| Spovedania: marile etape istorice! Dumitru A. VANCA, Facultatea de Teologie Ortodoxa Alba Iulia in contextul jubiliar al aniversarii pr. prof. univ. Nicolae Necula si cel stiintific al anului 2014 ~ Amul euharistic (Sfintei Euharisti, al Sfintei Spovedanii si al martirilor Brancoven? studiul igi propune marcarea celor mai importante momente in istoria evolutici liturgice a Randuieli Sfinte Spovedanii, iar smeritele noastre cercetari se doresc un prinos de recunostin\& si mulfumire faa de cel care a contribuit la formarea liturgica, morala si pastorala a zeci de generayii de preoti si ‘eologi instruiti in Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti ~ ,Justinain Patriarhul” le ale Bisericii Randuiala Sfintei Spovedanii, aga cum apare astizi in textele liturgice ofici Ortodoxe Romane, nu reflect parcursul istoric al unui ritual ce a contribuit (si contribuie inca) le formarea morala a generatii si generatii de credinciosi. Chiar si studiile stiinjfice destinate Spovedaniei se opresc mai mult asupra aspectului doctrinar sau teologic, partea istoried fiind de ce! mai multe ori marcata lapidar, ori foarte sintetic. Lucrare liturgica si pastorala capitala in formarea duhovniceascd a enoriasilor nostri, Taina Sfintei Spovedanii a ajuns in unele parohii o formalitate Spovedaniile frecvente si aproape ,in mas” in timpul marilor posturi (nu in sensul unei spovedanii comune), ing iste de pacate comise, omise, gandite etc., literatura exageratd gi abuziva de tip monahal-pietist&, dar mai cu seam incipajinarea de a lega indisolubil actul liturgical impartisirii euharistice de spovedania prealabila', fac aproape uitat& practica liturgica de odinioara cind Spovedania mai era inc& un rit liturgic exceptional, iar iertarea se dobandea dupa lungi si aspre penitent In noianul de formulare de spovedanie, unele de-a dreptul aberante’, de cele mai multe ori i reeunogtinna parintctui prof. de. Nico " MMacrialat a test publica in Vacuie. Stjire, jertfelnicie. Cis Acctla, ta impliniren virstl de 70 de ani. tit asl, Bucseesti 2014 2 Hotere Sf. Sinod In sedinfa din din 29.10.2012 Chup: basilica xostir/anul-omagial-cuhavst al-sfitlor-mantr-brancoveni_133S2.huml, accestin 21.01.2014) > Aceast tenativa, iijiatd fm ani "SO de ealugarit de la Mndstirea Vladimieyt si Sihastu Biserica Onodox Romind gi de uni teologi (ira) “0 bund analiza a ydifcultiilor lturgice si pastorale” prin care wece Taina Spovedaniei se poate vedea la Nikola Ozolin, Trade $i ereativitae in arta crestina. Spovedania, o Taina in criza rad. N. Palimaru, C. Login, V. Manes Cluj Napoca, Patmos, 2009. CF. Ene Branite,Liturgicaspeciala, IBMBOR, Bucuresti, 1985, p. 427 31 Ene Branste Ecaterina Branste, Ditionar enciclopedic de cunostine religioase, Edit Diecezana, Caransebes, 2001, p. 464) 5 spre exemplu,int-o brosur’ inttulata Spovedania preotlor de mir (Sihistria, 2006), pusd pe seama pr. tlie Cleopa «itim in lisa de pleat: fm tund paral si mustle casi plac aamenitor, nu lui Dumnezeu |159]" (p. hotest duhovnie mai tnainte de a avea virsa de 40 de ani .." {S71 (p. U1), «Am slut ea preot edn fn acelas ‘imp si sericiul de paracliser, acd servindumd singur, care este $1 aceasta 0 gregeal8 grea.” {40} (p. 9). 3\ lists a fost ouvy'tovurl de Am fast acestor aberati poate continua| j insista pe aspectul formal si juridic, pe maruntiguri si nu pe aspectele capitale ale viejuirii crestine. daci impicarea penitentului cu Dumnezeu capiti 0 oarecare important’, sensul originar, de jpacare al acestuia cu trupul mistic al Bisericii, este complet neglijat. Aspectul este cu atét mai dureros cu cat credinciosul nici nu mai are constiinta departarii de Biseric’, consecint& a lucratilor sale rele, de unde nici dorul de (re)intoarcere si reconciliere. Daca in literatura straind studiile teologice cu privire la aceasta randuialé sunt destul de numeroase®, in teologia romaneasca sunt pujine: pertinent si cu nuanfe istorice s-a pronunfat pr Harion Felea in teza sa de doctorat — Pocdinta [Sibiu, 1939; vezi supra], dar studiul sau a ramas aproape necunoscut. in contextul acuzelor aduse cAlugarilor de la Vladimiresti si Sihastru, privind spovedania ,in comun”, pr. Dumitru Stiniloae a scris un remarcabil studiu, accentudnd spovedania individuala si particulara ca act liturgic’. O contributie importanta la trasarea evolujiei liturgice a Spovedaniei in Molitfelnicele roménesti a adus pr. Viorel Sava (vezi supra), addugind si o comparatie cu celelalte rituri liturgice, iar Petre Vintilescu® si Emil Cioara’ s-au ocupat in special de aspectele pastorale ale Spovedaniei. Explicajii practice sau indreptari cu privire la administrarea spovedaniei ne-a furnizat pr. Nicolae Necula in articolele sale publicate de-a lungul timpului in Vestitorul Ortodoxiei si publicate ulterior in mai multe volume sub titlul: Traditie si innoire in slujirea liturgicé!®, La acestea mai adgugim céteva studii apdrute in revistele bisericesti, cum sunt cele ale lui D. Buzatu, V. Chiju, C. Comescu' In Molitfelnicul romanesc rnduiala aceasta este pus& sub titlul Marturisirea (Spovedania)'*, fapt care sugereaza similitudinea celor doi termeni, primul grecesc, celalalt slavonese, si care indica procesul formal prin care se obine reconcilierea cu Biserica ~ mfrturisirea tnaintea preotului a pacatelor comise si dobandirea iertarii. Cu sons mai mult juridic, termenul marturisire (€-onodoyia) aratt aofiunen de (i) recunoastere public&, in cazul nostru a pacatului, dar i pe cea de (ii) marturie publica" (in cazul nostru, de a nu mai repeta pacatul), sau chiar cu sensul de promisiune. In limba romdna se mai foloseste uneori gi termenul slavon pocainfa (pocajanije) care incearcd traducerea termenului petavota — a reflecta asupra faptelor comise'S, cuvaint care indicd un proces interior, 0 frimdntare, cing, parere de rau pentru o actiune anterioara, dar si procesul intoarcerii de pe drumul pacatului pe cel al virtusii si, mai ales, impacarea cu Biserica. in practica liturgica cotidiana termenii sunt folositii, din pacate, interschimbabili, majoritatea preojilor si a credinciosilor nefacdnd o deosebire evident intre PocdinjS, Maiturisire, Spovedanie © O ampla bibliograie roman gi strdind pre tema Spovedaniei se poate consulta in Viorel Sava, Taina Marturisrit in riturleliturgice actuate, Edit. Trnitas, lagi, 1999, p. 243-265 gi la Marion Felea, Pocainga, Edit. SCARA, Bucuresti 2000, p.232-279, ” Dumitru Stiniloae, Marsurisirea pacatelor si pocdinja in trecutul Bisericit, in ,Biseriea Ortodoxti Roman’, nr. 3-4 (1983), p. 218-250, * Peire Vintilescu, Spovedania si Duhovnicia, ed. aU-2, Edit. Episcopiei Ortodoxe Romane de Alla Iulia, 1995 ° Emil Cioara, Duhovnicul si Taina Spovedaniei in Biserica Ortodoxa, Edit. Universitat din Oradea, 2007. "© Vol. I~ Edit. Episcopiei Dundrii de Jos, Galati, 1996, p. 164-187; vol Il - Edit. Episcopiei Dunarii de Jos, Galati 2001, p. 253-298; vol II ~ Edit. Institutul Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2004, » 200-2010; vol IV = Fait. Cuvantul Vietii, Bucuresti 2010, ""D. Buzatu, Din istoria Moltfelnicului ortodox, in ,Mitropolia Olteniei", Nr. 1-2/1966, p. 16-64; Viorel Chiju. Ne. 3/1960, p. 431-447; C 23 Rinduiala Marwurisil In Moltfelnicele roménesti si slavo-ruse, in ,Ortodoxi Comescu, Sfntele Taine in Molifelnciul slay si roman, in .Mitropolia Otteni "2 Molifelnic, Edit, IBMBOR, Bucuresti, 2013, p. 57. "Tac, 5.16: &Eoohoyeiode ob AdAhorg rs auapriag (. 's FiL2.11: kai tdoa yGoou é€opohoyiiona 6x1 Kupiod Inoova Xpwor0s ei BéEav Ocod Maps. ® Explicatit detalite asupra cuvintelor grecesti in Dictionaire gree-francais, M. A. Bailly (ed.), Hachette, Ps Despre sensurile teologice din Taina Spovedaniei vez gla Viorel Sava, Taina Marturisri.,p. 24-26 Nr.. 10-12/1965, p. 602. 1929,| 1, Spovedania si penitenta in trecutul Bisericii Este usor de observat c& Taina Spovedaniei are la origini practica recunoasterii pacatelor sia pocdinjei — propovaduita si implinité de loan Botezstorul si ceruté de Mantuitorul — vazuté ca schimbare a atitudinii fata de semeni si de Dumnezeu (Mt.3.2-8; 3.11; 4.7; Me. 1.43 1.15; Le.3.2-14) si propovaduita de Sfintii Apostoli (Fap.2.38, 5.31, 19.18, 26.20; lac.5.15; 1 loan 1.8-9) Cu toate c& intreaga literatura patristica vorbeste constant de pocainta ca premiza a méntuirii, in primele patru veacuri nu cunoastem un ritual liturgic cu privire la aceasta. Studiile de specialitate au reusit totusi sf reconstruiased acest ritual din informati risipite in diferite in izvoare. Jn Biserica primului veac cei care purtau povara unor pacate grave trebuie si fi fost putini, iat pedepsele grave aveau rolul de a pastra neatinsa de pacat mica ceata de ucenici, Lectura textului din lacov 5.16 (Marturisifi-va deci unul altuia pacatele si va rugayi unul pentru altul, ca sd va vindeca{i, ed mult poate rugdciunea staruitoare a dreptului) presupune un ritual care includea cel putin (1) marturisirea publica si (2) rugaciunea publica a comunitatii pentru pacatos. Intre aceste dou momente, Pavel mai introduce (3) indepairtarea celui pAcaitos din comunitate, urmata de (4) 0 penitenfi temporard (1 Cor. 5.3-5). Miirturisirea pacatelor avea rolul de terapie (lac. 5.15) si carantin& duhovniceasca, cu rol profilactic pentru limitarea extinderii pacatului (1 Cor. 5.13). Indiferent insd de ritual, sensul mérturisirii picatelor era impacarea cu Dumnezcu gi re-intrarea in hat. Fara o practicé unitars — obiceiul local sau personalitatea unuia sau altuia dintre liderit Bisericii flind norma cunoscuta in primele veacuri — mérturisirea publica si practica reconcilierii picatosilor cu Biserica este cunoscuta pretutindeni, ritualul evolufind si adaptandu-se in functie de situaia pastoral a diferitelor comunitati, @) Botezul si Marturisirea pacatelor: ,.prima et secunda poenitentia” Se stie ef Biseriea primelor veacuri a stat sub semnul Botezului si Euharistiei ca acte liturgice necesare gi esenjiale in viafa crestinului, Dupa entuziasmul veacului apostolic, cand ,cci pitrunsi fa inima” erau botezati in mas si imediat (Fap. 2.37-41), convertirea si primirea in randul restinilor a noilor adepti s-a Ricut mai pretutindeni dupa o indelungata si atenta pregatire catehetica. Se cerea noilor adepti nu numai o temeinici pregatire biblica, doctrinar’i si moralA®, ci si o permanent’ supraveghere din partea ierarhiei si a comuniti(ii, Grija de a nu mai pacatui gi teama de a nu pierde puritatea conferité prin botez, a creat curentul améndrii momentului botezarii, uncori pand in faja mori. In aceste circumstante calitatea morala a membrilor comunitiii era o preocupare general si obligatorie, iar grija de a nu pacatui era mult mai mare decat in secolele care vor veni in tumultul vietii ins& unit crestini c&deau din harul de fii; pcatul macula curajenia sufleteasca objinut prin botez, de aceea, pentru cei prinsi in plasa celui-rau Biserica trebuia si glseasc’ o solufie: aceasta a fost marturisirea pacatului, penitena si reintegrarea in har. Privita ca un val doilea botez”, 0 a doua sans a impicarii si intoarcerii 1a Dumnezeu, aceasta practica a fost pentru multe secole un ritual exceptional, ce se acorda cel mult o data in viafa (Pasiorul lui Herma'’, Clement Alexandrinul'’, Tertulian'® 5.2). Vorbind despre acest act liturgic si duhovnices ° Dumitru A. Vanea, eoand si Catehezd, Edit. Reiniregire, Alba Tuli, p. 103-115, © sian éyo oor Revo, gnot nerd ch wifow Excivny iy peydday wal sew dav ig Exreipaadeig xd rod SrsfdAov duaprion, pay pexdvorav éyex eav 5€ ond zeipa duaprévy kal jexavoron, Gospgopey dow tO Svtpdno si rowiry SvoKshog yap Geeta.” (Pastoral lui Herma, Porunca a IV-a, 31(3), 6, text clin disponibil pe ipo earlychurchtextscompubliclapostaths/hermas commandments ml, aceesat in 23.01.2014, cf traducerea roméneasca In “PSB”, vol. I, tad. D.Feciory, Edit, IBMBOR, Bucuresti, 1979, p. 252), "Clement Alexandrinul, Siromazele, Ul, 13, in PSB, vol 5, tradrom, N. Chitescu ef ali, Edt. IBMBOR, Bucuresti 1981, p51. Clement merge atit de depare incitafrma ca Pochnja este egals cu Botezul tn ce privestestergeres si 3