CERCETARI PRELIMINARIT PRIVIND FAZELE JUDECATI RELIGIOASE MIHAELA ROCO Universitatea Bucuresti BEATRICE TICU F. Oser gi P. Gmunder, bazandu-se pe etapele dezvoltirii gandirii logice (J. Piaget) si pe stadiile gandirii morale (Kohlberg, J. Gibbs si colab.), au pus in evidena cinci stadii ale construirii judecti religioase in plan ontogenetic. Cercetarile noastre realizate pe adolescenti si adulfi au confirmat existenga celor cinci stadii. CONSIDERATI. TEORETICO-METODOLOGICE Domeniul de studiu al psihologiei religiei cuprinde teme abordate in multe all ramuti ale psihologiei, cum ar fi perceptia, motivafia, cognitia, emotiile gi afectivitatea, limbajul, relatiile sociale, identificarea, comunicarea, invatarea, dezvoltarea s.a., care sunt abordate in campul psihologiei religiei din perspectiva unor teorii specifice si cu ajutorul unor metode proprii domeniului investigat (J.-M. Jaspard, 1989). Cercetirile empirice in domeniul psihologiei religiei au luat o amploare deosebita dup 1950, fiind orientate in urmatoarele directii : a) Psihologia dezvoltirii religioase i morale; b) Psihologia social a religiei (atitudinile religioase si experienta religioas4); c) Raporturile personalitate si atitudini religioase; d) Motivatiile conduitei religioase (K. Bergling). Una dintre cele mai recente abordari din psihologia religiei este cea structuralist-genetici elaborati de F. Oser si P. Gmunder. Elaborarea acestei teorii are la baza rezultatele unei anchete foarte ample referitoare la judecata religioas’. Autorii au constatat ci subiectii, in cadrul interviurilor, au formulat autentice interpretari religioase asupra lumii. De asemenea, ei au facut referiri la principalele evenimente care au dus la transformari radicale in conceptiile lor religioase, reducdndu-le sentimentele de team si ficdndu-i mai independenti. Subiectii au constatat ci schimbirile din evolutia personal au condus la un anumit progres, de care erat pusin intrigati, deoarece nu s-au gandit niciodati la acest lucru. Transformarile din evolutia interpretirilor religioase ale subiectilor de-a lungul existenfei lor individuale au ridicat pentru F. Oser si P. Gmunder intrebarea unei dezvoltari religioase. Pentru justificarea acestei ipoteze au folosit contributiile teoretico-metodologice ale lui J. Piaget (stadiile Rev. psih., t. 44, nr. 1-2, p. 65-85, Bucuresti, ianuarie~iunie 199866, Mihaela Roco, Beatrice Ticu dezvoltarii inteligentei si stadiile gandirii morale) si J. Fowler (etapele dezvoltirii credintei). Pentru a interpreta religios evenimentele viejii lor oamenii gandesc, vorbesc, simt, acjioneaza. In spatele acestor activitati se afld un model subiectiv al relatiei omului cu o realitate ultimd, cu Dumnezeu. Autorii denumesc acest model judecata religioasa. La varste diferite, oamenii isi construiesc judectti religioase diferite, relagia lor cu Dumnezeu implicénd de fiecare dati o alt& calitate. in masura in care se tine seama de aceasti calitate, dezvoltarea se desfasoara in stadii. Este important de stiut dac& aceste stadii au o valoare universala. in functie de dezvoltarea lor religioasa, oamenii interpreteazi diferit problemele importante ale vietii, cum ar fi norocul si fericirea, suferinta si moartea, precum si textele religioase pe care le citesc, Este de presupus ci intre copil si adult exist diferente radicale in procesul de gandire, nu numai in domeniul logico-matematic (structurile gandirii formale), ontologic (psihogeneza categoriilor reale datorita carora se poate conceptualiza si interpreta realitatea - J. Piaget), moral si social, dar gi atunci cand viaja umané este abordata din punct de vedere religios. Pentru a ilustra existenta unor etape in dezvoltarea religioasa, F. Oser si P. Gmunder au povestit subiectilor anumite situatii, cerandu-le apoi s& le interpreteze din punct de vedere religios. Prezentiim mai jos una dintre situatii: ,Un om norocos traia intr-un orag mic. El era fericit in cisnicie, avea patru copii, era proprietarul unei case mari. Avea mult succes in profesia de prim judecitor al orasului. Acest om se ruga mereu fara s& uite si multumeasca lui Dumnezeu pentru fericirea sa, El oferea sume mari de bani pentru realizari sociale, fiind personal implicat in opere de binefacere pentru saraci. fn acelagi timp, multi oameni din oras se temeau de judecitor, deoarece fiind foarte corect, era gi foarte sever. De aceea, anumite grupuri din ora il barfeau si-1 calomniau. Astfel, el si-a pierdut reputatia bund, desi era cu totul nevinovat, Dupa un timp, el a trebuit si abandoneze postul de judecitor. Aceasta nu a fost totul: intr-o zi fiica sa se imbolndvi foarte grav. Ea suferea de o paralizie ciudat care se agrava progresiv. Batranul judecator nu mai putea pliti cheltuielile pentru ingrijirea fetei bolnave. El a trebuit s& vinda frumoasa casa gi sa-gi cheltuiascé toi banii pentru doctor. Cu toate acestea, fiica sa nu s-a vindecat.” Dupa prezentarea povestirii, subiectilor li s-au pus o serie de intrebari, dintre care consemnam cateva: ~ Bitranul judecdtor analiza nenorocirea sa gi se mira de rolul lui Dumnezeu. Ce ar trebui sa gandeasca el despre Dumnezeu in aceasta situatic ? — Este voinja lui Dumnezeu ca lucrurile si se petreaci astfel De ce da, de ce nu? - B&tranul judecdtor nu se simtea responsabil nici pentru concedierea sa, nici pentru boala fiicei sale. Credefi ci Dumnezeu vroia si-] pedepseascé pentru greseli trecute? De ce da, de ce nu?67 ~ Dac& credeti ci Dumnezeu a fost nedrept, explicati de ce. De ce Dumnezet tolereaz suferinta inocentilor, de exemplu in boli, catastrofe naturale si rizboaie ? ~ Dumnezeu fi pedepseste pe oameni ? in ce conditii ? Cum ? Nu este nedrept din partea lui Dumnezeu s& permit& asemenea nenorociri? Comportamentul lui Dumnezeu este nepotrivit sau imoral in aceasta situajie ? - Daci Dumnezeu este atotputernic nu ar putea si impiedice asemenea nenorociri si s&-i ajute pe oameni ? Un copil de 5-6 ani a rispuns ci Dumnezeu trimite o pedeapsa judecitorului, pentru cd oamenii trebuie si faci ceea ce vrea Dumnezeu, c& Dumnezeu ar putea si-] ajute din nou pe judecitor, ck Dumnezeu poate si repare tot rul din lume. El poate impiedica aparitia nedreptatilor, El iubeste oamenii. Cu totul altfel este réspunsul unui copil de /2 ani. De exemplu, el spune ci judecdtorul trebuie sé se roage sau si faci bine gi atunci Dumnezeu il va ajuta, deoarece Dumnezeu vrea si analizeze daca judecitorul crede in El. Cu cat judecdtorul va crede mai mult in Dumnezeu, cu atat Dumnezeu nu-l va pedepsi. Dumnezeu nu pedepseste oamenii decat daca nu cred in El. Atunci cand faci un sacrificiu (cfnd renunti la un lucru), Dumnezeu redevine foarte bun si face tot ce poate El mai bun pentru judecator. Un raspuns diferit a dat o tanari de 15 ani. Ea a spus c& toat’ aceasti poveste nu are nici o legaturd cu Dumnezeu, fiind vorba de intamplare sau de o autopedepsire, c&4Dumnezeu nu pedepseste, omul singur trebuie si stie ce are de faicut intr-o asemenea situatie. Dumnezeu este mult mai misterios (tainic), el nu intra in actiune decat .acolo unde se naste viafa sau apare moartea, El are multe alte sarcini” de indeplinit decat si © indeplineasc pe aceea legat de judecdtor. Un adult de 35 ania considerat c& aceasta poveste se refer’ la o problema umana. Este evident ci Dumnezeu nu pedeseste, dar faptul cX oamenii pot s& actioneze astfel fai de judecitor este legatti de absenja lui Dumnezeu in lume. Desigur c4 oamenii sunt liberi sf comiti cele mai marsave lucruri, dar actionand astfel ei il alungi pe Dumnezeu din lume, pentru ci Dumnezeu nu vrea decat binele, pe care omul trebuie si-I faci (in numele Lui) Cele patru tipuri de judecati de mai sus difera intre ele prin gradul de complexitate gi integrativitate, desemnand stadii diferite de dezvoltare. Din pespectiva psihologiei genetice (Piaget, Kohlberg) stadiile dezvoltarii cognitive dispun de urmitoarele caracteristici formale : a) diferenta calitativa, b) continuitate secvential’ (excluzind salturile si regresiunile), ¢) structurarea fiecdrei etape in totalitatea ei, d) diferentierea ierarhick cu integrarea sau reintegrarea etapelor inferioare la nivelul celor mai inalt constituite. F. Oser $i P. Gmunder apreciaz4 ci dintre caracteristicile mentionate mai inainte, pentru judecata religioasa pot fi identificate cu certitudine: independenta crescutd fara de stimuli, un nivel ridicat de abstractizare, capacitate crescuta de diferentiere si un grad de obiectivitate mai inalt in perceperea realitéitii