Paes rer Vialular Snod, “ i al Sintei noslie biseréci, aulocefale orlodoxe Ao dedic. acésli: modesté lucrare, é ca omaget de eeapect, supunere ye devotament. Autorul.eee Un meteor sati un corp chimic, apar din véc in véc, escitand curiositatea de a fi cunoscule; senti- mentul religios insd, a apdrul odatd pentru tol-d’a-una, gi in mod supra-natural. Mai mult, data cand a aparut religiunea, nu e de domeniul istorici, ca a altor feno- mene sociale; céci ea coincida cu aparifiunea omului. sa se explica, de ce in recenta sciin{a a istorief religiunilor, — sciin{a de ordine sociologicé — nu se pote studia de cAt numai caracterul istoric al religiunci, adica influen{a ef social in diferite timpuri si locuri; dar nu si genesa ei, care coincida cu creiatiunea omului, si are de autor pe A-lol-pulernicul Dumnedeti, care a creiat pe om dupé chipul si aseménarea Sa. Sentimentul religios asa dar, nu se pote studia— ori-ce ar dice positivistii — de cat sati in Melafisica, intru cat el este considerat ca un ce transcedental, satt in Psihologie, daca ‘| punem in randul sentimen- telor de ordine emofionala. Tole aceste considerafiuni. care ati nevoe de des- yolliri mai largi, de cat ne permite cadrul nostru de fafi, sunt in’ strinsd legatura cu arta religidsa in bisericd. in adevér, Biserica — luata din punctul de vedere artistic, — esle organul de expresie al Religiunei. lav acest organ consla: a) Dintr’un clement feologie sat moral, care se pole afirma, fie prin contemplaic satt rugaciune, fie printr’o practica pidsa, dar pentru care nu se cer mij- léce technice sati artistice ; b) Dintr’un element propriti ¢i archi- leclurd, arte plastice si mai ales musicd, care colabo- réza tole, pentru exprimarea sentimentelui religios, ca pura contemplafie sat adorare a Fiinfei Dumnedeesti. ett ee ee elapaee ememenp se,INTRODUCERE frta religiosa. Unul din cele mai nobile si mai constante senti- mente, este sentimentul religios. Nici timpurile, nici locurile n’ati desmin|it exis- tenfa si ponderabilul set rol in omenire. Cea mai superficiala cercetare a istorici in general si a antro- pologiei in special, ne conving despre acésta. Dar nu e in firea omenéscié, de a se mulftumi numai s& constate empiric un fenomen dore-care. Aprope simultanett se impune intrebarea:; de unde si cum a aparut culare fenomen? Totusi, de la acésta necesilale organica a spiritului uman, numai singura religiunea a facut esceptiune In adevér sentimentul religios, a cuprins si patruns asa de puternic firea omului, ’i presentat cu alata necesilale si asa de permanent, in cat nu a mai oferit omului doza de mirare necesarai, pentru a deler- mina cercelarea, cum se intamplia cu fenomenele cosmologice ~ —