trupul s ufer. E ste nscut pentru a muri, _i a fi îngropat. Trupul reprez
int dorinca de a tr i de d ragul s u. Viac de dragul nostru, ne extenueaz.

  Î_i ridic privirea pentru o clip.
 Aron nu mai este acolo.
 Vrea s împrt_easc în mod disperat cu el ceea ce tocmai a scris.
 Continu rapid:

   Doar când vom dori s druim celorlaci, vor disprea greutcile _i suferincele a
stei lumi.

 Un vânt neobi_nuit de cald sufl prin fereastre.
 Se disting clar stelele pe cerul senin al nopcii.
 Rav Aslag se ridic, _i prse_te cas.

--------------
I magine
- -------------

 P e timpul nopcii. Londra. Strzi pustii.
 Rav Alag se plimb prin ora_.
 Brusc aude vocea lui Baruh, citind primele rânduri ale scrisorii ctre tatl su:

Vocea lui Baruh:
   De îndat ce ai plecat am deczut. Artm o fac plcut la exterior, dar în interi
stru suntem gata de a exploda. Simt asta... Nu este nimeni aici c s ne poat ghida, nim
eni care s poat opri aceast nebunie. Sunt pregtit s renunc. Rmân fr energie.

 Londra. Camera lui Rav Alag.
 O scrisoare deschis se afl pe mas.
 O pal de vânt dinspre jaluzelele deschise de jumate, împr_tie paginile.
 Rândurile scrisorii pot fi distinse clar.

 Auzim vocea l ui Baruh:
   Nu o  putem face fr tine. Tat, ce s facem?

 Rav Alag ia o pan, vârful se scufund în cerneal.
 Cite_te cu voce tare, în timp ce scrie:

Vocea lui Aslag:  Iubicii mei fraci! ^tiu c sunteci disperaci, plini de dubii _i f
rmântare. Acest lucru e bun! Disperarea este începutul ascensiunii. Mereu _i mereu, pri
n urcri _i coborâri, dicolo de trupurile voastre mizerabile, încercaci s distingeci scânteile
dragostei care pulseaz în interiorul vostru al fiecruia din voi. Luaci aminte, c dac nu v un
ici, acesta va fi locul înmormântrii voastre...

Mâna lui Rav Alag se opre_te pentru un moment, dup care adaug ceva:

   ..._i veci descoperii c nu veci avea forc s va unici!

 Înc o pauz.
 Privirea lui Rav Alag mai examineaz o dat ceea ce a scris, dup care continu:

  -  Aci fost dornici de a v  uni. Creatorul va rspltit cu ur. Aci crezut c sunte
ci în stare s v i ubici unul pe cellalt, d ar v-a artat c nu sunteci în stare s obcineci nimica

***

 Ierusalim. Clasa.
 Baruh cite_te din scrisoare:

Baruh:  Astzi v aflaci în faca muntelui Sinai. (Cuvântul Har (munte) vine de la cuvântul Hir
hurim (gânduri/reflectri). Numele Sinai vine de la cuvântul Sinaa (ur). Un om trebuie s aj
ung la Muntele Sinai, aceasta este pentru c el s poat râvni la a se unii cu alcii, _i brusc 
s constate c este imposibil. Trebuie s simt un  munte de ur vizavi de c eilalci, care este im
posibil de cucerit de unul singur. Aceasta se întâmpl, ca s se induc o c erere colectiv pentr
u ajutor de Sus. Aceasta este o adevrat cdere, de dragul urcrii.) este u n munte de ur care
exist în fiecare dintre voi.

 Simon d din cap.

Baruh (citind):  Cum ne putem ridica deasupra ei? De unde obcinem puterea?!

 Haim a scult cu interiorul lui.
 Mo_e a scunde un mic rânjet.

Baruh (citind cu vocea tremurând):
   Întrebi unde poci gsi putere?! Doar Creatorul c i-o poate d rui. El e ste a
cela care v-a  dezvlui adevrul despre voi în_iv. A_teapt s va i ntoerceti c tre El. F aceci-o!
ci s v deie putere s v iubici unul pe altul. Cum?

Simon (_optind):
  Cum s o cerem, cum?

Baruh (citind ultimul r ând):
   Cum? A veci cartea Zohar. Lsaci Zoharul s v ptrund.

***

 Londra. Noapte.
 Rav Alag scrie neîncetat.
 Rânduri ordonate de litere izvorsc d in pana lui.
 Scrie curat, _i nu se opre_te nici o  dat s revizuiasc.

Ajunge la sfâr_itul paginii, _i o a_eaz pe unm teanc sntos de alte pagini, la captul mesei.

 Fereastra este deschis. Noaptea e cald _i lini_tit.
 Dintr-o dat Rav Alag aude un geamt ciudat.
 Î_i ridic capul, apoi se ridic _i merge la fereastr.
 Geamtul vine de jos.
 Se aude din ce în ce mai tare, dar pare mai mult ca un cipat.
 Rav Aslag se apleac din fereastr, _i prive_te în jos.

 Observ un geam deschis la primul etaj, cu lumina ie_ind din el. 
 Coboar scara veche de lemn, spre etajul inferior.
 Rav Alag se apropie de u_a camerei lui Aron.
 Pe sub ea, frânturi de lumin se revars în coridor.
 Rav Alag deschide u_a.
 Îl vede pe Aron, stand cu faca în jos pe podeaua dormitorului.
 Faca lui palid de moarte, se zvârcole_te cu durere.

 Rav Alag îngenuncheaz lâng el.
 Aron încearc s _opteasc ceva, dar tot ce-i iese pe gur, este un alt geamt.

 Rav Alag îl întoarce pe Aron pe spate, _i-i deschide cma_a.
 Îi pune mâna pe stomac, _i-l prive_te în ochi.
 Subit corpul lui Aron se smunce_te într-un spasm _i rmâne nemi_cat pe podea.
 Aron îl prive_te în ochii lui Rav Alag.

Rav Alag: C ât de des ai aceste convulsii?

Aron (slbit): A _a de p uternice, din dou în dou l uni... cînd pastilele... nu-_i fac efect
ul. Pân acuma le aveam o  dat la _ase luni. Acuma s unt din ce în ce mai dese.

 Rav Alag: ^ i care e diagnosticul?

Aron:  Cancer de ficat.

Rav Alag: D e când?

Aron:  Cred c a început în Polonia deja.

Rav Alag: A i crezut c te pot vindeca?

Aron (tcut pentru mult timp):
  Sunt epuizat. Am încercat totul. (Îl prive_te pe Rav Alag în ochi) Am spe
rat.

Rav Alag: N u ai nevoie de mine, ai nevoie de un medic.

 Aron se chinuie s se a_eze drept.

Aron:  Mi-au mai dat cel mult un an de trit. Nu poate fi fcut nimic?


A ron, face o tentativ de a se ridica, dar renunc _i rmâne a_ezat pe podea.

Aron (privindu-l pe Rav Alag):
  Sunt dispus s fac tot ce e nevoie, ca s dispar durerile acestea. (ochi
i îi sunt plini de lacrimi) Trebuie s fie ceva, o incantacie, o rugciune sau un farmec.
Orice!

R av Alag (rspicat):
  Nu, nu exist a_a ceva.

Aron (crispat, luptând cu durerea):
  Dar tu tot spui c cabala este calea spre fericire. Vindec-m _i-ci voi da
totul.

R av Alag: D ac cineva ar putea citi un rând din Zohar, _i s vindece, cu tocii s-ar inbul
la cabala. Nu, nu funccioneaz în acest fel. Cabala vindec sufletul, nu trupul. Este fcut p
entru aceia care întreab  Care este motivul pentru care triesc? ^i nu pentru cei care într
eab cum se vindec cancerul.

 Aron reu_e_te s se ridice.

Rav Alag: î ntinde-te _i te odihne_te. Vei dormi bine în noaptea aceasta.

 Scurt metraj.
 L ondra. Dimineaca.
 Big Ben love_te ora exact.
 În drumul lor spre munc, oamenii umplu strzile, autobuzele etajate _i staciile d
e cale ferat.
 P olici_ti care dirijeaz traficul, cu chipie pe cap, par c danseaz în mijlocul inte
rsecciilor aglomerate, fluieratul lor concurând parc cu claxoanele _i motoarele ma_inil
or.

 Facada casei lui Aron.

***

 În interiorul casei lui Aron.
 O servitoare a_eaz cu grije o tav cu mic dejun în faca camerei lui Rav Alag, _i rid
ic una similar, pe care a a_ezat-o acolo mai devreme, _i care e înc neatins.
  Trage cu urechea.
 Sunetul pa_ilor constanci se aud din spatele u_ii.

***

 Camera lui Rav Alag.
 Manuscrisele stau întinse pe mas.
 Rav Alag se plimb în jurul mesei, cu capul plecat.
 Se opre_te, î_i apas fruntea de perete.
 Rmâne a_a foarte mult timp.

***    

U n fulger de lumin.
 Merge de-a lungul unei crri.
 Un pustiu mare albastru pretutindeni.
 Vi verzi pline cu flori, în partea dreapt; 
 Umbra binevenit a arborilor mari _i antici, pe partea stâng.
 Ora_ul Alb strluce_te pe vârful dealului din zare.
 Din adâncul pustiului, se aude o melodie încânttoare, întratât de limpede precum apa
, abea atingându-l pe Rav Alag...

***

 Camera lui Rav Alag. Rav Alag se îndeprteaz un pas de la perete.
 Î_i forceaz urehile ca s aud.
 Melodia nu e acolo.

***

 O strad în Ierusalim. Noapte.
 Mo_e _i Haim merg prin ora_.
 O patrul britanic apare din întuneric _i le face semn cu mâna.
 Ei continu drumul.
 Dou umbre traverseaz calea lor, _i se opresc pentru un moment.
 Se aude cum se încarc glgios undeva o arm.
 Umbrele dispar în noapte.
 Mo_e _i Haim trec peste întindere, _i ajung la o fereastr luminat.

***

 Intr în clas.
 B aruh cine o nou scrisoare de-a lui Rav Alag.

Baruh (citind cu voce tare):
   Unde este gândul constant despre unitate? Unde este strigtul interio
r:  D-ne puterea de a ne iubi unul pe cellalt 

 Baruh î_i ridic ochii de la scrisoare.
 Sunt plini de lacrimi.

Haim:  Continu s cite_ti!

Baruh:  Gândici-v la feluri de a v uni. Rugaci-v s v ajute! Nu renuncaci. Rupeci-v inimile î
ragostei.

 Baruh se opre_te din nou.
 Î_i pierde suflarea, nefiind în stare de a vorbi.

Haim (implorându-l):      Cite_te!

Baruh:  bine minte, Creatorul cine cont doar de plânsul unei inimi rupte. (Continu s cit
easc  pentru el îns_i)

Mo_e (rstit): d eci?!

Baruh (continu s citeasc):
   Dar cum pot eu s v  iert, dac scara care a fost coborât spre pmânt st înc aco
ridic ochii de la scrisoare) Voi n u o urcaci.


 Au amucit cu tocii. O tcere apstoare este în aer.
 Baruh plânge.

M o_e (contemplând dintr-o dat):
  ^terge-ci smiorciala. (se uit î mprejur) ce se î ntâmpl cu voi toci?! Unul plân
a o fetic, altul nici mcar nu se scoal pentru l eccie! (Url) A r enuncat, Simon sta!

 Baruh _i Haim privesc înspre Mo_e.

Mo_e:  Cred c ar trebui s-l uitm. Lipse_te deja de dou nopci la rând.

Baruh: Ar trebui s-l trezim _i s-l aducem la leccie.

Mo_e:  Nu exist constrângere în spiritualitate.

Baruh: Pur _i simplu s-a înmuiat.

Mo_e:  F cum vrei, eu rmân. Este o pierdere de timp precios de studiu.

Haim (ctre Baruh):
  V in cu tine.

***

 Noapte. O strduc îngust în Ierusalim.
 Baruh _i Haim se mi_c încet într-un întuneric ca smoala.
 Se opresc sub fereastra unei case. Baruh arunc cu o pietricic în geam. Pietric
ica love_te u_or geamul, dup care cade pe jos. Mai arunc una. Lini_te.
 Haim se apleac spre zid. Baruh se cacr pe umerii si, _i se trage în sus spre fereast
r. Deschide zvorul, _i se cacr înuntru, dup care îl trage _i pe Haim înuntru.

* **

 În interiorul casei lui Simon.
 Trec pe lâng paturile copiilor, _i ajung la patul princilor, din captul îndeprtat al
amerei.
 S e apleac tcuci deasupra lui Simon, care doarme alturi de socia sa.

Mut cu grije ptura de pe el, _i-l ridic cu grije pe Simon pe brace.
 Simon deschide ochii, dar înainte de a-_i putea deschide gura, Haim i-o aco
per cu mâna.
 Frica de pe faca lui, se schimb în indignare.
 Face o încercare de a se elibera, dar nu reu_e_te.
 Dintr-o dat se calmeaz.
 Baruh îi ia hainele, pe drum spre afar.
 Tcuci dispar din nou prin fereastr înapoi în noaptea de afar.

***

  Londra. Camera lui Rav Alag.
 Rav Alag scrie.
 ^i mai multe rânduri perfecte, lipsite d e corecturi, apar rapid pe pagin.
 M âna lui a_eaz foaie cu foaie deasupra t eancului de pe mas.
 Auzim o btaie u_oar la u.

RavAlag (fr a se întoarce):
  Intr.

 A ron intr, îmbrcat într-un halat alb.
 Pare c a dormit bine.

Rav Alag: I a loc _i cite_te.

 Aron se apropie, ia un teanc de hârtii de pe mas _i se a _eaz într-un scaun.
 De îndat se cufund în lectur.
 Lumina rsritului, strluce_te prin negura de dincolo de f ereastr.
 Ochii lui Aron zboar prin text, un rând dup cellalt.

 Mâna lui Rav Alag, cinând pana, mi_ca rapid, neoprindu-se nici mcar pentru o secun
d.

 Îl putem auzi pe Aron vorbind:

  -Va fi o carte mreac.

 Pana se opre_te.
 Rav Alag trage cu coada ochiului spre Aron.

Aron (entuziasmat):
  O astfel de carte poate f i scris, doar dac Creatorul o dicteaz. Nu încele
g o iot, dar tremur de la forca pe care o  concine.

***

 Ierusalim. Dis de dimineac.
 Cei patru studenci sunt înghesuici î n jurul Zoharului, stând a_ezaci aproape unul 
de cellalt.

M o_e (citind cu voce tare): 
                            ^i atunci, sufletul comun s-a spart într-o miriad de fragm
ente. ^i aceste bucci au czut jos în lumea noastr  lumea întunericului deplin.

Baruh (_optind):  
  Intencie! Intencie! D-ne puterea de a ne iubii unul pe cellalt!

Mo_e (continuând s  citeasc):
   Buccile au populat corpurile acestei lumi... dup care a venit ura.

Baruh (_optind): 
  D -ne puterea de a ne iubi unul pe cellalt! D-ne puterea de a ne iubi u
nul pe cellalt!

 M o_e a_eaz iritat cartea jos.

Mo_e:  Ce tot mormi acolo întruna?!

Baruh: Tata a s cris asta...
  
Mo_e:  N u-mi pas ce scrie tatl tu! Tot mormi acolo, _i eu nu înceleg ce e scris aic
 i nici în ruptul capului!

 Se ridic, dând jos scaunul su.

Mo_e:  Am venit s studiez cabala  o _tiinc însemnat, _i în loc d e a sta, s untem t rat
ci ca copii  mici. Inte-e-entie! Am venit aici s studiez marile crci. ^ i v reau c  tatl t u 
s m învece asta.

Simon: Taci, prostule!

Mo_e (apropiindu-se de el):
  Ce-e-e? ! 

Simon: Taci din gur! Vorbe_ti despre învctorul nostru!

 Mo_e îl împinge pe Simon tare, _i el zboar de-a lungul camerei.
 Simon încearc s se ridice.
 Mo_e se apropie cu pumnii încle_taci.
 Simon sare sus, cu faca contorsionat de furie.

Simon (urlând): T e omor, gunoiule!

 Se azvârle asupra l ui M o_e, dar Haim îl cine.
 Mo_e se pregte_te s -l l oveasc cu pumnul, dar Baruh îi opre_te mâna la mijlocul cursei
.

B aruh: Fracilor... Fracilor! Ce faceci?!

 Mo_e încearc s-l dea jos.

Baruh: Tata ne scrie...

 Mo_e se întoarce, _i se repede la Baruh, apucându-l de gât.

Mo_e:  ^i ce scrie el acolo, tatl tu, ha?! Ne-a prsit, _i acuma ne s crie tot felu
l de cuvinte frumoase. Ne-a strâns împreun, dup care ne-a prsit, _i nu doar p e noi, dar _i fa
ilia _i socia, care e pe cale de a da na_tere fr el.

Simon (cipând): E ste învctorul nostru!

Mo_e:  S taci , om slab ce e_ti!

Haim (stând între ei):
  Asta este! Trebuie s ne lini_tim.

 Mo_e se scutur de mâna lui Baruh de pe el, _i se a_eaz la mas.

Haim:  Trebuie s ne calmm.

Baruh: Haide s-i citim din nou scrisoarea.

Mo_e:  Nu, haideci în loc de asta s deschidem cartea.

Simon: E teribil de ru ce facem.

Baruh: Avem un munte de ur în faca noastr. Dac nu ne ridicm deasupra lui...

Mo_e (cu slbticie):
  Vom deschide cartea, ca s atragem marea încelepciune care st a scuns în inte
riorul ei. Ascultaci-m (cu perseverenc în glas). Vom deschide cartea, _i vom c iti din mar
 ea sfânta Carte Zohar.

***

 Londra. Noapte.
 Rav Alag rtce_te prin ora_.
 Merge prin cartiere bogate, unde ferestrele magazinelor, umplute cu bunu
ri scumpe, sunt  luminate puternic chiar _i noaptea, unde ma_ini scumpe vâjâie în
trecere, mnu_i albe suedeze,  rochii de sear, _i restaurante ficoase indic bunul tra
i.

 La fel trece _i prin alte cartiere, unde o amenii strzii se î nclzesc la focul fcut
în butoaie, iar strzile indic însemnul srciei  c ase drpnate, fee t uciurii, crâ_me jegoase.

 Brusc un sunet vag muzical din c orzi, îi atrage atencia în mijlocul ora_ului a
gitat... care dispare cât ai clipi, în f orfota ora_ului.
 Rav Alag se opre_te.

***    Un fulger de lumin.
 St pe crare.
 Pustiul limpede albastru îl î nconjoar.
 St nemi_cat.
 Muzic divin adie înspre el, d in spatele zidurilor Ora_ului Alb.

***

 Londra. Strad.
 Cu greu se poate auzi muzica.
 Rav Alag st înghecat în mijlocul s trzii.
 Un trector î_i întoarce privirea c tre el.

***

 Noapte. Casa lui Aron e întunecat.
 Camera lui Aron.
 Aron se treze_te de la sunetul muzicii venind de undeva din cas.
 Se d jos din pat, î_i ia halatul, _i iese din camer.
 Urc treptele spre etajul doi.
 Merge de-a lungul coridorului, _i sunetul de pian devine din ce în ce mai p
uternic.
 Ajunge la sufrageria de la etajul doi.

 Aron se opre_te, _i deschide cu grije u_a.
 La lumina slab a lumânrii, îl vede pe Rav Aslag a_ezat la pian, degetele plutindu
-i cu tandrece  p e clape.

 Faca lui Aron  minunat _i speriat.

 Muzica divin cuprinde întreaga cas, în timp ce se ridic deasupra orizontului londo
nez.

 Aron intr înuntru prudent...

 Rav Alag nu-l observ: nu are ochi pentru nimic. Într-un târziu, degetele se opre
sc din mi_care, _i plutesc în aer. se opre_te _i muzica.

Vocea lui Aron: E  divin... ce melodie încânttoare! Nu _tiam c _tii s cânci a_a de bine la pia

 Degetele lui Rav Alag ating din nou clapele, _i din nou este cufundat totul
în muzic. Aron se apropie de pian, _i-l urmre_te cu admiracie pe Rav Alag cântând.
 
Rav Alag: D ar eu nu _tiu s cânt.

Aron:  Dar tocmai cânci la pian!

Rav Alag: N imeni nu m-a învcat s cânt vre-o dat, dar asta nu e important.

Aron:  Ce vrei s spui? Atunci de unde vine?!

Rav Alag: A ud aceast muzic.

Aron:  Acolo sus?

Rav Alag: D a. Nu exist cuvite acolo, doar sentimente. Nu poci împrt_i aceast experienc
Muzica este cel mai bun fel de a reda asta.

 Aron se ghemuiete jos, în faca lui Rav Alag, încercând s intre _i el în viziunea lui
Alag.

Aron:  Asta e! Asta e! E a_a de simplu, a_a de limpede! A_a de senzual! Vr
eau s aud aceast muzic, doar s ascult aceast muzic la nesfâr_it, aceast muzic divin! Drag Rav
ea scrie întratât de simplu _i de clar cum cânci.

 Rav Alag se opre_te din cântat, mâinile îi atârn în jos.

Aron:  Mai cânta te rog!

 Noapte deasupra Londrei.

***

 Noapte deasupra Ierusalimului.
 Muzica cântat de Rav Alag plute_te deasupra ora_ului.

***

 Noapte pe mare.
 Un vas se clatin pe valuri, cu luminile pâlpâind.
 Rav Alag se afl pe punte.
 Se aude muzic în aer.

 Ierusalim. Acas la Rav Alag.
 Masa e pus, cu mâncare srccioas.
 Familia lui Rav Alag e strâns în jurul mesei, împreun cu studencii si.
 Cu tocii mnânc în lini_te.
 Rav Alag î_i ridic capul.

Rav Alag: V reau s-mi povestici despre ce v-a oprit din a fi împreun.
Haim:  Când ne-ai prsit...
Rav Alag: V oi aci fost cei care m-aci prsit.
Haim:  Am încercat...
Simon: Dar am avut îndoieli.
Mo_e:  Am hotrât s studiem materialul mai bine, mai intens, ca s încelegem...
Rav Alag: S  încelegeci ce? (Cu durere) Ce aci obcinut de la acest studiu?

 Cu tocii în afar de Mo_e, evit privirea lui Rav Alag.

Mo_e îi face fac cu încredere.

Rav Alag (cu vocea rezonant):
  La care dumnezeu v-aci rugat cât timp am fost eu acolo?
Mo_e:  Am vrut s aflm mai multe.
Rav Alag: A stfel de cuno_tince sunt cea mai puternic arm a faraonului!
Mo_e:  Dar cunoa_terea ne-a dat încredere!
Rav Alag: F oarte ru! Eu nu am nevoie de cei ce _tiu! Eu am nevoie de cei ce sunt conf
uzi, descurajaci, _i nesiguri de nimic! Astfel de studenci îmi doresc!

 Prive_te în jur la toci.
 Baruh _i Simon ed tcuci cu privirea plecat.

Rav Alag: V a întreb pentru ultima oar. De ce v-aci predat?
Haim:  Am dat gre_.
Rav Alag: D e ce nu aci plâns? De ce nu v-aci rugat?!
Haim:  Am încercat, dar nimic nu ne reu_ea... fr tine.
Mo_e:  Nu, nu e_ti corect! (Se întoarce ctre Haim) Despre ce mormi acolo? Nu a
m renuncat, studiem Cartea Zohar. Ce e gre_it la asta? Suntem familiarizaci acuma c
u sistemul de interactionare al lumilor.
Rav Alag: N u am nevoie de studenci plini de cuno_tince. Am nevoie de studenci plini de
durere. Puteci pleca  cu tocii.
Mo_e:  Cum adic - s plecm?
Rav Alag: N u vreau s v mai vd vre-o dat.
Mo_e:  Cum s ne dai afar?! Inima m-a condus încoace!
Rav Alag: M ândria ta împucit te-a adus încoace.
Mo_e:  Cum îmi poci spune una ca asta? bi-am dat tot ce am avut...
Rav Alag: R ivca, te rog condu-i afar.
Mo_e:  Nu e_ti un învctor! Plecm _i nu vom reveni.

 Mo_e se ridic, _i pleac primul înspre u.
 Haim _i Simon îl urmeaz, sunt drâmaci.
 Baruh st la perete.
 Rav Alag îl prive_te sever.

--------------
I magine
- -------------

R av Alag: A sta se refer la toat lumea!

Rivca (implorând):
  Y ehuda?!

Rav Alag: T oat lumea!

 Baruh d din cap, _i pleac împreun cu ceilalci. 

Rivca (suspina): Ce faci?

Rav Alag: S ingurul lucru pe care pot, pentru ei.

Rivca (aproape plângând):
  Dar au plecat. ^i Baruh a plecat cu ei.

 Rav Alag se ridic _i se apropie de ea.

  -M-am întors cu ceva bani. Suficienci pentru o lun.

Rivca:  E a_a de greu s fiu cu tine, Yehuda. (Rivca evit s se uite spre el) A_a 
de greu...

***
 
 Noapte. Clasa.
 Rav Alag _ede singur în camera goal.
 Prive_te spre ceas, _i deschide cartea.
 Este unu dimineaca.

 Dintr-o dat se aude u_a scârcind.
 Rivca intr în camera cinând o carte.
 Se a_eaz în fac lui Rav Aslag, _i deschide cartea.
 A_teapta în tcere.

Rav Alag: A i venit pentru leccie?

Rivca:  Da.

 D din cap încelegtor.

Rivca:  Am venit s studiez. De ce nu.. ? În fond _i la urm urmei sunt socia ta.

 Se uit ctre ea, _i zâmbe_te amar.

Rav Alag: A i crezut c nu va veni nimeni, _i ai venit s m consolei. Crezi c nu voi mai a
studenci?

R ivca (suspin): I -ai rnit adânc, Yehuda. I-ai dat afar.

Rav Alag: ^ i crezi c nu se vor întoarce?

Rivca:  Dar tu în fond ia-i azvârlit afar!

Rav Alag: D ac nu se reîntorc...

Rivca:  Ce i-ar putea face s se întoarc, Yehuda?  

Rav Alag nu rspunde.
 Rivca se ridic brusc, înconjoar mica mas, _i se a_eaz lâng el.
  -E a_a de plcut s ed în apropierea ta, spune ea, msurându-l din priviri. Pot?

 Î_i descheie mantaua, _i o a_eaz în jurul ei.

  -Îci voi citi un fragment rafinat din Zohar, spuse el.

 D pagina.

  - Ascult:  Zilnic, când coloana zorilor se ridic, o pasre se treze_te în Grdin
Eden, _i cânta de trei ori. ^i vocea îi este auzit limpede:  Uite aici, îci propun: Alege v
iaca. 

 Subit î_i întrerupe cititul _i întreab:

  -Crezi c eu sunt lipsit de emociile normale umane?

Rivca:  Câte o dat a_a se pare.

Rav Alag: D oare, crede-m. Doare foarte tare.

Rivca:  Te cred dragostea mea. Iart-i! Cu ce au gre_it? Sunt doar copii, ia
r tu e_ti atât de mrec.

Rav Alag: D ac nu vor revenii, atunci înseamn c am dat gre_ în a le explica principiul f
 ntal.

Rivca:  Deci tu e_ti de vin!

Rav Alag: D a e u sunt. Dar eu nu-i pot chema înapoi. Îmi este greu s-ci explic asta (o p
ve_te în ochi) dar  î ncearc s m încelegi. Este vorba de munca lor spiritual.

 Afar începe s plou cu gleata.

Rivca:  Acuma cu siguranc c nu vor venii. Dac ci-ai putea da seama cât de g eu este
s stai alturi de tine!

***

 Noapte. Plou de rupe.
 Un _ir de evrei, uzi pân la piele, mi_c de-a lungul unui zid încoronat cu s ârm ghimpa
recunoa_tem printre ei pe Baruh, Haim _i Simon.
 Dou grzi britanice înarmate _i un oficer în pelerine lungi, îi escorteaz.
 G rupul trece prin intrarea principal a unui penitenciar.
 Oficerul latr o comand rsuntoare în englez.
 Din toate colcurile curcii închisorii fug grzi înarmate spre ei.
 Îngrozici, evreii sunt aliniaci la zid.
 Tremur de fric.
 Oficerul se plimb prin faca _irului de evrei.
Baruh face un pas în fac.

Baruh: Scuzaci-m, domnule oficer...

Oficerul: N u ci-am spus s vorbe_ti!

Baruh: Domnule oficer, domnule, întârziem la leccie.

Oficerul: E xact despre asta e vorba.

Haim:  Domnule, nu aveci dreptul s ne recineci aici.

Oficerul: T ceci din gur _i ascultaci.

 Oficerul se întoarce spre soldaci.

Oficerul (vorbind englez):
  Soldaci, vedeci ace_ti evrei?

Soldacii: D a domnule, îi vedem.

Oficerul: ^ tici de ce i-am adus aici?

Soldatul mai în vârst:
  Bnuiesc c vreci si închidem, sau s-i punem în faca plutonului de execucie. Or
naci.

Oficerul: N u George, ai ghicit gre_it. (Adresându-se tuturor) I-am adus aici 
ca s v luaci un exemplu de la ei.

 Oficerul începe s mearg în sus _i în jos de-a lungul _irului de soldaci uzi leoarc.

Oficerul: D a, viermilor. Dac aci avea mcar o uncie de curaj egal cu cel al evreil
or _tia sfrijici, am fi cucerit aceast car fr s tragem un singur foc, _i fr vrsare de sânge.
? (Nu a_teapt rspuns) Pentru c în fiecare noapte, cuprin_i de fric, trec pe lâng patrulele no
re, disprând în întunericul dens. Strbat slbticia, riscând s fie omorâci de ctre lupi, sau de
 e de Abu Calif. (Se opre_te dând din cap) o, Doamne, cum am putea învaca de la ei înceles
ul dedicaciei _i sacrificiului pentru un el.

 Oficerul se opre_te la captul flancului, între soldacii si _i evrei.

 Stropi de ploaie se preling de pe marginea plriei, _i a pelerinei.

Oficerul: A ten... cie! Salutaci pe ace_ti evrei!

 Se întoarce rapid spre e vreii speriaci _ i-i salut.
 Toci soldacii se supun n eîncreztori _i s periaci.

***

Clasa lui Rav Alag.
 Rav Alag _i Rivca stau unul lâng cellalt citind Zoharul.
 Picioarele le sunt acoperite cu o ptur de lân.
 Rav Alag cite_te, _i Rivca îl prive_te cu devotament.

 Afar plou a_a de tare, încât abea se mai pot distinge perecii casei învecinate.

 Se deschide u_a.
 Baruh intr primul.
 E ud leoarc.
 Rivca fuge s-l inbraieze.

Rivca:  E_ti ud leoarc! Da-ci imediat jos hainele!

Baruh: Mam, a_teapt. (Se întoarce ctre tatl sau.) Am venit pentru leccie, se poate?

Rav Alag: D e ce ai venit?

Baruh: Nu am putut altfel.

Rav Alag (mai delicat):
  E o vreme, afar.

Baruh: Pi nu tu ne-ai spus c putem lipsi de la leccie doar dac am murit?

Rav Alag: Î n acest caz, ia loc.

Baruh încurajat: 
  Tat, stai, a_teapt... afar, pe strad... (nu termin) O clip!

 Î_i scoate capul pe fereastr _i strig.

Vocea lui Baruh:
  Intraci, repede!

 Simon _i Haim intr timizi în camer.

Rav Alag: A ha, da, te-au trimis pe tine înainte, ca s m înmoi, înceleg. Deci... ce v-a
ici?

Simon: Ce altceva avem în viac?!

Haim:  Te rog nu ne scoate afar, învctorule.

Rav Alag: R ivca, adu-le haine uscate de la mine din dulap. Începem leccia.

 ***
Clasa. Înc toarn afar.
 Studencii ed în faca lui Rav Alag, îmbrcaci cu sutanele lui mult prea mari pentru ei.
 Ascult atenci.

Rav Alag: T rebuie s atacaci (O stare în care o persoan simte c împreun cu prietenii, se
idica deasupra egoismului, _i s se uneasc cu ei într-o rugciune comun. Simte c sunt create to
ate condiciile pentru asta acuma, însemnând c toate senzaciile de a da gre_ _i de a suferi
s-au adunat împreun, _i a mai rmas un singur lucru de fcut  de a ataca dorinca egoist) tot
timpul. bineci celul  unitatea noastr  tot timpul în minte, _i atacaci! Sunteci pregtici pe
ru asta?
Cu tocii împreun:
  D a, suntem.
Rav Alag: N u e o cale simpl.
Cu tocii împreun:
  D a, _tim.
Rav Alag: U n atac, este când nu te odihne_ti nici mcar o clip; când cderi _i urcri se c
tr-un singur cipat! (Privindu-i) Sunteci pregtici?
Cu tocii împreun (încreztori):
  Suntem pregtici.
Rav Alag: A tunci luaci-v crcile, _i nu daci drumul gândului despre prietenii votrii. De
Zoharul!

* **

 Ploaia bate în geam. Se revars asupra Ierusalimului. Apa curge de-a lungul a
coperi_elor, a streainilor _i pervazelor.
 Doar geamul este luminat în bezn.

Vocea lui Rav Alag (citind din Zohar):
   Cât de bine _i de plcut este pentru fraci s stea împreun.

 Clasa.
 R av Alag recita din text, fr a se uit în carte:

   ...Ace_tia sunt prietenii, când ed împreun inseparabili.

 Degetele studencilor urmresc cuvintele.

Vocea lui Rav Alag:
   La început, se aseamn cu oamenii în rzboi, dorindu-_i s se omoare unul pe al
ul.
Baruh (mormie):
  Î mpreun... spre Tine... Împreun!
Vocea lui Rav Aslag:
   Apoi se reîntorc la o stare de iubire fratern.

 Rav Alag închide ochii.

 Creatorul, ce spune despre ei?  Cât de bine _i plcut este pentru fraci s ead împreun. ...Ch
i mult, Creatorul le ascult cuvintele _i este încântat _i mulcumit cu ei.
Baruh: Intraci împreun... Împreun.

Simon: D-ne tria... împreun...

Vocea lui Rav Alag:
   ^i voi, prietenii care suntei aici, cât timp aci fost în afecciune _i dr
agoste, nu ve-ci fi desprcici de acum înainte, pân ce Creatorul se bucur cu voi, _i seamn pac
pra  voastr.

  Rav Aslag deschide ochii, _i îi prive_te pe toci pentru un moment, concluzionân
d:

   ^i datorit vou, va fi pace în lume.

 ^i dintr-o dat pronunc tare:

  -Atacaci!

Haim (strig):  bineci-v strâns!

Rav Alag: D oar nu v gândici la voi în_iv!

 Mâna lui Baruh o c aut pe c ea a lui Simon, o ia _i o strânge.
 Simon, îl prinde p e Haim d e mâna.

Baruh (_optind):
  Împreun!
Rav Alag: A tacaci!

***

 O raz de lumin.
 Camera dispare.
 Poteca zboar prin straturi de flori colorate, de-a lungul pdurii, spre Ora_ul
Alb.
 Rav Alag merge în fac.
 Studencii îl urmeaz, încet, atenci, ca _i dac ar face primii lor pa_i.

Vocea lui Rav Alag:
  bineci-v strâns!

 Se cin de mâna precum copii.

Vocea lui Rav Alag:
  Suntem incapabili de dragoste, dar aceasta este singurul lucru p
e care ni-l dorim cu adevrat!

Se apropie de Ora_ul Alb.
 Porcile lui sunt întredeschise.

Vocea lui Rav Alag:
  Nu exist  mine ... nici un gând despre mine, nici unul!

 Merg de-a lungul unui fluviu care curge spre ora_.

Vocea lui Rav Alag:
  Atencie, fracii mei iubici! Acesta este Trâmul Israel  cara celor care m
erg spre Creator. Puteci vedea acuma, ce a pstrat El pentru noi?!
Baruh (_opte_te):
  C e... mare... binecuvântare...
Haim:  D-ne puterea de... a iubi!
Simon: O Doamne, ajut-ne s... iubim!

 Ora_ul Alb se apropie.
 Prin porcile întredeschise, putem vedea alei umbrite, _i terase verzi, care 
se ridic de-a lungul ferestrelor caselor.

Vocea lui Rav Alag:
  Ierusalimul, ora_ul Creatorului. (Numele Yerusalaim (Ierusalim) p
 rovine de la combinacia a dou cuvinte: Yirah Slemh (team desvâr_it). În spiritualitate, acest
nume descrie o stare de fric, din cauza imposibilitcii de a da Creatorului în aceea_i msur în
care El d unei persoane. Este teama de a nu-L putea iubii pe Creator, la fel de mu
lt cum Creatorul iube_te o persoan. Doar o asemenea persoan poate sl_lui în Ierusalimul spir
itual. Dealtfel, Ierusalim înseamn: Ir Salem (un ora_ complet), care este inima omulu
i când este lipsit de dragostea de sine.)

Baruh (expir): Ierusalim!
Haim:  Venim la tine!
Simon (admirativ):
  O ra_ul fericirii!

***

 Noapte în Ierusalim. Clasa.
 Este înc întuneric afar.
 Ploaia torencial persist.
 Î_i ridic ochii de la carte.
 Rav Alag nu e la locul lui.
 Cineva expir cu greu. Sun ca un geamt.
 Este Simon, se leagn disperat în scaun.

Simon (gemând):
  Î napoi Ai-i-ici! Înc  o da-a-at!
Baruh: Dar apropae c am reu_it.
Haim:  Unde am gre_it?!
Simon (cu lacrimi în voce):
  V-am simcit ca o inim, fracii mei!
Baruh: Nu ar trebui s încetm s gândim a_a. Chiar _i acum!
Haim:  Suntem împreun! Mergem împreun spre Ora_ul Alb.
Simon: Dar noi suntem aici, _i Rav e acolo. De ce?

 Cu tocii se întorc ca s priveasc la scaunul gol al lui Rav Alag.
 Rav Alag e disprut.
 Ropote de ploaie se aud în geam.

Vocea lui Rav Alag:
  Despre ce flecrici?!

 Cu tocii se întorc în acela_i timp.
 Rav Alag st rezemat de peretele din spatele lor, _i-i prive_te concentrat.

Rav Alag: P lângeci de cât de bine v-aci simcit acolo, sub aripile Creatorului?!

S imon: Cu toate c am fost împreun, nu am reu_it! De ce?

Rav Alag: D oar o mâna de oameni au vzut ce aci vzut voi, de-a lungul istoriei umane, ia
voi v plângeci?

S imon: De ce atunci? Vreau doar s pricep! De ce ne-am întors?!

Rav Alag: V -aci simcit prea bine acolo.

Simon (murmur):
  E  adevrat, era imposibil de bine.

Baruh: Eram împreun, tat, iar tu erai cu noi... L-am prsit pe Faraon. A fost o trire adorab
il.

Haim:  ^i Creatorul, _i Ora_ul Alb, _i acea senzacie... cea mai intens senzacie
 dintre toate!

R av Alag: ^ i ce facem cu cei pe care i-am lsat aici?

 Pauz.
 L ini_te.
 Îi prive_te fix pe fiecare în parte.
 Îi cre_te furia.

Rav Alag: V  întreb!

 Lini_te.

Rav Alag: A veci impresia c aci fost ale_i deasupra tuturor celorlalci, doar pentru a v
ci bine?! (regulat, _i foarte deslu_it) Vreci s v avântaci sus, _i s lsaci lumea aceasta s me
racu? Nu. Acest lume va cipa în interiorul tu, atâta timp, pân îci vei întinde mâna spre ulti
lecel rmas aici. Aci fost ale_i s aduceci Lumina tuturor, întregii lumi. Pân nu veci face ast
nu veci avea odihn. 

L ini_te.

Rav Alag: S unteci pregtici?

Lini_te.

Rav Alag: A ci descoperit secretul porcilor principale. Trebuie s-i conduceci pe toci pr
n ele. (Brusc _optind) bineci-va strâns! bineci-v s-t-r-â-n-s!

Baruh: bineci-v strâns!

Haim:  Suntem cu tocii un singur om!

Simon: Cu o singur inim!

Rav Alag: Î ntreaga lume, e un suflet! Suntem cu tocii prci ale unui suflet comun. Simci
separacia, doar prin prisma simcurilor egoistice. Din punctul de vedere al creator
ului, noi suntem conectaci. Sarcina noastr este s corectm senzacia de separare care exis
t între noi.

***

 Din nou dispare camera.
 Un fulger de lumin.
 Pot vedea porcile Ora_ului Alb d eschizându-se larg.
 Stau pe vârful picioarelor, în a _teptarea unui miracol.
 Rav Alag se apropie de porci.
 Fac un pas înainte.

 Dintr-o dat o prpastie enorm se casc din pmânt. Deschiderea întunecat, se apropie cu
ez amecitoare.

R av Alag cip: b ineci-v strâns!

 Baruh, S imon _ i H aim se apropie strâns unul de cellalt. Deschiderea câ_ne_te înspre 
ei, spintecând s olul î n b ucci.

Baruh (_optind):
  bine-e-e-e-e-ci-v bine fracilor!

 Pmântul se deschide, _i din interiorul lui, asemenea unei rachete, se ridic vârfu
 l u nui munte.
 S e ridic din ce în ce m ai sus, aruncând p raf _i pietre î n toate direcciile, ascunzân
d p orcile  Ora_ului Alb, î n timp ce-l duce p e Rav Alag cu e l.

***   

Ierusalim. Ploiae torencial.
 Studencii ed lini_tici, cople_ici.
 Le este team s mi_te vre-un mu_chi.
 Rav Alag îi prive_te.

  -O dat ce aci decis s v unici, trebuie s fici pregtici pentru ce e mai ru, -
ne el, - pregtici-v s v abandonaci propriul  Eu ! (s-ci abandonezi  Eu-l înseamn s te ridici
dorincelor egoiste, s te  abandonezi , s ie_i din senzacia de singularitate, ca s poci învaca
simci pe ceilalci.)

***

 Un fulger de lumin.
 Muntele s-a desprins complet de sol.
 Ham e cintuit de o piatr mare.

  -Sunteci pregtici pentru asta, dragii mei fraci?  se aude vocea calm a 
lui Rav Aslag.

 B aruh e rezemat pe muchia stâncoas, balansându-se pe o margine îngust.

  -S renuncaci la voi, fr a a_tepta ceva în schimb?

 Simon atârn de marginea unei stânci ie_ite, cinându-se doar cu vârfurile degetelor.
 Degetele îi sunt complet albe, din cau efortului.

Haim (murmur):
  S imon, cine-te!

 Mâna lui Simon începe s alunece.
 Baruh face un pas înspre el, dar Simon î_i da drumul, _i cade în gol.
 F r a ezita, Baruh, sare dup el.
 Haim reu_e_te s scape din prindere, _i sare _i el, dup prietenii si.

***

 Londra. Spitalul Central.
 O încpere alb.
 Câciva medici stau în jurul lui Aron.
 Un profesor în vârst îl pipie pe Aron, îl prive_te în ochi, _i-i cere s deschid gura.
 Face un schimb de priviri cu restul medicilor.
 St a_ezat într-un scaun. Cineva îi înmâneaz un dosar cu diverse documente.
 Le studiaz atent, dup care schimb din nou priviri cu restul medicilor.
 Într-u târziu îi _opte_te ceva asistentei, care se îndreapt spre Aron.

Asistenta: Domnule Goldberg, puteci a_tepta afar va rog? Va voi chema înapoi în câtev
a clipe.

 Aron iese.

P rofesorul (micând dosarul):
  Acesta este diagnosticul?

Medicul: Da, acesta.

Profesorul: F aci mi_to de mine? Cine a scris asta?

 Îi înmâneaz dosare adicionale. Le scot dintr-o dat dintr-un dosar gros.
 Profesorul îl analizeaz cu mare interes.

Vocea medicului:
  Aceasta este concluzia profesorului Wilson, aici alta, a doctoru
lui Greenberg. Aici este o notic a doctorului Atkins, _i aici una a consiliului medi
cilor Majestcii Sale. Privici pecetea regal.

Profesorul (dându-_i jos ochelarii):
  Nu înceleg nimic din astea. (Iritat) Chiar nu pricep!

***

 Holul spitalului.
 Aron _ede lâng u.
 Capul asistentei apare de dup u, invitându-l s intre.

***

 Camera spitalului.

Profesorul: T rebuie s va informez, drag d omnule Goldberg, c aveci un... registru d e
sntate curat.

 L ui Aron îi cedeaz picioarele.
 Se a_eaz.

P rofesorul: S untei la fel de în form ca _ i un taur, dragul meu. Va pot trimite s d e
scrcaci vapoare în portul din Londra! Cum v e xplicaci aceasta?

 Aron e tcut.

Profesorul: C rede, sau nu, suntem lipsici de orice indiciu! Conform d ocumente
lor (Arat diagnosticul), sunteci grav bolnav. Dar totu_i sunteci sntos. S puneci-ne va rog 
cum este posibil una ca asta? Aci urmat ceva tratamente alternative?

 Brusc se ridic Aron.

Profesorul: U nde mergeci?

Aron (mergând spre u  _i m rind pasul):  
                           V rog s m scuzaci, trebuie s plec de îndat. Am de terminat o groaz
e treab. Trebuie s p lec i mediat.

 Londra.
 T ipografie.
 Muncitorii înpacheteaz teancuri de crci în lzi pentru expediere. Aron rsfoie_te una d
ntre crci. Inhaleaz mirosul de hârtie proaspt printat, _i zâmbe_te satisfcut, apoi î_i lipe_t
de piept, _i izbucne_te în hohote de râs, pân îi curg lacrimile pe obraji.

***

 Scurt metraj.
 E vreii ortodoc_i, demonstrând în Ierusalim.
 Starzile sunt pline de oameni cipând, _i amenincând cu pumnii, aplecându-se s ridic
e pietre de pe strad.
 R abinul _ef al Israelului, Rav Cook, merge alturi de ei. Ei îl înconjoar.
 
***

 Ierusalim.
 B iroul Rabinului ^ef al Israelului; Rav Cook _ede la biroul lui. O pus lui,
_ede  o delegacie de rabini, condus de Rabinul Levi, cu Rav Hadad alturi d e el.
 Sunt flancaci de câciva rabini mai în vârst.
 Mo_e st un pic în spatele lor.
 Rav Hadad desptur o scrisoare, _i o flutur în faca lui Rav Cook.

Rav Hadad: Terorizeaz î ntreaga Europa! Privici ce le scrie, încontinuu, în ciuda int
erdicciilor noastre _i ale l or. Le scrie una-întruna, ca un nebun.

Rabinul Levi (ameninctor):
  Este nebun!

Rav Cook: T e rog cite_te-o Rav Hadad, nu te lsa distras.

Rav Hadad (citind):
   Nu daci crezare rabinilor votrii!... (Ctre Rav Cook) Na, cum v place as
ta?!

Rav Levi (adresându-ise lui R av Cook):
  Mi s-a spus c  îl suscineci.

Rav Cook (ctre R av Hadad):
  C ontinu!

Rav Hadad:  Ei nu pot vedea pericolul ameninctor care se a_terne asupra Europei.
Ascultaci-mi avertizmentul. O pot vedea _i plâng la voi. (Ctre Rav Cook) Plânge la ei! 
(continu s citeasc, gâfâind)  Prsiiv domiciliile, lsaci totul balt, _i venici spre Trâmul Isr
arttor) Ascultaci ce scrie, ascultaci!  Învctorii votrii sunt orbi. Nu reu_esc s împiedic de
care se întrezre_te.

Rav Levi (rânjind):
  Nu poate împiedica dezastrul care se întrezre_te. Cine se crede, Mesia?

Vocea cuiva: Ce tip impertinent, ha?

 Un freamt erupe în mulcime.
 Vorbesc cu tocii deodat, întrerupându-se unul pe cellalt.

Rav Hadad: Vreau s adaug c acest om  nu vreau s-i pronunc numele  este un nimic ca
_i cabalist. Este un _arlatan, un nimeni autoproclamat, un parvenit. (Întorcându-se ctr
e Mo_e) Continu, spune Rabinului ^ef ce v-a învcat!

Rav Cook (tios c tre Mo_e):
  O pre_te-te! Nu spune nici un cuvânt (privindu-l pe Mo_e) ca s nu-ci poa
te prea ru mai tâ rziu.

 Cu tocii îl privesc pe Rav Cook.

Rav Cook (privindu-_i mâinile):
  Asta este tot ce aveci de spus?

Rav Levi: T rebuie s luaci o decizie dificil _i dureroas.

Rav Cook (privind în jurul încperii):
  Am luat-o.

 Rav Levi: C are este decizia ta, Rabine ^ef al Israelului?

 Rav Cook s e ridic din scaun.
 Este mai î nalt decât toci ceilalci.
 Vorbe_te r ar _i limpede:

Rav Cook: A tâta timp cât eu sunt în viac, nici un fir de pr nu-i va fi clintit acestu
i mrec om.

 Cu tocii sunt buimaci. Îl privesc pe Rav Cook dezorientaci.

***

 Ierusalim.
 O  mic cas neînsemnat, a_ezat pe una din strzile vechiului ora_.
 Dou grzi patruleaz afar.
 Ochesc suspicio_i pe toci cei ce se apropie.
 Un murmur constant de voci, se deslu_e_te din spatele ferestrelor.

***

 O camer în interiorul casei.

Prin nori de fum de cigar, vedem oameni a_ezaci pe scaune.
 Unul dintre ei e Rav Alag, un altul e un om mic, _i plin de energie, cu smo
curi de pr ciufulit alb, pe capul su mare. Este Ben Gurion. (David Ben-Gurion  unul 
din fondatorii statului Israel _i întâiul lui prim ministru.) Cel de-al trei-lea, _ezând
la colc, _i trgând dintr-un spi de cigar, este militantul extremist, Ze ev Jabotinsky. (Ze e
v Jabotinsky  conductorul mi_crii de revizuire de dreapta.)
 O lini_te tensionat atârn în aer.

Rav Alag: M ilioane vor muri din cauza noastr.

 Lini_te. Îl privesc cu tocii.

Rav Alag: S unteci sfâ_iaci de interese personale. Nu exist dragoste aici, unitate. Pur
simplu egourile nu v vor lsa s v ascultai unul pe cellalt.
Jabotinsky: T u cine e_ti?
Rav Alag: S unt Rav Alag, un cabalist. Am venit încoace pentru a face o nou încercare de
opri distrugerea lumii.
Jabotinsky: S cute_te-ne cu discursul tu pompos. Distrugerea lumii... te rog  su
n a_a de superior. Personal nici nu-mi pas de lume, dac nu este loc de statul Evreu în ea
.
B en-Gurion (neputându-se abcine):
  Dar lumea va hotra dac poate exist un astfel de stat.
Jabotinsky: N u, depinde doar de noi (se ridic, începe s mearg, gesticulând), dac statul 
Evreiesc va fi puternic, decis, cu force armate, în faca creia nici o armat arab s nu poat st
, _i s se rspândeasc pe ambele laturi ale rului Iordan.

Ben-Gurion: P rovoci ur printre noi!
Jabotinsky: ^ i tu nu vrei s vezi cum...

 Rav Alag ia un pahar de pe mas, _i-l izbe_te cât poate de tare de podea.
 Paharul se face cioburi.
 Ben-Gurion _i Jabotinsky înceteaz pe loc de a se mai certa, întorcându-se ctre Rav 
Alag.

Rav Alag: N ici mcar acuma, în faca morcii copiilor _i familiilor noastre, _i a rudelor
opiate din Europa, nu v puteci oprii din a lupta pentru putere.
Ben-Gurion: D ezbatem probleme esenciale.
 Rav Alag: N u. Exist doar o singur tem esenial  s v ridicaci deasupra egourilor voastre
unui el înalt. Acuma, aici, singurul lucru de care este nevoie, este un gând la unita
te. Un singur gând! Uitaci despre cine are dreptate _i cine nu în aceste dezbateri, _i 
concentraci-v s atingeci unitatea. Atunci un stat va lua na_tere, fr sânge sau lacrimi, un st
at etern, bazat pe legi spirituale, iar Creatorul îl va binecuvânta.
Jabotinsky: V orbe_ti în numele Creatorului?
Rav Alag: D a.
Jabotinsky (ironic):
  Stai la pove_ti cu El?
Rav Alag: D a, o fac.
Jabotinsky: ^ i ce îci spune?
Rav Alag: Î mi spune, c ne-a dat nou evreilor instrucciunile de a aduce întreaga omenire
e fericire.
B en-Gurion: ^ i cuno_ti acele instrucciuni?
Rav Alag: L e cunosc. ^i v îndemn s m ascultaci.
Jabotinsky: A cestea sunt toate iluzii, fiecare cuvânt pe care îl roste_ti, _i este
ciudat s aud astfel de cuvinte de la un rabin evreiesc. Dealtfel, dup cum îci spuneam,
nu m intereseaz umanitatea.

 Jabotinsky se ridic.
 Ben-Gurion îl urmeaz.

Ben-Gurion: D in pcate, ceea ce tu propui, este utopic.

Rav Alag (scoate din buzunar o hârtie mototolit):
  Ai aici adresa mea. Hitler va prelua puterea în Germania în trei zil
e. Putem opri asta.
Ben-Gurion prse_te în grab încperea.
 Jabotinsky îl urmeaz.

***

 Ierusalim. Noapte. Clasa.
 Studencii ed pe partea opus lui Rav Alag.
 Nu-l scap din priviri.
 El st în faca lor.

Rav Alag: Î ncepeci s v gândici la lumea întreag, ca dac ar fi propriul copil (î_i întin
goste). Aici se afl, stând în bracele voastre.

***

 Scurt metraj al anului 1933.
 Demonstracii în Palestina.
 Jabotinsky cine un discurs la Congresul Partidului Revizionist. Ben-Gurio
n ridic ameninctor pumnii la congresul partidului muncitoresc.
 Stalin î_i aprinde pipa.
 Roosevelt le zâmbe_te jurnali_tilor
 Hitler salut o mulcime de lupttori de asalt. În trei zile va devenii cancelar.

 Brusc Hitler î_i întoarce privirea. Se uit direct spre noi.

***

 Scurt metraj.
 U n tur prin Berlin.
 Rav Alag prive_te afar prin geamul autobuzului.
 Aici este, umblând pe strad, apropiindu-se de o trup de asalt exclamand, strivin
du-se printre ei.
 Î l vedem pe Hitler, cinând un discurs.
  Dintr-o dat Hitler se opre_te buimcit.
Î_i întoarce capul, _i prive_te direct ctre Rav Alag.
 Rav Alag st în mijlocul mulcimii aclamânde de cavaleri_ti d e asalt, în c inuta lui de
evreu ortodox.
 N imeni nu pare s-l observe, cu excepcia lui Hitler.
 Merge rapid în direccia lui Rav Alag.
 Îi prinde mâna fr a încetinii, _i-l trage dup el, în ni_a z idului unei v echi cldiri.

Hitler:  D e ce ai venit aici evreule?

Rav Alag: C a s pot vedea totul cu ochii mei, _i poate s pot întreprinde ceva.

Hitler:  N u mai este nimic ce s mai poci face acuma; ma_inria a fost pus în mi_care.
Unde ai fost între timp?

Rav Alag: A m încercat s previn toate acestea. Am avut succes  parcial. Am deja un mic
rup...

Hitler:  I ar eu am o armat.

Rav Alag: S criu foarte mult... _i m gândesc.

Hitler:  C arte mea, e poveste de adormit pentru toci nemcii. Ei nu gândesc. (
Artând spre mulcimea slbatic) Ei accioneaz.

Rav Alag (tcut pentru un timp îndelungat):
  Nu e simplu s încetezi de a mai fi sclav. Nu am suficienci bani s cumpr hâr
tie, _i am atât de multe de scris.

Hitler:  S unt inundat cu bani.

Rav Alag: M ult lume nu m încelege.

Hitler:  P e mine m înceleg cu tocii. Garantat c am s câ_tig alegerile. Nu mai pot fi o
prit  (întorcându-se tcut). Dar insist cu tine!

Rav Alag: ^ tiu c nu mi-a mai rmas mult timp, _tiu asta. (Cu disperare) Trebuie s-i trez
pe oameni, s-i implor, s-i speriu... s-i fac s asculte.

 Brusc Hitler îl prinde de mâna, _i-l trage dup colc.
 Se regsesc într-o alee secundar, unde nimeni nu-i poate zri.
 Hitler î_i scoate arma din teac, _i i-o ofer lui Rav Alag.

Hitler:  A i _ansa s opre_ti totul acuma. F-o! Generacii întregi de oameni îci vor slvi
numele pe veci.

 Rav Alag prive_te arma, apoi pe Hitler.

Hitler:  D eci?! (Încearc s-i pun arm în mâna lui Rav Aslag)

Rav Alag: T u chiar nu încelegi nimica, bietul de tine. Nu încelegi c tu e_ti un nimic?
vei fi  tu, atunci va fi un alt Führer. Originea rului nu este în tine.

Hitler:  P i atunci... dac nu vrei s m împu_ti... prea bine.

 Hitler apas arma pe burta lui Rav Alag.

Hitler:  C u bine, evreule. Ori e_ti prost, ori e_ti naiv, ori poate pur _i s
implu nici mcar nu exi_ti; poate e_ti o nscocire a imaginaciei mele. În orice caz, cu bin
e!
 
 Foc de arm.
 Corpul lui Rav Alag, se scurge încet pe pavaj.
 Hitler urmre_te totul cu privirea sa.
 Ochii lipsici de viac ai lui Rav Alag îl privesc.
 Hitler se întoarce, _i prse_te repede aleea.
 Oficerii securitcii deja vin fugind spre el.

Oficerul de securitate german:
  Este totul în regul, Führerul meu?!

Hitler:  L uaci-l de aici pe câinele sta de evreu. Aruncaci-l undeva într-un _anc.

 Oficerii dispar dup colc.
 Hitler se îndreapt spre piac, unde c avaleri_tii de asalt î l s alut d eja.
 Înainte de a ajunge acolo, cei doi o ficeri ai securitcii î l p rind d in urm, uitându-s
e la Hitler nedumerici.

Primul oficer german d e securitate:
  Este e vreu?

Hitler (îl prive_te rutcios):
  Nu se vede?

Al doi-lea oficer german de securitate:
  L-am verificat amnuncit, Führerul nostru. Este de sânge nemcesc, zece ge
neracii înapoi.

H itler (oprindu-se brusc):
  Ce?!

Al doi-lea oficer german de securitate:
  Günter, nscut în Austria, din familia de...

Hitler:  C are Günter?

Primul oficer german de securitate:
  Adjutantul tu, mein Führer.

 Hitler se întoarce _i fuge spre alee.

Se opre_te asupra t rupului m ort, stând întins în acela_i loc, în care a czut Rav Alag. Dar în
cul lui Rav Alag, v edem un o ficer german mort, cu ochii holbandu-se la Hitler.

Hitler (_optind): G ünter... (aplecându-se în fac) e imposibil... (întorcându-se ctre of
rul securitcii care e perplex) ...nu se poate!

Vocea naratorului:
  P e data de 31 Ianuarie 1933, Hitler a preluat puterea.

***

 Scurt metraj.
 H itler preia puterea, pe sunetul unui mar_ asurzitor.
 Supravegheaz paradele militare.
 Sute de mii de brbaci, femei _i copii, îl salut cu un efervescent  Heil Hitler .

***

 Ierusalim. Noapte.
  Rav Aslag merge de-a lungul unei ulice înguste _i întunecate.

Vocea naratorului:
  Î n data de 31 Ianuarie 1 933, a fost scris c ea mai serioas _i misterioas s
crisoare a lui  R av Alag. Este una din s crisorile care au f ost pstrate accidental. E
ste rspunsul Creatorului, profecia.

***

 Paginile galbene ale unei scrisori, scrise în scrisul ordonat al lui Rav Ala
g, cu marginile u_or carbonizate.

Vocea lui R av Alag:
   ^i am intrat în zilele rzboiului, zilele groaznicului masacru, cu toa
te c m-am r ugat _i am plâns amarnic toat noaptea.

***

 Scurt metraj.
 V edem toate tragediile secolului 20: ora_ele în flcri ale celui de-al doilea rzbo
i mondial, lupte, lagre de concentrare, execucii, moartea a milioane, _i toate rzboiae
le, mrece sau mici, care  a u urmat; foametea din Africa, teroarea din Estul Mijloc
iu, cderea bursei, cursa înarmrii.

 Vocea lui Rav Alag se aude deasupra lor:


Vocea lui R av Alag (continuând profecia):
   ^i luaci aminte, în rsritul z orilor, prea c toci oamenii din lume s-au strân
r-un grup î n faca ochilor mincii mele. Un om s truia printre ei...
***

 Rav Aslag merge de-a lungul v echilor ziduri ale o ra_ului.
 Sufl vântul. Umbra unui nor d e furtun, se mi_ca î n faca lui.

Vocea lui R av Alag:
   Nu am putut p_i alturi de o ameni inutili c are d enigrau Creatorul _ i cr
eacia sa, î n timp ce eu m sturm _i slveam, v oios mergând, d e_i b atjocorind pe cei m izerabili.
roblemele m i-au atins vârful inimii...

 Continu s ruleze scurt metrajul ceui de-al 2 0-lea secol: o  explozie nuclear de
cimând t ot ce se afl în raza ei, pmânturi pustiite c u pomi ar_i, p ortrete ale oamenilor suf
erinzi a le fiecrei rase _i nacionalitci.

Vocea lui Rav Alag:
   ..._i am hotrât c vin ce va venii, chiar dac cobor de pe gradul meu sublim,
trebuie s fac o rugciune din inim Creatorului, s-mi acorde realizarea _i cunoa_terea prof
eciei _i a încelepciunii, _i s-mi dea cuvintele cu ajutorul crora pot ajuta oamenii prsici ai
umii, _i s-i ridic la acela_i grad de încelegere _i binevenire ca al meu.

***

 Paginile galbene ale s crisorii.
 Un rând îl urmeaz pe c ellalt.

Vocea lui Rav Alag:
   Dup aceea Domnul mi-a vorbit într-o v iziune, spunând:  A_eaz-te pe partea 
dreapt. M-am a_ezat jos, _i El mi-a spus:  Ce vezi? A m spus,  vd mulci oameni _i nacii, rid
icându-se _i czând... 

 ***

 Rav Alag _ ede la el în camer, tcut.
 Mâna sa, c inând pana, e înlemnit deasupra mesei.
 Prive_te f ix în fac.

Vocea lui Rav Alag:
   ^i domnul mi-a spus:  Toate celurile mele vor fi împlinite prin tine. 

 Pana lui Rav Alag, scrie vioi mai departe.

Vocea lui Rav Alag:
   Cu tocii, întreaga lume, suntem un Suflet.

***   

Cavaleri_tii de asalt fug de-a lungul strzilor Berlinului.

Vocea lui Rav Alag:
   Un suflet unificat, legat împreun de Legea Unitcii  Legea Dragostei!

 Cavaleri_tii vopsesc zvastici pe facadele magazinelor evreie_ti.

Vocea lui Rav Alag:
   Suntem diviati în corpuri care se ursc reciproc, cu toate acestea, s
untem un singur suflet.

 Cavaleri_tii de asalt, sparg vitrine de magazin.

Vocea lui Rav Alag:
   ^i dac ne vom unii în dragoste reciproc, te vom vedea pe Tine.

 Evrei, afi_ând steaua galben pe hainele lor fug în josul strzii.

Vocea lui Rav Alag:
   Deci haide-ci s simcim c suntem un singur suflet, c suntem responsabili 
unul pentru cellalt. Mai devreme sau mai târziu trebuie s o facem.

 Ochii lui Rav Aslag.

Vocea lui Rav Alag:
   Trebuie s o facem acuma, acuma imediat! Dac nu, mari suferince ne vor
obliga s o facem mai târziu.

 Acas la Rav Alag. Noapte.
 Rav Alag _ede la mas sa, citind.
 Baruh _i Haim ed în faca sa.
 U_a se deschide, _i intr Simon.
 Un brbat în jurul vârstei de treizeci _i cinci îl urmeaz.
 Se aed în tcere deoparte.
 Rav Alag î_i ridic privirea din carte, _i-l prive_te pe Simon.

Simon: Acesta este unchiul meu Iosif. Nu încelege nimica despre cabala _i cauza noa
str. Exact  a _a cum ai cerut.

 Iosif zâmbe_te timid _i face un gest de neajutorare.
 Rav Alag se ridic _i începe deîndat leccia.

  -Piramida. (Deseneaz o piramid imaginar în aer) Întreaga lume  întregul univ
ers  este un sistem integral. Este construit asemenea unei piramide.
 

 Pare a  i se adresa doar lui I osif.
-Lumina vine s pre lume de deasupra. L umina trebuie s treac prin vârf.

 Iosif da din cap.

  -Aici, în vârful piramidei, se afl cei ce ntalnesc primii Lumina.

 V orbe_te foarte lent, _i foarte clar acuma.

  -Cei ce trebuie s se asigure ca Lumina poate trece, _ i nu este bloc
at, sunt suflete  d eosebite, alese de ctre Creator. Trebuie s f ie transparente, asemen
ea Luminii.

 R av Alag se apropie de Iosif.

  -Ce înseamn asta? Înseamn c ei trebuie s fie plini de dragoste unul pentru c
ellalt, _ i pentru întreaga omenire. Altfel Lumina nu va putea trece.

 Iosif ascult cu atencie.

  -Noi, _i nimeni alcii, s-a întâmplat s ne aflm în vârful piramidei.

 Rav Alag se opre_te la doi pa_i de Iosif _i continu s vorbeasc _i mai lin.

  -Dac lsm s treac Lumina, lumea simte aceast Lumin. C u tocii sunt fericici. Nu
ist rzboaie. Exist doar gânduri despre Lumin, unitate _i dragoste, g ânduri spirituale. Când b
cm acesta Lumina, întreaga omenire sufer.

 Pentru un moment, se opre_te din vorbit, _i îl prive_te pe Iosif.
 Iosif e încordat.

  -Dac nu lsm s între Lumina în aceast lume, devenim o z a nefolositoare a acest
i lanc, s puse Rav Alag. Cu tocii încep s ne urasc, s ne bat, _i s ne i zgoneasc din fiecare ca
istrug, d eoarece nu suntem devotaci misiunii noastre.

 Iosif ridic mâna.
 Rav Alag aprob din cap, lsându-l s pun o întrebare.

Iosif:  Scuz-m dar tot folose_ti  noi . Cine suntem  noi mai exact? Te referi la
tine?
Rav Alag: O  întreag naciune a fost aleas s spun întregii omeniri cum poate ajunge la fe
Le-a fost dat o metod special care îi învac cum s o fac, numit Încelepciunea Cabala.
Iosif:  De ce nu mi s-a spus despre asta atunci?
  Nu sunt un membru al acestei naciuni?
Rav Alag: C abala este dezvluit doar unei persoane care caut disperat spiritualitatea. S
spune despre acest fel de oameni, c au un punct în inima. Mai devreme sau mai târziu,
acel punct se va trezi deasemenea _i în tine.
Iosif:  Dar ca s se poat întâmpl acest lucru, trebuie mcar s _tiu c exist o asemenea
une!
Rav Alag: E xact.
Iosif:  ^i vorbe_te despre Lumin _i dragoste, în loc de ceva secrete întunecate _i
mistice.
R av Alag (zâmbind):
  Da, foarte bine, te-ai prins.
Iosif:  Atunci de ce a fost învluit a_a de mult timp, dac este a_a de important?
Rav Alag: D eoarece este asemntoare medicamentelor. Mai întâi oaenii trebuie s realizeze
bolnavi, _i c au nevoie de tratament.
Iosif:  ^i-au dat seama?
 Rav Alag: Î ncep s simt boala lor. Trim în secolul al douzeci-lea  secolul oamenilor bo
Iosif:  Ce nu este în regul cu ei?
Rav Alag: N u simt dragoste unul pentru cellalt.
Iosif (da dn cap aprobator):
  Este adevrat.
Rav Alag: F iecare trie_te pentru propriul lui scop.
Iosif:  Ai dreptate!
Rav Alag: D ar încetul cu încetul, oamenii încep s realizeze acest lucru.
Iosif:  Poci paria!
Rav Alag: Î ncep s vad c lipsa de dragoste este motivul suferincei lor. Nu suntem capabi
im de acord unul cu cellalt, s împrcim în mod egal, s ne unim...
Iosif (suspin): ^ i cum am putea?
Rav Alag: A ceasta este ce ne învac cabala. Ne învac cum s devenim egali, s ne ridicm de
rilor noastre _i s ne unim.
Iosif:  Dar este oare posibil?
Rav Alag: N u vom putea supravieuii fr.
Iosif:  ^i atunci cum se face c rabinii no_trii nu ne povestesc despre cabal
a?
Rav Alag: D eoarece nici ei îns_i nu _tiu despre ea!
Iosif:  Pi _i de ce nu ne spun, c exist cabali_ti ca _i tine, _i c ar trebui s-i ascu
tm?
Rav Alag: D eoarece ei nu simt c sunt bolnavi.
Iosif:  Atunci trebuie s-i facem s simt asta. Dac nu întreaga omenire va suferii t
ot timpul, _i noi vom fi btuci pentru asta tot timpul.
Rav Alag: C orect.
Iosif:  Cine îi va face s asculte?
Rav Alag: N oi o vom face. Vom testa acest tratament pe noi în_ine, _i vom arta lumii cu
funccioneaz. O vom disemina pretutindeni, o vom anunca de pe acoperie. Nu ne vom opri
, iar lumea nu ne va lsa s ne odihnim acuma. Oamenii vor realiza treptat c sunt bolnav
i pe moarte, _i ne vor solicita tratamentul. Ni se apropie timpul.

 Iosif îi prive_te.
 Feele studencilor sunt strlucitoare.
 Îl privesc pe Iosif, a_teptându-i reaccia.

Iosif:  Sunteci oameni buni. Pot simci c sunteci oameni buni. La început mi-a f
ost fric s vin. I- am spus lui Simon:  Nu m du la cabali_tii _tia. (Dintr-o dat începe s sap
n buzunare _i scoate dou bancnote de câte o lir.) dar Simon m-a pltit, mi-a dat ace_ti ban
i, _i mi-a spus:  Trebuie doar s vii _i s asculci, asta este tot ce trebuie s faci. Mi-a s
pus c tu (ctre Rav Alag) ai cerut pe cineva de pe starad, o persoan simpl, care nu încelege n
ic. A_a c m-a adus pe mine.
Iosif se ridic, punând banii pe mas.
 Cotrobie prin buzunare, _i mai adaug dou bancnote.

Iosif:  Vreau s folosici ace_ti bani adecvat. Mulcumesc. Am înceles totul. (Se înt
oarce repetând gestul su de stângaci neajutorat) Eu însumi nu pot studia, dar pot s spun f
iecruia  despre voi. (Întorcându-se ctre Rav Alag) Tot ceea ce mi-ai spus mi-a fost fo
e limpede. Îci jur.

 Rav Alag merge î nspre el, _i-l îmbrci_eaz.
 Studencii lui, î l vd pentru prima dat ochii umezindu-ise.
 Cu tocii ca la c omand, se ridic _i se îmbrci_eaz.

 Ierusalim.
 U n cimitir pe un munte c u mslini, în afar zidurilor ora_ului vechi.
 O mulcime de oameni se s trânge de-a lungul unui mormânt.

 Un trup, înf_urat î ntr-o pânz, este a_ezat în groap.
 Auzim slujba unui C adis. (Cadis este o rugciune recitat în Aramic, ca parte a un
ei slujbe evreie_ti. Tema c entral a cadisului este mrirea _i sfincirea numelui lui Dumn
ezeu.

 Rav L evi st în fac unei mulcimi de evrei ortodoc_i.
 Rav H adad este alturi de el.
 Rav L evi prive_te necontenit spre dreapta. Rav Hadad procedeaz la fel

1 68
V ` j    Î r t v   0 L V Z   X b Þ è   ¢ ¬ < j x ¸   Ô£Þ£à£â£z¤ ¤¸¤ñãÓÃÓµã§ãµñµ à µñµñ
ÍÍrÍØÍÚÍâÍäÍÚÎ:РѠѨѪÑÚÑàÒ2ÓúÓøÔÈÕÞÕ ×ö×ØNØÖØÙ|ÚúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPÞÕèÕ × × ×
è
èVè`èdè èðâðÒðâðâðÒðâðâðÒðâðâðÒðâÄâðâÄâðâÄâðâðâðⶨĨ ¨ Ò ¨ ¨ h ÙPh: 6mHnHsHuhÙPh: 5mHnHsHuhÙPh: mH
øøø ø¨ø¶øöøþù
ø
ù&ú2úZú\údúnúpú¾ûÊûdünü¶üÀüÄü
ýýbþjþtþvþ þ þ þÔþjÿrÿ|ÿ~ÿÄ ðâðâðÒðâðâðÒðâðâðÒðâðâÄ´Ò´¦´¦´¦´¦ ¦´Ò´¦´¦ ¦´Ò´¦hÙPhNeü6mHnHsHuhÙP
ø¨øöø&ú\ú¾ûdü¶üýbþ þÚþjÿ^ ` º V X ® 
 
  f @  î  *  ,  Ú  :  úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPÄ Î X ` j  l ® ¼ , 6  & ,  4 Ú â ì î : B ü  
â
\ ú  
     h  r  |    ñ ãÓÃÓãÓãñãñãÓãÓÃÓãÓãÓÃÓãÓãÓÃÓãÓã³ãñã¥ñ¥ Ã¥ ¥w¥hÙPhj ÔmHnHsHuhÙPh 7°6mHnHsH
ê
ò
ô

 º ¼ Ä Æ  
 n       ~  ®  T ¢ ê v Ä úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP    Ò Ü      & ~         ® ¶ À Â   
  ¾ È   " " &" ("  $ ¸$ R% Z% d% f% b&  &  ' ¢' ü( ) ) ) R) p) ð) ** :* B* L* N* T* + @+ J+
- ñ ãñÓñÓÃÓñÓñÓÃÓñÓñ³£ñãñÓÃÓñÓñÓÃÓñÓñÓñÓÃÓñÓñ ñÓÃÓñ ñãñ ñÓñ ñhÙPh=} mHnHsHuhÙPhNeü6mHnHsHuhÙPh G
- 
- ö- þ- . ..  . ú. 0 ê0 P1 R1 ¢1 ¤1 ¬1 ®1 à1 02 22 3 3  5  5  6  6 B7 D7 L7 úúúúúúúúúúúúúúúúú
- *- 4- >- ¤- Þ- ö- 
. . / / @/ B/ Ì0 Î0 ô0 þ0 R1 p1  1  1 ê1 ô1 22 :2 D2 F2 3  3  5  5  5  5  6 ¬6 ®7 ¸7 À8 Ê8 Þ8
= h= ö= > |> ¼> Ü> 
? ? ? @? B? L? h?  ?  ? ¢? (@ B@  @ í ßÑÆí߸ßÑßÑ߸ߪѪѪѪ¸ª ª Ñ ª Ñ ª |ª qhCJÔmHnHsHuhÙPh­lþ5m
C C C : C Ä C þ C D D D Z D bD lD nD tD ´D ¸D ÂD ÆD *E 2E <E >E rE ¨E ªE ´E àE èE òE ôE 2F íßϿϱ
`J ÐJ ü J t K ~ K R L  L 
M HM ¼N øN jO ¤O ¾O ôO ñãÕñÕñÇñãÕñÕñãÕñչ㫠« « «Ç« « « « «th-uVmHnHsHuhCJÔmHnHsHu$hCJÔhCJÔ
DW  W  W ªW lX nX ÚX Y Y [ [ 0[ 2[ z[ |[  [  [ à[ â[ 
\ ö\ ø\ Ò] Ô]  ^ È^ Ê^ úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPÞV 0W NW X W  W ªW X RX nX xX  X  X ØX
Y Y Y  Y ÄY [ [ 2[ :[ D[ H[ |[  [  [ ¦[ °[ ²[ â[ 
\ ø\ ] 
] 
] |^  ^ Ê^ Ö^ 4a @a ha  a Àa Êa 
b ñãÕãÅãñãñÕñã·§ § § ~ § § § § § § § § § Õ § § § § hxuàmHnHsHuhÙPhNeü5mHnHsHuhÙPh]jðmHnHsHuhÙPh]
b tc zc ®c °c üc þc 6d 8d jd ~d  d P e Re nf úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP
b *b zc  c °c Ðc úc üc þc 
d 8d Bd Fd dd  d  d Be Le Re Ze de fe g g &g 0g Fg Pg pi zi 0j :j ¼j Æj ¾k Èk ök þkl 
l $ l  l  l øl m 
m 
m ln ~n ðâðâðâÔâĶĶ¦¶Ä¶ ¶Ä Ķ ¶z¶z¶Ä¶ ¶z¶z¶Ä ¶¦¶Ä¶Ä ĶÄhÙPhj ÔmHnHsHuhÙPhNeü5mHnHsHuhÙPhNeüm
s s .t jt lt pv rv w Øw Úw  x øx @y By dy fy Dz öz "{ \{ ¶{ ¸{ è{ ê{ úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúú

x  , 6 Þ ðâÒðâðÂðâÒðâ´¦´ ´ ´ ´Ò´z´ ´ ´jÂj´ ´ ´hÙPh?gÓ5mHnHsHuhÙPh?gÓ6mHnHsHuhÙPhj ÔmHnH
 ü   " Ø â 6 @ Ì Ö " , b l Ä Î Ô Ü æ ê ðàÒàÂÒ²Ò¤ ¤ ¤ ¤xÂx¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤
  6 J T V X     <   F  H     Ä   Ì  Ö  Ø  
¡ ¡  ¡  ¡  ¡  ¡ B¢ J¢ ñãñãñãñÕãŵñãµ¥µãŵñãµ¥µãŵñãµ¥µñãŵñãµ¥µãŵñãµ¥µã ãŵñãµ$hV7ihV7iB*mHn
¨ ¨ ¨  ¨ X¨ b¨  ¨  ¨ ú¨ © 
© ©  © *© .© J© ðàÒÄÒÄÒ´àÄÒÄÒĦÄÒ¦Ò ÒÄÒÄÒÄÒ | |¦|¦|lðl|´l|hÙPhrª5mHnHsHuhÙPhrªmHnHsHuhÙPhs* m Hn
° ¶ ° À° 8± |±  ± ´± ¸± ʱ ² ² &² *² 8² `² ~²  ² ´² ,³ J³ ¢³ ú³ ¾´ À´ p¶ ðàðÒÄÒÄÒĶÄÒ¨ÒÄÒÄÒÄÒÄ
¼ ¼ "¼ $¼ &¼ ¤¼ ø¼ ½ 
½ ½ ½ ðâðÒðâðâðÒðâðâÄâðâðÒâ´âðâ© â âÄâðxðâjâðÒðhÙPhQ.mHnHsHuhÙPhQ.5mHnHsHuhÙPhj ÔmHnHsHu$hV hV
Ç Ç Ç "Ç XÇ ñáñÓñÓñÓñÓñáÃáñá³áñÓñÓñ¥ñ Ó³ÃӳӳóӳӳÃÓ Ó³Ó³Ó Ó³ÃÓ hÙPhQ.6mHnHsHuhÙPh¾M mHnHsHuhÙ
Ç 
Ç ^Ç VÉ XÉ XË ZË îË  Ì  Ì 6Í 8Í dÍ âÍ äÍ PÎ  Ï  Ï ¤Ï ¦Ï úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPXÇ X
5mHnHsHuhÙPhûN
mHnHsHuhÙPhQ.6mHnHsHuhÙPhNeü5mHnHsHuhÙPhNeümHnHsHuhÙPhQ.5mHnHsHuhÙPhQ.mHnHsHu5¦Ï Ð 8Ñ :Ñ BÑ DÑ rÑ Ò
úmHnHsHuhÙPh¾
ú5 mHnHsHuhÙPh8@%mHnHsHuhÙPhQ.mHnHsHuhÙPhj Ô5mHnHsHuhÙPhNeümHnHsHuhÙPhj ÔmHnHsHuhÙPhNeü5mHnHsH
5mHnHsHuhÙPhûN
mHnHsHu*× 
× P×  × Ú× Ü×  Ø  Ø þØ nÙ ¸Ù ºÙ Ú Ú \Ú ^Ú  Ú  Ú ÔÚ ÖÚ TÛ VÛ ~Û  Û LÜ NÜ |Ü Ý Ý Ý úúúúúúúúúúúú
ú5 mHnHsHuhÙPhNeümHnHsHuhÙPh¾
úmHnHsHuhÙPhj ÔmHnHsHu6\æ ¼æ îæ ´ç ¶ç zè |è  è  è ´è Òè .é ¨é òé pê ë  ë  ë Úë Üë ì 2ì 4ì ¨ì
í 
í (í úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP´è ®ê ¸ê æê ðê  ë  ë  ë  ë Üë äë èë úë 4ì <ì Fì Hì ªì ¶
í í *í 2í <í >í Hí Âí üí Lî Zî  î ®î ¸î øî ï 
ï 
ï  ï Àï þï ~ð þðñ 2ñ rñ xñ  ñ Ôñ Üñ æñ èñ úñ ò ò ò $ò ñãñÕñŵÅñÅñ¥ñŵÅñÅñŵÅñÅñŵŠñ ñÅ ñãñŵ
úmHnHsHuhÙPhÀ ~mHnHsHuhÙPh-UÚ6mHnHsHuhÙPhq!ÕmHnHsHuhÙPh-UÚmHnHsHuhÙPhNeü5mHnHsHuhÙPh-UÚ5mHnHsHu,Øõ Ú
ø 
ø ø $ø Hø Pø Zø \ø 8ú Bú Hú Vú  ú  ú °ú ¸ú Âú Äú fû rû  û  û  û  û âû ðû ü  ü *ü ,ü hü vü  ü
:
Þ
$
&
 
\
,JLºúú<úþ úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP!`ü´²&$PôæêBt0x@^2ª¨zf<º:!#hú#úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúú!"ú!0ú`ú!!hüø´:0`Púrú!!tgrüôÄ´úøîæöêVTJBn@<0xP2!dÙP
#|$#$4üôt$$|$$ $F%P¨%%¸Ê%'ñáÑáñÃñáñáÑáñáñ³
¼mHnHsHuhÙPhInØ6mHnHsHuhÙPhNeümHnHsHuhÙPhNeü5mHnHsHuhÙPhInØ5mHnHsHuhÙPhInØmHnHsHuBh#"$$rt$$:<%%¦¨%%np&&xz&&²Ì&'68/
2&404´4¾4Ö4à4 *55Tp66ð768À89¬9´9: :¾:Æ:Ð:Ô:Ü:â:;°;ð;¦<°<´<¾<==$= =ñãÓãÅãÅãÅã·ãÅãÓãÓãÓãÓã© © {©k© © ©Å© ©
#5mHnHsHuhÙPh
#mHnHsHuhÙPh_rùmHnHsHu)¨4ª45ª5¬5RT66îð66788j8 8 8À8~9 9°9¼:¾:â:2;4;; ;þ;<´<=úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP=
#mHnHsHuhÙPhj ÔmHnHsHuhÙPhNeü5mHnHsHuhÙPhNeümHnHsHuhÙPhümHnHsHuhÙPh 86mHnHsHuhÙPh 8mHnHsHuhÙPh 85
rKKzK~K KÀKLL\LvÆLLÌMPLMXbMMfMMNNP"PðàðÒÄÒ´ðÒðàðÒÄÒĦÒÄÒ ÒÄ¦Ò¦Ò Ò ÒÄÒðÒ ÒÄÒÄÒÄÒÄÒðàÒ ÒÄÒðhÙPhÃX6mHnHsHuhÙPhNeümHn
8mHnHsHuhÙPhNeümHnHsHuhÙPhMu6mHnHsHuhÙPhNeü5mHnHsHuhÙPhMumHnHsHuhÙPhMu5mHnHsHuAôY&Z(ZZ ZúZüVZ[¨ª[[8]¼\]0^ÆÈ^^$`&r`
\ij^jÖjkTkVkÖlØlúlZ\mmPRnnðònn@ÌooÎploqnqqÜÞqqúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPÒîdeø(ef0:ff<VfkjØklèìllô\lmpRmndÊnnÔÎnoÞâoo
pnqzqÞqìq:rLrPdrrnrrÎs¼rs¾sXbuuº¼vvñãñÓÃÓñÓñÓñ³ñÓñÓñãñÓñ³£ñ ñÓñÓñ³£ñ ñ ñ yãy hÙPhT`
mHnHsHuhÙPhvk5mHnHsHuhÙPhþwfmHnHsHuhÙPhNeü6mHnHsHuhÙPh )f6mHnHsHuhÙPhNeü5mHnHsHuhÙPh )f5mHnHsHuhÙPhN
2<@HRTfx`hrt  ¤ºÂÌÐì$®¸
   ¤èò¼ÂðàÒÄÒ´¤´Ò´Ò´¤´Ò´Ò´¤ÒðÒ´ÒÄÒ x Ä j _hQZFmHnHsHuhÙPhj ÔmHnHsHuhÙPhbJÛ5mHnHsHuhÙPhbJÛm
¤È¤Ò¤ö«¬¬ ¬ ¬­$­`j­­¯z±±àê±±JT²²(2´´µ"íµÚ̾³¾Ì¾Ì¾Ì¾Ì¾Ì¾¥ ³í Ì ³í Ì Ì ¾ Ì Ì Ì Ì { Ì Ì ÌhÙPhj ÔmHnHsHuhÙPh\@8mHnHsHuh
ÆúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP ÃæÃðôÃÃþ"ÃÆ,4ÆÆ>lÆÆvÆÇÐ$ÇÈ.&ÈÊ0RÊÊ\¦ÊÊ°ÜÊÊàêÊÊìË(ÊË,8ËËB¨Ë˲¶ËËÂâËËêôËËö>ËÌñãñÕñãñÕñÕñãñÕñãñÕñŵñ
* h9%¼h4L mHnHsHu
* h9%¼hj ÔmHnHsHuhÙPhj ÔmHnHsHuhÙPhNeümHnHsHuhÙPh4L mHnHsHu'ÆjÆêLÆǺ¼ÇÇ2ÈnÈÚÈÜäÈÉæÊ`ÉʤÞÊÊàËHÊ˨âËË>ZÌÌ\¬ÌÌ®ÍúÌ
Ó,Ô6ÔªÔ²Ô¼Ô¾ÔF×Pæ××ð×Ú*vÚÚðàÒðÒÂÒðÒÂÒ´Ò¦ÒðÒÂÒ Ò ´ ¦ ðz ¦ zjz ´ ¦ ¦ h ÙPhNeü5mHnHsHuhÙPhy< 5mHnHsHuhÙPhy< mHnH
Ó
ÓÔ"ÔVÔ¨ÔªÔB×D×ÜØp×Ø ÙÌÙ.lÚÚúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPvÚ Ú¬Ú¶|ÚÛ Û Û¬´ÛÛ¾ÀÛÛ Ý Ý¢¤ßß
àá"á&áfânâxâzâã
ã<äFäJäÌäÖä å å (ææ26ææ\äææî\æçfñçãÕãŵ㵥µãÕã Õ Åy y¥y Õ Åy ñ Õ y¥ i Õ ñhÙPh ® 6mHnHsHuhÙPh ®5mHnHsHuhÙPh ® mHnH
TúúVú ú úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP ÷ ÷nøpø
úVúdú ú úÞúìúTür ü È  Ì  à   &  >  j    ¢  ö 
r Ú  ú  4 8 ñãÕãÅãÅãÅãÅãÅãÅãµãÅãÅãÅãÅãÅãÅãµã§ã§ãÅãµã§ã hÙPhý?
9%mHnHsHuhÙPhN(6mHnHsHuhÙPhN(5mHnHsHuhÙPh ®mHnHsHuhÙPhN(mHnHsHuhÙPhNeümHnHsHu/ ú úÜúÞXúûZnûû ûüRüTüý ýþHþÿÿÂÿ 

&
(
0
2
X
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP8 L  ¾ Ö ô D
N Z        ¤  ®  
  Ü æ  ê   Ü  è  0  >  ª  ¸ 
 ðâÒâÒâÒâÒâÄâÄâÒ´ÒâÒâ¦â Ä x x x hÙPhs^»6mHnHsHuhÙPhs^»5mHnHsHuhÙPhs^»mHn
9%mHnHsHuhÙPhNeü5mHnHsHuhÙPhNeümHnHsHuhÙPhý?-5mHnHsHuhÙPhý?-mHnHsHuhÙPhý?-6mHnHsHu/X
¨
&
ð
ò
x
º
 ´
¶
à
 < 
  > ¬  d   L  N   
 
 Z Ú  ú úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPÚ Ü .  0   
 P  R  ´  ¶  0  ª  ¬  ´  ¶  à  * 
Æ Ô" Ö" # úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP
  ¶ Ê  .  0  Ò  Ü  ê  ô  @  J 
à ì! ö! Ö" Þ" è" ì" #  #  # È%
Ð % Ú% Ü% ' (' ( ( (( *(  (  (
 (  ( ) ) &) () ¨* ª* ðâðâÔƸƸƸƨ ¨Æ¨Æ Ƹƨ Æ ÆzÆ
d' ê' ( ( ~(  (  ( ) ) * *
 * ª* Ò+ Ô+ , , ¢- ¤- Ð- Ò- úúúúúúúúúúúúú
&, 0, 2, ¤- °- Ò- Ü- Þ- ð- ø- .
. &. .. 2. @. l/ z/ (3 23 4 
"4 ,4 .4  4 ¢4 ¦4 º4 Ä4 5 &5 
*5 D5 x5  5  5 Ô5 ø5 6 `6 b6 
n6 ðàðÒðàðÒðÒÂðÒðàðÒðÒ²ÒðÒ¤ÒðàðÒðÒ² ÒðÒ²ÒðÒ²ÒðÒ vhÙPh BW5mHnHsHuhÙPh BWmHnHsHuhÙPhNeü6mHnH
63  3 ê3 4 4 N4 P4  4  4 Ê4 5
5 J5 v5 x5 úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPx5 Ú5 ö5 ø5
À7 l8 n8  8  8 Þ8 à8 (: *: ¬: ®:
ø; ú; 0< z< |< = = p= úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúú
F7 P7 R7 $= .= h> r>  ?  ? D D
D lF  F  F  F  F ¼F ºG ÄG $I 
8I BI DI ®J ¸J tK ~K  M  M jO 
tO ðO úO $P ,P 0P BP ²P ´P ÀP ñáñÓñáÃáñÓñÓñ
> ? L? N? V? X?  ? æ?  C  C D
¢D E ,F jF lF ÂF ®G °G þG H 
dH fH ØH úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPØH "I $I RI TI
jK ¨K ªK &L  L  M tM vM øM úM ¤N
O O  O "O `O ¨O îO ðO úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúú
êQ ìQ  R "R  R  R ¶R ¸R øR úR 
0S 2S  S  S $T &T  T  T àT âT 
$U &U DU úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPÀP hQ rQ  Q  Q
4R 6R  R  R ¸R ÀR ÊR ÌR úR S 
2S :S DS FS  S ¦S &T .T 8T :T  T
 T âT êT ôT öT &U 0U FU RU V V
W 
W W W :W FW  W  W  W  W 4X 
>X @ X tX |X  X  X ¸X ÂX ÄX ÐX ÒX
ÔX ñãñÓÃÓñÓñÓÃÓñÓñÓÃÓñÓñÓÃÓñÓñÓÃÓñÓñÓÃÓñÓñÓñÓñÓÃÓñÓñÓÃÓñ³ÓñÓÃÓñ³Óñ¥ñhÙPh;&mHnHsHuhÙPhj
¸X ÒX ÔX :Y <Y  Y  Y >Z @Z tZ ÔZ
 [ X[ úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPÔX ÜX æX èX  Y  Y
Ú_ (` <` F` H` ¤a ¬a ¶a ìa 
b 
b  b  b c  c þc d Hd Vd hd 
pd zd |d  d Ìd þd e e e $e 
,e 6e 8e ®e ¼e ìe ôe þe f ¤f ²f
òf üf xh ðàðÒÄÒðàðÒÄÒÄÒðàðÒðàðÒðÒÄÒÄÒÄÒðÒðàðÒ¶Ò¨Ò ¶ à ¶ ¶ à ¶ ¶Ä¶hÙPhªhU5mHnHs
¸` î` Xa ¢a ¤a 
b b  b  b Zc \c Ôc Fd Hd fd úúúúúúúúúúúúú
e e "e $e ve xe ¬e ®e êe ìe 
Zf \f ¢f ¤f æf èf  g Úg `h ¢h ¤h
Îh |i ~i  i  i úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPxh  h ¤h
 j ¨l ²l ´l ôl m Þm æm ðm òm 
,n 6n ªn än o o o Lo Vo Êp Ôp
èr òr Fs Ts ts ~s  s ès òs Üu äu
ñãÓÃã³ãÓã³ã£ÓãÓãÓÃÓã ãÓã ãy yñy yiy£iy yihÙPh  5mHnHsHuhÙPh  mHnHsHuhÙPh )_mHnHsHuhÙPhNeümHnHsHuh
*m Vm Üm Þm  n "n ¨n ªn än o o
¬o Jp ¶p Hq r 
r jr úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPjr Þr :s <s Ds Fs
Ôt u Úu Üu Pv Rv Tv Vv Xv  v  v
Îv Ðv 6w "x $x Lx úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPäu îu
jv lv  v  v Ðv Øv âv æv 0w Nx 
\x  x  x  x  x Äx Æx By Ly  ~  ~
 ¨    " ð àÒĶĦð¦Ä¦Ä¦ðÄ Ä¦Ä¦ð¦Ä zlzlzlzlz\hÙPhj Ô5 mH
8y  y °y ²y ºy ¼y °} ²} º} ¼} 
4~  ~ è~ L N V X  \ ^ ú úúúúúúúúúúúú
h j l Ø F ô v ª ¬   
b f h l v ö  ê ö 8 J N
|  Þ ð ô  v  ² ¶ ¸ º
R Z d f   ¦ È Ê Ì d l
r x ð àðÒàðÒðÒðàðÒðÒÄÒÄÒ¶ÒðàðÄÒðÄÒÄÒðàðÒðÒ¦ ¦ ÒðvðhÙPhß!+5mHnHsHuhÙPhj Ô6mHn
b l p ¨ T  d   n  ¡ (¡  ¡  ¡
J¢ T¢ ñãÓãÃã³ñãñ¥ã¥ãÓãÃã³Ó³ãÓ³ã³Ó³ãÓ³ñãñã¥ã¥ã¥ãñã yhÙPh_Ië5mHnHsHuhÙPhNeümHnHsHuhÙP
&ª ¬ª ¶ª ª « « 2« N«  «  « ¨« ð«
¦ 
¦ ¦ ¦ H¦ ¨¦ ª¦ ²¦ ´¦ Ò¦ § ^§ P¨
° | ° ~ ° ¦° ò°  ² ð²  ´ ¦´ ` µ ¬µ ðµ
° D° ~°  °  °  °  ° ò° þ°  ± ¾± ê±
´ ´ X´  ´  ´ ¦´ ®´ ¸´ º´ `µ jµ ¬µ
rà tà  à ®Å °Å îÅ <Æ ÒÆ (Ç *Ç ZÇ ¾Ç
,Ô .Ô TÔ VÔ ðÔ òÔ 4Õ nÕ pÕ ¸Õ  ×  ×
:ä Nä  ä  ä ´ä Èä Þä èä 4å Hå  å  å
4å  å  å Äå fæ hæ Øæ Úæ "ç $ç ²ç ´ç
Xë ðí î õ õ õ  ü  ü  ü ´ü 4þ @þ




$
( 
2 
4 
H 
V 
2 
: 
> 
J 
` 
ð âÒâðâÒâðâÒâðâðâÄⶦ¶ ¶¦¶¦¶¦¶ ¶ ¶ x x h h ÙPh6mHnHsHuhÙPh5mH
 nHsHuhÙPhmH nHsHuhÙPhS@i6mHnHsHuhÙPhS@i
ô vô Êô õ õ õ õ Dõ  õ Òõ 0ö °ö
ø ø ø ø ¤ø èø ù ù ù ù ^ù  ù
F 
H 
0 
2 
^ 
` 
 
ú úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP`
j
n 
 
V 
^ 
b 
 
@ 
J 
Ö 
ä 
F 
R 
ª 
¸ 
ð 
ü 



¦
Ð
Ò
Ô
°
 
Ä 
è 
 
 
T 
\ 
` 
v 
 
 
 
¼ 
 
Ä 

& 
* 
8 
Ì 
Ô 
Ø 

 
¨ 
¬ 
º 
¾ 
Ê 



H 
T 
r 
ð âÒâðâÒâðâðâðâðâðâðâÒâÄⶦ¶ ¶¦¶¦¶ ¶¦¶ ¶â¶¦¶ ¶¦¶ ¶¦¶ ¶¦¶¦¶¦¶hÙPhm6mHnHsHuhÙPhm5mHnHsHuhÙPhmmHnHs
Æ
È 
Ê 
6 
T 
V 
 
ô 
ö 
> 
@ 
Ô 
Ö 
D 
F 
¨ 
ª 
î 
ð 


¬
Ê
Ì
Ô
Ö
*
 
Ô
ú úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPÔ
0
2
:
<
|
B
Ò
Ô
b

v
Þ 

h
ì
î
ö
ø
6 
Z 
ò 
p 
® 
° 
î 


T 
 
ú úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP 
 
Â
Ä 
b 
¦ 
2 
¤ 
¦ 
X 
Z 
 
 
Ð 
Ò 
ö 
R 
T 
| 
 
 
 
 
È 
 
 
Ä 


B 
ú úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPB
Ê
Ì 


 
 
 
z
| 
¼ 
¾ 



B 
H 
* 
, 
p 
r 


4
6
n


ü
þ
 !
¾!
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPr
~
ì 
< 
¾ 
ø 


6
>
B
h


J!
V!

"
< "
p"
z"
~"
 "
¾"
þ"
Î#
Ú#
Ü#
\$
^$
l$

%
%
ê &
ô&
ø&
'
>'
J'
 '
 '
 '
¬'
 (
 (
Â(
Ð(
)
()
 )
 )
Ò)
à)
*
t*
ðâÔâÔâðâðâÄâðâÔâÔâðâÄâÔâðÔâÔ´¦´¦´¦ ¦´¦´¦ ¦´¦´¦´¦´¦´ ¦hÙPh|t mHnHsHuhÙPhbU6mHnHsHuhÙPhbUmHnHsHuhÙ
mHnHsHuhÙPhmmHnHsHuhÙPhm5mHnHsHu5¾!

"
n "
p"
¶"
¸"
#
Ì#
Î#
 $
"$
\$
^$
 $
 $

%

%
è &
ê&
<'
>'
 '
 '
²'
ü'
þ'
 (
 (
À(
Â(
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPÂ(
)
)
 )
 )
Ð)
Ò)
r*
t*
 *
$,
&,
.,
0,
R,
 ,
|.
~.
ò/
ô/
1
21
41
l1
 1
Þ1
ü1
 2
 2
 2
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPt*
|*
 *
 *
 *
Ò*
+
V+
Î+

,
R ,
`,
6.
v.

/
J /
z/
º/
 0
¾0
1
1
:1
è9
:
ú;
<
B<
N<
 <
 <
 =
"=
$=
0=
 =
 =
Â=
Ì=
è=
ü=
Þ?
è?
:B
DB
F
F
 F
 F
ðâÒâÄâÄâÄâÄâÄâÄâÄâÄâÄⶦ¶¦¶¦¶¦¶ z z z z z z z zhÙPh
J5mHnHsHuhÙPh
JmHnHsHuhÙPhå
mHnHsHuhÙPht 5mHnHsHuhÙPht mHnHsHuhÙPh|t mHnHsHuhÙPhbU6mHnHsHuhÙPhbUmHnHsHuhÙPhbU5mHnHsHu0 2
 2
°2
î2
H3
¢3
¤3
¬3
®3
ø3
4
¢4
5
R5
ü5
L6
N6
¦6
 7
 7
Ò7
Ô7
 8
 8
Ì8
Î8
æ9
è9
®:
°:
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP°:
ø;
ú;
@<
B<
 <
 <
"=
$=
 =
 =
À=
Â=
æ=
è=
?
?
Ü?
Þ?
¾A
ÀA
8B
:B
lB
nB
¢B
¤B
¬B
®B
îB
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPîB
`C
bC
jC
lC
 C
öC
0D
`D
bD
¢D
ðD
 E
ÄE
þE
F
 F
ÊF
*G
VG
 G
2H
ÊH
ÌH
@I
BI
 I
 I
ÄI
8J
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP F
ÊF
ÞF
*G
4G
VG
dG
 G
 G
2H
FH
BI
 I
 I
8J
BJ
~J
 J
K
K
hK
|K
<M
PM
¶M
ÂM
ÞM
òM
JN
VN
¼N
ÈN
TP
hP
FQ
PQ
 Q
 Q
ÞQ
êQ
LR
`R
°R
ºR
6S
JS
 S
 S
\U
pU
²U
¼U
ÀU
ÒU
ðU
V
 V
 V
 V
 V
ñáñáñáñáñáñÓÃÓÃÓÃÓÃÓÃÓÃÓÃÓÃÓÃÓÃÓÃÓÃÓÃÓÃÓÃÓÃÓÃÓÃÓÃÓÃÓ³ÓÃÓ¥ñ¥hÙPhïy mHnHsHuhÙPhï+e6mHnHsHuhÙPhï+e
J5mHnHsHuhÙPh
JmHnHsHu;8J
~J
K
hK
¤L
¦L
ÚL
:M
<M
¶M
ÞM
JN
¼N
TP
FQ
 Q
ÞQ
LR
°R
6S
 S
òS
ôS
PT
¤T
ÐT

U
U
, U
<U
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP<U
ZU
\U
°U
²U
ØU
îU
ðU
 V
"V
 V
 V
ÀV
ÂV
&W
(W
\W
°W
²W
X
X
vX
xX
4Y
6Y
>Y
@Y
`Y
°Y
Z
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP V
 V
 V
¨V
ÂV
ÖV
(W
2W
6W
VW
xX
 X
^[
r[
¦[
´[
ô[
\
æ\
ú\
¼]
Æ]
Ê]
Ø]
4^
H^
 ^
 ^
æ^
ú^
,_
:_
 _
Ða
äa
lb
¦b
c
Tc
"d
0d
fd
rd
zd
Æd
Ôd
 e
 e
¦e
îe
Ff
bf
pf
 f
¬f
´f
.g
hg
 g
Ôg
ðâÒâðâðâÒâðâðâðâðâðâðâÒâðâðâðâðâÄ¶Ä¶Ä¶Ä¦Ä ¦Ä¦Ä ¦Ä¶Ä¦Ä ¦Ä¶Ä¶hÙPhÙz±5mHnHsHuhÙPh`5mHnHsHuhÙPhÙz±m
,Z
.Z
xZ
ÆZ
2[
\[
^[
¤[
¦[
¾[
À[
ò[
ô[
 \
 \
ä\
æ\
º]
¼]
2^
4^
 ^
 ^
ä^
æ^
*_
,_
 _
 _
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP _
Æ_
P`
ø`
ú`
Za
\a
Îa
Ða
èa
êa
\c
^c
²c
´c
 d
"d
dd
fd
Äd
Æd
 e
 e
`f
bf
 f
 f
ög
øg
>h
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPÔg
úg
:h
@h
Lh
Âh
i
Üi
j
 j
`j
"k
bk
îl
(m
Lm
Nm
 m
 m
Òm
äm
n
*n
 n
 n
Ön
ân
Do
Vo
ào
ðo
ôo
p
Zp
lp
 p
®p
Òq
äq
hs
zs
Ðx
âx

z
z
z
Þ |
ì|
ñãñÓñãñãñãñãñãñÅ·§·§·§·§·§·§·§· ·§·§·§·§·§·ã· yhÙPhÊô5mHnHsHuhÙPhÊômHnHsHuhÙPh 7¾6mHnHsHuhÙPh 7¾
@h
i
 i
(i
*i
Zi
zj
k
 k
ðk
vl
Èl
îl
Nm
 m
 m
Ðm
Òm
n
n
 n
 n
Ôn
Ön
Bo
Do
 o
 o
Þo
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPÞo
ào
p
Xp
Zp
 p
 p
èp
êp
q
Ðq
Òq
´r
¶r
fs
hs
®w
°w
@x
Bx
Îx
Ðx
2y
4y
 y
z
z
z
z
: z
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP:z
´z
{
 {
 {
2|
4|
X|
 |
 |
Ü|
Þ|
F}
H}
ø}
ú}
0~
2~
h~
j~
 ~
Ä~
Æ~
^
`
¢
¤
È
P
R
ú úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPì|
H}
T}
ú}
~
2~
@~
j~
|~
 ~
 ~
Æ~
Ò~
`
t
¤
È
¨
Ê
B
V


T
`
¶
Ê
V
X
d
x
<
b
~

¼
â
ú

0
R
V
l

¬
´
ô
ü
F
¼
ñ áñáñáñáñÑñáñáñáñáñáñáñáñáñõ¥µ¥µ¥µ¥µ¥µ¥µ µ¥µ µ µhÙPhU6HmHnHsHuhÙPhÕMÓ6mHnHsHuhÙPhÕMÓ5mHnHsHuhÙP
¦
¨
Ê
ð
ò
@
B


R
T
´
¶
N
P
X

@
b
d
<
b
~
¼
â
ú
0
r

ú úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP
t
v
~

r
º
¼



 




à
â

¾
à
*
T
¼
¾
ò
ô
\
¦
¨
ú úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP¼
Ü
â
æ

 
Â

T
â


¾
È
Ì
Ú
à

*
T
¾
Ì
ð
ò
ô
\
j
¨
¶
î

ö
þ


8
<
ð àÒÂÒ´Ò´ÒðàÒàÒÂÒ´ÒàÒ´Ò¦´ xj h ÙPh1DmHnHsHuhÙPhë
26mHnHsHuhÙPhë
25mHnHsHuhÙPhë
2mHnHsHuhÙPhÊômHnHsHuhÙPhU6HmHnHsHuhÙPhÕMÓ6mHnHsHuhÙPhÕMÓmHnHsHuhÙPhÕMÓ5mHnHsHuhÙPhU6H5 mHnHsHu$¨
ì
î



B
D


Ú
Ü
ô
ö
:
<



\
^


À
Â
Ê
Ì
ò

À
ú úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP<
H
P
f

D
^
h
l
z

¤
¬
Ì
î

"
À
Î

D

ª
´
Ú

<
F


º
ô




¬

¸
Ö
à
ä
ð àÒÄÒÄàÄ´ÄðàÄÒÄÒÄÒÄÒÄðà¦ÄðàÄÒÄÒÄ Ò z z z hÙPhcem5mHnHsHuhÙPhcemmHnHsHuhÙPhÊômHnHsHuhÙPh1DmHnHsHuh
26mHnHsHuhÙPhë
2mHnHsHuhÙPhèGmHnHsHuhÙPhë
25mHnHsHuhÙPhèG5 mHnHsHu)À
ô


´
Ü
Þ


F


>


¬
"
$


¸
Ö
ú
<

Ð
Ò

ò
ô
ú úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPä
ô
<
H



È
ô
 
 
  
Ô 
L¡
 ¡
¢
t¢
º¢
ô¢
f£
 £
¤
L¤
 ¤
 ¤
¤¤
°¤
̤
Ф
Ö¤
î¤
ø¤
¥
¥
¥
<¦
J¦
x¦
¶¦
&§
0§
4§
@§
J§
 §
 §
 §
Ò§
Ö§
Þ§
¨
¨

¨
¨
ð âÒâÒâÄâ´ÒâÄâÄâÄâÄâÄâÄâÒâðâ´ÒÄâÒâðâÄâÄâÒâðâÄâÒâ´Ò⦠hÙPhqnVmHnHsHuhÙPhqnV5mHnHsHuhÙPhèGmHnHsHuh
 
 ¤
 ¤
̤
ø¤
¥
F¥
H¥
P¥
R¥
 ¥
Ä¥
þ¥
<¦
x¦
Φ
$§
&§
F§
 §
Ò§
¨
:¨
 ¨
©
r©
Ø©
Ú©
dª
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP¨
4¨
 ¨
 ¨
©

©
r ©
 ©
ت
«
¬
0¬
À¬
ά
6­
J­
®
 ®
 ®
¨®
è®
ò®
ö®
¯
V¯
d¯
"°
,°
â°
ö°
è±
ü±
,²
@²
 ²
ú²
(³
L³
^³
ö³
h´
 µ
¦µ
äµ
øµ
·
&·
N·
Z·
 ·
¨·
Ò·
æ·
 ¼
®¼
Ľ
ν
Ò½
à½
&À
ðâÒâÒâÒâÒâÒâÒâÒâÒâÒâÒâðâÒâÒâÒâÒâÒâÄâÄâÄⶦ¶¦¶¦¶¦¶¦¶¦¶¦¶¦¶ ¶hÙPh1D6mHnHsHuhÙPh1D5mHnHsHuhÙPh1DmH
 ª
Öª
ت
«
2«
4«
~«
¬
¬
¾¬
À¬
4­
6­
®
®
 ®
 ®
æ®
è®

¯
T ¯
V¯
 °
"°
à°
â°
P±
R±
b±
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPb±
v±
±
æ±
è±
²
²
*²
,²
|µ
~µ
 µ
 µ
ε
е
âµ
äµ
·
·
L·
N·
 ·
 ·
з
Ò·
þ¹
º
º

º
< º
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP<º
hº
Òº
D»
 »
®»
°»
 ¼
 ¼
Ô¼
Ö¼
½
Ľ
æ½
.¾
0¾
ô¾
À
 À
.À
0À
lÀ
¶À
Á
4Á
6Á
¶Ã
¸Ã
ÀÃ
ÂÃ
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP&À
,À
.À
TÇ
\Ç
`Ç
nÇ
ØÌ
ìÌ
²Í
ÆÍ
ÊÍ
èÍ
(Î
8Î
TÎ
jÎ
ªÏ
ÌÏ
ÞÏ
úÏ
:Ð
LÐ
 Ð
þÐ
8Ñ
ZÑ
nÑ
rÑ
 Ñ
FÒ
nÒ
rÒ
ÜÒ
Ó
4Ó
¤Ó
ÞÓ
JÔ
`Ô
 Ô
ØÔ
rÕ
 Õ
®Õ
Ö
HÖ
ÂÖ
þÖ
×
×
¨×
¾×
Þ×
ñãñÓñÃñÓñ³¥ ¥³¥³¥³ ¥ ¥ ¥ ¥³¥ ¥ ¥ ¥³¥ ¥³ ¥ ¥³¥ ¥ ¥ ¥³¥hÙPh ODmHnHsHuhÙPhÇ 6 mHnHsHuhÙPhÇ mHnHsHuhÙ
îÃ
:Ä
~Ä
 Ä
6Å
8Å
ÌÅ
ÎÅ
<Æ
>Æ
êÆ
RÇ
TÇ
tÇ
 Ç
 Ç
àÇ
nÈ
¶È
HÉ
JÉ
RÉ
TÉ
 É
®É
üÉ
²Ê
Ë
®Ë
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP®Ë
DÌ
ÖÌ
ØÌ
 Í
 Í
°Í
²Í
îÍ
&Î
(Î
RÎ
TÎ
ºÎ
¼Î
RÏ
¨Ï
ªÏ
ÌÏ
XÑ
ZÑ
¤Ñ
Ò
Ò
Ò
 Ò
FÒ
rÒ
èÒ
êÒ
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPêÒ
òÒ
ôÒ
Ó
Ó
ìÓ
îÓ
0Ô
HÔ
JÔ
vÕ
xÕ
 Õ
 Õ
v×
x×
¦×
¨×
Ü×
Þ×
4Ø
DÙ
FÙ
XÙ
rÙ
 Û
 Û
 Û
¢Û
ÀÛ
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPÞ×
æ×
ê×

Ø
* Ø
.Ø
2Ø
4Ø
à
* à
Há
`á
dá
zá
 á
°á
ºá
þá
â
&â
*â
6â
<â
|â
 â
Æâ
äâ
ôâ
øâ
,ã
rã
 ã
 ã
¤ã
Äã
Øã
Hä
 ä
Þä
úä
på
ºå
ðâÒ´⦠x j x j j x x j xj hÙPh9NGmHnHsHuhÙPh-{86mHnHsHuhÙPh-{85mHnHsHuhÙPh-{8mHnH
Ü
òÜ
 Ý
 Ý
 Ý
 Ý
°Ý
êÞ
Hß
 ß
à
à
Fá
Há
 á
 á
 á
â
â
<â
ââ
äâ
2ã
pã
rã
ªã
Âã
Äã
ç
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPºå
öå
úå
$æ
ræ
¾
ç
ç
(ç
,ç
:ç
Øç
ðç
Üè
ðè
ªê
ºê
¾ê
Þê
òë
ì
ì
,ì
xì
 ì
òì
í
í
:í
\í
ní
 î
¢î
êñ
ìñ
îñ
æõ
üõ
 ö
 ö
Ä÷
Ú÷
ø÷

ø
â ø
øø
@ú
ñáÑÃñÃñ³¥ ¥³¥³¥³¥ ¥³¥ ¥³¥³¥ ¥³¥³¥ñ¥ w w w w w h ÙPhí+Ù5mHnHsHuhÙPhí+ÙmHnHsHuhÙPhÂLÍ6mHnHsHuhÙPhÂL
ç
@ç
Öç
Øç
"è
$è
`è
Úè
Üè
¨ê
ªê
äê
ªë
‘
ðë
òë
2ì
vì
xì
ðì
òì
@í
Zí
\í
Ðí
Òí
î
Zî
 î
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP î
 î
Vï
Xï
Òï
Ôï
Üï
Þï
öï
 ð
¾ð
ñ
¢ñ
¤ñ
–
®ñ
ìñ
îñ
fò
 õ
æõ
èõ
Hö
Jö
 ö
 ö
Ä÷
ø÷
âø
@ú
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP@ú
Tú
Xú
~ú
úú
û
òü
ý
<ý
Rý
ÿ
,ÿ
R
h 
¤ 
¸ 
 
6 
x 
 
 
¬ 
® 
º 
ò 


4 
X 
l 
, 
B 
 
 
 
ê 

à
ö
R
d
h
´
n
ì

 
ðâÒâðâðâðâðâðâðâðâðâðâÒâðâðâðâðâÄ´¦´¦´¦´¦ ¦ x h ÙPhwd 5mHnHsHuhÙPhwd mHnHsHuhÙPhÕF 6 mHnHsHuhÙPhÕF
 ú
úú
òü
<ý
 ý
 ý
(þ
\þ
ÿ
ÿ
R
¤ 
 
x 
 
À 
ò 

X 
, 
 
ê 
~

®
Þ
à
P
R
ú úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPR
º
n
À
ð
ò
ú
ü
2

À
ê
ì
&
(
0
2
n
¦
¼
ð 
:
Þ
à
\ 
^ 
f 
h 
 
° 
ú úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP°

â
2 
 
ö 
Ä 
0 
 
4 
6 
 
 
& 
( 




Î
Ð 




j
l 
f 
h 
 
¨ 
ª 
è 
ê 
ú úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP 
6
D 
 
 
( 
8 


 
Ð 
à 


 
l 
| 
h 
z 
~ 
¼ 
ª 
º 
ê 
þ 
8 
H 
N 
b 
ö 

$
4
F
 
¢
¤
¦
º
ü!

"
Ö "
æ"
$&
b&
²&
Â&
Æ&
Ö&
ü&
²(
ð(

)
R )
p)
|)
 )
ñáñáñáñáñáñáñáñáñÑñáñáñáñáñáñáñÑñõ¥µ¥µ¥µ¥µ¥ µ µ µ¥µ¥µhÙPhA7mHnHsHuhÙPhüZ.5mHnHsHuhÙPhüZ.mHnHsH
6
8 
L 
N 
 
 
ô 
v 
ô 
ö 
Ì 
Î 
"
$
¤
¦
ú!
ü!
|"
~"
Ô"
Ö"
*$
,$
H$
ª$
ú$
d%
Ä%
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPÄ%
"&
$&
b&
°&
²&
X'
Z'
 '
*(
)

)
R )
n)
p)
°)
Ì)
Î)
*
Ô*
Ö*

+
+
+
l +
Ê+
Ì+
ø+
ú+
B,
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP )
ª)
Î)
*
$*
Ö*
â*
æ*
+
+
l+
Ì+
Ú+
ú+
B,
Î,
Ð,
8.
D.
H.
V.
R/
x/
"2
H2
È4
ò4
¼8
¾8
ä8
è8
9
L;
v;
¬=
ðâÒÄâÒâðâÒâÒâÒⶨ ¨ ¨ ¨ ¨ ¨zjzZzjzhÙPh(5o6mHnHsHuhÙPh(5o5mHnHsHuhÙPh(5omHnHsHuhÙPh×
_6mHnHsHuhÙPh×
_5mHnHsHuhÙPh×
_mHnHsHuhÙPhLMðmHnHsHuhÙPhA7mHnHsHuhÙPhüZ.5mHnHsHuhÙPhüZ.mHnHsHuhÙPhüZ.6mHnHsHu"B,
 ,
 ,
Ð,
Ò,
6.
8.
P/
R/
x/
ê/
ì/
ô/
ö/
0
 0
Æ0
n1
p1
x1
z1
¢1
 2
"2
H2
Ú3
Ü3
ä3
æ3
Æ4
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPÆ4
È4
ò4
î5
ð5
ø5
ú5
6
b8
d8
º8
¼8
¾8
9
J:
R:
T:
Ê:
J;
L;
v;
"=
$=
Ø>
Ú>
?
ÂA
ÄA
ÌA
ÎA
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP¬=
>
v>
´>
Ú>
ú>
?
 ?
ò?
"@
\@
ø@
A
nA
®A
TB
tB
~B
 B
êB
0C
®C
èC
D
VD
rD
 D
þD
E
(E
pE
°E
ÀE
àE
F
<F
FF
pF
¬F
²F
´F
¶F
0G
ZG
zH
¤H
ÎI
øI
K
8K
 L
ºL
ÎO
ÜO
üR
þR
ñãñãÓÃãñãñãñãñãÓÃñãñãñãñãñãÓÃãñãñãÓÃñãµãµ§ § § § § § §µhÙPh&8¥5mHnHsHuhÙPh&8¥mHnHsHuhÙPh >ùmHnH
B
RB
TB
~B

D
D
D
D
h D
ÎD
üD
þD
(E
¾E
ÀE
F
F
FF
¤F
¦F
´F
¶F
.G
0G
ZG
òG
ôG
xH
zH
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPzH
¤H
fI
hI
ÌI
ÎI
øI
 J
 J

K
K
8 K
`L
bL
 L
 L
ºL
 M
 M
ÊM
N
PN
 N
O
HO
ÌO
ÎO
²P
´P
 Q
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP Q
 Q
 Q
²R
´R
¶R
þR
 S
 S
¶S
¸S
BT
DT
 T
 T
öU
øU
8V
:V
jW
lW
¢W
¤W
4X
6X
ÖX
ØX
¨Z
ªZ
0[
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP0[
V[
X[
R]
T]
|]
ð]
ò]
¦^
&`
 `
Ø`
 b
pc
 c
Nd
xd
¸d
be
xf
ªf
pg
¸g
h
Vh
xh
äh
i
¤i
Ìi
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙPþR
ò]
þ]
¦^
º^
&`
4`
Ø`
ì`
da
 a
b
Jb
fb
 b
 b
¨b
¸b
c
Tc
nc
pc
 c
 c
 c
Nd
`d
dd
rd
¸d
Äd
be
ve
xf
 f
ªf
¾f
pg
|g
¸g
Ìg
h
&h
*h
Ph
xh
 h
äh
ðh
i
"i
¤i
°i
Ìi
ài
k
$k
(k
6k
^k
ñáñáñáñáñÓñÓñÓñáÓñÓñŵ§µ§µ§ §µ§µ§µ§µ§µ§µ§µ§ §µ§µ§µ§µ§µ§µ§ §hÙPh¤6mHnHsHuhÙPh¤mHnHsHuhÙPh¤5mHnHs
k
^k
hl
¦l
ül
 m
n
Èn
(o
Dp
jp
²p
Ns
Ps
xs
Ès
 t
"t

x
Z x
Èx
Êx
{

{
h {
â{
P|
R|
j|
úúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúúgdÙP^k
rk
hl
tl
¦l
ºl
ül
m
 m
°m
n
n
Èn
Ün
(o
4o
Dp
Xp
jp
vp
²p
Æp
"t
0t

x

x
Ê x
Öx


ðâðâðâðâðâðâðâðâðâðâðâðâÔƶÆâhÙPh'*5mHnHsHuhÙPh'*mHnHsHuhÙPhp7wmHnHsHuhÙPh¤mHnHsHuhÙPh¤5mHnHsHuj|
ø|
l}
n}
à}
F
H
¶
ô



ú úúúúúúúúúúgdÙP
91 h0:pÙP°à= °Ð/!° "° # $ %°°Ð°Ð
P
 Ð< 01 h0:pÙP°à= °Ð/!° "° # $ %°°Ð°Ð
P
 Ð< 01 h0:pÙP°à= °Ð/!° "° # $ %°°Ð°Ð
P
 Ð^
2 ÀÐàð 0@P`p  ÀÐàð2(Øè 0@P`p  ÀÐàð 0@P`p  ÀÐàð 0@P`p  ÀÐàð 0@P`p  ÀÐàð 0@P`p  ÀÐàð 0@P`p  8XVø~_HmH
NormalCJ_HaJmH sH tH DA òÿ¡D
Default Paragraph FontRióÿ³R

Table Normalö4Ö
l 4Öaö
(k ôÿÁ( No List
T `ñÿòT
d&Ê
No Spacing$CJOJQJ^J_HaJmH sH tH PK!éÞ¿ÿ[Content_Types].xml¬ ËNÃ0E÷Hü å-J ²@%é Ç
ð
 _Ïg -æ¿; ìÛÖYl¼Ý ² |6^ÌNÁÿ`õ?èÓÌ [ ÿÿP!K ¥Ö§çÀ6
_rels/.rels ÏjÃ0
 ï ½ Ñ}QÒÃ%v/¥ C/£}á( h"ÛëÛOÇ
»¤ï÷©=þ® ùá ç  ªÃâC?Ëháv=¿ É ¤§%[xp £{Ûµ_¼PÑ£<Í1¥H¶0  ÙO¼R®BdÑÉÒJEÛ4b$ § q_× à6LÓõR×7`® ¨Éÿ³
ÌM
à @á}¡w Ù7c»(Eb²Ë®»öC A Ç Ò Û×åã 7ÎßÕ K
Y,
eÍ. ·ð|,§¨ÚHÅ,láÇæéxÉ´ ß IÈsQ}#Õ ­µÝ Öµ+Õ!ï,Ý^¹$j= GWèÓ÷)âEë+&
8ýÿÿPK!0ÝC)¨¤theme/theme/theme1.xmlìYOoÛ6¿Øw toc'v u ر -MÄn i ØP¢@ÒI}Úã úa Øm a[ Ø¥û4Ù:lЯ°
!)OÚ^ýrÍC$ñy@ °íÝö/­yH*  ñ ´½) Þµ ÷ß» ×UDb `}"×qÛ J× ¤ÃX^æ)I`nÌE ¼ p)øèÆli¹V[] 1M< àÈÞ ©OÐP
ÈâWçðý+­Õ 7  Ñä`­ÚïgÔ
È ³íJøÀ×j| h(¢K³óD- µßã¢
dXÑ©iJÆØ (îâx$(Ö
ð:Á¥;ä˹!Í
I_ÐTµ½S
1£÷êù÷¯ ?EÇ ? øéøáÃã ?ZBΪm åU/¿ýìÏÇ£? ~óòÑÕxYÆÿúÃ'¿üüy5Òg&Î / üöìÉ ¯>ýý»GðM Geø ÆD¢ äíó3Vq%'#
x}rÏx ¢ w¢ØîrÎ:\TZaGó* y8IÂjæbRÆíc|XÅ» Ç ¿½I
u3KGñnD1÷NIBÒsü
íîRêØu ú K>Vè.EL+M2¤#' f ¶i
~ Vé
þvl³{ u8«Òz º HÈ
Ì* æ ñ: (W â
~«¨JÈÁTøe\O*ðtHG½ HYµæ }KNßÁP±*ݾ˦±  TѼ 9/#·øA7ÂqZ Ð$*c? ¢íqUßån èwðNºû% »O¯·iè 4
=3¾¼N¸¿ )bJ
u§VÇ4ù»ÂÍ(TnËáâ
7 Ê_?® ûm-Ù °{UåÌö B½w²<w¹èÛ_ ·ð$Ù# ó [Ô»âü®8{ÿùâ¼( /¾$Ϫ0hÝ ØFÛ´Ýñ®{L¨)#7¤i¼%ì=Aõ:sâ$Å), àQg20
\}DU4 p
M{ÝÓDB %J¹ ⮤­ñÐø+{ÔlêC ­«]Øá= 5
2FªÐhsF+ ÀY ­\É n¯Ã¬® :3·ºÍE [¡²6±9 É
Õ`°°&45Z!°ò* ù5k8ì`Fmwë£Ü-Æ
é"á d>ÒzÏû¨n ÇÊ "Z
úàx ÕJÜZ ìp; Êì
ØåÞ{/å<óP; ,)''KÐQÛk5 òqÚöÆpN Ç8¯KÝGbÂe ¯
ûS ÙdùÌ ­\17 êpõaí>§°S R!Õ
3 K 4'+ÿrÌzQ
TT£³I±²Áð¯Ivt]KÆc⫲³K#Úvö5+¥|¢ D Á± ØÇà~ª O@%\w  _ànN[ÛL¹Å9Kºò ÁÙqÌÒgåV§h Én
R! y+ ºUÊn ;¿*&å/H rÿÏTÑû Ü>¬Ú>\
t¦´=.TÄ¡
¥õû S; Zà~¦!¨à ÚüäPÿ·9gi ´ C¤Ú§!ö# Bö , è; X=Û»,I 2UW¦Vì9$l¨kàªÞÛ=A¨ j  ; î{ A£P79å|s*Y
uÈ÷¡¶"øx¡ AØ@T_² ÒÒ  q² 6 4)kÚ¬uÒVË7ë
ît
¾' ­%; ¿Ïiì¢9sÙ9¹x ÆÎ,ìØÚ -45xöd ÂÐ8?ÈÇ Ïdå/Y|t½ß
&LILð J`è¡ & ù-G³tã/ÿÿPK!
Ñ ¶'theme/theme/_rels/themeManager.xml.rels M
Â0 ÷ wooÓº &Ý Ð­Ô ä5
6?$Qìí
®,. a¾ i» Éc2Þ1hª:é q Ám¸ì @RN Ù;d°` o7íg K(M&$R(.1 r'J Ð Tù ®8£ Vä"£¦AÈ»ÐH÷u} ñ |Å$½b{Õ P
0_rels/.relsPK!-ky   t heme/theme/themeManager.xmlPK!-0ÝC)¨¤Ötheme/theme/theme1.xmlPK!-
Ñ ¶'² theme/theme/_rels/themeManager.xml.relsPK]­
<?xml version="1.0" encoding="UTF-8" standalone="yes"?>
<a:clrMap xmlns:a="http://schemas.openxmlformats.org/drawingml/2006/main" bg1="l
t1" tx1="dk1" bg2="lt2" tx2="dk2" accent1="accent1" accent2="accent2" accent3="a
ccent3" accent4="accent4" accent5="accent5" accent6="accent6" hlink="hlink" folH
link="folHlink"/>þ !2í@
ÿÿÿÿ;@
ÿÿÿÿy@
ÿÿÿÿÒ°6 P j s ¬ , ªòÃà÷¸þ°
`!H2Â?ÞOÊjÒ|h  ¢ º ÈBÓÝÄæDó * ,'h=FN®\ wt $ `­^·ÈÂ ÑdëöÂûd:Ø-:ROdzmÐ B 6 ü µPËúãRÿh®,"R<ÜC Và_¸
- Þ 8  @ 2 F ô O Þ V 
b ~ n L| Þ n ê ò J¢ J © p¶ ½ X Ç ôÕ ìÝ ´ è $ò Æ÷ Æþ Ê(' =0"FPbÒVd¼øvÂ"µ Ã>ÌvfÚç ÷8 
 ª* n6 À P Ô X x h äu " º x T ¢ ¬¬
Tè `
r 
t *
 F
 V
Ôg
ì|
¼
<
ä
¨
&À
Þ×
ºå
@ú
 
 )
¬=
þR
^k

{           £¥§ª¬®°³¶¸»¾ÁÄÆÇÉËÍÐÓ×ÚÝáãæéëìïóôöøüþ
"%')+-02568:<=?BEGÁÄÇËÎÏÑÓÕÖÙÛÜÞàâäæéëìïðòôöøúüÿ  
 %')+.148:=ACFILNPRUWZ]afimpswz|~         è 
 ¾  (¦1P9PDÊM¤Y¢_@fìmr
{Ò  p  b¬¤´&¼ÚËjÕøÝ~æÈô&ú 
0: +6:BJÚQ²Zhcøt h ^ T  §&³DÂ~ǨÎrÞÒî0÷ :
  $ +6:<ÎEpJPRbX(`ôfrr<{ü |  ¥ B³hÅ ÍÛLâdér÷ t
tbH&Ø-È>2L¢Uª`fjxst}² ® P Ò ¨ ´Þ¿üɸÔlâîÊúd hð  ,T9¬ANôY´a~jÐpþ|ø ¼ ¢ Ø ¤ © ³¦½ ÅÊÍTØzãxít
Ú  &  # Ò- x5 p = ØH ðO D U X [ 
fd  i jr Lx ^ è | Ì ¬ ¥  « ¶ Â
Ô
 
B
¾ !
Â(
 2
°:
îB
8J
<U
Z
 _
>h
Þo
:z
R

¨
À
ô
d ª
b±
<º
ÂÃ
®Ë
êÒ
ÀÛ
ç
 î
@ú
R
°
ê 
Ä %
B,
Æ4
ÎA
zH
 Q
0[
Ìi
j|

|}~                        ¡¢¤¦¨©«­¯±²´µ·¹º¼½¿ÀÂÃÅÈÊÌÎÏÑÒÔÕÖØÙÛÜÞßàâäåçèêíîðñòõ÷ùúûýÿ  


 !#$&(*,./13479;>@ACDFHIÂÃÅÆÈÉÊÌÍÐÒÔ×ØÚÝßáãåçèêíîñóõ÷ùûýþ


!"#$&(*,-/0235679;<>?@BDEGHJKMOQSTVXY[\^_`bcdeghjklnoqrtuvxy{}                       ð8ð@ñÿÿÿ
ðB
ðS
ð¿Ëÿ ?ð 
& (,-3478;<@AJNUV`gnqvw|}      ¦­´·ÀÁÉÎÕÛåæëïôõ÷ø!ÿ*,.16:ABDELMU\fgijvw         § ¬­±´ÀÁÉÌÒÛàáèé
 $%-.34>AHIRSWZciqrv          £ª«­®³·¼ÀÄÅÍÖà !+,3ailuv        ©ª´ºÀÁÉËÑÒÖØãäêðö÷ 
 !*+/068=AGKPQUV[`fluvz}       ¢¦§¬±´¹ÃÊÑÒÖÛßâèéïÿ 
245;=CDFGIJORWX[\b           ¥ÇÌÍÓÔØÙßâçÿ#&+,/06UYZ`dinu}       ¡¦¨°³¸¼ÄÅÍÎÓÔÛâäåéêñóú  
        $ + / 2 6 = > B G K L P Q V Z a b f n q r v w }          ¢ ¨ ® ¯ µ ¸ ½ ¾ Á
 
   ! ' ) - . 3 4 6
7 < = ? @ F G Q S V 
W ` d f g n o r { } 
~            §








%
,
.
1
2
5
6
<
>
M
U
d
e
i
k
n
x











£
¤
ª
«
±
³
·
¸
¼
½
Â
Ã
É
Í
Ô
Õ
Ú
Û
Ý
Þ
å
ç
ð
ñ
÷
ø
ú
û








$
%
*
-
2
3
7
8
=
B
I
T
Z
\
c
h
n
o
s
t







¡
¨
­
±
²
·
º
¿
À
Ä
Å
Ê
Ò
Ô
Õ
×
Ø
Ü
â
ä
è
ì
ñ
õ
ö
ø
ù
ý
þ








!
#
,
2
5
6
;
<
C
L
P
Q
W
X
[
\
b
c
h
i
k
l
r
t
v
z
~








§
¯
²
¶
¸
¿
Ë
Ò
Ó
Û
Ü
å
ê
ï
ó
þ
ÿ
 











&
.
4
5
=
>
@
A
F
K
O
S
X
Y
b
d
m
q
w
y








¢
£
ª
¬
¶
·
Á
Å
Ð
Ñ
Ø
à
â
ç
ï
ð
ò
  
'+.56<GKMQRUV\]ceghnry       ¤¦¯¹»¼ÂÆÊËÎÏÓ×ÛÝâãæçéêñø

%*067ABFGLMUZ^_dehu{|        ¦§©¯±²»¼ÁÆËÍÓÔÙçñóûþ"$()+,129BFGKLSTW\`afgjsuvz{}      ·+¾+¿+Ã+È
º
ÐÑg<g<w@w@YsZswsxsLyMyÅyÆys~s~ô~ô~4í                                                        
º
ÐÑg<g<w@w@YsZswsxsLyMyÅyÆys~s~ô~ô~ææIæIæmænæªæ«æ`çaç¶ç¶çäçåçèè è èªè«èÈèÈèðè1í4í; <
º
ÐÑg<g<w@w@YsZswsxsLyMyÅyÆys~s~ô~ô~9ìBì4í                                                    
ûN
 
T`
A7JküÏ:Ï-%y¤bU 8¢cMuæ
d: Z glü6s
hJÃXN(Ø] ïy 
#~w#8%
9%8@%;&IZ'zp'[T(¯*'*ß!+c,ý?-Q.î.Ü.üZ.és0ÖG1ë
2
44I4ª5ôI5vk5 6s6 B6Òa7
8\@8§y8-{8
<h'=Z>ö7> 8@Ch @C1D ODÖF 5FQZFèG G9NG)HU6Hj;H
JÖ7J:3K±3K MåM eO@SÀwS 1UªhUqnV-uVÂ V BWVX®'] )]×
_ )_`ë2`9aðc»Vcï+eTeühe )fþwf-lgd$iV7iS@i2j5hjmcem(5ouEoî(q(,q]q&kqsTs°cuëzu
w«wp7wpy pywAzÀ ~rM~Õ ¤ , ×V  g Æ
Ç H wd   ý 3 0@ * W 3e H :  G å
ÕF  K ^ T o y<  . "/ À K  ~ ÷  Ð b s* Ï E ½u ¯ p =} Ú % z* V Ä Q   äE ¾ M 4L &8¥§7 ¨RO¨°\© ªrªK]«<¬
¼9%¼ô½ 7¾<¾
+À@Àó@À KÀtuÀvbÁ YÃbRÆùWÇ!sÉd&Ê*;Êå\ÊQ+ÍÂLÍ 'ÎþgÒ>&ÓÕMÓ?gÓj ÔF6ÔCJÔq!Õ@XÕ Ø ø8ØInØ#uØí+ÙÌ"
úô/ûØ~û­ üI_üNeüæýå#ýÒ5ý4MýTýÞþ­lþaÿ2í4íÿ@
 
 "$)./4568;>?FHNOQZ\_fhlmpsxz|}              ¡¥©«´¹¼¾ÀÅÈÎÓÕÙÜÝÞßàâæçèêîó÷ûýþÿ !&'(+.189<>@DFGO
ppppp p&p*p.p0p8p<pDpHpJpRpZp^pppzp p  p  p  p  p ¤p®p²pºpÀpÂpÄpÆpÈpÌpÔpÖpØpÜpäpîpöpþpppp
pppp$p&p,p6p8p@pFpHpJpTpVpXp^pdpjpxpzp p p p p p p¦p®p°p´p¼pÄpÈpÜpâpäpìpîpðpúpüppppp,p.p2p8p:
pp0p6p>p@pBpDpNpVpXp\p`pbpfphplpnppptpxp~p p p p p p p p¤p®p´p¼pÀpÐpÔpÚpÜpàpêpìpîp ÿÿ Unknown
ÿ*àCxÀ ÿArial7. ÿáÿ¬@  CalibriA ÿ àÿ$B C ambria Math"1
ðÐh , ä\2gÂà
<¼ö0« ð<¼ö0« ð ð ´´ 4®ê®3ê üð ý HP ðÿ?äÿÿÿ ÿÿÿ ÿÿÿ ÿÿÿ ÿÿÿ ÿÿÿ ÿÿÿ Û+Þ2!xx 
ÜÿÿaAceast novela este despre Baal HaSulam, unul dintre cei mai mari cabali_ti al tuturor 
timpurilor
blajan ovidiuNosmasþÿà òùOh«+'³Ù0Ð  (4 P@ ` l
 
 
¤°¸ÀÈéýdAceastÄ novela este despre Baal HaSulam, unul dintre cei mai mari cabaliÅ ti al tutu
idiuNormal
 N osmas
 194Microsoft Office Word@@ß®¨@töÏ Ð @*3!FЫ<¼ö0þÿÕÍÕ . + ,ù®0L
hp|   
 ¤¬´
¼
 ,éýð®ê



dAceastÄ novela este despre Baal HaSulam, unul dintre cei mai mari cabaliÅ ti al tuturor t
impurilor
 Title  



 !"#$%&'()*+,-./0123456789:;<=>?@ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ[\]^_`abcdefghijklmnopqrstuvwxyz{|



 !"#$%&'()*+,-./0123456789:;<=>?@ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ[\]^_`abcdefghijklmnopqrstuvwxyz{|



 !"#$%&'()*+,-./0123456789:;<=>?@ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ[\]^_`abcdefghijklmnopqrstuvwxyz{|



 !"#$%&'()*+,-./0123456789:;<=>?@ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ[\]^_`abcdefghijklmnopqrstuvwxyz{|



 !"#$%&'()*+,-./0123456789:;<=>?@ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ[\]^_`abcdefghijklmnopqrstuvwxyz{|



 !"#$%&'()*+,-./0123456789:;<=>?@ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ[\]^_`abcdefghijklmnopqrstuvwxyz{|



 !"#$%&'()*+,-./0123456789:;<=>?@ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ[\]^_`abcdefghijklmnopqrstuvwxyz{|
SummaryInformation(ÿÿÿÿÎDocumentSummaryInformation8ÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÖMsoDataStoreÿÿÿÿÿÿÿÿ°éÞR!FÐÀ¯
ÿÿÿÿÿÿÿÿÚPropertiesÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿUCompObjÿÿÿÿ
rÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿþÿÿÿ  þÿÿÿ
þÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿÿ
<?xml version="1.0" encoding="UTF-8" standalone="no"?>
<ds:datastoreItem ds:itemID="{D7B38B80-9488-4BEF-B436-9A89D53A503C}" xmlns:ds="h
ttp://schemas.openxmlformats.org/officeDocument/2006/customXml"><ds:schemaRefs><
ds:schemaRef ds:uri="http://schemas.openxmlformats.org/officeDocument/2006/bibli
ography"/></ds:schemaRefs></ds:datastoreItem>þÿ
ÿÿÿÿ ÀF Microsoft Word 97-2003 Document
MSWordDocWord.Document.8ô9²q