AUTENTICITATEA Introdusa si, in tot cazul, impus& in limbajul nostru critic eseistic indeosebi de Mircea Eliade si Camil Petrescu (desi in acceptii diferite), ideea de autenticitate intruneste, azi, adezi- uni unanime. A devenit incd un loc comun, o caracterizare stercotipa, lipsita adesea de orice continut. Dar acest accident, ca multe altele, intimplate ideilor literare, nu putea sA nu se produca. Largirea continua a notiunii o destina de la sine unei mari cariere, Autenticitatea este un concept elastic, suplu, comod, plin de echivoc si ambiguitate, format prin aluviuni succesive. Este si motivul pentru care de uzul si abuzul ,,auten- ticitatii“ nu sint vinovati numai publicistiji literari. In cuprin- sul su s-au revarsat si contopit cel putin trei straturi seman- tice, bine distincte : I. La origine, descifram cu usurinta un sens predo- minant etic. Una din normele constiintei morale este buna cre- dinta, fidelitatea fata de sine, consecventa, sinceritatea, onesti- tatea interioara : ,,Fii tu insuti“, ,,Fii credincios tie insuti“. Vir- tute absolut traditionald, de mari urmari literare atunci cind ea tinde sa impuna in centrul atentiei expresia nuda — deliberat nuda& — a subiectuluj si a trairii sale. Or, nici antropomorfismal antic, nici teocentrismul medieval n-aveau cum stimula si con- solida o astfel de atitudine eminamente umanista si individua- lista. A face din sinceritate — virtute etici§ — virtute esteticad reprezinta o rasturnare de planuri pe care numaj Renasterea o outea realiza. Si, intr-adevar, de abia in aceasta epoca inre-autenticitatea 161 gistrim primele revendicarj ale ,,autenticitatii* literare in cul- tura europeana. ,,Manifestul* fundamental este semnat, desi- gur, de Montaigne, care-si prezinta Eseurile (1580) drept o ,,carte de buna credinta“. Si ce inseamna ,,livre de bonne foy“ in or- dinea esteticd ? Nimic altceva decit fuga de calofilie, de ,,frumu- seti imprumutate*. Si, maj ales, confesiunea ,,simpla, naturala si obisnuita, fara simulare sj artificiu, caci pe mine ma zugra- vesc“, Eul scriitorului devine in felul acesta obiect de observa- tie introspectiva directa, nefalsificata. Pe scurt, ,,autentica“. Surprins in ,,intregime si cu totul gol“, fara false pudori, fara masca, in culorj naturale (Au Lecteur). In acest program autobiografic modern poate fi intrevazut actul de nastere al teoriei autenticitatii, intuitie pe care Mon- taigne, in felul sau, 0 are’, Si daca mai poate fi umbra de indo- jala, lectura capitolului Des Vaines subtilitez (L. I, Ch. LIV) vine s-o imprastie, Ca si critica impotriva conventiilor, arti- ficialitatii si ,,ceremoniilor“ (De la Présomption, L. II, Ch. XVII). Foarte caracteristic este si textul din Considération sur Cicéron (L. I, Ch. XXXIX), unde se combate invazia afectarii pina si in corespondenta particulara, redactata nu cum ar fi firesc, spontan, ci in vederea efectelor. Acelasi program autobiografic apare si in La Vita di Benvenuto Cellini scritta da lui medesimo (1558— 1566). Ilustrul sculptor florentin vrea s&-si ,,povesteascA singur viata, cinstit si fara ascunzisuri*. De unde o relatie plina de ingenuitati, cruditati si savoare, sinceritatea devenind autentica, deci ,literara“, prin fnsdsi expresia sa integral, in deplina libertate. Ideea se consolideazd treptat, devenind de circulatie absolut curentad. Se admite, azi, de multi autori, cA orice ,,cre- ator autentic este de o sinceritate absoluta“*, Omologia actuala a celor doug notiuni, in aceasta interpretare, se dovedeste desa- virsita. Drumul o dataé deschis, imperativu! etic al autenticitatii impune exigente tot mai radicale. Respinsé de conventiona- lismul ,,marelui secol“, artificializat de exces — La Rochefou- cauld pretinde ca sfirsim prin a ne deghiza chiar si fata de noi ingine (CXIX) —, sinceritatea literara se refugiazi in mediul sau de predilectie care este jurnalul intim, autobiografia, memoriile, corespondenta privata. Nu este simptomatic fap- tul c& tocmai intr-o epocd de maxima stilizare, conventiona- lism si disimulare, s-au scris unele dintre cele mai autentice162 autenticitatea Memorii din intreaga literatura universala ? Ducele de Saint- Simon, orgolios, vindicativ, impulsiv, recunoaste pe fata ca ,,nu se laud’ cu impartialitatea, as face-o in zadar“. Intr-atit are condeiul de iritat si de pamfletar. Desi, in alt loc, el declara ca nu s-a preocupat decit de ,,exactitate si adevar“. Aceste scrupule sint tipice adevaratilor memorialisti, domi- nati de un dublu reflex etico-veridic, care prezideaza in parte, pina azi, la destinele principiului autenticitafii. El poate fi regisit in forme aproape pure in Confesiunile (1781-1788) lui J.-J. Rousseau, adept al sinceritatii absolute (I, IV), in asa masura incit- pina si Montaigne i se pare... prefacut (II, X). Memorialistica romantica este pdtrunsaé de aceeasi ambitie. Cu o nuanté in plus de ,,impudoare“, de indiferenta la opinia publica si chiar de cinism, atitudini ce vor trece — toate — in literatura moderna autobiografica. De pildé, Thomas de Quin- cey, in ale sale Confesions of an English Opium-Eater (1822), isi dezvaluie ,,propriile senzatii, fara a m& preocupa de cei ce ma privesc“, Pozitie cu atit maj curenta autobiografiilor amin- tile si memoriilor nedestinate publicitatii imediate, unele voit postume, Observatiile acestea se verificd si in literatura noastra, in zonele sale de penumbra, nefrecventate, dar pline de surprize. Memorialist in sens ,,autentic“ nu este Ion Ghica, ci colonelul Lacusteanu, care a entuziasmat pe Camil Petrescu (,,...unicul document scris, autentic etc.“) 3. Si, inaintea sa, far indoiald, maj aies Eufrosin Poteca : Ideile faptelor mele de la anul 1828 pind la eprilie 1829, pentru stiinfa mea si pentru cunostintu de sine-mi, autobiografie de un rar ,,autentic“, ce stribate pina si in titlu. Ingenuitatea cu care acest cleric isi dezvaluie aventurile si ,,patima“ erotica are si azi ineditul si savoarea sa, Camil Petrescu, in Patul lui Procust, invita pe doamna T sa devind scriitoare, »fiind sincera cu dumneata insati pina ta confesiune® etc. in aceasta prima acceptie, oarecum elementara, teoria auten- ticitatii ca sinceritate absoluts duce la citeva concluzii : 1. Patrunde si se raspindeste tot maj mult in litera- turd investigatia autobiografica in adincime, autoanali scrutarea fiintei morale a scriitorului, in zonele sale ascunse, profunde, ireductibile. Gratie acestei orientari, analiza ,abi- salé“ poate fi intrevazuta si, in cele din urma, practicata, In tot