CRUCE si LITURGHIE.

Predica Parintelui Hrisostom de la Sihastria Putnei: “Hristos

ne spune: NU MA FOLOSITI DOAR PENTRU VIATA ACEASTA! Ca de aceea M-am
pogorat, de aceea M-am rastignit…”

“Nu ca sa va fie voua bine aici pe pamant, nu ca sa aveti voi mai multi bani in
buzunar M-am rastignit!”

VEDETI SI:
 PARINTELE PETRONIU TANASE despre SENSUL CRUCII si rostul asezarii ei in mijlocului
Postului Mare
 DUMINICA SFINTEI CRUCI. Predica audio a Parintelui Hrisostom de la Putna. “Cu ochii
atintiti catre Crucea lui Hristos”. IMPORTANTA INSEMNARII CORECTE SI ATENTE CU
SEMNUL CRUCII
 “Cum adica, pentru mine s-a intamplat asta? E chiar atat de grav?”
***

Manastirea Sihastria Putnei: Predică în Duminica a 3-a a Postului Mare (a Sfintei

Cruci) a PARINTELUI HRISOSTOM RADASANU

AUDIO:

https://soundcloud.com/m-rea-sihastria-putnei/predica-in-duminica-a-3-a-a-postului-
mare-a-sfintei-cruci
“In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin!

Parintilor, fratilor si surorilor,

Ne-a binecuvantat Dumnezeu si iata-ne ajunsi la mijlocul calatoriei noastre duhovnicesti din
Sfantul si Marele Post, din acest post care ne pregateste pentru intampinarea, asa cum se
cuvine, a slavitei Invieri a Domnului. Daca ar fi sa comparam Sfanta Liturghie cu o tara, cu un
spatiu geografic, si am dori la un moment dat sa gasim mijlocul acestui spatiu geografic si am
face o cercetare, am descoperi ca, in chiar mijlocul ei fizic, se regaseste un moment care
vorbeste despre Sfanta Cruce. Este vorba de imnul pe care noi il numim Heruvic, un imn
care se canta pe larg, este un imn care precede iesirea cu Cinstitele Daruri, cum este cunoscuta
mai ales in popor. Dar oare de ce a randuit Biserica, Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti acest
moment in chiar mijlocul Liturghiei noastre? Pentru ca acest moment, fratilor si
surorilor, vorbeste – spuneam – despre Sfanta Cruce.

Sfanta Liturghie pe care noi o savarsim, nu porneste de la o initiativa, sa spunem, omeneasca.

Este raspunsul pe care omul il are la initiativa Dumnezeiasca. Este raspunsul pe care omul il
ofera chemarii lui Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu a venit printre noi, oamenii, pentru a
noastra mantuire, ne-a spalat picioarele, ne-a binecuvantat painea si vinul si ne-a
spus: „Luati, mancati” si „Beti dintru acesta toti”. Si, apoi, ca sa arate ca acestea nu
sunt simple cuvinte S-a dus, S-a lasat prins de mainile celor fara de lege, a fost
judecat, a fost batjocorit, rastignit pe o cruce si inmormantat. Iar noi, in Sfanta si
Dumnezeiasca Liturghie aratam, cu slabele si cu neputincioasele noastre mijloace, ce
s-a intamplat atunci si ce relevanta sau ce importanta au lucrurile acestea pentru noi.
Cu alte cuvinte Sfanta Liturghie nu este altceva decat o reluare astazi – in fiecare
duminica, de fiecare data cand savarsim Sfanta Liturghie – cu mijlocirea aceasta a
imnelor, a cuvintelor sfinte, a exclamarilor, a ecteniilor, a rugaciunilor, a
ingenuncherilor, a gesturilor noastre pe care le numim „liturgice”, a ceea ce s-a
intamplat acum 2000 de ani, in timpul vietii Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Liturghia este, pe scurt, ceea ce Hristos a invatat, a trait, a experimentat ca Fiu al Omului pe
pamant. Si chiar momentul Heruvicului, fratilor si surorilor, arata momentul de taina, de maxima
coborare a lui Hristos printre noi, oamenii, de maxima rabdare, de maxima smerenie a Sa.
Pentru ca iesirea cu Cinstitele Daruri arata de fapt Rastignirea Domnului Dumnezeului si
Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Vedem faptul acesta din mai multe lucruri – ati
vazut, preotii ies toti cu Sfanta Cruce in mana – arata ca se intampla ceva ce are
legatura cu Sfanta Cruce.
Vedeti dupa aceea pe diacon sau pe preot purtand pe umeri un fel de bucata de panza
pe care se afla imprimat semnul crucii. Acela arata Crucea pe care Hristos a purtat-o pe
spate! Vedem dupa aceea ca Cinstitele Daruri de paine si vin sunt acoperite cu niste
acoperaminte – procovete le spunem noi – care, de asemenea, au imprimate pe
dansele semnul crucii, unele chiar sunt in forma crucii. Si arata ca Trupul si Sangele
Acela care se aduce este Trup si Sange care se aduce prin rastignire, care se aduce prin
Cruce.

Inca un indiciu: ce spune preotul sau diaconul atunci cand iese cu Darurile acestea care se aduc
inaintea lui Dumnezeu prin cinstita Cruce?

„Sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu intru Imparatia Sa!”

Sunt exact cuvintele pe care talharul cel de-a dreapta le-a spus in momentul rastignirii
Domnului Hristos, atunci cand a recunoscut in acel batjocorit din centru Chipul Dumnezeului
Celui Viu, si a spus:
„Doamne, pomeneste-ma cand vei veni intru Imparatia ta!”

Si din aceasta pomenire au izvorat toate pomenirile noastre, caci pomenim si pe

arhierei, pomenim si pe binecredinciosii conducatori, pomenim si pe cei care au
adormit si care au plecat dintre noi, si pe cei vii, si pe ctitori si asa mai departe.

Iata cateva indicii care ne arata ca, in momentul in care preotii ies cu Cinstitele Daruri, in
momentul in care preotii ies purtand Sfanta Cruce si momentul in care preotii fac
aceste pomeniri se intampla ceva, nu este doar un „moment festiv” care cere ca noi sa
ingenunchem si sa devenim poate un pic mai piosi, un pic mai evlaviosi, ci este chiar un
moment de taina in care ni se arata puterea rastignirii lui Hristos pentru noi, crestinii.
Ne arata momentul de centru al Liturghiei.

Pentru ca Sfintii Parinti au vazut intotdeauna in proorociile Vechiului Testament care spuneau
ca „Dumnezeu a facut mantuire in mijlocul pamantului”– aceasta proorocire a faptului
ca Dumnezeu S-a rastignit pe o cruce, a ingaduit sa fie prins de mainile celor fara de
lege, a ingaduit sa fie suit pe o cruce in mijlocul pamantului – si noi venim in mijlocul
bisericii aratand acest fapt, aratand acest lucru.
Apoi Cinstitele Daruri sunt duse in Sfantul Altar, sunt asezate pe Sfanta Masa – care
inchipuie Sfantul Mormant – si acolo sunt acoperite cu un procovat mare pe care il
numim Sfantul Aer, si care inchipuie piatra care s-a asezat deasupra mormantului.
Vedeti, in timpul Crezului, prin Sfintele usi cum preotii la un moment dat ridica acest
acoperamant, acest procovat si il leagana asa deasupra Cinstitelor Daruri, aratand cutremurul
care a dat la o parte piatra de deasupra Mormantului si care a aratat lumii Invierea.
Si apoi, apropiindu-ne din ce in ce mai mult de momentul prefacerii Cinstitelor Daruri
in Trupul si Sangele Domnului, suntem chemati cu chemare sfanta, zicand:
„Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte, Sfanta Jertfa cu pace a o aduce”.

Aici, in mijlocul bisericii, Jertfa a fost cumva savarsita, s-a aratat credinciosilor cum a fost
rastignit Mantuitorul Hristos, ca a fost rastignit pe o cruce, ca cineva I-a zis:

„Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta!”

Apoi Hristos, trupul Sau cel de viata facator a fost asezat in Mormant si de acolo a treia
zi a inviat! Dar aceste semne, aceste simboluri ar fi simple amintiri, ar fi ca intr-o piesa
de teatru in care aratam, nu stiu, viata lui Stefan cel Mare sau a unui Voievod din trecut sau a
unei personalitati mari despre care spunem ca: Uite asa s-a intamplat, asa s-au petrecut
lucrurile. Dar cu ce ne-ar ajuta pe noi simpla amintire, daca aceasta amintire nu ar
deveni realitate, daca nu ar deveni adevar? De aceea, pentru ca noi nu putem decat sa
ne aducem aminte, rugam pe Duhul Cel Sfant sa vina peste darurile pe care le-am adus
si sa le prefaca El in Trupul si Sangele Domnului, Care sa fie dat spre impartasirea
credinciosilor.
Ati vazut, noi venim cu amintirea, cu pomenirea, este ceea ce a spus talharul pe cruce:

„Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta!”

Si Domnul ce ii raspunde?

„Adevarat iti spun tie cuvantul acesta, astazi vei fi cu Mine in Rai!”

Noi aducem lui Dumnezeu darurile, iar Dumnezeu, prin pogorarea Sfantului Duh, le
preface in Trupul si Sangele Fiului Sau. Si, fratilor si surorilor, totul se petrece sub
acest semn, cu binecuvantarea acestui semn, al Crucii.

Cand spunem: „Sa stam bine!” ne aducem aminte de acel cuvant al Arhanghelului
Mihail cu care a oprit caderea cea infricosata a Ingerilor. A spus: „Sa stam bine!”, adica sa
fim orientati spre bine, sa vedem acest bine, sa il avem inaintea ochilor nostri. Grecii spun: „Sa
stam frumos!”. Pentru ca un bine care nu devine viata in mine, nu este un bine adevarat,
este un bine fals, este doar un bine gandit, nu este un bine faptuit, si la ce ma ajuta
asta? Si spunem dupa aceea: „Sa stam bine, sa stam cu frica”, pentru cainfricosatoare
este Jertfa aceasta care s-a savarsit in mijlocul pamantului si apoi, prin pogorarea
Sfantului Duh, in cele mai dinlauntru ale altarului, „Sa luam aminte!” – adica sa fim
atenti.
De aceea la Heruvic, atunci cand ne pregatim sa intampinam rastignirea Domnului,
spunem: „Noi, care pe heruvimi cu taina inchipuim…”. De ce pe heruvimi si nu pe serafimi,
de ce pe heruvimi si nu pe ingeri? Pentru ca numele acesta de „heruvim” inseamna
„veghetor, cel care vede, cel care ia aminte”. Si noi suntem invitati sa fim ca heruvimii,
adica atenti, sa fim cu bagare de seama, cum zice:
„Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte, Sfanta Jertfa cu pace a o aduce!”.

Caci iarasi, la cantarea Heruvic, spunem foarte frumos care este jertfa pe care noi o aducem in
momentul acela, cu ce venim noi inaintea rastignirii lui Hristos. Cu chemarea aceasta:

„Toata grija cea lumeasca acum sa o lepadam!”.

Pentru ca am auzit la Sfanta Evanghelie teribilul cuvant care spune:

„De voieste sa vina cineva dupa Mine, sa se lepede de sine!”

Grija aceasta cea lumeasca, pe care suntem invitati sa o lepadam in momentul intalnirii noastre
cu pomenirea rastignirii Domnului, formeaza la un moment dat un fel de „sine”. Vedeti, cand
intrebi un om: „Cine esti tu?” El spune: „Eu sunt cutare”. Si-si spune un nume, uitand ca mai
sunt poate mii de oameni cu acelasi nume. Ii spui: „Dar cine esti tu?” „Sunt padurar”, zice dupa
aceea, „Sunt profesor” – e o grija, e o preocupare, care pentru el a devenit identitate. Si se
confunda atat de mult cu ea incat uita la un moment dat ca el e ceva mai mult decat numele,
decat meseria lui, decat preocuparile lui de fiecare zi. Si ce spune imnul? „Toata grija – asta –
cea lumeasca sa o lepadam!” Ca venim inaintea lui Hristos ca ceea ce suntem cu
adevarat, adica suflete care trebuiesc mantuite, oameni care au nevoie de rastignire,
oameni care au nevoie de aceasta jertfire.
Si de ce, v-ati intrebat, cea mai mare slujba a noastra, slujba Sfintei Liturghii, este pusa mereu,
mereu sub semnul Crucii? De ce Sfanta Cruce peste tot? De ce se pomeneste atat de mult
si de Rastignire, si suntem atentionati, si suntem pusi in garda, ca sa spunem asa, asupra
lucrurilor care se intampla inaintea noastra? Nu este asa, o simpla emotie, fratilor si
surorilor: „S-a rastignit Mantuitorul – haideti sa ne intristam!” E ceva mult mai
profund, si care se refera si la noi.Pentru ca, daca Iisus Hristos, Care era desavarsit, n-a
putut sa intre la Tatal decat printr-o jertfa, oare noi cum vom intra la Dumnezeu fara
sa ne jertfim deloc? Intelegeti de ce in mijlocul postului acum este pusa Sfanta Cruce?
Ca sa ne arate ca nu putem sa ne apropiem, nu putem sa mergem mai departe catre
Dumnezeu daca nu constientizam sensul acestei jertfe. Ca, dupa aceste cateva saptamani
de post, a inceput sa fie greu, incepem sa ne mai gandim: „Vai, dar cand mai vine Pastele, sa
mai mancam si noi o bucatica de ceva? Vai, dar cand mai vine o dezlegare sa mai
putem si noi sa ne mai bucuram, sa mai servim un paharut? Vai, dar cand o sa mai vina
oleaca de bucurie? Ca acuma prea multe cantari de pocainta, prea multa spovedanie
poate, poate prea multa abtinere”. Dar nu putem sa ne bucuram de toate acelea daca
nu vom trece mai intai prin acestea. Si stiti cum? Noi ne gandim ca: „avem 40 de zile de
post, dupa aceea 40 de zile de bucurie, ce bine!” Dar nu invatam nimic din aceasta
trecere, din aceasta succesiune. Aceeasi perioada de post in fiecare an, ce invatam dintr-
insa? Invatam doar ca „Dumnezeu ne binecuvinteaza”, eventual „daca postim oleaca mai mult ne
va fi bine in familie” si uitam toata grija cea lumeasca sa ne-o lepadam. „Daca ne rugam oleaca
mai mult vom fi noi mai impacati” si ne gandim ca pacea asta a noastra launtrica este singurul
lucru pentru care merita sa postesti sau sa te rogi sau sa faci ingenuncheri sau sa mergi sa te
spovedesti la parintele.

Si ce vrea sa ne spuna Hristos? Este ceea ce incearca sa ne spuna la fiecare Sfanta Liturghie,
ca daca toata viata noastra nu este asemenea unui Post Mare – a unui post in care tot
timpul lasam la o parte lucrurile care nu ne caracterizeaza in adevaratul sens al
cuvantului si al existentei noastre – atunci viata noastra este o viata inutila, este viata
tuturor celorlalte vietati care traiesc pe acest pamant: o viata care se naste, care se
inmulteste, creste, moare si atat. Hristos insa vrea sa ne spuna: „Jertfeste-te! Trage un
pic de tine! Da la o parte toate straturile astea, toate hainele astea cu care te
incotosmanezi, cu care iti acoperi viata, cu care iti acoperi realitatea existentei tale –
da-le la o parte!” Si vei invata cine esti tu cu adevarat.

Si postul este cel mai mare invatator, postul te invata care iti este limita, pana unde
poti merge, postul te invata ce inseamna sa fii singur – fara televizor, fara telefon, fara
tableta – incercati sa stati singuri, cu voi insiva, si vedeti cine sunteti cu adevaratsi ce
va poate ce va poate mintea, ce va poate inima, sa vedeti ce stare de nervozitate si de ciuda. De
ce? Pentru ca nu ne place sa fim cu noi insine, pentru ca n-am invatat de la Hristos ce
inseamna jertfa cu adevarat, si pentru ca nu o facem pentru El si pentru mantuirea
sufletelor noastre, o facem pentru a castiga mici bucurii, mici binecuvantari in viata
aceasta si numai pentru viata aceasta!
Or, in Duminica Sfintei Cruci Hristos ne spune:

„Nu Ma folositi doar pentru viata aceasta! Eu sunt bun si pentru viata cealalta, si mai
ales pentru viata cealalta. Ca de aceea M-am pogorat, de aceea M-am rastignit. De ce
am murit? Nu ca sa va fie voua bine aici pe pamant, nu ca sa creasca PIB-ul Romaniei
M-am rastignit, nu ca sa aveti voi mai multi bani in buzunar M-am rastignit! Asta poate
sa fie dupa, poate sa vina cumva ca o consecinta.Dar Eu M-am rastignit si am suferit pentru
voi si pentru mantuirea voastra, daca stiti ce inseamna asta!”
Este ceea ce spunem iarasi, la Sfanta Liturghie, cand spunem:

„Sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu intru Imparatia Sa!”

Nu spunem: „sa va mearga bine la serviciu, sa va intelegeti cu mama, cu tata, cu sotul

sau cu sotia!” Zicem: „Sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu intru Imparatia Sa!” Asta
va dorim si asta ne invata Sfanta Cruce, spre asta trebuie sa tindem. Tot timpul avem
tendinta aceasta de a tot aduna pe noi si a pune pe noi, si a ne tot incarca cu tot soiul
de activitati importante si lucrari „fara de care nu se poate” … Ba se poate! Cum spunea
un om intelept odata:
„Cu gandul la lucrurile importante, le pierdem din vedere pe cele esentiale!”

Iar pentru tine, frate si sora, esential este sa te gandesti la mantuire si sa faci lucrarea acestei
mantuiri. Crucea lui Hristos pentru tine nu trebuie sa fie doar un „semn” pe care il faci
in graba cand te inchini la o icoana sau cand treci pe langa o Biserica, ci sa fie
marturisirea de credinta a ta, intr-un sens al existentei tale care trece dincolo de
mormantul lumii acesteia.
De aceea, fratilor si surorilor, s-a pus in mijlocul Postului celui Mare aceasta Duminica, numita „a
Sfintei Cruci”, tot asa cum in mijlocul Sfintei Liturghii se afla inchipuirea, aducerea aminte,
pomenirea rastignirii Domnului, pentru a ne arata cat de important, cat de central este sensul
mantuirii care ne-a venit noua, cum spune cantarea, prin Cruce:

„Caci, iata, a venit prin Cruce mantuire tuturor oamenilor, bucurie a venit la toata
lumea”.

De aceea, cred ca este bine si folositor ca, luand aminte la cuvintele Evangheliei care s-a citit
astazi, luand aminte la cuvintele care se rostesc si care se inchipuiesc, care se arata, care se
roaga la fiecare Sfanta Liturghie, sa invatam mai mult sa luam aminte la noi insine si la
sinele acela pe care ne cheama Domnul sa il dam la o parte ca sa putem cu adevarat sa
Ii urmam Lui, pentru ca viata noastra sa fie cu adevarat o viata de urmare a lui Hristos,
o viata in care Hristos trebuie sa fie prezent, o viata in care Hristos trebuie sa fie
conducator.

Este o imagine despre un om care toata ziua se ruga lui Dumnezeu sa vina sa ii conduca viata.
Se spune ca odata mergea cu masina si, pe marginea drumului ce sa vezi: pe partea dreapta era
chiar Hristos care ii facea semn cu mana sa opreasca. Omul nostru, bucuros: „In sfarsit mi-a
ascultat Dumnezeu rugaciunea, si uite, vine Hristos in viata mea!” Si deschide portiera din
dreapta si spune: „Hristoase, intra, si stai aici, de-a dreapta mea!” Hristos nu intra pe
acolo, se duce prin fata si se opreste aici, la scaunul soferului si spune: „Da-te jos,
lasa-Ma pe mine sa conduc daca vrei cu adevarat sa vin in viata ta!”Asa vine Hristos la
noi! E bine daca L-am pune [macar] aici in dreapta! De cele mai multe ori sta in
portbagaj. Este la „adiacente”, la „diverse” este credinta! „Daca o fi, daca n-o pati,
daca ma simt bine, daca, daca…”. Dar Hristos cand vine in viata ta, El vrea sa conduca!
Lasa-L sa conduca, si vei avea binecuvantarea aceea care nu trece niciodata si cu
ingaduinta Lui vei avea si binecuvantari in aceasta lume care te vor ajuta sa obtii acea
binecuvantare care este mantuirea noastra, care este salvarea noastra din lipsa de sens si din
lipsa de cruce.

Cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul

nostru vino si la noi, invata-ne cum sa traim cu adevarat viata Ta cea sfanta, miluieste-
ne pe noi cu puterea Crucii Tale si ne binecuvinteaza acum si pururea si in vecii vecilor,
Amin!“
 Legaturi:
 TAINA CRUCII IN VIATA NOASTRA: Rastignirea mintii prin coborarea dureroasa in
inima: “Prin harul Duhului Sfant, STRAPUNGEREA si ZDROBIREA INIMII ii sunt
indeajuns crestinului pentru A BIRUI TOATE DUHURILE RAUTATII”
 PREDICI strapungatoare ale Sfantului Ioan de Kronstadt la DUMINICA SFINTEI
CRUCI: “Sa ne luam cat mai repede crucea, atata timp cat Cel rastignit pe Cruce
continua sa ne arate milele Sale!”
 DUMINICA SFINTEI CRUCI. Predica PS Sebastian al Slatinei: VIATA CA O
CRUCE. Cine se menajeaza, se complace si refuza LUPTA, cum va castiga
Imparatia?
 Crucea lui Hristos impotriva neo-crestinilor iubitori ai lumii de aici: SA NE
AMINTIM CA ADEVARATUL CRESTINISM INSEAMNA LUPTA
 LUAREA CRUCII CA DEVENIRE INTRU HRISTOS – Omilie la Duminica Sfintei Cruci
(1967) a Cuviosului Justin Popovici
 “Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor”. CHEMAREA INCOMODA A
CRUCII (Pr. Constantin Coman)
 Pr. Ioannis Romanides: TAINA CRUCII
 Duminica Sfintei Cruci. “STUDIUL” CALVARULUI SI GOLGOTEI ESTE CEA MAI
BUNA SCOALA
 “DREPTATEA” CRUCII. LEGEA LUI HRISTOS CERE RASTIGNIRE. Scrisori ale Sf.
Ignatie Briancianinov despre necazuri, lepadare de sine, dragoste si indreptatire
 Duminica Sfintei Cruci. CE RASTIGNIRE FATA DE LUME I SE CERE SI MIREANULUI?
 Fara CRUCE nu e posibila INVIEREA! Unde Il gasim langa noi pe HRISTOS Cel
rastignit si Inviat?
***
 CHEMAREA LUI HRISTOS SI PRIORITATILE NOASTRE
 VIE IMPARATIA TA, FACA-SE VOIA TA…– “Exista o singura ordine fireasca:
DUMNEZEU PE PRIMUL LOC! Domnul nu primeste JUMATATILE DE INIMA”
 Interviu cu PARINTELE CIPRIAN GRADINARU din Namur (Familia Ortodoxa): “E
NEVOIE DE OSTENEALA SI DE DUREREA INIMII. Tot omul care vrea sa pastreze
harul trebuie sa se nevoiasca tot timpul, nu doar Duminica dimineata!“
 PREDICI AUDIO pline de seva si putere duhovniceasca: “Toata viata noastra lui
Hristos Dumnezeu sa o dam! Daca nu-I dam lui Dumnezeu TOATA viata noastra,
suntem oameni care ne mintim pe noi insine si, de fapt, nu-I dam mai nimic. Daca
Dumnezeu nu este in viata mea pe primul loc, nu este… pe niciun loc!”
 Predica puternica a Parintelui Longhin de la Banceni (2011, video): LUATI-L PE
HRISTOS IN VIATA VOASTRA, IN FAMILIA VOASTRA, IN DUREREA VOASTRA!
 CAND NE DEVINE ZADARNICA LUCRAREA DUHOVNICEASCA? Predica Pr. Valentin
Mordasov la Duminica pescuirii minunate despre FATARNICIE si ROSTUL
FAPTELOR EXTERIOARE: “Sa nu fim credinciosi doar cat timp stam la slujba!”
 Parintele Teofil Roman: “Este greşită această înţelegere că noi doar în biserică
suntem creştini şi oameni duhovniceşti, iar în afară suntem oameni lumeşti,
oameni trupeşti…”

ARTICOLUL URMATOR/ANTERIOR
← VIRGIL MAXIM (†19 martie 1997) – inregistrare inedita (audio). MARTURISIRI ZGUDUITOARE si
POEME DUHOVNICESTI despre suferinta cumplita si trairile minunate, suprafiresti din inchisoare: “N-
as fi vrut sa schimb cu nimic starea aceea. Nu mai eram constient de valoarea timpului”PREDICA
AUDIO (+ text) a Parintelui Nichifor Horia la Duminica a IV-a a Postului Mare: “DE POTI CREDE,
TOATE SUNT CU PUTINTA CELUI CE CREDE!” →

COMENTARII
12 Commentarii la “CRUCE si LITURGHIE. Predica audio a Parintelui Hrisostom de la Sihastria
Putnei: “Hristos ne spune: NU MA FOLOSITI DOAR PENTRU VIATA ACEASTA! Ca de aceea M-am pogorat,
de aceea M-am rastignit…””

1. 22-03-2015 17:22 Iertati fratilor, dar se ingenucheaza si la Liturghia de duminica, desi doua
sinoade interzic lucru acesta? De ce nu se ingenucheaza dupa Sf. Pasti pentru ca in
aceeasi fraza se spune in canon si sa nu se indoaie genunchi duminica? Daca da se
ingenucheaza, de ce si care canoane nu mai sunt astazi valabile ,de cand si ce sinod le-a
“abolit”? Nu vreau sa jignesc pe nimeni, nu vreau sa provoc discutii doar ma intereseaza
acest lucru pentru ca am luat “pame” si daca am ingenucheat si daca nu am facut-o!
Doamne ajuta!

2. adm22-03-2015 18:01 Asta fiindca am ajuns din robii literei, si nu mai avem nicio legatura cu
Duhul. De asta si sensul Crucii ne ramane strain. Fiindca RAVNA duhovniceasca a ajuns
sa fie inlocuita de supercorectitudine. Deh, surogate comode pentru omul modern…

3. 22-03-2015 20:50 http://www.marturieathonita.ro/despre-neingenuncherea-in-zi-de-

duminica/
 Parintii athoniti nu sunt oameni moderni, eu da, de acea si intrebarea. La varicele mele
ar fi mai comod in genunchi…

4. ad23-03-2015 00:46 Pentru mintea noastra e mai comod sa se centreze si sa se agate de

forme si de lucruri secundare si sa rateze esentialul.

5. 26-03-2015 06:16 Crucea pe care o ducem este tot mai grea.

6. “Iata, ne suim la Ierusalim…”, urcam catre PATIMILE DOMNULUI. Noi stim ce cerem si ce
asteptam de la Dumnezeu? “RASTIGNIREA” de a-L crede si a-L urma pe Hristos. “CRESTINII
GANDESC SI AU DUHUL CELOR DIN LUME. Cata vicle

7. “…nu ştiu altceva, decât pe Iisus Hristos, şi pe Acesta RĂSTIGNIT” | Cuvântul Ortodox

8. PUTEREA SFINTEI CRUCI. “Dumnezeu ne-a arătat pe faţă cât de mult ne iubeşte, nu prin simple
vorbe frumoase, ci îmbrăţişându-ne cu mâinile Sale însângerate” | Cuvântul Ortodox

9. LA UMBRA CRUCII lui Hristos, pentru a primi puterea de a ţine piept DUHULUI POTRIVNIC AL
LUMII… “Necredincioşii îi batjocoresc pe credincioşi. Creştinii sunt priviţi de parcă ar fi
extratereştri… Cei morali sunt luaţi în râs,

10. “Iată de ce suntem noi fericiţi…” – CRUCIULIŢA ȘI AJUTORUL NEVĂZUT AL MAICII DOMNULUI.
“Maica Domnului mijlocește si veghează pentru fiecare” | Cuvântul Ortodox

11. Duminica cinstitei şi de viaţă-făcătoarei Cruci. CUM INTRĂM PE CALEA CEA STRÂMTĂ A
LEPĂDĂRII DE SINE? Ce înseamnă “a lua crucea”? | Cuvântul Ortodox

12. CRUCEA VIEȚII. Cuviosul Ioan Krestiankin: “Creştinismul este PURTAREA CRUCII, este osteneală.
Iar creştinismul de azi este pentru mulţi NUMAI PE VÂRFUL LIMBII şi durează cât timp deasupra
capului este cer senin”; “Trebuie să po