IPOTEZA al promovat de societatea iegeang Juni Curentul culture aa anul 1863, timp de un sfert de." * manifests rrdernizare profunda si de aplicare fervent; Dae oe eer tii au recunoscut contributia py, spiritului critic. Junimistii au Hist’ (1830 190 cesorilor, dar s-au raportat critic la epoca Pee Tekh, 1860), de intemeiere a literaturii noastre moderne. Astfel 4 Junimismy) indude atat elemente de rupturd faf& de trecut, cat gi tending de continuitate cu directia initiaté de Mihail Kogalniceany, |, Dacia literard, Idei $i teme comune sunt: Promovarea unej literaturi originale, cu specific romanesc, combaterea imita. fiilor sterile gi aplicarea principiilor valorice in actul critic, Mai departe, Junimea inseamna 0 ideologie noua, un discurs intercultural, o raportare a modelului literar roméanesc la ce} european, prin largirea criteriilor estetice la nivel universal, Junimea reprezint’ fondarea spiritului critic modern in literatura gi cultura romana, dar gio critic’ adusa lipsei de echilibru intre formele institutionale ale reformei si mentalitatea Poporului, intre paradigma culturali impusa de ,,arderea etapelor” in ‘poca pasoptista gi capacitatea de recep tare critic& a acesteia. ARGUMENTARE Societatea Junimea este cea mai important& grupare ide- Ologica si culturala din adoua ae fie proprie, o libraries sich ‘are, 3 a i , . Sinile revistei vor fi Publicate arti ieepand din 1867. In paEtapa iegeana (1863-1874) are un pronuntat caracter po- lemic si se manifesta in trei directii: limba, literatura gi cultura. in aceast& perioada se elaboreaza principiile sociale gi estetice ale junimismului. Tot acum se impune necesitatea educdrii pu- blicului prin aga-numitele prelectiuni populare. Organizate pe teme variate, in diverse cicluri sistematice gi tinute intr-o forma academica, ele au avut drept scop educarea publicului larg, care sa inteleaga cultura ca factor de progres $i moralitate. Aceasta etapa marcheaza cAutarile febrile de modele apte sa asigure progresul la care aspira Titu Maiorescu. Interesul pentru literatura se manifesta din 1865, cand se avanseaza ideea alc&tuirii unei antologii de poezie romaneasc4 pentru gcolari. Aceasta i-a determinat pe junimisti 4 citeasca in ge- dintele societatii autorii mai vechi, pe ale caror texte gi-au exersat spiritul critic gi gustul literar. Cea de-a doua etap4, din 1874 pana in 1885 (cu desfa- gurarea sedintelor Junimii la Bucuresti, dar a activitafii revistei la Iasi), este o etapa de consolidare, in sensul cd in aceasta perioada se afirma reprezentantii de seamé ai ,,direcfiei noi” in Ppoezia gi proza romana: Eminescu, Creangi, Slavici, Caragiale, dar gi scriitori aproape necunoscuti ast4zi, precum: Samson Bodnarescu, Matilda Cugler-Poni. Este o perioada in care se diminueaza teoretizarea criticismului in favoarea judecatilor de valoare. Acum sunt elaborate studiile esentiale prin care Titu Maiorescu se impune ca autentic intemeietor al criticii noastre literare moderne, fara insa a neglija preocuparile din domeniul civilizatiei, dar mai ales din domeniul limbii literare, necesare gi pentru ca in 1860 se facuse trecerea de la alfabetul chirilicla cel latin. Maiorescu sustine utilitatea imbogaftirii vocabularului limbii romane prin neologisme de origine romanicé, intr-un studiu din 1881 (Neologismele). Etapa a treia (bucurestean4) incepe din 1885, cand revista Convorbiri literare este mutata la Bucuresti, ca gi intreaga so- cietate Junimea. Aceasta etapa are un caracter preponderent universitar, prin studiile de specialitate din domeniile: istorie, filozofie, filologie, geografie (A. D. Xenopol, Vasile Conta, Alexandru Lambrior, Mihail Dragomirescu, Simion Mehe- dini). Revista va aparea pana in 1944, dar ea nu va maiatinge gradul de popularitate din primii 20 de ani. in lucrarea Istoria literaturii romane moderne, criticul Tudor Vianu identifica trasaturile definitorii ale junimismului: spiritul critic, spiritul filozofic, gustul pentru clasic i aca- demic, spiritul oratoric, ironia.i ta trdsaty mai importan' Tas criti¢ este win respectul fafi de adevany manifest: Pi prin cultivarea simplitati, Ba e -itul Spirit ismului. Se recutului i t& de cdtre multi in studienea Wrrraditie, manifestatd de c&tre mule Catturas a erat falsa erucifie, i limbi artificial na combatuta fals in folosirea unei lim! e, car, j timpului, prin foloct rand. Este Fespinsa nonvaio, i ae ene de coral limb (ubefia de cu " i, abuzyl & aenniint ) sila nivel socio-politic gi cultural, a MStitutiilo, neologist le frd fond”). : statului (,formel itcista fat de directia veche se manifests mai ar mactapa din evolutia/unimii (7-8 ani), ed Se abo. ales in prima eee ale limbii roméne, ale literaturij Siale dead ison in problema ortografiei, discutijle Pentry peal unei antologii a poeziei de pand la 1865 (finalinac in articolul O cercetare critica asupra poeziei TOmane de Iq 1867) gi critica formelor fara fond, ca expresie sinteticy ideologiei junimiste (in contra directiei de astazi in culturg roména). Ulterior, junimismul isi afirma Propria directie (di. rectia noua“), incepand cu studiul Maiorescian din 1872, Di- Tectia noud in poezia si proza romand. Astfel, de la Critica Rormativa (definire de Principii) se trece la critica aplicata domeniului literaturii, Titu Maiorescu punand bazele teoretice ale ,criticii estetice” (Comediile d-lui Caragiale, 1885; Emines- &u $i poeziile lui, 1889). _Criticsmul Junimist este legat in Primul rand de activitatea lui Titu Maiorescu, mentorul Societatii Junimea, dar gi in- drumatorul cultural i Ji ii i. Reunite in volum sub Toman, literatura, cul- . @, reflect preocuparile (1863-1974) ( &¢8Pe, de la un Pronunfat caracter polemic ‘i 4) la perioada de afirmare a ndlirectiei noi” in poezia proza romani ( 1874-1885), Prima edit 8 Criticelor, din 1974 inde in Prefata auto- rubuj . ‘or, » Cuprinde in Prefate trebuieg SE 2 Necesitatii criticii (critica destructivt unde a tind unde poate”) in contextul ultimilor 7-8 ani, Autoralresping etiocritilor ce nivale viata publica. tentciitate respemnPrOmisul ,formelor goale” sie afi femporane, |" bilitatea in fata culturii rom4ne con- »Directig Onlucrate yet OU ~ ni se tice ~ nu putea sa se introduci intr-o 1a cea age 8 cea veche? oPitalyt Inteprne nde (1 Nu te poi juca nepedepsit-- eH de cultura intr-un popor. {...]