FRANTA EN SECOLUL AL XVIL-LEA $1 LA fi - INCEPUTUL SECOLULUI AL XVII-LEA (1610-1715) Henric al IV-lea (1589-1610), primul rege din dinastia de Bourbon, dusese ° politica de redresare economica si financiara, ca si de centralizare administrativa a Regatului Frantei. Totodata, prin Edictul de la Nantes (1598), care acorda protestantilor francezi (hughenoti) dreptul de a-si practica religia $i de a ocupa functii in stat, el pusese capat rizboaielor ‘case care sfisiasera Franja in deceniile precedente. Opera sa de centralizare rimanea ins’ fragilé, fapt care va fi pus in evidenti pe parcursul primei jumétati a secolului al XVII-lea. De altfel, intregul secol al XVII-lea va fi marcat de conflictul dintre doua tendinje: pe de o parte, puterea regala incearca s isi asigure un mai bun control asupra teritoriului si a populatiei, cu ajutorul unei administrafii centralizate, ca instrument al politicii de stat; pe de alta parte, se manifest numeroasele particularisme ale Franfei, legate de conflictele religioase, de privilegiile provinciilor i ale instituiilor locale sau de spiritul independent al marii nobilimi Din aceast8 disput va iesi invingatoare prima tendini2. in timp ce Anglia intra in secolul al XVIII-lea, pe drumul moderizarii, condusa de o monarhie limitaté de puterea Parlamentului si a autoritafilor locale, Franja va oferi un model diferit de dezvoltare, cel al monarhiei absolutiste si al centralizarii administrative. XM1-lea (1610-1643). Richelieu ea, tronul va fi ocupat de fiul minor al acestuia, Ludovic al Xlll-lea (1610-1643), care va domni pan in anul Te24 fie sub regenfa reginei-mam, Maria de Medici, fie tutelat de diversi favoriti, Este o perioada in care Regatul va fi tulburat de ambitile inaltei robilimi, dornic& de a ocupa pozitii ct mai importante in stat, de intrigile ve la Carte ale partidului catolic, favorabil unei politic de alianfa cu Spania, ca side conflictele cu hughenofi, nelinistti de politica adversarilor we eatolici. In incerearea de a calma nemuljumirile, regina-mama va convoca, in anul 1614, Adunarea Starilor Generale, organism format din reprezentanti celortrei ordine: Clerul, Nobilimea si Starea a Treia (aceasta din urma fiind constituité din ansamblul neprivilegiatilor). Spre deosebire de practica parlamentar’ din Anglia, in Franfa aceasta va fi ultima convocare a Stirilor Generale, pan’ la Marea Revolutie Franceza din 1789. De altel, gi activitatea Adundrii Stirlor Generale din anul 1614 va fi 1. Domnia lui Ludovic al. La moartea lui Henric al IV-a it& rivalit&tilor exi + peralizat, datorita rivalititilor existente intre reprezentanfii celor trei 1640 O schimbare importanté in politica Franjei survine intre anii 1624- Richellon in care regele ii incredinteaz’_guvernarea cardinalului anne ‘. in ministru dotat cu deosebite caliti{i personale, animat de ijia_de a-si servi cu fidelitate suveranul si statul. Pe plan inter, el va urmari si slabeasca partidul hughenot, dar si puterea marilor seniori, in scopul consolidirii autoritijii centrale, Pe plan exter, cardinalul va promova interesele strategice ale Franfei, actionand —impotriva Habsburgilor. _— Richelieu va fi confruntat mai intéi eu intrigile si comploturile inaltei nobilimi, in care se aflau implicafi printi de sénge regal, regina mami, fratele regelui si chiar regina, Ana de Austria. Regele il va sustine inst pe cardinal, iar unii opozan{i din randurile aristocratiei vor fi executafi. Ulterior, in anii 1627-1628, izbueneste o revolt a protestantilor din fortireaja La Rochelle , care va fi infrént& de trupele regale, in pofida faptului c& hughenotii erau sprijinti de Anglia. Muljumindu-se <& distrugi forta politica si militar’ a hughenofilor, Richelieu nu va abroga inst prevederile Edictului de Ia Nantes, ‘mentindnd toleran{a religioasi la adresa protestantilor, fapt care va provoca nemulfumiri in cadrul partidului Patolic, Richelieu actioneazi cu aceeasi fermitate si impotriva catolicilor, Teusind, in 1630, s& anihileze influenga partidului eatolic la Curte- Cardinalul ducea aceasta politic’ deoarece era convins ca interesele superioare ale Regatului f’ceau necesaré concentrarca tuturor eforturilor in jupia impotriva Casei de Austria, iar considerentele religioase trebuiau si fie trecute pe un plan secundar in fata “rafiunii de stat”, Dupa 1630, el se va dedica Iuptei diplomatice si militare impotriva Madridului si Vienei, in cadrul Razbojului de Treizeci de Ani. In acest scop, Richelieu promoveaza o politica fiscald extrem de impovardtoare, care va provoca numeroase revolte, atat ale nobilimii afectate in privilegiile ei, cat si ale {ardinimii si orsenilor. Rascoalele populatiei de conditie umil&, generate de povara impozitelor percepute de stat, erau deosebit de periculoase, deoarece, aproape intotdeauna, ele erau instrumentalizate, de fapt, de catre marii seniori, de burghezie sau de nobilimea de rob’, categorii nemulfumite de pierderea prvilegiilor lor in fata autoritajii monarhice, 2 Guvernarea lui Mazarin (1643-1661). Frondele Dupi moartea lui Richelieu (1642) si a lui Ludovic al XT-lea (1643), aceeasi politicl va fi continuati de un alt ministru talentat, 2cardinalul Mazarin (1643-1661), care se va confrunta, evident, cu acelasi gen de probleme. Ascensiunea lui la putere fusese posibila in condifiile in care noul rege, Ludovic al XIV-lea (1643-1715), era minor, iar regen{a era detinut& de regina-mama, Ana de Austria, al cdrei favorit era Mazarin. Costisitoarele razboaie externe provocau, in permanent, deficite bugetare, respectiv cheltuieli mai mari decat veniturile Regatului. Pentru a face fati acestei situatii, Mazarin si aparatul sau fiscal recurgeau la mijloace extrem de nepopulare, cum ar fi {mprumuturile forjate, cresterea impozitelor existente sau crearea altora noi. Aceasta situatie dificila a finantelor farii se va mentine, practic, pan& la Marea Revolutie Francezii gi va fi agravata de faptul c& sistemul fiscal , mostenire a Evului Mediu, ramanea inadecvat, in pofida masurilor modernizatoare, care urmireau uniformizarea sarcinilor fiscale si cresterea randamentului impozitelor. Unele provincii sau categorii de contribuabili erau impozitate prea mult in raport cu capacitatea lor de plata, ceea ce le Secituia resursele, altele, dimpotriva, plateau prea putin, datorita privilegiilor pe care le defineau. Gravitatea problemei provenea din faptul c& sistemul fiscal era strans legat de sistemul social, implicit de privilegiile De aceea, schimbarea de care se bucurau diferite categorii sociale. sistemului fiscal ar fi reclamat si reformarea celui social, ceea ce regalitatea nu voia si, probabil, nici nu putea sa facd. fntre ani 1648-1653, resentimentele generale fata de guvernarea lui Mazarin vor provoca unele revolte, numite Fronde. Pe parcursul lor, nemulfumirile claselor populare vor fi exploatate atat de seniorii hemulfumiti de tutela pe care le-o impunea monarhia, cat si de nobilimea de roba, care pretindea un rol politic mai important in stat. Prima Fronda, numit’ “Fronda Parlamentului”, s-a desfasurat intre anii 1648-1649. in Franfa acestei perioade, denumirea de “parlament” nu se referea la o adunare reprezentativa, cum era cea din Anglia (institutia francezi_corespunzitoare Parlamentului englez fiind Adunarea Starilor Generale). in Franta epocii, denumirea de “parlamente” se aplica unor organisme administrative gi judiciare, existente la nivel provincial si central, alcatuite din inalfi magistrati, oficiali care alcdtuiau o veritabila robilime de functii (sau “de rob’”). Provenifi din randurile burgheziei, mena masistrati deveniserd o nous categorie privilegiat, in condifile in care ei isi cumpdrau slujbele, le puteau vinde sau lisa mostenire. Cel mai important Parlament era cel din Paris, care va initia revolta din 1648, in dorinja de a limita absolutismul monarhic si de a plasa regalitatea sub controlul respectivilor magistrati privilegiati.