ANABAPTISTI fnsi Althusser s-a ffcut vinovat de exagerari gi de atitudini ostentative. Unele dintre ideile atribuite de el lui Marx, reflexe ale uitimelor mode in- telectuale franceze, sint straine gin- divii acestuia, dupa cum multe dintre ideile pe care le excludea, ca de pilda natura umand, se gisesc in mod evi- dent in ea. Tot aga, in pofida accentu- Ii pe care-I punea pe caracterul mate- rialist al teoriei marxiste, filozofia practiii elaborat& de el poarta nume- roase insemne ale unei metafizici speculative gi idealist. 3 Bibliografie ALTHUSSER, L., Citindw- pe Mars, tad. de A. siP. Apostol, Bucures, Edita politic, 1970, —~ gi E. Balibar, Reading Capital, Londra, New Left, 1970, — ANDERSON, P. Argues within English Maraism, Londra, News Lef/Verso, 1980. — (9) Gras, N., Althusser's Marxism: an assessment’, in Western Marxism: a Critical Reader, . ‘New Left Review, Londra, New LefVers0, 1977. — (0) GuucxsMann, A. A ventilo- aguist stractaralism, in Western Marxism: a Critical Reader. —" TwoMrs0x, E.P., The Poverty of Theory, Lonéra, Merlin, 1978, anabaptisti Protestanti radicali, a cebror migcare isi are originea in Elve- fia secolului al XVI-les. Denumirea inseamna literal ,rebotezatorii™ gi vvine de ta eredinta lor in botezul fa- cut a virsta adulta. Viziunea lor fun- damentalista ii ficea s& priveasc’ biserica drept 0 asociere voluntari, radical separati de guvemimintul civil. Anabaptistii au dobindit noto- rietate politica in 1534, cind au tuat conducerea orasului Minster, instan- rind aici, pentru scurti vreme, 0 teo- cerafie comunist ~ gindirea politied a Reformel DIM 30 Bibliografie Conn, N, The Pursuit of the Millenium, cap. 13, Londra, Paladin, 1970. anarhism Miezul anarhismului re- id in doctrina ca societatea poate gi trebuie si fie organizati fart autori tatea cocrcitiva a statului. Desi ten- dine anarhiste se pot recunoaste la ‘multi ginditori incepind din Antichi- tate, primul teoretician care a argu- mentat neechivoc in favoarea unei societii fir stata fost W. Godwin* int-o carte publicati in 1793; iar cel care primul s-a autointitulat anarhist f fost PJ. Proudhon*. Anathismul a ideologie a atins apogeu! influentei sale spre sfirgtul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, cind intr-un numar de fari occidentale au pirat misciri reyolutionare adepte ale acesiei ideologii. Ulterior impactal siu a slabit, desi numerosi indivizi continua si Se considere anachisti si sporadic incearea si patrunda pe scena politic& Ginditorii anarhigti nu formeazi un ‘grup omogen si uneori singura trési- tr ce-i leaga pare a fi recunoasterea ‘unui dusman comun — statul*. Cel mai mult se deosebese prin modul de a concepe functionarea economiei intro societate fara stat; din acest punet de vedere, anarhisti formeazi un spectra intins de la apérétori ai proprietatii private gi ai liberei con- ‘eurente pe pia pina Ia sustingtori ai proprietitii comune generalizate, ai muneii cooperatiste si ai repartitiei dupa nevoi. (> proprietate) Aceste deosebiri, pe care le vor detalia mai jos, reflectd divergente de vederi in ‘hestiuni de bez&, cum ar fi semifi- catinideilor de dreptate™ gt ibertate® 31 si posibilitatile naturii umane*. Toti anathisti sint ins de acord in privin- {a necesititii de a se abandona orice forma de autoritate* impusi, statul fiind intruchiparea ei cea mai pre nanté. Anarhisti nu obiecteazi neapi- rat Ia orice fel de autoritate: majori- tatea lor ar recunoaste autoritatea specialistilor — de pilda a oamenilor de stiinfa sau a medicilor — in do- meniile ce tin de competenta lor, iar multi ar recunoaste si autoritatea morala a deciziilor colective luate pe o cale cu adevarat democratici. Cri- ticile lor vizeaza doar autoritatea asu- mati de indivizi care nu au nici o in- dreptatire s4 0 revendice, autortatea ce trece dincolo de marginile «nor sfere de competent particulare, tin- Zind si-si subordoneze ansamblul existenfet umane, si, mai presus de toate, autoritatea care vrea sé impund norme prin constringere. Evident, autoritatea statului este culpabila in toate aceste privine; critica anarhistd se extinde isé si asupra altor forme de autoritate ierarhice — biserici, armate, intreprinderi conduse de pa- troni capitalists, mai aproape de noi in timp, birocratiile* impersonale. Toate aceste institutt sint demuntate ‘ei ¥si constring vietimele gi ci le ex- ploateaza storcindu-le bani gi servicii prin ameninjare si indoetrinare. Anachistii resping doua justificar ‘curente invocate in favoaréa statului 4 indeplineste functii sociale utile si & autoritatea sa este legitimata prin cconsimainintul* supusilor. in opinia Jor, multe dintre func statului nu sint nevesare decit in propriul folos: de pildt, ol se ocups de apérarea na- fionals, dar ceea ce face tn realitate ‘ste sii mpere propria suveranitate* ANARHISM in fata altor state. Alte functi, ca, de pilda, protectia persoanelor, ar fi in- deplinite in absenta statului, de catre particulari sau de catre comunitiile locale. Cit priveste ideea de consim- ‘imnt, anarhigti ntreaba cind anume se pretinde c& a fost dat gi ce se {ntimpla cu indivizii care in prezent Inceared sé gil retragl. Ei resping idea c& prin alegeri sar exprima cu adevirat acordul indivizilor de a fi guvernati gi le considera ea nefiind decit prlejuri in care populatia e pa- calitd si dea sprijin uneia sau alteia dintre componentele clasei domi- nante. Anarhisrmul preconizeaza o societate {in care libertatea personali si fie ma- imi, in care bunurile materiale si fie distribuite echitabil, tar obligatille comune si fie realizate prin bund {nlelegere. Dar in privinta modului de atingere a acestor obiective exist ‘mari deosebiri de opinie. fn cadrul ‘gindini anachiste se pot dstinge patra curente principale: individualismul®, ‘mutualismul*, colectivismul* si co- ‘munisrmal Individualism. Individualistit si ia ca punct de plecare individul suveran, Fiecare persoana are o sfera inviola- bit de actiune, in care nimeni alt- cineva nu trebuie s& se amestece, iar relatile sociale se formeaza in primal rind prin schimburi sicontracte. Nihi- listul german Max Stimer* este ade- sea considerat a fi initiatorul acestei scoli, dar egoismul intransigent al lui Stimer — individul, eredea el, trebuie stactioneze intotdeauna exact cum fi place, fir sa se sinchiseasca de Dum- nezeu, stat sau reguli morale — mu prea lisa loc pentru propuneri con- structive. Mai tipici pentru conceptiaindividualist au fost anachistit ame- rican din secolul al XIX-lea, Josiah Waren, Lysander Spooner si Ben- jamnin Tucker. ‘Warren preconiza un sistem de .co- mer} echitabil", in cadrul cara ficcare produeator, muncind de unai singur sau in asociere, ar face schimb de bu- nur pe baza timpului de mune ma- terializatin ele, folosind un sistem de bilete de munci. Pentru a demonstra ‘vabilitatea sistemului su, el infiin- fat asa-numitele ,,Time Stores" gi a fondat mai multe comunititi experi- mentale bazate pe proprietatea ini viduala si schimburi de mune intre indivizi ‘Tucker a dezvoltat mai amplu teoria individualismului intr-o serie de arti- cole adunate ulterior in volumul Jn- stead of a Book (1893). Principiul sau de baza era c& fiecare persoand tre- bbuie si se bucure de maximul de li- bertate compatibil cu o libertate egala pentru ceilalti, incluzind in particular dreptul nelimitat de @ dobindi bunuri side. dispune de ele pe pad. Tucker ataca toate monopoturile create de stat, fndeosebi monopolurile inind de pa mint gi de bai. fa absenta statului, sustinea el, fiecare persoana ar putea Sig exercite dreptul de 2-gi proteja libertatea, folosind la nevoie servici- ile unei asociatii de protect private. Spooner era ancorat mai ferm in tra- ditia dreptului natural* sia rimas ce- lebru mai ales pentru atacurile sale ve- hemente impotriva constitutiei SUA, atacuri in care dadea in vileag slat ciunile teoriei contractualiste a statu- lui (> contract social). Resuscitat recent, anarhismul indivi« dualist face parte tn prezent din mig- caren mai argh numitilibertarianism*, Dar in timp ce individualist de odini- ard credeau ci 0 Sotietate caracteri- zat prin libertate egela ar modifica radical capitalisme!* (Tucker, de pil di, se considera socialist), descenden- tillor de azi se autocaractetizeazl drept anatho-capitalist", sintagma ce atra- ge condamniri vehemente din partea anarhistlor de alte orient ‘Mutualismul, Despre mutualism s-2r pputea spune ci se plaseaza la juma- fatea distantei dintre versiunile in- dividualista gi colectivista ale anar- hismului, Termenul a fost adoptat de Proudhon si discipolii séi pentru sis- ‘emul lor economic, care in viziunea Jui Proudhon urma sé impace propri- ctatea si comunismal. Principiul su cra cf fiecare persoan poate s8 po- sede mijloace de productie (unelte, pimint etc.) fie individual, fie in co- lectiv, dar trebuie retribuitt numai pentru munca sa, eliminindu-se astfel profitul si renta si asigurindu-se ur inalt grad de egalitate. Schimbul urma si se realizeze printr-o forma morala de invoiali, in care fiecare dintre parti ar cere doar un echivalent a coea ce cea ofera. Acest proiect cuprindea ca parte integranta infiintarea unei binci de credit mutual, meniti s& acorde producitorilor imprumuturi cu do- binzi minime, atit cit sé acopere chel- tuielile de administrare ale bancii. In ciuda egecurilor practice ale experi- rmentelor lui Proudhon pe aceast lic nie, discipolii sii francezi au jucat un rol influent in primi ani ai Internajio- nalei I, inainte de a fi marginalizati de citte colectivisti Colectivismul, Colectivisraul a deve- nit curentul dominant fn miscarea narhist sub influent lui M, Bakunin’ Abandonfnd atitudinen binevoitoate a lui Proudhon fata de micul proprietar rural si de micul meserias, colectivis- tii preconizau un viitor in care mun- ca organizata va expropria capitalul si unde fiecare grup de muncitori va de- tine proprile mijloace de producti Repartitia veniturilor se va realiza prin decizie colectiva, dar se presupu- nea ci in general retributia va fi pro- portional cu munca depusé, cel putin in viitorul previzibil. Colectivistii se opunean comunismului tui Marx* 5 al discipolilor acestuia, considerindu-1 autoritar. Comunismul, deca dup’ care comu- ‘nismol putea fi impus doar de un stat autoritar a fost contestaté de urmitoa- rea generatie de anarhisti, indeosebi de Malatesta, Blisée Reclus si Kropot- kin*. Acestia sustinean c& solidarita- tea naturala dintre oameni va duce la stergerea oricdtor deosebiri legate de proprietate. Inr-o societate anarhist fiecare individ urma si se foloseasc’ dupa nevoi de resursele comune, ‘Munca produetiva urma sé fie orga- nizatt pe latura ofertei de cate aso- ciatil voluntare de Ineritor, iar pe cea a.cereri, de citre comune locale a ca- ror sarcina va consta in identificarea nevoilor populatici de pe teritoriul lor. ‘Comunele urmau sa se asocieze in ve- derea coordonirii unor proiecte cum ar fi sistemele rutiere si feroviare ce traversau hotarele dintre ele Anarhismul comunist se bazeazii pe o viziune despre natura umand diame- tal opusé egoismului lui Stimer gi al individualistilor. Et presupune ci oa- tmenii vor mune! fara stimolente ma- Aeriale i cf, tn absenta proprietStii private*, problema eriminalitstit se va diminua fn aga misurt, tnoft se va pputew fice fig in mod neem, fi legii*. Din aceste motive, multi in- clina Si priveasca anarhistmul comu- nist ca pe o forma de utopism*. Anar- hist de aceasta orientare ar spune, aparindu-se, c& nici o societate umana nu ar putea supravietui daca din capal locului oamenii n-ar fi intr-o masuri ‘nsemnata altruisti si dispusi si co- opereze, Incepind din anii 1880, majoritatea anathistilor au considerat comunismul rept cea mai inalta forma de organi zare socialé, Ei au atacat, pe ling’ autoritatea politica, si proprietatea privat ca pe 0 practic& inerent ex- ploatatoare. in acelasi timp erau con- stienti de necesitatea de a impica pro- Drietatea obsteasca cu atagamentul lor fundamental fafa de libertate, drept care susfineau c& sistermul comunist trebuie adoptat de bund voie, nu im- pus cu forta, iar mulfi au acceptat colectivismal ea pe un mod de ongani- zare tranzitoriu, viabil pind cind o2- menii se vor simti indeajuns de soli- dari pentn a renunfa la deosebirile tinind de proprietate. Individualisti, in schimb, se folosese de chestiunea liberi ca de o trambulind de pe care tac propunerile comuniste Anarkismul $i marxismul. Principal perceptie anarhist asupra viitorului soviet se aseamns indeaproape cu cea a lui Marx si a marxismului*, dar x toate acestea anachisti gi marxsti s-au rizboit indtntrul miseri socia~ liste ined de pe vremea cind Marx sia lanset stacul impottiva lui Proudhon in Mizeria filozofiel (1846), Aveast& rivalitate a ajuns la apogeu fn scurtul riistimp cit « flintat Internationale 1, cfd sustindtoril lui Marx sau luptat ‘eu Bekunin pentru controll acestetANARHISM organizatii, conflict ce a dus la destri- marea ei in (872, Obiectal nemijlocit al discordiei l-a consttut intrebarea daca drumul spre socialism (jar mai apoi spre comunism*) avea s& treacd prin desfiintareastatului, cum credeau anathistii, sau prin crearea unui stat al muneitorilor (> dictatura proleta- riatului), cum oredea Mars. Pentru anathist, orice organism politic, chiar si unul format exclusiv din proletari, ar avea caracieristicile universale ale statului i ar deveni inevitabil o nou sursé de privilegi gi de asuprire. Un stat socialist, ale cdrui puteri s-ar ex- tinde si asupra organizirii vietii eco- rnomice, ar fi probabil cel mai opresiv dinue toate; dup Bakunin, el nw ar fialtceva decit o baracd: un regim in care oameni aii muncii inregimentati s-ar culea, s-ar trezi, ar tai si munci Ja comands, unde celoristeti si so0- lijiis-ar acorda privlegit guvemamen- tale (Bakunin on Anarchy, p.284). in spatele acestui dezacord politic st teau deosebiri de conceptie general’, Anarhistit giseau excesiv’ determi- nist deca destined social a ui Marx, in care epocil istorce s-ar succeda in conformitate cu anumite legi econo- mice. Marx subestima astfel puterea ideilor revolutionare sia ,sniritului de revolt. in al doilea rind, desi anar- histii admiteew ci 0 clasi economi- ceste dominants exerviti intotdeauna ‘9 puternica influent asupra activi- tifilor statului, ei considerau ci pu- terea politica ate ridacini indepen- dente gi o dinamica proprie. in sfirgit, einu impartageau increderea marxig- tilor in potentialal revolutionar al cla- sei muneitoare de la orage; cind ape- lau Ia sprijimul ,proletariatului*, ei aveau fn vedere © mast eteroyent, 34 cuprinzind, pe ling muncitorii de la ras, firani, mestequgari si dezmoste~ ti de orice fel. $i isi puneau nddej- ddea mai cu seama in cei ce nu aveau nimic de pierdut in urma unei ris- tum revolutionare, Schimbarea revolitionard. Dati fiind atitudinea lor generala fat de stat, anathigti se opuneau in mod firese tuturor incercarilor de reformare a societiii cu mijloace parlamentare, ca si inceredrilor de rastumare a regi- ‘muluj existent in vederea inlocuiri lui printr-un nou organism politic. Bi refuzau in mod programatic 8 par- ticipe la alegeri si la orice fel de actvititi politice de tip traditional, Ma- joritatea lor continuau totusi sé gin- ‘deasc’ in termenii unei prefaceri revo- ufionare a societatii. Pentru oameni cca Bakunin, Malatesta si Kropotkin, aceasta insemma o rizvratire de mas’ {mpotriva formelor de autoritate si a institufilor economice existente, care urma si ducd la crearea spontant, pe bazi locala, @ unor noi forme de or- ganizare. Acest gen de actiune nu pre- supunea nici un fel de conducere po- litic in sensul obigmuit al cuyintul Rotul intelectualilor anachigti trebuia s& ie in principal unl educativ: ei tre- bouiau s atte spirtul de revolt demas- cind nedreptatile si sidind in mase ide- aluri antiautoritare. Educatia. prin ccuvintal seri san pein viu grai sa do- vvedit ins afi un proces mult prea lent si astfel s-a nfscut ideea ,propagan- ei prin fapti*, fn interpretarea pe care iva dato inifial Malatesta (Incercind si o pund si in practicd), aceasta in- semna manifestarea anathismulut in. ‘cfiune, prin Incurajarea de rebeliuni locele menite # servi drept model gi stimul maselor de aie, Mai tris, 35 fn anii 1880 si 1890, a ajuns si nsemne acte individuale de teroare, de pilda asasinarea uno lider politici gi masi industriagi, Este perioada in care in ‘pinia publica s-afixat imaginea anar- histor candivii brtali, purtind bombe sub pardesiu. Varianta propagandei prin fap na fost nici ea eficace: rebe~ liunile locale erau invariabilindbusite de politie sau de armata, iar actiunile teroriste n-au fcut decit si creeze un curent de opinie datoriti caruia anar- histi nevinovati puteau fi aruncati in inchisoare. (-> ferorism) Cea mai promitatoare strategie re- volutionari a izvorit din asocierea anathismalui cu sindicalismul*, Anar- ho-sindicalistii vedeau tn migcarea sindicalé atit un mijloc de organi- zarea protetariatului pentru revotutic, cit si un temei pe care se putea edi- fica noua societate. Anarhisti au jucat ‘un rol proeminent in orgenizaia sin- dicala franceza CGT (Confédération Générale du Travail) inainte de 1914, iar dupa rizboi, in ecbivalentul ei spaniol, CNT (Confedefacién Nacio- nal de Trabajo). Ideea anarhosindi- calisti si-a avut sansa cea mai mare fn Spania, la izbuonirea Rizbotului civil din 1936, Anarhisti sau dovedit atunci o for{a revolutionari eficace, multe fabrici si sate fiind colectivizate cu oarecare succes. Cu toate acestea, fn conditile existente nu a fost posi- bil infaptaicea la scara intregi fai a idealuilorlbertare comunist. In cele din urm& enathigti au fost covirgii de presiunea alistlor republicani si au ubandonat multe dintre izbtnaile lor tevolutionare tn interesul cfgtigasii ribo Nu totianathigtif au subcris la idee do revolutic, nlividualiti se tere ANARHISM de ameninfarea pe care organizarea evolutionara o crea pentru libertate, iar alti sustineau c& transformarea re- latiilor umane ceruta de anarhie mu se poate fnfiptui deeft printr-o tunga perioada de educatie; revolutile pot 8 distrugi, dar nu pot, prin ele insele, si si cladeasea societatea viitorului Semnifcatia ancohismeuui. Anadhisnal poate fi judecat din doua puncte de vedere: a ideologie* de un fel apare sica fetlizant al altor tradi police. Din prima perspectiva mu poate fi calificat decit ca un esec, N-a atras niciodata un numar mare de aderenti, far influenta sa asupra mersuluiisto- riei a fost nefnsemnata. Fenomenul nit este surprinzator: ideea anarhisti. a lunei societiti organizate fir 0 autori- tate centrala pare a fi in directa con- trazicere cu experienta tuturor soci tatilor avansate, unde industrializarea a mers mind-n ming cu amplificarea rolului statufui. Ca sursi de idet crit ‘ce pentru alte ideologii si migc3ni ins, anarhismul poate pretinde c a izbu- tit mai bine. Ela fost o prezentai con- stanté in cadrul traditiei socialiste, contribuind la contrabalansarea con- ceptici centraliste si etatiste a multor socialist Pe liberalii-a incurajat si-si depiigeasc& inconsecventele si ipo- crizile in chestiuni de felul libertitit cuvintului, A contribuit la afirmarea feminismului*, idealul anarhist al lunor raporturi umane eliberate de constringere gi exploatare fiind extins asupra relajiei dintre barb si femei de pilda, de citre Emma Goldman*, anathisti originaré din Rusia, bine cu- noscitl in SUA le ihceputul acest secol). Filonul din gindires anarhisi (derivat indeoxebi din Tolstoi*) care $6 opine din prineipia oricnre volenje