ai ne Capitolud 2 sezusneceroranestexrmscer ane nsvensinte LEZIUNILE CELULARE $I EXTRACELULARE REVERSIBILE |e x ac"8 sLAU A C.A7 209% Amn cs Se etn nn he Zz s s e = = ~ se = Lexiunea sau alteratia prezint’ mo- dificarile structurii celulelor, substantei intercelulare, tesuturilor si organelor care survin in conditii patologice si se mani- fest prin dereglarea activitatii lor vitale. Aceste modificari pot fi cauzate de stimuli fiziologici excesivi sau de factori patolo- gici. Gravitatea leziunilor celulare/tisulare depinde nu numai de specificul, durata si intensitatea actiunii agentului patogen, dar si de multi alti factori, care se referi la celule insesi, de exemplu, vulnerab tatea lor, sensibilitatea la actiuni agresive, gradul de diferentiere, alimentarea cu san- ge, nutritia, starea antecedentd, precum si potentialul de adaptare la conditii noi de existent. In majoritatea cazurilor, ca rispuns la actiunea unui agent nociy, in celulele afectate se dezvolta procese adap- tative, in urma cArora survine o noua stare de stabilitate structural-functionala (stare de homeostazie), care asigura supravietu- irea si activitatea functionala a celulelor in micromediul modificat. Daca limitele rispunsului adaptativ al celulelor sunt de- pasite, se instaleaza leziunea celulara/ti- sular, reversibila pani la un anumit nivel de progresare a modificarilor morfologice, iar in cazurile cind factorul patogen actio- neazi permanent sau este de o intensitate major survin leziuni ireversibile, care se pot solda cu moartea celulara. Diferenta dintre leziunea celulara reversibilé si ire- versibild este mai mult de ordin cantitativ. Leziunea reversibila este neinsemnata, superficiala si, dupa inlaturarea factorului nociv celula revine la starea normala. Daca actiunea alteranta este gravd sau persis- tent, restabilirea celulei este imposibila si leziunea devine ireversibila. Trecerea de la leziunea reversibila la cea ireversibila este treptat si se produce atunci cénd potenti- alul adaptativ al celulei este epuizat. Asadar, raspunsul celular la actiuni no- cive se manifesta prin aparitia unei game variate de modificari morfologice, care pot fi grupate astfel: ~ procese adaptative; ~ leziuni reversibile; + leziuni ireversibile; + moartea celulara. Procesele de adaptare (atrofia, hiper- trofia, hiperplazia, metaplazia) sunt expuse in capitolul ,,Procesele adaptiv-compensa- torii”. 2.1. CAUZELE LEZIUNILOR CELULARE/EXTRACELULARE Cauzele leziunilor reversibile si ire- versibile ale celulelor si matricei extrace- lulare sunt similare. Majoritatea factorilor cauzali provoaci initial leziuni reversibile, iar daca factorul nociv exerciti o actiune sever si prelungiti, modificirile progre- seaza, celula atinge un punct de ,non-re- tur” si survin leziuni ireversibile, soldate cu moartea celulara. Factorii etiologici ai leziunilor celulare variazi de la trauma- tisme mecanice grave cu strivirea fesu- turilor, plagi, pana la defecte moleculare la nivel de gene, care stau la baza bolilor metabolice congenitale. Factorii etiolo- gici ai leziunilor celulare pot fi divizati in mai multe grupuri, si anume:LEZIUNILE CELULARE $1 EXTRACELULARE REVERSIBILE Capitolul 2 1) Hipoxia (anoxia), cauzata de tulburari ale sistemelor cardiovascular si respi- rator, de anemii, de intoxicatii cu mo- noxid de carbon etc. Hipoxia induce dereglarea respiratiei aerobe in celule, sciderea sintezei de ATP si activarea compensatorie a glicolizei anacrobe. Survine epuizarea rapidi a rezervelor intracelulare de glicogen, acumula- rea acidului lactic, sciderea pH-lui si dereglarea activitatii majoritatii enzi- melor celulare. Reducerea sintezei de ATP cu mai mult de 5-10% fati de norma influenteazi mai multe sisteme celulare critice, in primul rand pompa membrana de sodiu, ceea ce cauzeazi acumularea intracelulara de sodiu, re- tentia apei si tumefierea celulei. Exem- plu: reducerea sau suprimarea aportului de singe arterial in miocard, ca urmare a aterosclerozei stenozante a arterelor coronariene, provoaci distrofia ische- mica sau infarctul miocardic. 2) Agenti fizici: traumatisme mecanice, termice, radiatii. In unele cazuri are loc actiunea distructiva directa asupra tesuturilor/celulelor a factorului cau- zal, in altele, precum radiatia ultravi- oleta si ionizanta, efectul patogen se realizeazi prin acumularea excesivi a radicalilor liberi ai oxigenului, care ac- tioneaza nociv asupra lipidelor, prote- inelor si ADN-ului celular, Exemplu: arsurile solare ale pielii in radiatia ul- travioleta excesiva. 3) Agenti chimici: toxine exo- sau endo- gene, droguri, medicamente. Exemplu: distrofia si necroza ficatului in intoxi- catia cu ciuperci otravitoare. 4) Agenti infectiosi: virusuri, bacterii, ricketsii, fungi, paraziti, Exemplu: le- ziunea mucoasei cailor respiratorii de citre virusul gripei. 5) Reactii imune (autoimune). Exemplu: patologia nucleilor celulari in lupusul eritematos diseminat, cauzata de auto- anticorpi antinucleari si antinucleolari. 6) Dereglarea functiei trofice a sistemului neuroendocrin. Exemplu: distrofia si atrofia tesuturilor in tulburari de iner- vatie. 7) Tulburari genetice (defecte genice sau cromozomiale). Exemplu: enzimopati- ile ereditare sau tezaurismozele (bolile de acumulare). 8) Tulburari de nutritie, insuficienta sau excesul unor substante in alimentatie (fierului, vitaminelor, proteinelor, lipi- delor etc.). Exemple: distrofia grasi a ficatului in cazurile de abuz de grisimi in alimentatie, dezvoltarea diabetului zaharat de tip II in obezitate. 2.2. MORFOLOGIA LEZIUNILOR CELULARE $I EXTRACELULARE REVERSIBILE Leziunile celulare si extracelulare re- versibile se mai numesc distrofii sau pro- cese degenerative (degenerescente). No- fiunea folosita la ora actuali de ,leziuni celulare/extracelulare reversibile” este identici cu notiunea clasica de ,distrofii”. In continuare vom utiliza termenul ,dis- trofie”. Distrofia (leziunea celulard/extrace- Jularét reversibila) este un proces patolo- gic, cauzat de tulburari ale metabolismu- lui celular (intercelular), care induc modi- fic&ri structurale. Toate procesele patolo- gice debuteaza la nivel molecular si orice rispuns celular la o actiune agresiva se manifesta, in primul rand, prin tulburari HEWES (00 073133 Sn RRR SETI SR ESE I ce STR SORES OBIE GENERAL ¢GLOGIE GENERALA terernazova, viaoimin vaTaMan Capitolul 2 teesiecsrramesrecrsceroiane nevis ale _metabolismului celular. Progresind, acestea conduc la modificari structurale, perceptibile la nivelul compartimentului celular sau al structurilor intercelulare. Leziunile celulare rezulta din dereglirile functionale si biochimice ale uneia sau a mai multor componente celulare. Cele mai importante si sensibile la stimuli no- civi fiind: 1) mitocondriile, care asigu respiratia si resursele energetice ale celu- lei; 2) membrana celulara, care regleazi homeostazia ionica si osmotica a celulei; 3) citoscheletul, care asiguri functiile de suport, transport, contractila si motori- c& ale celulei; 4) sinteza proteinelor si 5) aparatul genetic celular. Posibilititile de detectare a acestor modificari depind de sensibilitatea metodelor de investigatie morfologic’ aplicate. Tehnicile histo- chimice si electronomicroscopice permit identificarea leziunilor dismetabolice la scurt timp (minute, ore) de la debutul actiunii nocive, iar microscopic sau ma- croscopic devin vizibile mult mai tarziu. Exemplu: leziunile distrofice cauzate de ischemia miocardului pot fi depistate cu ajutorul reactiilor histochimice peste 30 de minute-2 ore de la debutul ischemiei (metodici histochimice pentru glicogen si enzime oxidoreductoare), iar la microsco- pul optic — peste 12-20 de ore. Distrofiile se manifesta morfologic si biochimic prin modificiri cantitative sau calitative ale unor produse metabolice in celule si/sau spatiile intercelulare. Pot avea loc urmatoarele variante: a) acumularea in celule sau/si in compar- timentul interstitial al unor substante chimice obisnuite in cantitati excesive fata de normal (acumulirile intracelu- lare); ele pot fi de origine endocelulara sau extracelulara; b) sciderea continutului unor substante structurale care se intalnesc in conditii fiziologice; c) stocarea in celule sau/si in spatiile in- tercelulare a unor substante normale, dar in locuri neobisnuite; d) aparitia si depozitarea in celule sau/si in compartimentul interstitial a unor substante care nu se intalnesc in orga- nism in conditii normale. Aceste modificari cantitative si cali- tative ale diferitor produse metabolice se pot produce prin urmitoarele mecanisme morfogenetice stereotipe: 1) Infiltratia — pitrunderea excesi- vi in celule (spariile intercelulare) a unor produse metabolice din singe, limf’, uri- na si depozitarea lor ulterioara ca urmare a insuficientei sistemelor enzimatice, care le metabolizeaza. Exemplu: infiltratia ce- lulelor epiteliale ale tubilor renali cu glu- cozi in diabetul zaharat sau infiltratia cu lipide a lobulilor hepatici in obezitate (in lipemie). 2) Decompozitia (faneroza) — des- compunerea (scindarea) unor substante chimice complexe si depozitarea com- ponentelor lor in celule sau in comparti- mentul extracelular. Exemplu: scindarea complexelor lipoproteice ale structurilor membranare in hipoxie, intoxicatii sau a complexelor glicoproteice din substanta fundamentala a tesutului conjunctiv in bo- lile reumatice. 3) Transformatia — formarea produ- selor unui tip de metabolism din substante precursoare comune pentru toate tipurile de metabolism (proteine, lipide, glucide). Exemplu: transformarea componentelor glucidelor in acizi grasi sau a aminoacizilor in glucide. 4) Sinteza patologica — sinteza unor substante care nu se intalnesc in celule si tesuturi in conditii fiziologice. Exemplu: sinteza glicogenului anormal in unele gli- cogenoze ereditare.