Cuprins

1 Funcţii de o variabilă complexă. 9

1.1 Numere complexe. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2 Diferenţiabilitatea funcţiilor complexe de variabilă complexă . . 12
1.2.1 Funcţii armonic-conjugate . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
∂ ∂
1.2.2 Operatorii diferenţiali ∂z şi ∂z . . . . . . . . . . . . . . 15
1.3 Integrarea funcţiilor complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.3.1 Curbe continuie ı̂n planul complex . . . . . . . . . . . . 18
1.3.2 Integrarea funcţiilor cu valori complexe . . . . . . . . . 19
1.3.3 Formule integrale fundamentale ale funcţiilor complexe . 23
1.4 Teorema integrală Cauchy şi consecinţele ei . . . . . . . . . . . 26
1.5 Formula integrală a lui Cauchy şi consecinţele ei . . . . . . . . 30
1.6 Serii Taylor şi Laurent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
1.6.1 Dezvoltarea ı̂n serie Taylor a funcţiilor diferenţiabile . . 36
1.6.2 Dezvoltări ı̂n serie Laurent . . . . . . . . . . . . . . . . 38
1.6.3 Zerourile funcţiilor diferenţiabile. Prelungirea analitică . 42
1.7 Singularităţile izolate ale funcţiilor uniforme . . . . . . . . . . . 46
1.7.1 Funcţii meromorfe. Cazul punctului de la infinit. . . . . 52
1.8 Reziduurile şi aplicaţiile lor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
1.8.1 Reziduul punctului de la infinit. . . . . . . . . . . . . . 69
1.9 Principiul argumentului şi aplicaţiile sale. . . . . . . . . . . . . 72

2 Serii Fourier. 75
2.1 Seria Fourier a unei funcţii de o variabilă. . . . . . . . . . . . . 75
2.1.1 Convergenţa ı̂n medie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
2.1.2 Forma complexă a seriei Fourier. . . . . . . . . . . . . . 80

3 Transformate. 83
3.1 Transformata Fourier. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
3.1.1 Transformata Fourier a funcţiilor. . . . . . . . . . . . . 83
3.1.2 Inversa transformatei Fourier. . . . . . . . . . . . . . . . 85
3.2 Transformata Laplace. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90

5
6 CUPRINS

3.2.1 Transformata Laplace a funcţiilor. . . . . . . . . . . . . 90

3.2.2 Inversa transformatei Laplace. . . . . . . . . . . . . . . 92
3.2.3 Proprietăţi elementare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
3.2.4 Consecinţe deduse din proprietăţile transformatei Laplace.100
3.2.5 Teorema de dezvoltare. Aplicaţii. . . . . . . . . . . . . . 112
3.3 Transformata Z. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
3.3.1 Definiţia transformatei Z. Proprietăţi. . . . . . . . . . . 115
3.3.2 Inversa transformatei Z. . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
3.3.3 Aplicarea transformatei Z la soluţionarea ecuaţiilor cu
diferenţe finite. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122

4 Elemente de teoria câmpului. 127

4.1 Câmpuri scalare şi vectoriale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
4.1.1 Câmpuri scalare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
4.1.2 Suprafaţa de nivel sau suprafaţa echipotenţială ı̂n spaţiul
cu trei dimensiuni. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
4.1.3 Variaţia câmpului scalar. Derivata după o direcţie a
câmpului scalar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
4.1.4 Proprietăţile gradientului. . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
4.1.5 Câmpuri vectoriale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
4.1.6 Linii de câmp. proprietăţi. . . . . . . . . . . . . . . . . 135
4.1.7 Suprafaţă de câmp. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
4.1.8 Variaţia câmpului vectorial. . . . . . . . . . . . . . . . . 138
4.1.9 Asupra integralei de suprafaţă. . . . . . . . . . . . . . . 140
4.1.10 Integrala de suprafaţă de speţa ı̂ntâi şi doi. . . . . . . . 143
4.1.11 Fluxul unui câmp vectorial printr-o suprafaţă. . . . . . 144
4.1.12 Divergenţa unui câmp vectorial. . . . . . . . . . . . . . 147
4.1.13 Proprietăţi ale divergenţei. . . . . . . . . . . . . . . . . 151
4.1.14 Circulaţia unui câmp vectorial. . . . . . . . . . . . . . . 152
4.1.15 Rotorul unui câmp vectorial. . . . . . . . . . . . . . . . 153
4.1.16 Proprietăţile rotorului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
4.1.17 Operatori diferenţiali vectoriali şi scalari. . . . . . . . . 157
4.1.18 Operatori diferenţiali vectoriali de ordinul ı̂ntâi. . . . . . 157
4.1.19 Operatori diferenţiali vectoriali de ordinul al doilea. . . 159
4.2 Formule integrale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
4.2.1 Calculul integral ı̂n teoria câmpurilor. . . . . . . . . . . 161
4.3 Clasificarea câmpurilor vectoriale. . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
4.3.1 Categoriile principale de câmpuri vectoriale. . . . . . . . 163
4.3.2 Câmp solenoidal. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
4.3.3 Câmp laplacian. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
4.3.4 Câmp biscalar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
4.3.5 Câmp general (oarecare). . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
CUPRINS 7

4.4 Determinări de câmpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176

4.4.1 Determinarea unui câmp scalar de gradient dat. . . . . 176
4.4.2 Determinarea unui câmp vectorial de rotor şi divergenţă
date. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178

5 Principalele ecuaţii ale fizicii matematice. 181

5.1 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I. . . . . . . . . . . . . 181
5.1.1 Integrale prime. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
5.1.2 Sisteme simetrice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
5.1.3 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordin I liniare şi omogene. 185
5.1.4 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordin I (cvasiliniare). . . 188
5.1.5 Probleme rezolvate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
5.2 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al doilea. . . . . . . . . . 195
5.2.1 Generalităţi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
5.2.2 Ecuaţii liniare ı̂n derivate parţiale de ordin II. . . . . . . 198
5.3 Exerciţii şi probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231
8 CUPRINS
Capitolul 1

Funcţii de o variabilă
complexă.

1.1 Numere complexe.

În multe aplicaţii concrete mulţimea R a numerelor reale nu este suficientă
pentru a exprima rezultatele obţinute. Astfel ı̂n rezolvarea efectivă a ecuaţiei
de gradul al doilea:

ax2 + bx + c = 0, a, b, c ∈ R, a 6= 0 (1.1)

cu formula: √
−b ± b2 − 4ac
x1,2 = (1.2)
2a
deoarece b2 − 4ac poate să fie negativ, apar numere care nu pot fi reale(nici
un numar real ridicat la pătrat nu este negativ). Aceasta reprezintă unul din
motivele introducerii mulţimii numerelor complexe notată cu C cu proprietatea
R ⊂ C şi presupunem că există un element(număr) din C, notat cu i, astfel
ı̂ncât i nu aparţinne lui R, i aparţine lui C şi orice element z ∈ C fiind o pereche
ordonată de numere reale,notată cu z = (x, y) ı̂n care x = Rez, y = Imz (citite
real de z, reprezintă partea reală a numărului complex z, respectiv imaginar
de z, şi reprezintă partea imaginară a numărului complex z ). Prin definiţie
vom lua:
(1, 0) = 1; (0, 1) = i (1.3)

care reprezintă numerele complexe 1, respectiv i. Produsul acestora cu numere

reale, nenule vor fi definite astfel:

a(1, 0) = (a, 0) = a; b(0, 1) = (0, b) = bi, (∀)a, b ∈ R, (1.4)

9
10 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

Egalitatea numerelor complexe o vom defini astfel:

(x1 , y1 ) = (x2 , y2 ) ⇔ x1 = x2 şi y1 = y2 , (1.5)

Adunarea numerelor complexe o vom defini astfel:

(x1 , y1 ) + (x2 , y2 ) = (x1 + x2 , y1 + y2 ), (1.6)

Înmutirea numerelor complexe o vom defini astfel:

(x1 , y1 )(x2 , y2 ) = (x1 x2 − y1 y2 , x1 y2 + x2 y1 ), (1.7)

În acest mod mulţimea numerelor complexe C poate fi considerată ca fi-

ind definită axiomatic(ca mulţimea numerelor reale R) utilizând proprietăţile
mulţimii R. Din proprietatea ı̂nmulţirii se deduce:

i2 = (0, 1)(0, 1) = (−1, 0) = −1. (1.8)

În plus deoarece:

(a, b) = (a, 0) + (0, b) = a1 + bi = a + ib, (1.9)

vom nota ı̂n viitor un numar complex z ∈ C, z = (x, y) prin z = x + iy =

Rez + iImz si vom putea scrie:

C = R + iR. (1.10)

Din modul de construcţie al mulţimii C ca pereche ordonată de numere reale,

(x, y) 6= (y, x), rezultă posibilitatea reprezentării numerelor complexe ca puncte
din planul R2 asupra căreia nu vom mai insista, fiind studiată ı̂n liceu. Modul
de reprezentare(construcţie) a mulţimii C fac valabile ı̂n C axiomele de adunare
şi ı̂nmultire şi axioma de distributivitate, ceeace ı̂nseamnă că opraţiile de
adunare şi ı̂nmultire vor avea aceleaşi proprietăţi ı̂n C ca şi ı̂n R. Axiomele
de ordine nu sunt valabile ı̂n C, de exemplu, dacă am presupune i ∈ C, i
pozitiv va trebui să avem ii > 0 ceea ce ı̂nseamnă −1 > 0, absurd, iar dacă se
presupune i < 0 atunci −i > 0 şi (−i)(−i) = i = −1 şi deci nu putem admite
axioma de ordine.
Vom studia ce se ı̂ntâmplă cu mulţimea C când z se ı̂ndepărtează de origine.
În R s-a pus ı̂n evidenţă elementele −∞, +∞, pentru aceasta vom utiliza
posibilitatea identificării punctelor din planul complex cu punctele sferei din
R3 şi se identifică planul complex cu punctele sferei unitate din R3 .(Fig.1.1)
Planul xOy sau x3 = 0 Dacă z = x + iy ∈ C = xOy = x1 Oy1 , z are
coordonatele (x, y, 0) ı̂n R3 . Sfera are ecuatia:

x21 + x22 + x23 = 1. (1.11)

1.1. NUMERE COMPLEXE. 11

Fig. 1.1:

N (0, 0, 1) este polul nord al sferei. Dreapta (D) ce trece prin N şi prin z
ı̂nţeapă sfera ı̂n Z şi va avea coordonatele:
 2x
 x1 = x+y+1

2y
x2 = x+y+1 (1.12)

 x = x+y−1
3 x+y+1

Acestea se justifica folosind noţiuni de geometrie analitică ı̂n spaţiu . Astfel

ecuaţia dreptei (D) ce trece prin N şi Z este:

x1 − 0 x2 − 0 x3 − 1
= = =λ
x−0 y−0 0−1
sau 
 x1 = λx
x2 = λy

x3 = 1 − λ
Cum x1 , x2 , x3 , sunt pe sfera acestea verifică ecuuaţia sferei unitate adică:

λ2 x2 + λ2 y 2 + (1 − λ)2 = 1.

de unde rezultă:
2
λ=
x2 + y2 + 1
Orice punct Z de pe sfera unitate (Z 6= N ) va determina un singur punct
z ∈ C (intersecţia dreptei D cu planul x3 = 0). Dacă Z are coordonatele
(x1 , x2 , x3 ) atunci:
x1 + ix2
z= (1.13)
1 − x3
12 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

Această operaţie prin care punctele din plan se pun ı̂n corespondenţă cu
punctele sferei se numeşte proiecţia stereografică iar sfera ı̂n cauză se numeşte
sfera lui Riemann şi este utilizata ı̂n geodezie.
Punctului S, diametral opus lui N pe sfera ı̂i va corespunde numărul com-
plex 0, iar dacă Z tinde către N atunci z tinde către punctul (numărul) com-
plex de la infinit , vom scrie z = ∞. Vom nota de asemeni cu C = C ∪ ∞.

1.2 Diferenţiabilitatea funcţiilor complexe de vari-

abilă complexă
În cadrul cursului se analiză (), s-a arătat că dacă u, v : D ⊂ R → R sunt
diferenţiabile ı̂ntr-un punct (x0 , y0 ) ∈ D (D fiind mulţime deschisă) atunci scri-
ind f (z) = u(x, y) + iv(x, y), z = x + iy, funcţia f : D → C va fi diferenţiabilă
ı̂n punctul z0 = x0 + iy0 ∈ D dacă ş numai dacă sunt verificate, ı̂n punctul
(x0 , y0 ) condiţiile Cauchy-Riemann(pe scurt C-R)
∂u(x, y) ∂v(x, y) ∂u(x, y) ∂v(x, y)
= , =− (1.14)
∂x ∂y ∂y ∂x
În acest caz, derivata f 0 (z0 ) se poate scrie sub una din următoarele patru
forme: 
∂u(x0 ,y0 )


 ∂x − i ∂u(x∂y0 ,y0 )

 ∂u(x0 ,y0 ) + i ∂v(x0 ,y0 )
f 0 (z0 ) = ∂x
∂v(x0 ,y0 )
∂x
∂v(x0 ,y0 ) (1.15)

 + i

 ∂y ∂x
 ∂v(x0 ,y0 ) − i ∂u(x0 ,y0 )
∂y ∂y

1.2.1 Funcţii armonic-conjugate

Presupunând acum u şi v funcţii de clasă C 2 (D), interpretând condiţiile
C-R ca un sistem format din două ecuaţii cu două necunoscute, prin eliminarea
, fie a funcţiei u, fie a funcţiei v se vor obţine egalităţi care trebuiesc verificate
de u = Ref şi de v = Imf astfel ı̂ncât f = Ref + iImf să fie funcţie
diferenţiabilă. Vom presupune u şi de v diferenţiabile ı̂n mulţimea deschisă D
iar condiţiile C-R vor fi verificate ı̂n fiecare punct din D.
Derivând, prima egalitate (1.14) ı̂n raport cu x şi a doua egalitate (1.14)
ı̂n raport cu y, prin adunare se obţine:
∂2u ∂2u
42 u = + 2 =0 (1.16)
∂x2 ∂y
adică u este neapărat o funcţie armonică ı̂n D(ı̂nţelegând prin funcţii armonice
ı̂ntr-un domeniu funcţiile de clasă C 2 ı̂n acel domeniu care verifică ecuaţia lui
∂2 ∂2
Laplace 42 u = 0, 42 fiind operatorul lui Laplace din R2 :42 = ∂x 2 + ∂y 2 ).
1.2. DIFERENŢIABILITATEA FUNCŢIILOR COMPLEXE DE VARIABILĂ COMPLEXĂ13

Derivând, prima egalitate (1.14) ı̂n raport cu y şi a doua egalitate (1.14)
ı̂n raport cu x, prin scădere se obţine:

∂2v ∂2v
42 v = + =0 (1.17)
∂x2 ∂y 2
adică v este neapărat o funcţie armonică ı̂n D. De fapt, acest rezultat se putea
deduce şi direct, din faptul că u = Ref este armonică, ı̂n modul următor:
condiţiile C-R se verifică, deci f este o funcţie diferenţiabilă ceea ce ı̂nseamnă
că şi funcţia −if va fi diferenţiabilă ceea ce atrage armonicitatea părţi ei reale
care coincide cu v.
Aşadar, dacă vrem ca u + iv să definească o funcţie diferenţiabilă f = f (z)
ı̂n D, va trebui ca u şi v să fie armonice ı̂n D sau nu orice două funcţii armonice
u şi v au proprietatea că u + iv este diferenţiabilă(ca funcţie de z = x + iy)
deoarece două funcţii armonice luate la ı̂ntâmplare nu pot verifica egalităţile
(1.14) (care sunt condiţii necesare şi suficiente ).
Orice pereche (u, v) de funcţii armonice care verrifică ı̂n D condiţiile C-
R(1.14) se vor numi funcţii armonic-conjugate ı̂n D. Cu alte cuvinte, dacă
perechea (u, v) este armonic conjugată, scriind u(x, y) + iv(x, y) = f (z), z =
x + iy, f va fi o funcţie diferenţiabilă ı̂n D.
O caracteristică a perechilor armonic-conjugate este aceea că este suficient
să se cunoască una din funcţiile perechi pentru a se putea determina şi cealaltă.
Astfel, dacă u = u(x, y) ∈ C 2 (D) este dată (o funcţie armonică ı̂n D)
interpretând condiţiile C-R ca un sistem format din două ecuaţii pentru funcţia
v, deci:
∂v(x, y) ∂u(x, y) ∂v(x, y) ∂u(x, y)
=− , = (1.18)
∂x ∂y ∂y ∂x
integrând prima ecuaţie ı̂n raport cu x se obţine:
Z x
∂u(t, y)
v(x, y) = − dt + ϕ(y) (1.19)
x0 ∂y

unde ϕ(y) este o funcţie arbitrară (diferenţiabilă) care este de fapt constanta
de integrare (este cazul unei constante ı̂n raport cu variabila x, deci va depinde
de y, v depinzând şi de x şi de y). Ţinând seama de posibilitatea derivării sub
semnul integral (deoarece ∂u 1
∂y ∈ C (D)) şi de faptul că u este o funcţie armonică
2 u(t,y) ∂ 2 u(t,y)
( deci − ∂ ∂y 2
= ∂t2
) găsim:
Z x Z x
∂v(x, y) ∂ 2 u(t, y) ∂ 2 u(t, y)
=− dt + ϕ0 (y) = dt + ϕ0 (y) =
∂y x0 ∂y 2 x0 ∂t2

∂u t=x ∂u(x, y) ∂u(x0 , y)

= |t=x0 + ϕ0 (y) = − + ϕ0 (y).
∂t ∂x ∂x
14 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

Deoarece ∂v(x,y)
∂y = ∂u(x,y)
∂x , din egalitatea ∂u(x,y)
∂x = ∂u(x,y)
∂x − ∂u(x0 ,y)
∂x + ϕ0 (y) se
găseşte relaţia:
∂u(x0 , y)
ϕ0 (y) =
∂x
care dă posibilitatea determinării lui ϕ:
Z y
∂u(x0 , t)
ϕ(y) = dt + c, c ∈ R
y0 ∂x

ceea ce conduce la expresia lui v, ı̂nlocuindu-l pe ϕ ı̂n (1.19):

Z x Z y
∂u(t, y) ∂u(x0 , t)
v(x, y) = − dt + dt + c (1.20)
x0 ∂y y0 ∂x

Dacă ı̂n loc de prima egalitate (1.18) se alege a doua se obţine pe aceeaşi
cale: Z x Z y
∂u(t, y0 ) ∂u(x, t)
v(x, y) = − dt + dt + c0 (1.21)
x0 ∂y y0 ∂x
punctele (x, y) şi (x0 , y0 ) sunt din D şi suficient de apropiate unul de celălalt.
Dacă se presupune v dat, u se obţine cu ajutorul uneia din egalităţile:
Z x Z y
∂v(t, y) ∂v(x0 , t)
u(x, y) = dt − dt + c1 (1.22)
x0 ∂y y0 ∂x
sau Z x Z y
∂v(t, y0 ) ∂v(x, t)
u(x, y) = dt − dt + c01 (1.23)
x0 ∂y y0 ∂x
În ambele cazuri, funcţiile v (respectiv u) sunt unic determinate dacă nu se ia
ı̂n consideraţie o constantă aditivă.
Exemple: 1o . Dacă u : R2 → R

u(x, y) = ax2 + 2bxy + cy 2

u va fi partea reală a unei funcţii diferenţiabile ı̂n C, dacă 42 u = 0, deci dacă

a + c = 0; rezultă:
u(x, y) = a(x2 − y 2 ) + 2bxy
iar din (1.20), cu x0 = 0, y0 = 0, se deduce:
Z x Z y
v(x, y) = 2 (ay − bt)dt + 2b tdt + d = 2axy − b(x2 − y 2 ) + d
0 0

şi deci

f (z) = u(x, y) + iv(x, y) = a(x2 − y 2 + 2ixy) + b[2xy − i(x2 − y 2 )] + id =

1.2. DIFERENŢIABILITATEA FUNCŢIILOR COMPLEXE DE VARIABILĂ COMPLEXĂ15

= az 2 − biz 2 + id = (a − bi)z 2 + id
2o . Dacă v : R2 → R
v(x, y) = ex sin y
v este partea imaginară a unei funcţii diferenţiabile ı̂n C, avem 42 v = 0 ı̂n R2
iar din (1.22) se deduce
u(x, y) = ex cos y + d
şi deci

f (z) = u(x, y) + iv(x, y) = ex (cos y + i sin y) + d = ex eiy + d = ez + d.

În calculele anterioare ipoteza u, v ∈ C 2 (D) este esenţială şi vom arăta
ulterior că o funcţie f : D → C este diferenţiabilă ı̂n D este automat şi de
clasă C ∞ (D) (desi u şi v admit derivate parţiale de orice ordin).

∂ ∂
1.2.2 Operatorii diferenţiali ∂z
şi ∂z

Vom presupune u, v ∈ C 1 (D) şi vom forma combinaţia u + iv. Dacă u şi v
nu verifică condiţiile Cauchy-Riemann (1.14), atunci u şi v nu va fi o funcţie
diferenţiabilă ı̂n D. Deoarece
1 i
x = (z + z), y = (z − z) (1.24)
2 2
şi este valabil că ı̂n general, trecând de la variabilele x şi y la variabilele z şi
z prin egalităţile (1.24), u + iv va depinde de z şi z şi vom scrie
1 i 1 i
f = f (z, z) = u( (z + z), (z − z)) + iv( (z + z), (z − z)) (1.25)
2 2 2 2
∂ ∂
Vom conveni să definim operatorii diferenţiali ∂z şi ∂z , punând:

∂f 1 ∂u ∂v ∂v ∂u
= [( + ) + i( − )] (1.26)
∂z 2 ∂x ∂y ∂x ∂y
∂f 1 ∂u ∂v ∂u ∂v
= [( − ) + i( + )] (1.27)
∂z 2 ∂x ∂y ∂y ∂x
şi este evident că aceşti operatori au sens pentru orice două funcţii u şi v
diferenţiabile ı̂n D. Se verifică uşor egalităţile:
∂f 1 ∂f ∂f ∂f 1 ∂f ∂f
= ( − i ), = ( +i )
∂z 2 ∂x ∂y ∂z 2 ∂x ∂y
dacă
∂f ∂u ∂v ∂f ∂u ∂v
= +i , = +i
∂x ∂x ∂x ∂y ∂y ∂y
16 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

În viitor vom utiliza notaţia:

∂f
∂f =
∂z
Dacă ı̂n particular u şi v sunt partea reală, respectiv partea imaginară a
funcţiei diferenţiabile f , din (1.27) se deduce ∂f ∂z = 0 iar din (1.26) se obţine
∂f 0
(utilizând (1.15)), ∂z = f . Aşadar, dacă f este diferenţiabilă ı̂n D, atunci
cei doi operatori (1.26) şi (1.27) au o semnificaţie deosebită, importanţa lor
crescând ı̂n momentul ı̂n care ∂f ∂f 0
∂z 6= 0 (deci când ∂z nu coincide cu f , deoarece
0
f nu are sens ı̂n acest caz). Se poate utiliza observaţia că din (1.27) se deduce
∂f
∂z = 0 numai dacă f este diferenţiabilă: egalând cu zero părţile reale şi cele
imaginare se obţin exact condiţiile Cauchy-Riemann.
De aici decurge un criteriu practic de deducere a diferenţiabilităţii lui f
fără a utiliza operaţii de derivare(deci fără a verifica condiţiile C-R(1.14): se
calculează f (z, z) cu ajutorul lui (1.24) şi dacă ı̂n final nu apare variabila z
(deci ∂f∂z = 0), f va fi diferenţiabilă ı̂n D.
De exemplu, dacă u, v : R2 \ {(0, 0)} → R

ax by
u(x, y) = , v(x, y) = 2 , a, b ∈ R
x2 +y 2 x + y2
avem
ax + iby 1 a−b a+b
u + iv = = [a(z + z) − b(z − z)] = +
x2 + y 2 2zz 2z 2z

deci f (z, z) = a−b a+b

2z + 2z şi f va fi diferenţiabilă in C \ {0} dacă şi numai dacă
a + b = 0 când f (z) = az ( atunci v(x, y) = x−ay
2 +y 2 ).
∂f
Deoarece ∂z = 0 dacă şi numai dacă se verivică sistemul (1.14) se spune că
∂f
ecuaţia ∂z = 0 reprezintă transcrierea complexă a condiţiilor C-R.
∂ ∂
Regulile de calcul cu operatorii ∂z şi ∂z sunt identice cu regulile obişnuite
de derivare, deoarece aceşti operatori sunt liniari ı̂n raport cu derivatele parţiale
de ordinul ı̂ntâi ale funcţiilor u şi v, astfel:

∂ ∂f1 ∂f2 ∂ ∂f
(f1 + f2 ) = + , (λf ) = λ , λ ∈ C
∂z ∂z ∂z ∂z ∂z

∂ ∂f2 ∂f1 ∂ f1 1 ∂f1 f1 ∂f2

(f1 f2 ) = f1 + f2 , ( )= − 2
∂z ∂z ∂z ∂z f2 f2 ∂z f2 ∂z

∂ ∂ϕ
f (ϕ) = f 0 (ϕ) ,
∂z ∂z
dacă f este o funcţie diferenţiabilă iar ϕ = ϕ(z, z).
1.2. DIFERENŢIABILITATEA FUNCŢIILOR COMPLEXE DE VARIABILĂ COMPLEXĂ17

În particular, dacă f1 = f şi f2 = g, g fiind diferenţiabilă ı̂n D, din regula

de derivare a unui produs, deoarece ∂g ∂z , se deduce:
∂ ∂f
(gf ) = g , (1.28)
∂z ∂z
∂
egalitate care arată că funcţiile diferenţiale, ı̂n raport cu operaţia ∂z , se com-
portă ca şi constantele ı̂n raport cu operaţia de derivare.
Dacă z0 = x0 + iy0 ∈ D, o dreaptă care trece prin z0 şi formează unghiul
θ cu axa reală pozitivă se scrie parametric:
xθ = x0 + t cos θ, yθ = y0 + t sin θ
sau sub forma complexa:
zθ = z0 + teiθ .
Prin derivata lui f = f (z, z) ı̂n raport cu direcţia (fixă) având argumentul θ
se ı̂nţelege egalitatea:
∂f ∂f ∂f
= =
∂θ ∂zθ ∂(z0 + teiθ )
ı̂n care t este parametrul variabil. Vom avea:
∂f ∂f ∂t ∂f
iθ
= iθ
= e−iθ
∂(z0 + te ) ∂t ∂(z0 + te ) ∂t
şi prin urmare,
∂f ∂f ∂x ∂f ∂y ∂f ∂f 1 ∂f
= e−iθ ( + ) = e−iθ ( cos θ + sin θ) = (1 + e−2iθ )+
∂θ ∂x ∂t ∂y ∂t ∂x ∂y 2 ∂x
1 ∂f
+ (1 − e−2iθ ).
2i ∂y
Dacă se ţine cont de definiţiile (1.26) şi (1.27) se deduce egalitatea
∂f ∂f ∂f
= + e−2iθ
∂θ ∂z ∂z
şi este vizibil că derivate după o direcţie nu va depinde de unghiul θ dacă şi
numai dacă ∂f ∂z = 0, adică numai dacă f este diferenţiabilă ı̂n punctul z0 .
Conform cu teoria de la serii de puteri, vor fi diferenţiabile ı̂n discul |z −
z0 | < R toate funcţiile F : BR (z0 ) → C, R > 0 dezvoltările ı̂n serie de puteri
centrată ı̂n z0 , deci având forma:
f (z) = a0 + a1 (z − z0 ) + a2 (z − z0 )2 + ... + an (z − z0 )n + ...
(este evident că ∂f
∂z = 0, derivarea termen cu termen fiind permisă acolo unde
seria este uniform convergentă, deci dacă z ∈ BR (z0 )). În particular, funcţiile
exp, sin, cos, sinh, cosh sunt diferenţiabile ı̂n orice punct z ∈ C (deoarece aici
raza de convergenţă este infinită)
18 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

1.3 Integrarea funcţiilor complexe

1.3.1 Curbe continuie ı̂n planul complex
Deoarece ı̂n R2 ,mulţimea punctelor (x, y) obţinute prin:
x = x(t), y = y(t), t ∈ I
I fiind un interval oarecareal axei reale, defineşte o curbă (γ). Scriind z =
x + iy, o curbă (γ) ı̂n planul complex se va scrie:
z = z(t), t ∈ I
fiind deci o aplicaţie a unui interval al axei reale cu valori ı̂n C.
Dacă z ∈ C 0 (I), se spune că (γ) este o curbă continuă iar dacă z ∈ C 1 (I),
se spune că (γ) este o curbă netedă.
Pentru orice curbă se pot defini două sensuri, corespunzând parcurgerii
intervalului I ı̂n sens crescător sau ı̂n sens descrescător. Dacă I = [a, b], atunci
ı̂n primul caz z(a) este punctul iniţial al lui (γ) iar z(b) este punctul final iar
ı̂n al doilea caz capetele se inversează. Dacă z(a) = z(b), curba (γ) se numeşte
ı̂nchisă iar dacă unul şi acelaşi punct al lui (γ) se obţine pentru cel puţin două
valori distincte ale parametrului t ( o valoare cel puţin, fiind diferită de a sau
b) atunci curba (γ) se numeşte multiplă. O curbă fără puncte multiple se
numeşte simplă sau curbă Jordan.

Fig. 1.2:

Exemplu: Dacă z = R(cos t + i sin t) = Rcis(t), t ∈ [0, 2π], R > 0 (γ)

va fi circomferinţa cercului de rază R cu centru ı̂n origine; cum cis(0) =
1, cis(2π) = 1, (γ) este o curbă ı̂nchisă (simplă).
1.3. INTEGRAREA FUNCŢIILOR COMPLEXE 19

Se poate arăta (teorema lui Jordan) că orice curbă Jordan ı̂nchisă (γ)
ı̂mparte planul complex ı̂n două domenii G1 şi G2 astfel ı̂ncât ∂G1 = (γ),
∂G2 = (γ), C = G1 ∪ G2 ∪ (γ), G1 ∩ G2 = ∅. Dacă, de exemplu, G1 este
mărginit, atunci G2 este nemărginit iar G1 se numeşte interiorul lui (γ), G2
fiind exteriorul lui (γ).
De exemplu, curba (γ) definită prin:

z = a cos t + ib sin t, t ∈ [0, 2π], a, b ∈ R+

este elipsa
x2 y 2
+ 2 =1
a2 b
iar interiorul ei G1 va fi definit prin

x2 y 2
+ 2 < 1.
a2 b

Fie D ⊂ C un domeniu oarecare. Dacă pentru orice curbă Jordan (γ) ⊂ D,

interiorul lui (γ) aparţine lui D, atunci D este un domeniu simplu conex.
De exemplu mulţimea:

D = {z|z ∈ C, |z| < R} = BR (0)

este un domeniu simplu conex, pe când mulţimea:

D = {z|z ∈ C, r < |z| < R, r < R}

nu reprezintă un domeniu simplu conex: curba (γ) : |z| < R+r 2 are interiorul
format din discul cu centru ı̂n origine şi de rază mai mare decât r, deci va
conţine la interior toate punctele z cu |z| < r, care nu aparţin lui D.
Un domeniu care nu este simplu conex, vom spune că este multiplu conex.

1.3.2 Integrarea funcţiilor cu valori complexe

Fie (γ) o curbă de clasă C 1 (I)(sau mai pe scurt o curbă rectificabilă)

(γ) : z = z(t), t ∈ I = [a, b]

sensul pe (γ) fiind cel crescător; prin (γ − ) se ı̂nţelege aceeaşi curbă (γ) dar
având sensul invers de parcurgere a punctelor ei.
Fie o partiţie P a intervalului I

a = t0 < t1 < ... < tn−1 < tn = b

20 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

căreia ı̂i va corespunde o partiţie a lui (γ) prin punctele P0 , P1 , P2 , ..., Pn−1 , Pn
cu Pj = z(tj ), j = 0, 1, 2, ..., n − 1, n şi fie
1 i
f = f (z, z) = u(x, y) + iv(x, y), x = (z + z), y = (z − z)
2 2
o funcţie (uniformă) definită pe (γ) (sau ı̂ntr-un domeniu care conţine pe (γ)).
Dacă sk ∈ [tk , tk−1 ], vom nota:

ζk = z(sk ) = ξk + iηk

şi atunci suma:

n−1
X
σ(f, P ) = f (ζk , ζk )(zk+1 − zk ), zk = z(tk )
k=0

se numeşte sumă integrală corespunzătoare partiţiei P considerate. Deoarece

f (ζk , ζk ) = u(ξk , ηk ) + iv(ξk , ηk ) = uk + ivk ,

zk+1 − zk = (xk+1 − xk ) + i(yk+1 − yk ) = ∆xk + i∆yk

separând părţile reale şi cele imaginare, se găseşte:
n−1
X
σ(f, P ) = (uk + ivk )(∆xk + i∆yk ) =
k=0

n−1
X n−1
X
= (uk ∆xk − vk ∆yk ) + i (vk ∆xk + uk ∆yk )
k=0 k=0
Se observă că ultimile două sume reprezintă sume integrale pentru integralele
curbilinii de speţa a doua:
Z Z
udx − vdy, vdx + udy
(γ) (γ)

şi de aceea ı̂n ipoteza că u şi v sunt astfel ı̂ncât aceste integrale există, vom
scrie, prin definiţie:
Z Z Z
f (z, z)dz = u(x, y)dx − v(x, y)dy + i v(x, y)dx + u(x, y)dy (1.29)
(γ) (γ) (γ)
Z
iar f (z, z)dz se va numi integrala funcţiei f de-a lungul curbei (γ).
(γ)
Evident Z
f (z, z)dz = lim σ(f, P )
(γ) kP k→0
1.3. INTEGRAREA FUNCŢIILOR COMPLEXE 21

cu kP k = max{t1 −t0 , t2 −t1 , ..., tn −tn−1 }. din definiţie, utilizând proprietăţile

integralelor
Z curbilinii de speţa a doua se obţin următoarele proprietăţi pentru
f (z, z)dz:
(γ) Z Z
f (z, z)dz = − f (z, z)dz (1.30)
(γ − ) (γ)
Z Xm m
X Z
[ ck fk (z, z)]dz = ck fk (z, z)dz (1.31)
(γ) k=1 k=1 (γ)

Z p Z
X
p
[ f (z, z)dz = f (z, z)dz (1.32)
(γj )
(γj ) j=1
j=1

dacă arcele (γj ) şi (γj+1 )au ı̂n comun punctul final respectiv punctul iniţial.
Z Z
| f (z, z)dz| ≤ |f (z, z)|dz (1.33)
(γ) (γ)
Z
| f (z, z)dz| ≤ M |γ| (1.34)
(γ)

dacă |f (z, z)| ≤ M când z ∈ (γ), |γ|fiind

Z lungimea curbei (γ).
Pentru calculul efectiv al integralei f (z, z)dz, dacă z = z(t), t ∈ I =
(γ)
[a, b] este ecuaţia curbei netede (γ) avem:
Z Z b
f (z, z)dz = f [z(t), z(t)]z 0 (t)dt (1.35)
(γ) a

ultima integrală fiind o integrală definită, dacă f ∈ C 0 (γ) egalitatea (1.35) se

obţine uşor dacă se ţine cont de formula de calcul a integralelor curbilinii
Z Z b
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = (P [x(t), y(t)]x0 (t) + Q[x(t), y(t)]y 0 (t))dt
(γ) a

Exemple. 1o . Dacă f (z, z) = zz iar (γ) este z = z(t) = t + i, t ∈ [0, 1],

avem:
Z Z 1 Z 1 Z 1 2 Z 1 2
t+i (t + i)2 t + 2it − 1 t −1
f (z, z)dz = dt = 2
dt = 2
dt = 2
dt+
(γ) 0 t−i 0 t +1 0 t +1 0 t +1

Z 1
2t π
+i dt = (t − 2 arctan t − i ln(t2 + 1))|10 = 1 − 2 − i ln 2.
0 t2 + 1 4
22 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

2o . Dacă f (z, z) = (z − z0 )n , n ∈ Z iar (γ) este curba |z − z0 | = R (adică

cercul de rază R cu centru ı̂n z0 ), atunci, deoarece z = z0 + Reit , t ∈ [0, 2π]
găsim:
Z Z 2π Z 2π
n n int it n+1 iRn+1 it(n+1) 2π
(z−z0 ) dz = R e Rie dt = iR eit(n+1) dt = e |0 = 0
(γ) 0 0 n+1

dacă n + 1 6= 0, deci n 6= −1, şi

Z Z 2π Z 2π
−1 −1 −it it
(z − z0 ) dz = R e Rie dt = i dt = 2πi
(γ) 0 0

Aşadar, Z ½
0, dacă n 6= −1
(z − z0 )n dz = (1.36)
|z−z0 |=R 2πi , dacă n = −1
3o . Dacă f (z, z) = zz iar (γ) este arcul cercului |z| = 2 aflat ı̂n semiplanul
Imz ≤ 0 parcurs de la z0 = −2 la z1 = 2, atunci deoarece z = 2eit , t ∈
[+π, 2π], avem
Z Z 2π Z 2π
it −it it
f (z, z)dz = 2e 2e 2ie dt = 8i eit dt = 8eit |2π
π = 16
(γ) π π

4o . Dacă f (z, z) = zz iar (γ) este cercul unitate, avem deci |z| = 1 ca
drum de integrare, adică z = eit , t ∈ [0, 2π] şi:
Z Z Z 2π Z 2π
f (z, z)dz = zzdz = eit e−it ieit dt = i eit dt = 0
(γ) |z|=1 0 0

5o . Dacă f (z, z) = zImz 2 iar (γ) este cercul |z| = 2, avem z = 2eit , t ∈
[0, 2π] iar
Z Z Z Z
2 1 i
f (z, z)dz = zImz dz = z·2xydz = 2 z (z+z) (z−z)dz =
(γ) |z|=2 |z|=2 |z|=2 2 2
Z Z Z Z
i 2 i 2 2 i 3 i 2π it −2it it
z(z − z )dz = zz − z = 2e 4e 2ie dt−
2 |z|=2 2 |z|=2 2 |z|=2 2 0
Z Z 2π Z 2π
i 2π 3it it
− 8e 2ie dt = −8 dt = 8 e4it dt = −16π
2 0 0 0

6o . Dacă f (z, z) = Rez, (γ) este cercul |z − 1| = 1, adică z = 1 + eit , t ∈

[0, 2π] avem:
Z Z Z Z
1
f (z, z)dz = Rezdz = xdz = (z + z)dz = iπ
(γ) |z−1|=1 |z−1|=1 2 |z−1|=1
1.3. INTEGRAREA FUNCŢIILOR COMPLEXE 23

1.3.3 Formule integrale fundamentale ale funcţiilor complexe

Vom presupune f = f (z, z) = u(x, y) + iv(x, y) de clasă C 1 ı̂n interiorul
D al curbei ∂D, presupusă curbă Jordan(care evident este ı̂nchisă ) iar pe ∂D,
f este cel puţin continuă.

Prima teoremă integrală

În condiţiile enunţate are loc egalitatea:

Z ZZ
∂f (z, z)
f (z, z)dz = 2i dxdy, z = x + iy (1.37)
∂ D ( )D ∂z

∂
unde operatorul ∂z = ∂ a fost definit mai sus, deci

∂f 1 ∂u ∂v ∂u ∂v
= [( − ) + i( + )]
∂z 2 ∂x ∂y ∂y ∂x
ZZ
iar prin integrala dublă g(z, z)dxdy se ı̂ntelege
D
( )

ZZ ZZ ZZ
g(z, z)dxdy = Reg(z, z)dxdy + i Img(z, z)dxdy
( )D D
( ) ( )D
cu menţiunea că ∂D poate fi inlocuit cu orice altă curbă Jordan ı̂nchisă netedă
din D.
Vom justifica această formulă (1.37) ı̂n baza formulei lui Green:
Z ZZ
∂Q(x, y) ∂P (x, y)
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = ( − )dxdy
∂ D ( ) D ∂x ∂y

avem
Z ZZ
∂u(x, y) ∂v(x, y)
u(x, y)dx − v(x, y)dy = − ( + )dxdy
∂ D D
( ) ∂y ∂x
Z ZZ
∂u(x, y) ∂v(x, y)
v(x, y)dx + u(x, y)dy = ( − )dxdy
∂ D ( ) D ∂x ∂y

şi deci ı̂n baza egalităţii (1.29)

Z ZZ ZZ
∂u ∂v ∂u ∂v f (z, z)
f (z, z)dz = [−( + ) + i( − )]dxdy = 2i dxdy
∂ D (D) ∂y ∂x ∂x ∂y ( )D ∂z
24 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

A doua teoremă integrală (teorema de reprezentare)

În condiţiile ı̂n care este valabilă prima teoremă integrală este valabilă şi
formulalui Pompeiu:
Z ZZ
1 f (ζ, ζ) 1 ∂f (ζ, ζ)
f (z, z) = dζ − dξdη, ζ = ξ + iη (1.38)
2πi ∂ D ζ −z π ( ) D ζ −z

cu menţiunea că ∂D poate fi inlocuit cu orice altă curbă Jordan ı̂nchisă netedă
din D
Vom justifica această formulă (1.38) cu ajutorul formulei (1.37) unde vom
scrie fz−z
(z,z)
0
ı̂n loc de f (z, z). Cum fz−z
(z,z)
0
nu este ce clasă C 1 ı̂n D dacă z0 ∈ D
(ceea ce se presupune) ,suntem obligaţi să ı̂nlocuim domeniul simplu conex D
prin domeniul dublu conex D \ Bε (z0 ) unde Bε (z0 ) = {z|z ∈ C, |z − z0 | ≤
ε} ⊂ D aşa cum este prezentat in Fig1.3, a. Deoarece (1.38) este valabilă

Fig. 1.3:

pentru domeniu simplu conex, vom considera două puncte A, B, A ∈ ∂D, B ∈

γε = ∂Bε (z0 ) pe care le vom uni prin segmentul AB presupus interior lui
D. Conturul ∂D ∪ AB ∪ γε ∪ BA delimitează un domeniu simplu conex (este
evident că orice curbă jordan ı̂nchisă (Γ) din domeniu a cărei frontieră ∂D ∪
AB ∪γε ∪BA nu conţine la interior decât puncte ale acestui domeniu, deoarece
această curbă (Γ) nu poate intersecta pe AB ca să cuprindă la interior puncte
1
din Bε (z0 )). În aceste ipoteze, formula (1.38) este aplicabilă iar deoarece z−z 0
∂ 1
este diferenţiabilă ı̂n C \ {z0 }, deoarece ∂z ( z−z 0
) = 0 avem

∂ f (z, z) 1 ∂f (z, z)
( )=
∂z z − z0 z − z0 ∂z
1.3. INTEGRAREA FUNCŢIILOR COMPLEXE 25

vezi(1.28), găsim
ZZ Z Z
∂f (z, z) f (z, z) f (z, z)
2i dxdy = dz − dz+
D\Bε (z0 ) z − z0 ∂ D z − z0 (γε ) z − z0

Z Z
f (z, z) f (z, z)
+ dz + dz (1.39)
AB z − z0 BA z − z0
Pe Fig1.3, b se constată că dacă ∂D este parcursă ı̂n sens direct, ∂Bε (z0 ) este
parcursă ı̂n sens invers, ceea ce justifică semnul − ı̂n faţa integralei relative la
1
(γε ) iar cum f este uniformă, ca şi funcţia z−z 0
, avem
Z Z
f (z, z) f (z, z)
dz = − dz
AB z − z0 BA z − z0

iar din (1.39) se deduce egalitatea:

Z Z ZZ
f (z, z) f (z, z) ∂f (z, z)
dz = dz − 2i dxdy
(γε ) z − z0 ∂ D z − z0 D\Bε (z0 ) z − z0

valabilă pentru orice (γε ) cu ε > 0 suficient de mic pentru ca Bε (z0 ) ⊂ D. cum
dacă z ∈ (γε ) avem z = z0 + εeit , t ∈ [0, 2π] şi
Z Z 2π Z 2π
f (z, z) f (z0 + εeit , z0 + εe−it ) it
dz = εie dt = i f (z0 +εeit , z0 +εe−it )dt
(γε ) z − z0 0 εeit 0

adică
Z 2π Z ZZ
f (z, z) ∂f (z, z)
i f (z0 + εeit , z0 + εe−it )dt = dz − 2i dxdy
0 ∂ D z − z0 D\Bε (z0 ) z − z0

Trcând la limită pentru ε → 0 vom avea:

Z ZZ
f (z, z) ∂f (z, z)
2πif (z0 , z0 ) = dz − 2i dxdy
∂ D z − z0 D z − z0

din care, după ı̂mpărţire cu 2πi şi scrierea lui z ı̂n loc de z0 (modificând ı̂n
consecinţă şi variabila de integrare, scriind ζ = ξ + iη ı̂n loc de z = x + iy,
deci dxdy se ı̂nlocuieşte cu dξdη) se obţine formula lui Pompeiu.
Această egalitate (1.38) arată că orice funcţie de clasă C 1 ı̂n D se poate
scrie cu ajutorul unei integrale curbilinii şi a unei integrale duble ı̂n care rolul
principal ı̂l joacă derivata areolară ∂.
26 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

1.4 Teorema integrală Cauchy şi consecinţele ei

Una din teoremele centrale a teoriei funcţiilor diferenţiabile de o variabilă
complexă este teorema integrală Cauchy care are următorul enunţ:
Dacă G este un domeniu simplu conex din C iar f = f (z) este uniformă şi
diferenţiabilă ı̂n acest domeniu, atunci pentru orice curbă rectificabilă ı̂nchisă
(γ) din G are loc egalitatea:
Z
f (z)dz = 0 (1.40)
γ

Dacă presupunem f funcţie continuă ı̂n G, acest rezultat decurge direct

din prima teoremă integrală (1.37) ı̂n care, ı̂n ipotezele noastre, avem ∂f ∂z = 0.
1
se poate arăta că ipoteza f ∈ C (D) nu este esenţială, dar ı̂n baza lungimii
acestei demonstraţii, nu o vom considera ı̂n prezenta lucrare.
Dacă G nu este simplu conex egalitatea (1.40) poate să nu mai fie adevărată,
1
după cum ne arată egalitatea (1.36): ı̂n discul BR (z0 ) funcţia z−z 0
nu este
diferenţiabilă,
Z dar este diferenţiabilă ı̂n inelul B (z
R 0 ) \ B (z
r 0 ), 0 < r < R iar
dz
= 2πi dacă r < R0 < R.
|z|=R 0 z − z0
Vom deduce câteva consecinţe simple ale teoremei integralei Cauchy (1.40).
I. Dacă γ1 şi γ2 , γ1 ∩ γ2 = ∅ sunt două curbe netede din domeniul G de
diferenţiabilitate a funcţiei f care au aceleiaşi extremităţi iar curba ı̂nchisă
γ = γ1 ∪ γ2− are interiorul simplu conex ı̂nchis ı̂n G, atunci:

Fig. 1.4:

Z Z
f (z)dz = f (z)dz (1.41)
γ1 γ2
1.4. TEOREMA INTEGRALĂ CAUCHY ŞI CONSECINŢELE EI 27

Din Fig1.4 a. rezultă că dacă D este domeniul simplu conex astfel ı̂ncât ∂D =
γ1 ∪ γ2− , din (1.40) se deduce
Z Z Z Z Z
0= f (z)dz = f (z)dz + f (z)dz = f (z)dz − f (z)dz
γ1 ∪γ2− γ1 γ2− γ1 γ2

ceeace coincide cu (1.41). rezultztul rămâne evident valabil dacă curbele γ1 şi
γ2 se intersectează de un număr finit de ori.
II. Dacă f este diferenţiabilă ı̂n domeniul multiplu conex G şi pe ∂D iar
∂D este reuniunea unui număr finit de curbe Jordan ı̂nchise rectificabile ∂D =
γ ∪ γ1 ∪ ... ∪ γp , p ∈ N iar γ1 , γ2 , ..., γp se află ı̂n interiorul lui γ, atunci:
Z Z Z Z
f (z)dz = f (z)dz + f (z)dz + ... + f (z)dz (1.42)
γ γ1 γ1 γp

sensul de parcurs pe γ şi pe γj , j = 1, 2, ..., p fiind cel direct (invers acelor

unui ceasornic).
Pe Fig.4.b este prezentat cazul p = 3 când curba Jordan Z ı̂nchisaă figurată
prin săgeţi este frontiera unui domeniu simplu conex, deci f (z)dz = 0. cum
Γ
f este uniformă integralele pe AB şi BA, CD şi DC, EF şi F E se anulează
reciproc şi se deduce:
Z Z Z Z
f (z)dz + f (z)dz + f (z)dz + f (z)dz = 0
γ γ1− γ2− γ3−

ceea ce coincide cu (1.42) pentru p = 3.

III. Dacă γ1 şi γ2 sunt două curbe Jordan ı̂nchise şi netede fără puncte

Fig. 1.5:

comune cu proprietatea că γ1 este ı̂n interiorul curbei γ2 , atunci dacă ı̂n dome-
niul limitat de γ1 şi γ2 (ca şi pe γ1 şi γ2 ) f este diferenţiabilă, atunci are loc
28 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

egalitatea: Z Z
f (z)dz = f (z)dz (1.43)
γ1 γ2

Justificarea este evidentă, ı̂n baza Fig1.5.a, Zcând conturul γ2 ∪AB∪γ1− ∪BA
este o curbă Jordan ı̂nchisă rectificabilă şi deci f (z)dz = 0, ceea
γ2 ∪AB∪γ1− ∪BA
ce este echivalent cu (1.43).
IV. Dacă f ∈ C 0 (G) cu proprietatea că integralele calculate pe orice curbe
rectificabile din G depinde de capetele acestor curbe, atunci integrala:
Z z
F (z) = f (t)dt (1.44)
z0

este diferenţiabilă ı̂n G iar

F 0 (z) = f (z), z∈G (1.45)

Într-adevăr
Z z+h Z z Z z+h
F (z + h) − F (z) = f (t)dt − f (t)dt = f (t)dt
z0 z0 z

cum Z Z
z+h z+h
f (t)dt = [f (t) − f (z)]dt + f (z)h
z z
are loc descompunerea:

F (z + h) − F (z) = f (z)h + α(z, h)) (1.46)

cu Z z+h
α(z, h) = [f (t) − f (z)]dt (1.47)
z
Z z+h
α(z, h)
şi mai rămâne de arătat că lim = 0. Cum integrala f (t)dt
h→0 h z
depinde numai de capetele drumului de integrare, se poate alege ca drum de
integrare segmentul de dreaptă (Γ) care uneşte z cu z + h şi atunci, utilizând
(1.34) găsim (vezi Fig.1.5.b)
Z z+h
α(z, h) 1 1
| |=| [f (t)−f (z)]dt| ≤ max |f (t)−f (z)||h| = max |f (t)−f (z)|
h h z |h| t∈(Γ) t∈(Γ)

Dacă z şi z + h sunt suficient de apropiate, ı̂n baza continuităţii lui f avem
|f (z + h) − f (z)| < ε dacă |h| < δ = δ(ε) şi cu atât mai mult maxt∈(Γ) |f (t) −
1.4. TEOREMA INTEGRALĂ CAUCHY ŞI CONSECINŢELE EI 29

α(z, h)
f (z)| < ε. Aceasta ı̂nseamnă că lim = 0 prin urmare F este diferenţiabilă
h→0 h
iar
F0 = f
atunci F se numeşte primitivă a funcţiei f , la fel ca la funcţiile reale de vari-
abilă reală. Proprietatea IV arată că dacă f este diferenţiabilă (deci f este
continuă şi integrala depinde doar de capetele drumului de integrare) ı̂n G
atunci F este o primitivă pentru f iar orice primitivă Φ a lui f se scrie:
Z z
Φ(z) = f (t)dt + c, c ∈ C (1.48)
z0

Într-adevăr, scriind
Z z
g(z) = Φ(z) − f (t)dt = u(x, y) + iv(x, y)
z0
avem
g 0 (z) = Φ0 (z) − f (z) = f (z) − f (z) = 0, z ∈ C
Cum
∂u ∂v ∂v ∂u
g 0 (z) = +i = −i =0
∂x ∂x ∂y ∂y
se deduce ∂u ∂u ∂v ∂v
∂x = ∂y = 0, ∂x = ∂y = 0 deci u(x, y) = u0 v(x, y) = v0 , u0, v0 ∈ R
deci g(x, y) = u0 + iv0 ∈ C. Aşadar are loc (1.48), care pentru z = z0 ,
Φ(z0 ) = c şi deci (1.48) se transcrie sub forma:
Z z
f (t)dt = Φ(z) − Φ(z0 ) (1.49)
z0

care coincide
Z z cu formula Newton-Leibniz din calculul integral şi prin urmare
integrala f (t)dt, dacă f este diferenţiabilă ı̂n G, se poate calcula cu aju-
z0
torul unei primitive a lui f . Rămân de asemeni valabile toate algoritmele
de calcul din analiza reală (integrarea prin părţi, prin substituţie, etc.) dacă
se ı̂nlocuiesc funcţiile reale continuie prin funcţii diferenţiabile de variabilă
complexă.
Exemple. 1o Să calculăm
Z
(z − z0 )n dz, n ∈ Z
γ

unde γ este orice curbă Jordan ı̂nchisă şi rectificabilă care conţine la interior
punctul z0 . Deoarece interiorul lui γ este o mulţime deschisă G iar z0 ∈ G, va
exista r > 0 astfel ı̂ncât Br (z0 ) ⊂ G şi atunci, ı̂n baza proprietăţii III avem
Z Z ½
n n 0, dacă n 6= −1
(z − z0 ) dz = (z − z0 ) dz =
γ ∂Br (z0 ) 2πi , dacă n = −1
30 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

ı̂n baza formulei (1.36).

2o Să calculăm Z
exp(t)dt
γ

unde γ este orice curbă rectificabilă care uneşte punctele z = 0 şi z = z1 din
planul complex C. Deoarece exp(z) este diferenţiabilă ı̂n C avem:
Z Z z1
exp(t)dt = exp(t)dt
γ 0

unde drumul de integrare este segmentul de dreaptă care uneşte z = 0 cu

z = z1 . Aşadar, folosind (1.49):
Z
exp(t)dt = exp(z1 ) − exp(0) = exp(z1 ) − 1
γ

3o Să calculăm Z
dt
γ t
unde γ este un contur rectificabil care uneşte punctele z0 şi z1 din planul C
care nu trece prin origine. Avem, pentru funcţia z1 , ca primitivă funcţia Lnz
şi deci: Z
dt
= log t|zz10 = ln |z1 | − ln |z0 | + i[arg(z1 ) − arg(z0 )]
γ t
Dacă γ nu ocoleşte originea avem arg(z1 ) − arg(z0 ) = 0 iar dacă γ ocoleşte
originea de k ori ı̂n sens direct, avem arg(z1 ) − arg(z0 ) = 2kπ (= −2kπ dacă
originea este ocolită ı̂n sens invers).

1.5 Formula integrală a lui Cauchy şi consecinţele

ei
Dacă in formula de reprezentare (1.38) se presupune f diferenţiabilă ı̂n
domeniul simplu conex G iar D ⊂ G, atunci notând prin ∂D = γ, se obţine
formula integrală Cauchy
Z
1 f (ζ)
f (z) = dζ (1.50)
2πi γ ζ − z

valabilă deci pentru orice funcţie f diferenţiabilă ı̂n G, care este un domeniu
simplu conex, γ ∈ G fiind orice curbă Jordan rectificabilă ı̂nchisă, z fiind un
punct oarecare din interiorul lui γ(vezi Fig1.7) Formula (1.50), care poate fi
considerată ca o consecinţă a teoremei integrale Cauchy (după cum formula
1.5. FORMULA INTEGRALĂ A LUI CAUCHY ŞI CONSECINŢELE EI31

Fig. 1.6:

(1.38) este o consecinţă a formulei (1.37)) este de fapt formula centrală din
teoria funcţiilor diferenţiabile de o variabilă complexă. Importanţa constă
ı̂n faptul că valoarea lui f ı̂n punctul z ∈ C se poate obţine cu ajutorul unei
integrale cu parametru, deci poate fi aplicată teoria relativă la aceste integrale.
Scriind:
1 f (ζ)
g(z, ζ) = (1.51)
2πi ζ − z
formula (1.50) se transcrie
Z
f (z) = g(z, ζ)dζ
γ

şi deoarece z 6= ζ (z nu se află pe γ), se deduce că g este indefinit derivabilă

ı̂n raport cu variabila z iar

∂ n g(z, ζ) n! f (ζ)
n
=
∂z 2πi (ζ − z)n+1

şi deci cum Z Z

dn ∂ n g(z, ζ)
f (n) (z) = g(z, ζ)dζ = dζ
dz n γ γ ∂z n
rezultă egalitatea:
Z
(n) n! f (ζ)
f (z) = dζ, n = 1, 2, 3, ... (1.52)
2πi γ (ζ − z)n+1

care defineşte derivatele de orice ordin ale funcţiei diferenţiabile f ı̂n orice
punct z ∈ G. În consecinţă, o funcţie f : G → C, diferenţiabilă ı̂n G va fi
automat o funcţie indefinit derivabilă ı̂n G, derivatele de orice ordin ale lui f
putând fi calculate cu ajutorul formulelor (1.52).
32 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

Formula integrală (1.50) a fost obţinută ı̂n ipoteza z ∈ D, unde D este

interiorul curbei γ. Deoarece din (1.51) se observă că funcţia g(z, ζ) este
definită ı̂n C \ (γ) ı̂n raport cu variabila z, rezultă notând
Z
1 f (ζ)
I(z) = dζ, (1.53)
2πi γ ζ −z

I este definit de asemeni ı̂n C \ (γ) şi vom avea

Z ½
1 f (ζ) f (z), dacă z ∈ D
I(z) = dζ = (1.54)
2πi γ ζ −z 0 , dacă z ∈ CD

Într-adevăr, egalitatea I(z) = f (z) pentru z ∈ D este transcrierea formulei

integrale Cauchy (1.50) iar egalitatea I(z) = 0 pentru z ∈ CD este transcrierea
formulei (1.24), care este aplicabilă deoarece funcţia fζ−z
(ζ)
este diferenţiabilă ı̂n
D.
Dacă z ∈ D, integrala din (1.50) trebuie interpretată ca o integrală impro-
prie, ı̂n sensul valorii principale Cauchy.
În particular, (1.50) este valabilă dacă (γ) este cercul |ζ − z| = r, cu
r suficient de mic, astfel ı̂ncât γ ⊂ G. Deoarece ı̂n acest caz, se deduce
ζ = z + reit , 0 ≤ z ≤ 2π, dζ = rieit dt, se deduce egalitatea:
Z 2π
1
f (z) = f (z + reit )dt (1.55)
2π 0

care poate fi interpretată ca o formulă de medie, ı̂ntrucât integrala din membru

drept este media funcţiei f pe cercul |ζ − z| = r.
Aşadar, pentru orice funcţie f diferenţiabilă ı̂n G, dacă cercul |ζ − z| = r
este inclus ı̂n G, atunci media lui f pe orice cerc centrat ı̂n z şi inclus ı̂n G
este egală cu valoarea lui f ı̂n centrul cercului.
Formulele (1.40), (1.41) şi (1.52) pot fi utilizate ı̂n diverse situaţii. Vom
considera mai ı̂ntâi unele aplicaţii ı̂n calculul unor integrale curbilinii din C.
Exemple. 1o Să se arate că:
 √
Z  0, dacă 0√< R < 2√
dz 2
I= = 3 πi , dacă √2<R< 5
|z−i|=R (z − 1)(z + 2) 
0, dacă 5 < R

Din Fig.1.7 se deduc trei cazuri diferite, ı̂n funcţie de valorile posibile pentru
R. √ 1
Dacă 0 < R < 2, ı̂n cercul |z − i| = R funcţia f (z) = (z−1)(z+2) este
diferenţiabilă, deci conform cu formula (1.40) avem I = 0.
1.5. FORMULA INTEGRALĂ A LUI CAUCHY ŞI CONSECINŢELE EI33

Fig. 1.7:

√ √
Dacă 2 < R < 5, se poate scrie
Z Z 1
dz ζ+2
I= = dζ
|z−i|=R (z − 1)(z + 2) |z−i|=R ζ −1
1
şi comparând cu (1.50) avem f (ζ) = ζ+2 , z = 1, deci I = 2πif (1) = 2πi
3 .
√ 1
Dacă 5 < R, ı̂n cercul |z − i| = R funcţia f (z) = (z−1)(z+2) nu este
diferenţiabilă ı̂n punctele z = 1 şi z = −2 scriind
1 1
1
f (z) = = 3 − 3
(z − 1)(z + 2) z−1 z+2
avem Z Z
1 dz 1 dz
I= −
3 |z−i|=R z−1 3 |z−i|=R z+2
şi aplicând (1.50) de două ori găsim
1 1
I = 2πi − 2πi = 0.
3 3
2o Să calculăm integrala
Z
f (z)
dz,
(γ) z 2 + pz + q

unde f este o funcţie olomorfă ı̂n domeniul D in care ((γ) = ∂G, G ⊂ D iar
p, q ∈ C.
Să presupunem că z1 şi z2 sunt zerourile polinomului z 2 + pz + q, deci
2
z + pz + q = (z − z1 )(z − z2 ), z1 6= z2 iar z1 , z2 ∈ D. Sunt posibile trei
situaţii:
34 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

f (z)
I:z1 , z2 ∈ C \ G atunci funcţia z 2 +pz+q
va fi o funcţie olomorfă ı̂n G şi
conform cu (1.24) avem
Z
f (z)
dz = 0
(γ) z2 + pz + q

f (z)
II:z1 ∈ G, z2 ∈ C \ G atunci funcţia z−z2 va fi olomorfă ı̂n G şi conform
cu (1.50) vom obţine
Z Z Z f (z)
f (z)dz f (z)dz z−z2 dz f (z) f (z1 )
2
= = = 2πi |z=z1 = 2πi
(γ) z + pz + q (γ) (z − z1 )(z − z2 ) (γ) (z − z1 ) z − z2 z1 − z2

Dacă z2 ∈ G, z1 ∈ C \ G atunci se procedează analog şi vom avea

Z Z Z f (z)
f (z)dz f (z)dz z−z1 dz f (z) f (z2 )
2
= = = 2πi |z=z2 = 2πi
(γ) z + pz + q (γ) (z − z1 )(z − z2 ) (γ) (z − z2 ) z − z1 z2 − z1

1 1
III:z1 ∈ G, z2 ∈ G atunci vom scrie (z−z1 )(z−z 2)
= z1 −z ( 1 −
2 z−z1
1
z−z2 ) şi
deci:
Z Z Z
f (z)dz 1 f (z)dz 1 f (z)dz
2
= −
(γ) z + pz + q z1 − z2 (γ) z − z1 z1 − z2 (γ) z − z2

şi aplicând de două ori formula (1.50) găsim:

Z
f (z)dz 2πi 2πi f (z1 ) − f (z2 )
2
= f (z1 ) − f (z2 ) = 2πi
(γ) z + pz + q z1 − z2 z1 − z2 z1 − z2

IV: Dacă avem z1 = z2 ∈ G, atunci se poate aplica formula integrală (1.52)

cu n = 1 şi deci se va obţine
Z Z
f (z)dz f (z)dz
2 + pz + q
= 2
= 2πif 0 (z)|z=z1 = 2πif 0 (z1 )
(γ) z (γ) (z − z1 )

Acest rezultzt se mai poate obţine din cazul III anterior, prin trecere la limită,
când z2 → z1 .
Dacă z1 sau z2 se află pe (γ), calculele anterioare nu mai sunt valabile.
3o Să calculăm integrala
Z
f (z)
2 + pz + q)n
dz,
(γ) (z

unde f (z), p, q, n sunt date la fel ca ı̂n exemplul 2o

1.5. FORMULA INTEGRALĂ A LUI CAUCHY ŞI CONSECINŢELE EI35

f (z)
I:z1 , z2 ∈ C \ G atunci funcţia (z 2 +pz+q)n
va fi o funcţie olomorfă ı̂n G şi
conform cu (1.24) avem
Z
f (z)
dz = 0
(γ) (z 2 + pz + q)n

f (z)
II:z1 ∈ G, z2 ∈ C \ G atunci funcţia (z−z2 )n va fi olomorfă ı̂n G şi conform
cu (1.50) vom obţine
Z Z f (z)
f (z) (z−z2 )n dn−1 f (z)
dz = dz = 2πi(n − 1)! [ ]z=z1
(γ) (z + pz + q)n
2
(γ) (z − z1 ) n dz n−1 z − z2
1
III:z1 ∈ G, z2 ∈ G se va descompune (z−z1 )n (z−z2 )n ı̂n fracţii simple

1 A1 A2 An B1
= + + ... + + +
(z − z1 )n (z − z2 )n z − z1 (z − z1 )2 (z − z1 )n z − z2

X n
B2 Bn Aj Bj
+ 2
+ ... + n
= [ j
+ ]
(z − z2 ) (z − z2 ) (z − z1 ) (z − z2 )j
j=1

În continuare, aplicând aceleaşi formule, găsim

Z X n Z Z
f (z) f (z)dz f (z)dz
2 n
dz = [Aj + Bj ]=
(γ) (z + pz + q) (γ) (z − z1 )j (γ) (z − z2 )j
j=1

n
X
= 2πi [Aj (j − 1)!f (j−1) (z1 ) + Bj (j − 1)!f (j−1) (z2 )]
j=1

IV: Dacă avem z1 = z2 ∈ G, atunci se obţine ı̂n acelaşi mod

Z Z
f (z) f (z)dz
2 n
dz = 2n
= 2πi(2n − 1)!f (2n−1) (z1 )
(γ) (z + pz + q) (γ) (z − z1 )

4o Să se stabilească egalităţile de mai jos:

Z Z
cosh zdz π cos zdz
3
= ; = −πi
|z|=2 (z + 1) (z − 1) 2ei |z|=1 z3
Z Z √
sinh2 zdz sin π4 zdz π 2(π + 2)
= πi; =
|z|=1 z3 |z−1|=1 (z − 1)2 (z − 3) 8i
Z Z
z sinh z zdz π
dz = 0; =
|z|=2 (z 2 − 1)2 |z−3|=6
3
(z − 2) (z + 4) 27i
36 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.
Z Z
cosh eiπz π2 1 − sin z
2
dz = − sinh 1; dz = −2πi
|z−2|=3 z (z − 4) 2 |z|= 12 z2
Z 1 √ Z π
ez 3π e cos z+1
2 2
dz = ; dz = π 2
|z−2|=1 (z + 4) 32i |z|= 12 z3
Z
eiz i+1 i
dz = − e
1 (z 2 − 1)2 2
|z−1|= 2

1.6 Serii Taylor şi Laurent

1.6.1 Dezvoltarea ı̂n serie Taylor a funcţiilor diferenţiabile
În consideraţiile anterioare s-a dedus că dacă f este diferenţiabilă intr-
un domeniu D ⊂ C, atunci f ∈ C ∞ (D). Cu ajutorul formulei integrale
Cauchy (1.50) se poate arăta imediat că f este dezvoltabilă ı̂n serie Taylor
ı̂n vecinătatea oricărui punct z0 ∈ D. Fie γr curba |z − z0 | = r, cu r suficient

Fig. 1.8:

de mic astfel ı̂ncât γr ∩ ∂D = ∅. Conform cu (1.50) avem

Z
1 f (ζ)
f (z) = dζ
2πi γr ζ − z

Scriind ζ − z = (ζ − z0 ) − (z − z0 ), din Fig1.8 se deduce |ζ − z0 | = r, |z − z0 | < r

şi deci
z − z0
| |<1
ζ − z0
adică seria geometrică
∞
X z − z0 n z − z0 z − z0 2
( ) =1+( )+( ) + ...
ζ − z0 ζ − z0 ζ − z0
n=0
1.6. SERII TAYLOR ŞI LAURENT 37

z−z0 1
având raţia ζ−z0 este convergentă uniform către z−z deci
1− ζ−z0
0
Z Z Z
1 f (ζ)dζ 1 f (ζ)dζ 1 f (ζ) dζ
f (z) = = = =
2πi γr ζ −z 2πi γr (ζ − z0 ) − (z − z0 ) 2πi γr ζ − z0 1 − z−z
ζ−z
0
0

Z ∞
X ∞
X Z
1 f (ζ) z − z0 n 1 f (ζ)dζ
= [ ( ) ]dζ = (z − z0 )n
2πi γr ζ − z0 ζ − z0 2πi γr (ζ − z0 )n+1
n=0 n=0
Inversarea operaţiei de integrare cu operaţia de ı̂nsumare fiind permisă ı̂n baza
uniform convergenţei seriei geometrice. Prin urmare:
∞
X f (n) (z0 )
f (z) = (z − z0 )n (1.56)
n!
n=0

deoarece din (1.52) se deduce

Z
1 f (ζ)dζ 1
n+1
= f (n) (z0 )
2πi γr (ζ − z0 ) n!
seria (1.56) fiind convergentă (uniform şi absolut) pentru |z − z0 | < r <
d(z0 , ∂D) unde d(z0 , ∂D) este distanţa de la punctul z0 la frontiera lui D,
adică d(z0 , ∂D) = inf{|z0 − z| | z ∈ D}.
Din dezvoltarea (1.56) se deduce că orice funcţie diferenţiabilă ı̂ntr-un
domeniu simplu conex D este dezvoltabilă ı̂n serie de puteri
∞
X f (n) (z0 )
f (z) = an (z − z0 )n , an = (1.57)
n!
n=0

reaza de convergenţă R fiind egală cu d(z0 , ∂D), deci este o funcţie olomorfă
sau analitică ı̂n D.
Dacă D = C, funcţia f se numeşte ı̂ntreagă (aici R = +∞ şi z0 poate fi
orice număr complex; de preferinţă se alege z0 = 0).
Vom da o teoremă de interes deosebit ı̂n algebră:
Teorema lui Liouville: Dacă f : C → C este o funcţie ı̂ntreagă şi
mărginită in C atunci f este consrantă.
d Din (1.52) pentru n = 1 găsim
Z
0 1 f (ζ)dζ
f (z) =
2πi γ (ζ − z)2
unde γ poate fi orice curbă Jordan rectificabilă şi ı̂nchisă din C cate conţine
z la interior. Luând, ı̂n particular cercul |ζ − z| = R cu R suficient de mare,
deci ζ = z + Reit , 0 ≤ t ≤ 2π găsim
Z 2π
0 1
f (z) = f (z + Reit )e−it dt
2πR 0
38 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

deci Z 2π
0 1 M
|f z)| ≤ |f (z + Reit )|dt ≤
2πR 0 R
dacă |f (ζ)| ≤ M, ζ ∈ C. Pentru R → ∞, găsim |f 0 (z)| ≤ 0, deci f 0 (z) = 0,
adică f este o constantă.c
O consecinţă directă a teoremei lui Liouville este teorema fundamentală a
algebrei:
Orice polinom

p(z) = a0 + a1 z + a2 z 2 + ... + an z n , n≥1

cu coeficienţi complecşi admite cel puţin un zero z0 ∈ C, adică p(z0 ) = 0.

Într-adevăr, dacă n-ar fi aşa, am avea p(z) 6= 0, z ∈ C deci cum p
este diferenţiabilă ı̂n C, funcţia p1 ar fi diferenţiabilă ı̂n C, deci este o funcţie
1 1
ı̂ntreagă. Cum p(z) → 0 când z → ∞, avem | p(z) | ≤ M, z ∈ C şi teorema
lui Liouville arată că p(z) = c0 ∈ C, adică p(z) = c10 ∈ C ceea ce contrazice
1

ipoteza n ≥ 1.

1.6.2 Dezvoltări ı̂n serie Laurent

În calculele din punctul anterior s-a presupus diferenţiabilitatea funcţiei
f ı̂n fiecare punct din D. Acum vom face ipoteza că f este uniformă şi
diferenţiabilă ı̂n D \ {z0 } şi vom demonstra următorul rezultat:
Teorema Laurent: Orice funcţie f , uniformă şi diferenţiabilă ı̂n inelul
circular r < |z − z0 | < R este dezvoltabilă ı̂n acest inel ı̂n serie Laurent
+∞
X
f (z) = an (z − z0 )n (1.58)
n=−∞

ı̂n care coeficienţii an sunt definiţi cu ajutorul egalităţilor

Z
1 f (ζ)dζ
an = , n = 0, ±1, ±2, ... (1.59)
2πi γ (ζ − z0 )n+1

γ fiind o curbă simplă rectificabilă şi ı̂nchisă situată ı̂n inelul considerat.
Fie z astfel ı̂ncât |z − z0 | = ρ, r < ρ < R. Conform cu formula integrală
Cauchy, vom putea scrie
Z Z
1 f (ζ)dζ 1 f (ζ)dζ
f (z) = −
2πi |ζ−z0 |=R0 ζ − z 2πi |ζ−z0 |=r0 ζ − z

unde r < r0 < ρ < R0 < R (aplicând procedeul din Fig1.3, b) şi vom cal-
cula separat cele două integrale, după modelul utilizat ı̂n 1.6.1 la deducerea
1.6. SERII TAYLOR ŞI LAURENT 39

Fig. 1.9:

dezvoltării ı̂n serie Taylor pentru f . Cum (când γ este cercul |ζ − z0 | = R0 )

|ζ − z0 | < R0 ,
Z Z
1 f (ζ)dζ 1 f (ζ)dζ
= =
2πi |ζ−z0 |=R0 ζ − z 2πi |ζ−z0 |=R0 (ζ − z0 ) − (z − z0 )
∞
X Z X ∞
1 f (ζ)dζ
= (z − z0 )n [ n+1
]= an (z − z0 )n
2πi |ζ−z0 |=R0 (ζ − z0 )
n=0 n=0
|ζ−z0 |
Dacă ζ este pe cercul |ζ − z0 | = r0 , avem |z − z0 | > r0 iar |z−z0 | < 1, deci
Z Z
1 f (ζ)dζ 1 f (ζ)dζ
=− =
2πi |ζ−z0 |=r0 ζ −z 2πi |ζ−z0 |=r0 (z − z0 ) − (ζ − z0 )
Z Z ∞
1 f (ζ) 1 1 f (ζ) X ζ − z0
=− ζ−z
dζ = − [ ( )]dζ =
2πi |ζ−z0 |=r0 z − z0 1 − 0 2πi |ζ−z0 |=r0 z − z0 z − z0
z−z0 n=0
∞
X Z ∞
X
1
= (z − z0 )−n−1 [ (ζ − z)n f (ζ)dζ] = a−n−1 (z − z0 )−n−1 =
2πi |ζ−z0 |=r0
n=0 n=0
−1
X
a−1 a−2 a−n
= + + ... + + ... = an (z − z0 )n
z − z0 (z − z0 )2 (z − z0 )n n=−∞

Revenind la f , se obţine dezvoltarea (1.58), cu

Z Z
1 f (ζ)dζ 1 f (ζ)dζ
an = n+1
= , n = 0, 1, 2, ...
2πi |ζ−z0 |=R0 (ζ − z0 ) 2πi γ (ζ − z0 )n+1
40 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

ultima egalitate fiind posibilă datorită consecinţei I de la punctul 1.4 iar

Z Z
1 n+1 1
an = (ζ−z0 ) f (ζ)dζ = (ζ−z0 )n+1 f (ζ)dζ, n = −1, −2, ...
2πi |ζ−z0 |=r0 2πi γ

şi deci se obţin egalităţile (1.59) ı̂n ultima egalitate intervenind aceeaşi consecinţă
ca şi mai sus.c
Exemple.1o Funcţia

1
f (z) =
(z − 1)(z − 2)

este uniformă ı̂n C \ {1, 2} şi este diferenţiabilă ı̂n inelul circular 1 < |z| < 2
(este de asemeni diferenţiabilă pentru |z| < 1 şi |z| > 2).
Pentru |z| > 1, avem:

X∞
1 1 1 1 1 1
= 1 = (1 + + 2 + ...) = n+1
z−1 z(1 − z ) z z z z
n=0

iar pentru |z| < 2,

∞ ∞
1 1 1 1X z n X zn
=− z =− ( ) =−
z−2 21− 2 2 2 2n+1
n=0 n=0

Cum pentru z ∈ C \ {1, 2}avem

1 1 1
= − ,
(z − 1)(z − 2) z−2 z−1

se deduce dezvoltarea Laurent (1 < |z| < 2)

∞
X ∞
X
zn 1 1 1 1 1 z zn
f (z) = − − = ...− − −...− − − −...− −...
2n+1 z n+1 z n z n−1 z 2 4 2n+1
n=0 n=0

Dacă |z| < 1, f (z) este diferenţiabilă şi se deduce dezvoltarea Taylor:
∞
X 1
f (z) = (1 − )z n , |z| < 1
2n+1
n=0

iar dacă |z| > 2, f (z) este de asemeni diferenţiabilă şi din calculele anterioare
se deduce nu o dezvoltare Taylor ci dezvoltarea
∞
X 1
f (z) = (2n−1 − 1) , |z| > 2
zn
n=2
1.6. SERII TAYLOR ŞI LAURENT 41

2o . Să găsim dezvoltarea ı̂n serie Laurent ı̂n ipoteza z0 = 1 (ı̂n primul
exemplu s-a presupus z0 din (1.58) egal cu zero ). În acest caz trebuie luate
ı̂n consideraţie două domenii:
Mai ı̂ntâi cercul |z − 1| < 1 din care se exclude z = 1 (pentru z = 1, f (z)
este discontinuă, iar dacă |z − 1| = 1, pe acest cerc se află punctul z = 2,
care este un punct de discontinuitate pentru f (z) ) şi apoi exteriorul cercului
|z − 1| = 1 (pe acest cerc se află punctul z = 2 ı̂n care f nu este diferenţiabilă).
În primul caz, deoarece
1 1 1
f (z) = = −
(z − 1)(z − 2) z−2 z−1
1
s-a obţinut unul din termenii dezvoltării căutate şi anume − z−1 ce corespunde
1
lui n = −1 deci a−1 = −1 şi rămâne de dezvoltat funcţia z−2 (va fi vorba de
o dezvoltare Taylor):
1 1
=− = −[1 + (z − 1) + (z − 1)2 + ... + (z − 1)n + ...]
z−2 1 − (z − 1)
şi deci dezvoltarea Laurent căutată va fi
1
f (z) = − − 1 − (z − 1) − (z − 1)2 − ... − (z − 1)n − ..., 0 < |z − 1| < 1
z−1
deci

a−1 = a0 = a1 = ... = an = ... = −1; a−2 = a−3 = ... = a−n = ... = 0

În domeniul |z − 1| > 1, se va obţine o dezvoltare de forma:

a−1 a−2
+ + ...
z − 1 (z − 1)2
scriind
1 1 1 1 1 1 1
= = 1 = [1 + + + ...]
z−2 (z − 1) − 1 z − 1 1 − z−1 z−1 z − 1 (z − 1)2

şi deci
1 1 1
f (z) = 2
+ 3
+ ... + + ... |z − 1| > 1.
(z − 1) (z − 1) (z − 1)n
Dacă funcţia f s-a dezvoltat ı̂n serie Laurent ı̂n vecinătatea punctului
z = z0 (ı̂n care f nu este diferenţiabilă, dar este diferenţiabilă şi uniformă
ı̂n orice punct din vecinătatea acestui punct), scriind

f (z) = f1 (z) + f2 (z),

42 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

∞
X −∞
X
n
f1 (z) = an (z − z0 ) , f2 (z) = an (z − z0 )n
n=0 n=−1

atunci f1 se numeşte partea Tayloriană a dezvoltării Laurent (1.58) iar f2 (care

conţine toate puterile ı̂ntregi negative ale lui z−z0 ) se numeşte patrea principală
a dezvoltării Laurent (1.58).
Exerciţii. Să se deducă egalităţile următoare:
X∞
n+1 3π √
1
1. z 2 +1 = 2− 2 sin[(n + 1) ](z − 1)n , dacă |z − 1| < 2
4
n=0 √
R. Se scrie z 21+1 = 2i 1 1
( z−i 1
− z+i ) şi pentru |z − 1| < 2

X ∞
1 1 1
=− = − (i − 1)−n−1 (z − 1)n
z−i i − 1 1 − z−1
i−1 n=0

X ∞
1 1 1
=− z−1 = − (−i − 1)−n−1 (z − 1)n
z−i −i − 1 1 − −i−1
n=0
∞
X n−1 π √
2. 1
z 2 +1
= (−1)n 2sin[(n − 1) ](z − 1)−n , dacă |z − 1| > 2
2
4
n=1
X∞ X∞
2−2k 1 2−2k 1
1
3. z cos( 2z+1 ) = − 12 (−1)k (z + )−2k + (−1)k (z + )1−2k ,
(2k)! 2 (2k)! 2
k=0 k=0
1
0 < |z + | < ∞
2
R. Se scrie z = − 12 + (z + 12 ),
X∞
(−1)k 1
1
cos( 2z+1 ) = cos( 12 z+1 1 ) = 2k
(z+ )−2k şi se efectuiază ı̂nmulţirea.
2 2 (2k)! 2
k=0
2 2
4. (z−a)(z−b) = (a−b)b (1+ b + zb2 +...)+ a−b
1 1 z 1 1
( z + za2 + az 3 +...), |a| < |z| < |b|,
1 1 a2 −b2 1 a3 −b3 1 an−1 −bn−1 1
(z−a)(z−b) = z 2 + a−b z 3 + a−b z 4 + ... + a−b z n + ..., |z| > |b| > |a|,
(z−a)2
1 1 z−a 1 1
(z−a)(z−b) = − (a−b)2 + (a−b)3 − (a−b)4 + ... + a−b z−a , |z − a| < |b| − |a|
1
5. sin( 1−z ) = − z1 − z12 − 6z53 − 2z14 − ..., |z| > 1
X∞
z 2n
6. z −4 [cos(z) − 1] = − 2z12 + (−1)n , 0 < |z| < ∞.
(2n + 4)!
n=0

1.6.3 Zerourile funcţiilor diferenţiabile. Prelungirea analitică

Vom presupune f uniformă şi diferenţiabilă ı̂n domeniul simplu conex D.
Dacă pentru z0 ∈ D se verifică relaţiile:

f (z0 ) = 0, f 0 (z0 ) = 0, ..., f (k−1) (z0 ) = 0, f (k) (z0 ) 6= 0, k ≥ 1 (1.60)

1.6. SERII TAYLOR ŞI LAURENT 43

atunci z0 se numeşte zero multiplu de ordin k al funcţiei f . Pentru k = 1

zeroul se numeşte simplu.
Ţinând cont de dezvoltarea Taylor (1.56) valabilă ı̂n orice punct din D,
dacă z0 verifică (1.60) se deduce
z − z0 0 (z − z0 )k−1 (k−1) (z − z0 )k (k)
f (z) = f (z0 ) + f (z0 ) + ... + f (z0 ) + f (z0 )+
1! (k − 1)! (k)!
(z − z0 )k+1 (k+1) 1 z − z0 (k+1)
+ f (z0 ) + ... = (z − z0 )k [ f (k) (z0 ) + f (z0 ) + ...]
(k + 1)! k! (k + 1)!
şi deci
f (z) = (z − z0 )k g(z) (1.61)
notând
1 (k) z − z0 (k+1)
g(z) = f (z0 ) + f (z0 ) + ... (1.62)
k! (k + 1)!
deci
1 (k)
g(z0 ) = f (z0 ) 6= 0
k!
din (1.62) se deduce că g este diferenţiabilă ı̂n vecinătatea lui z0 , deoarece f (z)
scris sub forma (1.61) are această proprietate, ceea ce antrenează convergenţa
seriei din (1.62) pentru cel puţin un z1 6= z0 şi prin urmare seria va fi absolut
uniform convergentă pentru |z − z0 | < |z1 − z0 |.
Reciproc, din (1.61) rezultă uşor, prin derivări succesive că se verifică (1.60)
dacă g(z0 ) 6= 0 (avem f (k) (z0 ) = k!g(z0 ) 6= 0) şi deci pentru ca o funcţie
diferenţiabilă ı̂n D să admită z = z0 ∈ D ca zero multiplu de ordin k este
necesar şi suficient ca dezvoltarea Taylor centrată ı̂n z0 să se scrie sub forma
(1.61) cu g diferenţiabilă şi nenulă ı̂n z0 .
Din consideraţiile de mai sus se deduce că funcţiile nenule diferenţiabile
ı̂n D nu pot avea decât zerouri având multiplicitate finită, adică ı̂ntotdeauna
k ∈ N, deoarece dacă am avea k = ∞ ar rezulta f (k) (z0 ) = 0, k = 0, 1, 2, ...
deci f (z) = 0 ı̂n vecinătatealui z0 . De asemeni zerourile lui f formează ı̂n D o
mulţime izolată de puncte, adică ı̂n discul |z −z0 | < r, cu r > 0 suficient de mic
nu pot existe alte zerouri ale lui f (ı̂n caz contrar, dacă f (z1 ) = 0, |z0 − z1 | < r
din (1.61), deoarece z1 6= z0 , se deduce g(z1 ) = 0, dar cum g(z0 ) 6= 0, ı̂n baza
continuităţii funcţiei |g(z)|, neapărat |g(z)| > 0 pentru |z − z0 | < ε, cu ε > 0).
În acest mod, zerourile unei funcţii nenule diferenţială ı̂n D nu pot avea
puncte de acumulare decât pe ∂D. Dacă mulţimea Z ⊂ D a zerourilor lui f
ar avea o infinitate de zerouri ı̂n D cu puncte de acumulare ı̂n D, este uşor
de arătat că f este nulă ı̂n vecinătatea acestui punct de acumulare. Pentru
acasta, fie un şir (xn )n∈N din Z care converge către punctul de acumulare
z0 ∈ D; ı̂n baza continuităţii lui f , din f (zn ) = 0 se deduce
lim f (zn ) = f ( lim zn ) = f (z0 ) = 0
n→∞ n→∞
44 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

şi deci dezvoltarea Taylor ı̂n vecinătatea lui z0 se scrie

f (z) = ap (z − z0 )p + ap+1 (z − z0 )p+1 + ... p≥1

(căci a0 = f (z0 ) = 0) dacă ap este primul coeficient nenul al dezvoltării Taylor.

Scriind f (zn ) = 0, avem:

(zn − z0 )p [ap + ap+1 (zn − z0 ) + ap+2 (zn − z0 )2 + ...] = 0

şi simplificând cu (zn − z0 )p 6= 0 (avem zn 6= z0 ) se obţine

ap + ap+1 (zn − z0 ) + ap+2 (zn − z0 )2 + ... = 0

seria fiind convergentă. Prin trecere la limită, pentru n → ∂, se găseşte ap = 0.

Deci nu există un prim coeficient nenul al dezvoltării Taylor ı̂n discuţie, adică
f (z) = 0 ı̂n vecinătatea unui punct de acumulare de zerouri.
Rezultatele anterioare se pot completa ı̂n modul următor: Dacă f este
diferenţiabilă ı̂n domeniul simplu canex D şi este nulă ı̂ntr-un disc de rază
r > 0 (r oricât de mic), atunci f este nulă ı̂n orice alt punct z1 din D. Pentru
a justifica această afirmaţie, se consideră un drum contnuu γ din D care uneşte
z0 cu z1 şi un număr finit de discuri având centrele pe γ şi aprţinând discului
anterior.

Fig. 1.10:

Cum ı̂n primul disc f este nulă, va fi nulă şi in porţiunea comună celor
două discuri şi cum această porţiune comună conţine o infinitate de zerouri
cu punct de acumulare ı̂n al doilea disc, f va fi deci nulă ı̂n acest ultim disc.
Continuând acest procedeu, ajungem la concluzia că f (z1 ) = 0.
Aceste rezultate sunt deosebit de importante ı̂n teoria funcţiilor diferenţiabile
de variabilă complexă z. Astfel, dacă f1 : D → C, f2 : D → C, dacă există o
mulţime G din D, având punct de acumulare ı̂n G şi dacă f1 (z) = f2 (z), z ∈
1.6. SERII TAYLOR ŞI LAURENT 45

G ⊂ D, atunci f1 (z) = f2 (z), z ∈ D (deoarece g = f1 − f2 este diferenţiabilă

ı̂n D şi nulă pe mulţimea G, deci va fi nulă pe ı̂ntreaga mulţime de definiţie).
În acest mod, dacă f1 : D1 → C, f2 : D2 → C, f1 (z) = f2 (z), z ∈ G
unde G = D1 ∩ D2 , G fiind o mulţime cu punct de acumulare ı̂n G, atunci se
poate defini o singură funcţie f pe D1 ∪ D2 , f : D1 ∪ D2 → C
½
f1 (z), dacă z ∈ D1
f (z) =
f2 (z), dacă z ∈ D2

care se numeşte prelungirea analitică a lui f1 la D2 (sau prelungirea analitică

a lui f2 la D1 ) care va fi diferenţiabilă pe D1 ∪ D2 .
Să considerăm câteva aplicaţii:
I. Dacă f : C → C, g : R → R sunt astfel ı̂ncât

f (x) = g(x), x∈R

şi dacă ı̂n plus f este diferenţiabilă pe C, atunci orice altă funcţie h analitică
pe C care coincide cu g pe axa reală va coincide cu f : h = f .
Astfel, funcţia exp(z) coincide pe R cu exp(x) iar dacă h este analitică pe
C iar h(x) = ex , x ∈ R, atunci h(z) = exp(z) = ez .
II. Dacă f (z) este diferenţiabilă ı̂n C şi este nulă pe R (sau pe un in-
terval oarecare al axei reale), atunci f (z) = 0, z ∈ C. Această observaţie
simplă poartă numele de principiul permanenţei relaţiilor analitice şi permite
extindereaunor formule ı̂n real, la valori complexe ale variabilei.
De exemplu, fie f (z) = cos2 (z) + sin2 (z) − 1. Dacă x ∈ R, avem f (x) = 0 şi
cum cos2 (z) + sin2 (z) − 1 este o funcţie diferenţiabilă ı̂n C, pentru orice z ∈ C
avem ı̂n mod obligatoriu

cos2 (z) + sin2 (z) = 1,

deci formula fundamentală a trigonometriei este valabilă şi ı̂n complex (ceea
ce se poate demonstra şi direct, din formulele lui Euler pentru cos şi sin).
În acest mod, toate formulele trigonometrice, demonstrate pentru x ∈ R,
rămân valabile când se ı̂nlocuieşte x cu z ∈ C ı̂n toate punctele din C ı̂n care
formula defineşte funcţii diferenţiabile.
III. Fie (xn )n∈N un şir din R, 0 < xn < 1, lim xn = 0 şi fie f : D → C, D
n→∞
fiind discul unitate din C, f diferenţiabilă ı̂n D şi astfel ı̂ncât

f (−xn ) = f (xn ) = xn

să arătăm că nu poate exista o astfel de funcţie f .

Într-adevăr, f1 (z) = z, este astfel ı̂ncât f1 (xn ) = xn şi cum şirul (xn )n∈N
este convergent către zero (care este un punct de acumulare pentru mulţimea
formată din elementele şirului dat ) rezultă că funcţia căutată va coincide cu
46 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

f1 ; dar f1 (−xn ) = −xn 6= xn iar această contradicţie conduce la inexistenţa

unei funcţii diferenţiabile cu proprietăţile cerute.
IV. Dacă f (z) = sin(z), avem f (nπ) = 0, deci funcţia sin se anulează de o
infinitate de ori ı̂n C, dar deoarece şirul (nπ)n∈Z nu are punct de acumulare la
distanţă finită(adică ı̂n C ) nu se poate conchide că f (z) = 0, z ∈ C; ı̂n plus,
există oricât de multe funcţii diferenţiabile ı̂n C astfel ı̂ncât f (nπ) = 0, n ∈ Z,
cum ar fi de exemplu funcţiile sin2 (z), sin3 (z), ...
X∞
IV. Să notăm prin f (z) suma seriei z n , deci f (z) = 1 + z + ... + z n +
n=0
... raza de convergenţă fiind egală cu unitatea, f va fi diferenţiabilă (deci
1
olomorfă) pentru |z| < 1 suma ei fiind egală cu 1−z deci
1
f (z) = dacă |z| < 1
1−z
∞
X
În afara cercului |z| = 1 seria z n este divergentă, deci f (z) nu poate fi
n=0
definită pentru |z| > 1; dar funcţia
1
f1 (z) =
1−z
este definită şi diferenţiabilă ı̂n C \ {1} şi cum f1 (z) = f (z) pentru |z| < 1,
rezultă că funcţia f1 este prelungirea analitică a funcţiei f ı̂n planul complex
C din care se exceptează z = 1.

1.7 Singularităţile izolate ale funcţiilor uniforme

Fie f uniformă şi diferenţiabilă ı̂n vecinătatea punctului z0 , exceptând
eventual punctul z0 . Altfel spus, f este uniformă şi analitică pentru z ∈ D, D
fiind inelul 0 < |z − z0 | < r, r > 0 şi ı̂n consecinţă este valabilă dezvoltarea
Laurent:
+∞
X
f (z) = an (z−z0 )n = ...+a−n (z−z0 )−n +...+a−1 (z−z0 )−1 +a0 +a1 (z−z0 )+...
n=−∞
(1.63)
ı̂n care coeficienţii an , n ∈ Z, pot fi calculaţi cu ajutorul integralelor
Z
1 f (ζ)dζ
an = , n∈Z (1.64)
2πi (γ) (ζ − z0 )n+1

În acest caz vom conveni să spunem că z0 este un punct singular (sau că
f are singularitate ı̂n z0 ) al funcţiei f . Aceste puncte se obţin căutând acei
z ∈ C pentru care sau f nu este definită sau ı̂n care f nu este diferenţiabilă.
1.7. SINGULARITĂŢILE IZOLATE ALE FUNCŢIILOR UNIFORME 47

De exemplu, dacă
1
1
e z cos( 1−z )
f (z) =
z2 + 1
1
singularităţile lui f sunt z = 0 (de la e z ), z = 1 (din cauza funcţiei cos) şi ±i
(din cauza numitorului z 2 + 1).
Se pot ı̂ntâmpla trei situaţii:
a) Partea principală a dezvoltării Laurent are toţi coeficienţii nuli, adică

a−1 = a−2 = ... = a−n = ... = 0

aceasta nu ı̂nseamnă că f este analitică ı̂n punctul z = z0 , deoarece ı̂n punctul
z = z0 , prin definiţie f nu este diferenţiabilă. În acest caz se spune că z = z0
este un punct singular aparent sau eliminabil pentru f .
b) Partea principală a dezvoltării Laurent are numai un număr finit de
termeni nenuli, adică

a−m 6= 0, a−m−1 = a−m−2 = ... = 0

coeficienţii a−1 , a−2 , ..., a−m+1 putând fi nuli sau nu. În acest caz punctul
singular z0 este un pol pentru f .
c) Partea principală a dezvoltării Laurent are o infinitate de termeni nenuli,
când se spune că z0 este un punct singular esenţial pentru f .
Să analizăm şi să caracterizăm pe scurt aceste situaţii.
Să presupunm f : C \ {0, 1} → C,

ez − 1
f (z) = ,
z(1 − z)

scriind f (0) = α, f (1) = β, α, β ∈ C, funcţia dată va fi definită pe C iar

2
cum ez − 1 = z + z2! + ..., 1 2
1−z = 1 + z + z + ... dezvoltarea Laurent ı̂n
vecinătatea originii va fi:

ez − 1 1 z z2 3 5
f (z) = = (1 + + + ...)(1 + z + z 2 + ...) = 1 + z + z 2 + ...
z 1−z 2! 3! 2 3
cu |z| < 1, z 6= 0. Aşadar, cum această dezvoltare nu are puteri negative
pentru z, punctul z = 0 este un punct singular aparent; deoarece z 6= 0, |z| <
1, s-a obţinut o serie de puteri, aceasta va defini o funcţie diferenţiabilă g ı̂n
cercul |z| < 1
3 5
g(z) = 1 + z + z 2 + ...
2 3
iar g(0) = 1. Dacă α (α = f (0)) este egal cu g(0) (adică dacă α = 1) f
devine diferenţiabilă şi pentru z = 0, deci ı̂n acest punct f nu va admite nici
48 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

o singularitate (acesta este şi motivul pentru care acest tip de singularităţi
poartă numele de singularităţi aparente sau eliminabile; dacă α 6= 1, punctul
z = 0 este efectiv un punct ı̂n care f nu este diferenţiabilă).
În vecinătatea punctului z = 1 putem scrie:

z − 1 (z − 1)2
ez = e(z−1)+1 = ez−1 e = [1 + + + ...]e, |z − 1| < ∞
1! 2!
1 1 1
= = = 1 + (1 − z) + (1 − z)2 + ..., |1 − z| < 1
z (z − 1) + 1 1 − (1 − z)
şi deci

1 z − 1 (z − 1)2
f (z) = −e [1 + (1 − z) + (1 − z)2 + ...][1 + + + ...] =
z−1 1! 2!
−e e
= − (z − 1) + ..., |z − 1| < 1
z−1 2
adică existând termenul (z − 1)−1 pentru dezvoltarea Laurent ı̂n vecinătatea
lui z = 1, acest punct singular este un pol.
Teorema mărginirii. Dacă f este diferenţiabilă şi uniformă ı̂n inelul
0 < |z − z0 | < r, atunci z0 va fi un punct singular aparent dacă şi numai dacă
f este mărginită ı̂n vecinătatea lui z0 .
d Condiţia este necesară: dacă punctul singular z = z0 este aparent atunci
are loc dezvoltarea Laurent:

f (z) = a0 + a1 (z − z0 ) + a2 (z − z0 )2 + ... + an (z − z0 )n + ...

pentru z 6= z0 , |z − z0 | < ε; cum seria aceasta de puteri defineşte pentru

|z − z0 | < r, inclusiv z = z0 , o funcţie diferenţiabilă, aceasta va fi continuă,
deci mărginită ı̂n vecinătatea lui z0 . Cum f (z0 ) poate să fie diferit de a0 ,
dar ı̂n orice caz f (z0 ) ∈ C, f va rămâne mărginită ı̂n vecinătatea punctului
singular.
Condiţia este suficientă: fie deci |z − z0 | < ε vecinătatea punctului z0 ı̂n
care f este mărginită; cum z = z0 este un punct singular, are loc dezvoltarea
Laurent (1.63) şi să arătăm că a−1 = 0, a−2 = 0, ... Or din (1.64) rezultă
Z Z 2π
1 f (ζ) 1 |f (z0 + δeit )|
|an | = | dζ| ≤ dt ≤ M δ −n ,
2π |z−z0 |=δ (ζ − z0 )n+1 2π 0 δn

n = −1, −2, ... folosind mărginirea lui f : |f (ζ)| ≤ M rezultă că a−1 , a−2 , a−3 , ...
sunt arbitrari de mici, fiind majoraţi respectiv M δ, M 2 δ, M 3 δ, ... şi cum
a−1 , a−2 , a−3 , ... sunt constante neapărat a−1 = a−2 = a−3 = ... = 0, deci
z = z0 este un punct singular aparent. c
1.7. SINGULARITĂŢILE IZOLATE ALE FUNCŢIILOR UNIFORME 49

Prin urmare teorema mărginirii arată că dacă ı̂n vecinătatea unui punct z0
ı̂n care f este (exceptând z0 ) diferenţiabilă şi uniformă, rămânând mărginită ı̂n
acel punct, atunci se poate defini f ı̂n z0 astfel ı̂ncât f să devină diferenţiabilă
ı̂n ı̂ntreaga vecinătate.
Trecând la cazul punctului singular z0 de tip pol, din definiţie se deduce
dezvoltarea Laurent
a−m a−1
f (z) = m
+ ... + a0 + a1 (z − z0 ) + ... + an (z − z0 )n + ...,
(z − z0 ) z − z0
a−m 6= 0 valabilă pentru 0 < |z − z0 | < r, r > 0; această dezvoltare se scrie
sub forma:
a−m + a−m+1 (z − z0 ) + ... + a−1 (z − z0 )m−1 + a0 (z − z0 )m + ... g(z)
f (z) = =
(z − z0 )m (z − z0 )m
m∈N

g(z) = a−m + a−m+1 (z − z0 ) + ... + a−1 (z − z0 )m−1 + a0 (z − z0 )m + ..., a−m 6= 0

Rezultă că g va admite punctul z0 ca punct singular aparent, deci g va fi

mărginită pentru |z − z0 | < ε (teorema mărginirii) deci şi funcţia g1 = g1 va fi
mărginită pentru |z − z0 | < ε, ε > 0 atunci funcţia
1 1
= (z − z0 )m = (z − z0 )m g1 (z)
f (z) g(z)
va admite un zero având ordinul de multiplicitate egal cu m (funcţia g definită
anterior poate fi presupusă diferenţiabilă pentru z = z0 , conform cu teorema
anterioară).
Reciproc, să presupunem că funcţia f admite un zero ı̂n punctul z = z0 ,
deci se scrie sub forma:

f (z) = (z − z0 )m [b0 + b1 (z − z0 ) + b2 (z − z0 )2 + ...], b0 6= 0

ı̂n vecinătatea lui z − z0 , deoarece seria Taylor b0 + b1 (z − z0 ) + b2 (z − z0 )2 + ...

defineşte o funcţie diferenţiabilă şi nenulă pentru |z − z0 | < ε, ε > 0 funcţia
1
b0 +b1 (z−z0 )+b2 (z−z0 )2 +...
= g1 (z) va defini de asemeni o funcţie diferenţiabilă ı̂n
1
aceeaşi vecinătate, g1 (z0 ) = b0 6= 0, deci

1
g1 (z) = + c1 (z − z0 ) + c2 (z − z0 )2 + ..., |z − z0 | < ε, ε > 0
b0
1
Atunci, funcţia f va admite un pol ı̂n z0 , deoarece
1
1 g1 (z) b0 c1 cm−1
= = + + ... + + cm + ...
f (z) (z − z0 )m (z − z0 )m (z − z0 )m−1 z − z0
50 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

şi seria Laurent va avea un număr finit de termeni cu puteri negative pentru
z − z0 .
Dacă funcţia f1 admite un zero multiplu de ordin m ı̂n z = z0 , atunci prin
definiţie, f va admite ı̂n z = z0 un pol multiplu de ordin m.
Din consideraţiile anterioare se deduce că dacă z = z0 este un pol pentru
f , atunci
lim f (z) = ∞
z→z0

deoarece
lim g(z)
g(z) z→z0
lim f (z) = lim = =∞
z→z0 z→z0 (z − z0 )m lim (z − z0 )m
z→z0

(având ı̂n vedere că lim g(z) = a−m 6= 0).

z→z0
Astfel, funcţia f (z) = z 41−1 va admite poluri simple ı̂n punctele z1 =
1
1, z2 = −1, z3 = i, z4 = −i, deoarece f (z) = z 4 −1 = (z−1)(z+1)(z−i)(z+i),
2
ez
iar funcţia f (z) = (z +1) (z−1)4
2 2 va admite poluri duble ı̂n z1 = i, z2 = −i şi un
1 2
pol de ordinul patru pentru z = 1, pentru că f (z) = e−z (z −i)2 (z +i)2 (z −1)4 .
Dacă
f1 (z)
f (z) =
f2 (z)
unde f1 şi f2 sunt diferenţiabile ı̂n punctul z0 , având zerouri cu ordine de
multiplicitate m1 respectiv m2 , deci:

f1 (z) = (z − z0 )m1 g1 (z), g1 (z0 ) 6= 0

f2 (z) = (z − z0 )m2 g2 (z), g2 (z0 ) 6= 0

atunci, deoarece

g1 (z)
f (z) = (z − z0 )m1 −m2 g(z), g(z) =
g2 (z)

rezultă g este diferenţiabilă ı̂n z0 iar f va avea un zero de ordin m1 − m2 ı̂n

z0 dacă m1 − m2 > 0 sau un pol de ordin m2 − m1 dacă m1 − m2 < 0. Dacă
m1 = m2 , z0 este un punct singular aparent.
2
Astfel, funcţia f (z) = sinz3 (z) va avea un pol de ordinul ı̂ntâi ı̂n origine
f1 (z) 2
deoarece f (z) = f2 (z) , f1 (z) = z 2 , f2 (z) = sin3 (z) = z 3 (1− z2! +...)3 iar funcţia
sin(z)
f (z) = tan(z) = cos(z) va admite poluri simple ı̂n punctele zk = 2k+1 2 π, k ∈ Z
deoarece funcţia cos are poluri simple ı̂n zk iar sin(zk ) 6= 0.
Dacă z0 este un punct singular esenţial pentru f , atunci f nu poate fi
mărginită ı̂n vecinătatea lui z0 (deoarece ı̂n acest caz z0 ar fi un punct singular
1.7. SINGULARITĂŢILE IZOLATE ALE FUNCŢIILOR UNIFORME 51

aparent deci a−n = 0, n = 1, 2, ...)nici nu putem spune că lim f (z) = ∞

z→z0
1
(deoarece atunci ar avea limită nulă, ı̂n z0 iar z0 ar fi pol). Aşadar, singura
f
posibilitate rămâne să nu existe limită nici finită nici infinită ı̂n z0 .
Se poate arăta că f este complet nedeterminată ı̂n vecinătatea lui z0 (teo-
rema lui Weierstrass) adică, pentru orice a ∈ C există un şir (zn )z∈N din C
lim zn = z0 astfel ı̂ncât lim f (zn ) = a. Într-adevăr, dacă ı̂ntr-o vecinătate
n→∞ n→∞
Vz0 a punctului z0 nu putem găsi nici un punct z astfel ı̂ncât |f (z) − a| să fie
oricât de mică, vom avea
|f (z) − a| ≥ ε, |z − z0 | < δ, z 6= z0
ceea ce ı̂nseamnă că funcţia
1
g(z) =
f (z) − a
este mărginită ı̂n Vz0 , şi diferenţiabilă ı̂n 0 < |z−z0 | < δ. Deci z0 este un punct
singular aparent pentru g iar lim g(z) există şi este finită, dar f nu poate fi
z→z0
mărginită ı̂n Vz0 (ar ı̂nsemna că z0 este un punct singular aparent) ceea ce
conduce la concluzia că lim g(z) = 0(pentru ca să avem lim |f (z) − a| =
z→z0 z→z0
∞). Deci z0 va fi un pol ceea ce contrazice ipoteza. Aşadar nu putem avea
|f (z) − a| ≥ ε pentru z ∈ Vz0 , z =
6 z0 , ceea ce echivalează cu lim f (z) = a.
z→z0
1
Exemplu. Fie f (z) = e , z 6= 0 avem
z

1 1 1 1
f (z) = 1 + + 2
+ 3
+ ... + + ...
1!z 2!z 3!z n!z n
şi deci z = 0 este un punct singular esenţial, toţi coeficienţii puterilor z −n , n =
1
1, 2, 3, ... fiind nenuli. Să găsim un şir cu proprietatea lim e zn = a, lim zn =
n→∞ n→∞
0, a ∈ C. Pentru a ∈ C, să rezolvăm ecuaţia
1 1
e z = a, deci = Ln(a) = ln |z| + i arg(a) + 2nπi
z
punând
1
zn =
ln |z| + i arg(a) + 2nπi
avem lim zn = 0 şi f (zn ) = a, deci lim f (zn ) = a.
n→∞ n→∞
Dacă a = ∞, se poate lua zn = n1 , când zn → 0 iar f (zn ) = en → ∞ când
n→∞
Exerciţii. 1o Să se definească tipul singularităţii z = 0 pentru funcţiile:

sin z z + 3z 3
a) f (z) = e z ; b) f (z) =
ln(1 − 2z)
52 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

ez
c) f (z) = z3
; d) f (z) = (ez − 1 − z) cot3 z
sin z − z + 6

sin(2z) 1
e) f (z) = z2
; f ) f (z) = e z2 −z
cos z − 1 − 2

R. a), b) punct singular aparent; c), d), e) poluri de ordin patru , simplu,
trei respectiv; f) punct singular esenţial.
2o Dacă f1 şi f2 au poluri de ordin m1 respectiv m2 ı̂n z0 , ce se ı̂ntâmplă
ı̂n acest punct cu:

f1
a) f1 · f2 ; b) f1 + f2 ; c) d) f1p f2q , p, q ∈ N
f2

R a) pol de ordin m1 + m2
b) pol de ordin max(m1 , m2 ) dacă m1 6= m2 (dacă m1 = m2 se poate să
apară o singularitate aparentă când părţile principale sunt egale şi de semne
contrarii ).
c) pol sau punct singular aparent.
d) pol de ordinul pm1 + qm2 .

1.7.1 Funcţii meromorfe. Cazul punctului de la infinit.

Fie f diferenţiabilă ı̂n punctele z ∈ C, |z| > R. Pentru că domeniul
|z| > R conţine punctul z = ∞ trebuie precizat modul ı̂n care se studiază f
pentru z = ∞. În acest scop se face schimbarea de variabilă

1 1
z= , (ζ = )
ζ z

care face să corespundă lui z = ∞, ζ = 0 şi reciproc şi notându-se

1
f ∗ (ζ) = f ( )
ζ

studiul funcţiei f ∗ ı̂n vecinătatea originii va fi asimilat cu studiul funcţiei f ı̂n

vecinătatea punctului de la infinit.
Astfrl, dacă f ∗ este diferenţiabilă ı̂n origine, vom spune că f (z) = f ∗ ( z1 )
este diferenţiabilă ı̂n punctul de la infinit. Dacă f ∗ are o singularitate (aparentă,pol
sau punct singular esenţial) ı̂n origine, f (z) = f ∗ ( z1 ) va avea aceeaşi singular-
itate ı̂n punctul de la infinit.
De exemplu, dacă
z2
f (z) =
z−1
1.7. SINGULARITĂŢILE IZOLATE ALE FUNCŢIILOR UNIFORME 53

f este uniformă şi diferenţiabilă pentru orice z astfel ı̂ncât |z| > 1, deoarece
1 1
f ∗ (ζ) = f ( ) =
ζ ζ(1 − ζ)

f ∗ va avea un pol simplu ı̂n punctul z = ∞, deci

lim f (z) = ∞
z→∞

Analog se tratează cazul unui zero sau punct singular aparent (ceea ce justifică
modul de calcul cu limitele funcţiilor raţionale: dacă r(z) = p(z)
q(z) , deg p > deg q,
atunci lim r(z) = ∞; dacă deg p = deg q, atunci z = ∞ este un punct singular
z→∞
aparent, iar dacă deg p < deg q, z = ∞ este un zero).
Funcţia f (z) = ez va admite z = ∞ ca punct singular esenţial deoarece
1 1 1 1
f ∗ (ζ) = f ( ) = 1 + + 2
+ ... + + ... (1.65)
ζ 1!ζ 2!ζ n!ζ n
deci dezvoltarea Laurent ı̂n vecinătatea lui ζ = 0 are toţi termenii cu puteri
negative nenuli.
Dacă f este diferenţiabilă pentru orice z ∈ C, scriind seria Taylor centrată
ı̂n origine,
∞
X
f (z) = a0 + a1 z + a2 z 2 + ... + an z n + ... = an z n
n=0

vom avea R = ∞ şi aceste funcţii se numesc ı̂ntregi. Teorem Liouville arată
căpentru z = ∞, f nu poate fi mărginită deci punctul de la infinit va fi sau pol
pentru f (ceea ce se ı̂ntâmplă când f este un polinom) sau un punct singular
esenţial (dacă f nu este un polinom). Într-adevăr, ı̂n cazul unui polinom

f (z) = a0 + a1 z + a2 z 2 + ... + an z n , an 6= 0

avem
1 a0 ζ n + a1 ζ n−1 + ... + an
f ∗ (ζ) = f ( ) =
ζ ζn
şi ζ = 0 va fi pol de ordin de multiplicitate n = deg f ; dacă

f (z) = a0 + a1 z + a2 z 2 + ... + an z n + ...

se deduce
1 a1 a2 an
f ∗ (ζ) = f ( ) = a0 + + 2 + ... + n + ...
ζ ζ ζ ζ
şi ζ = 0 este un punct singular esenţial.
54 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

Nu s-a luat ı̂n consideraţie cazul funcţiei constante f (z) = a0 care se poate
trata şi direct : f ∗ (ζ) = a0 deci z = ∞ este un punct singular aparent.
Prin funcţie meromorfă se ı̂nţelege orice funcţie care se poate scrie sub
formă de cât a două funcţii ı̂ntregi
g(z)
f (z) = , h 6= 0; (1.66)
h(z)

ı̂n particular, funcţiile ı̂ntregi (h = 1) şi funcţiile raţionale (r(z) = p(z)

q(z) , p, q
fiind polinoame) sunt funcţii meromorfe. Funcţiile meromorfe pot avea, pentru
z ∈ C, singularităţi de tip pol (zerourile lui h ) sau puncte singulare aparente
(când g şi h au ı̂n acelaşi punct zerouri cu acelaşi ordin de multiplicitate )
În orice caz, deoarece h nu poate avea decât un număr finit de zerouri ı̂n C,
funcţia meromorfă (1.66) nu poate avea decât un număr finit de poluri ı̂n orice
disc cu rază oricât de mare din C.

1.8 Reziduurile şi aplicaţiile lor

Fie o funcţie f definită şi diferenţiabilă ı̂n domeniul D ⊂ C cu excepţia
unui număr finit de puncte z1 , z2 , ..., zn din acest domeniu. Rezultă că ı̂n
vecinătatea punctului z = zk , k = 1, 2, ..., n este valabilă dezvoltarea Laurent
+∞
X
f (z) = an (z − zk )n , k = 1, 2, ..., n (1.67)
n=−∞

Dintre toţi coeficienţii a0 , a1 , a−1 , a2 , a−2 , ...ai acestei dezvoltări, coeficientul

termenului (z − z0 )−1 adică constanta a−1 joacă un rol deosebit ı̂n aplicaţiile
teoriei de o variabilă complexă.
Z Acest rol special al coeficientului a−1 poate fi
justificat estfel: să calculăm f (z)dz, unde r este suficient de mic astel
|z−zk |=r
ı̂ncât ı̂n interiorul cercului |z−zk | = r să nu se afle alt punct z1 , z2 , ..., zk−1 , zk+1 , ..., zn
definit anterior.
Calculul acestei integrale se poate face integrând seria Laurent termen
cu termensau utilzând formulele care dau coeficienţii unei dezvoltări ı̂n serie
Laurent (vezi (1.64)).
În acest din urmă caz, deoarece
Z
1 f (ζ)dζ
an =
2πi (γ) (ζ − zk )n+1

luând n = −1 şi (γ) : |z − zk | = r, găsim egalitatea:

Z
f (z)dz = 2πia−1 (1.68)
(γ)
1.8. REZIDUURILE ŞI APLICAŢIILE LOR 55

care pune ı̂n evidenţă legătura dintre integrala din funcţia f calculată pe cercul
|z − zk | = r şi coeficientul a−1 .
Coeficientul a−1 din dezvoltarea ı̂n serie Laurent (1.67) se numeşte reziduul
funcţiei f ı̂n punctul zk şi se notează prin Rezz=zk f(z).
Teorema reziduurilor. Fie D un domeniu din planul complex C şi fie
{zk }1≤k≤n n puncte din D. Fie f o funcţie diferenţiabilă ı̂n D \ {z1 , z2 , ..., zn }
şi fie (γ) un contur din D care cuprinde la interior punctele z1 , z2 , ..., zn atunci
este valabilă formula reziduurilor:
Z Xn
f (z)dz = 2πi Rezz=zk f(z) (1.69)
(γ) k=1

in care semnul de parcurs pe (γ) este cel direct.

(Dacă la interiorul lui (γ) se află punctele {zk1 , zk2 , ..., zkp } ⊂ {z1 , z2 , ..., zn }
unde {k1 , k2 , ..., kp } ⊂ {1, 2, ..., n}, 1 ≤ p < n atunci suma din membrul drept
al formulei (1.69) se referă doar la reziduurile acestor puncte adică:
Z p
X
f (z)dz = 2πi Rezz=zkj f(z) )
(γ) j=1

dUtilizând (1.42) avem

Z Z Z Z
f (z)dz = f (z)dz + f (z)dz + ... + f (z)dz
(γ) (γ1 ) (γ2 ) (γn )

şi utilizând (1.68) se obţine

Z
f (z)dz = 2πiRezz=z1 f(z) + 2πiRezz=z2 f(z) + ... + 2πiRezz=zn f(z) c
(γ)

Observaţie. A doua formulă fundamentală Cauchy stă la baza obţinerii

majorităţii rezultatelor de bază din teoria funcţiilor olomorfe, inclusiv obţinerea
dezvoltării formulei (1.69). Totuşi această formulă integrală se poate obţine
(a posteriorii) ca o consecinţă a teoremei raziduurilor, deoarece funcţia g(ζ) =
f (ζ)
ζ−z are ı̂n D o singularitate, ζ = z, care este un pol simplu iar reziduul
corespunzător este f (z): Rezζ=z g(ζ) = f(z). Aşadar avem
Z
g(ζ)dζ = 2πiRezζ=z g(ζ) = 2πif(z)
(γ)

deci Z
1 f (ζ)dζ
f (z) =
2πi (γ) ζ −z
56 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

(faptul că Rezζ=z g(ζ) = f(z) se obţine astfel: f (ζ) este diferenţiabilă pentru
ζ = z, deci este valabilă dezvoltarea Taylor f (ζ) = f (z) + (ζ − z)f 0 (z) + ...
care arată că avem:
f (z) + (ζ − z)f 0 (z) + ... f (z) ζ − z 00
g(ζ) = = + f 0 (z) + f (z) + ...)
ζ −z ζ −z 2
Să trecem acum la calculul efectiv al reziduurilor.
Fie z = a un pol simplu al funcţiei f ; aceasta ı̂nseamnă că ı̂n vecinătatea
acestui punct funcţia f se va scrie astfel:
a−1
f (z) = + g(z) (1.70)
z−z
unde g(z) este partea Tayloriană a dezvoltării Laurent, deci va fi o funcţie
olomorfă ı̂n vecinătatea lui z = a. Deoarece lim (z − a)g(z) = 0 se observă că
z→a
reziduul a−1 se obţine din (1.70) prin ı̂nmulţirea cu (z − a) şi trecere la limită,
z → a. Aşadar, ı̂n cazul ı̂n care f se scrie sub forma (1.70) avem:

a−1 = lim [(z − a)f (z)] = Rezz=a f(z) (1.71)

z→a

Exemple.
z2
a) Să se calculeze reziduul funcţiei f (z) = z−3 relativ la polul z = 3.
Se observă z = 3 este un pol simplu al funcţiei ı̂n cauză şi deci utilizând
relaţia (1.71) găsim:

z2 z2
a−1 = Rezz=3 = lim (z − 3) = 9.
z − 3 z→3 z−3
1
b) Să se calculeze reziduul funcţiei f (z) = sin z relativ la polul z = kπ, k ∈
Z.
Deoarece z = kπ, k ∈ Z este zero simplu al funcţiei sin z, acelaşi punct
va fi pol simplu al funcţiei sin1 z , conform cu (1.71) avem (aplicând regula lui
Hopital)
1 z − kπ 1 1 1
Rezz=kπ = lim = lim = = = (−1)k , k ∈ Z
sin z z→kπ sin z z→kπ cos z cos(kπ) (−1)k
Tot ı̂n cazul determinării reziduurilor polurilor simple, este utilă o altă
relaţie, mai ales dacă f se prezintă sub forma unui cât ff21 , unde f1 este funcţie
olomorfă ı̂n z = a iar f2 admite un zero simplu ı̂n acelaşi punct. Prin urmare,
dacă f admite un pol simplu pentru z = a dacă f1 (a) 6= 0, ceea ce presupunem.
Utilizând formula (1.71) găsim:
f1 (z) f1 (z) f1 (a)
Rezz=a f(z) = lim [(z − a) ] = lim =
z→a f2 (z) z→a f2 (z)−f2 (a) f20 (a)
z−a
1.8. REZIDUURILE ŞI APLICAŢIILE LOR 57

f2 (z) − f2 (a)
deoarece f2 (a) = 0 iar lim = f20 (a).
z→a z−a
Aşadar, s-a obţinut formula:

f1 (z) f1 (a)
Rezz=a = 0 (1.72)
f2 (z) f2 (a)

Exemple.
a) Să găsim Rezz=kπ cot z.
Avem, utilizând (1.72)

cos z cos(kπ)
Rezz=kπ cot z = Rezz=kπ = = 1, k ∈ Z.
sin z cos(kπ)

f(z)
b) Să calculăm Rezz=a , n ∈ N.
zn − an
Cu aceeaşi formulă avem:

f (z) f (a)
Rezz=a = .
zn−a n nan−1
Să presupunem acum că punctul z = a este pol de ordinul m al funcţiei f ,
deci ı̂n vecinătatea acestui punct are loc dezvoltarea ı̂n serie Laurent
a−1 a−2 a−m
f (z) = g(z) + + + ... + , a−m 6= 0 (1.73)
z − a (z − a)2 (z − a)m

cu g funcţie olomorfă pentru z = a. Pentru a găsi a−1 , se ı̂nmulţesc ambii

membrii ai egalităţii (1.73) cu (z − a)m :

(z − a)m f (z) = (z − a)m g(z) + (z − a)m−1 a−1 + (z − a)m−2 a−2 + ... + a−m

Derivând de (m − 1) ori ı̂n raport cu z se obţine egalitatea:

dm−1
[(z − a)m f (z)] = (z − a)g1 (z) + (m − 1)!a−1
dz m−1
m−1
d
unde (z − a)g1 (z) = dz m
m−1 [(z − a) g(z)] ((z − a) va fi factor comun după
efectuarea derivărilor ı̂n cauză). Prin trecere la limită, pentru z → a se obţine
expresia căutată a reziduului.

1 dm−1
Rezz=a f(z) = lim m−1 [(z − a)m f(z)] (1.74)
(m − 1)! z→a dz

Exemplu.
1
Se cere reziduul funcţiei f (z) = (z 2 +1)3
relativ la polul z = i
58 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

Utilizând formula (1.74) putem scrie, fiind vorba de un pol triplu:

1 1 d2 3 1 1 d2 (z − i)3
Rezz=i = lim [(z − i) ] = lim [ ]=
(z2 + 1)3 2 z→i dz2 (z2 + 1)3 2 z→i dz2 (z − i)3 (z + i)3

1 d2 3 −3i
= lim 2 [(z + i)−3 ] = 6(2i)−5 = i−5 = .
2 z→i dz 16 16
Să calculăm acum câteva integrale de contur cu ajutorul teoremei rezidu-
urilor. Z
dz
1) Se cere să se calculeze 4+1
, unde (γ) este cercul: x2 + y 2 = 2x.
(γ) z
Trebuie găsită ecuaţia complexă a conturului (γ). Deoarece avem (x −
1)2 + y 2 = 1 rezultă (γ) : |z − 1| = 1 şi singularităţile funcţiei z 41+1 din
interiorul acestui contur, se obţin căutându-se zerourile funcţiei z 4 + 1 = 0
πi kπi
ı̂nseamnă z 4 = −1 = eiπ+2kπi şi deci z = e 4 + 2 şi evident ı̂n interiorul lui
πi πi
(γ) se află zerourile simple z1 = e 4 şi z2 = e− 4 . Aşadar,
Z
dz 1 1 1 1
4+1
= 2πi(Rezz=z1 [ 4 ] + Rezz=z2 [ 4 ]) = 2πi( 3 + 3 ) =
(γ) z z + 1 z + 1 4z 1 4z 2

z 3 +z 3 3πi 3πi √
=πi 2(z11 z22)3 . Or z13 + z23 = e 4 + e− 4 = 2 cos( 3π
4 ) = − 2. Prin urmare
Z √
dz πi 2
=− .
(γ) z4 + 1 2
Z
dz
2) Se cere valoarea integralei , (γ) fiind cercul: x2 +
(γ) (z − 1)2 (z 2 + 1)
y 2 = 2x + 2y. √
Scriind (γ) sub formă complexă vom avea |z − 1 − i| = 2 (fiind vorba de
un cerc cu centru ı̂n z0 = 1 + i şi care trece prin origine) şi deci va cuprinde
la interior punctele z1 = 1 şi z2 = i care sunt poluri (dublu respectiv simplu)
pentru funcţia f (z) = (z−1)21(z 2 +1) ; deoarece

d 1 d 1 −2 1
Rezz=1 f(z) = lim [(z − 1)2 2 2
] = lim 2
= 2 =−
z→1 dz (z − 1) (z + 1) z→1 dz z + 1 2 2

iar
1 1 1
Rezz=i f(z) = lim 2
= 2
= ,
z→i (z − 1) (z + i) (i − 1) 2i 4
vom avea ı̂n definitiv
Z
dz 1 1 −πi
2 2
= 2πi[Rezz=1 f(z) + Rezz=i f(z)] = 2πi(− + ) =
(γ) (z − 1) (z + 1) 2 4 2
1.8. REZIDUURILE ŞI APLICAŢIILE LOR 59

Teorema reziduurilor poate fi utilizată ı̂n calculul unor integrale Riemann,

prin transformarea acestora ı̂n integrale de contur şi aplicarea apoi a teoremei
amintite. Aceeaşi metodă poate fi aplicată şi unor integale improprii, având
ı̂nsă grijă să justificăm trecerea de la integrarea pe o curbă având interiorul
mărginit (care a fost cazul considerat până acun ) la integrarea pe un domeniu
nemărginit. Trebuie menţionat că teorema reziduurilor nu se utilizează la
calculul primitivelor (integralelor nedefinite).

I. Integrale pe intervalul [0, 2π] din funcţiile raţionale de funcţiile

trigonometrice sin şi cos.
P (cos θ,sin θ)
Fie R(cos θ, sin θ) = Q(cos θ,sin θ) , P şi Q fiind polinoame cu coeficienţ
reali
Z sau complecşi cu două variabile independente. Pentru a calcula integrala
2π
R(cos θ, sin θ)dθ se face schimbarea de variabilă eiθ = z care transformă
0
integrarea pe segmentul [0, 2π] ı̂n integrarea pe cercul unitate (|z| = |eiθ | =
1, arg z = θ) şi deoarece cos θ = 12 (z + z), sin θ = 2i
1
(z − z), ]; ieiθ dθ = dz, deci
dz dz
dθ = ieiθ = iz avem:

Z Z Z
2π
1 z + z z − z dz 1 z + z1 z − z1 dz
R(cos θ, sin θ)dθ = R( , ) = R( , )
0 i |z|=1 2 2i z i |z|=1 2 2i z

căci pe |z| = 1 avem z = e−iθ = z1 .

Rămâne de calculat, cu ajutorul teoremei reziduurilor integrala pe cercul
unitate (evident ı̂n ipotaza că funcţia R este astfel ı̂ncât pe |z| = 1 nu se află
singularităţi ale ei ).
Exemple.
Z 2π
dθ
1) Să se calculeze unde a ∈ C, a nu aparţine intervalului[−1, 1].
0 a + cos θ
Conform cu cele de mai sus, avem:
Z 2π Z
dθ 2 dz 2 1 2π
= = 2πi Rezz=z1 f(z) = 4π =
0 a + cos θ i |z|=1 z2 + 2az + 1 i 2z1 + 2a z1 + a

deoarece numitorul are două zerouri simple z1 şi z2 a căror produs fiind egal
cu 1 rezultă că numai un zero se află ı̂n interorul cercului unitate. Dacă
1
ntăm cu z1 acest zero (care va fi pol simplu pentru funcţia z 2 +2az+1 ) evident
√
2
z1 = −a + a − 1, iar
Z 2π
dθ 2π
=√ .
0 a + cos θ a2 − 1
60 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.
Z 2π
dθ
2) Să se calculeze unde a ∈ R, 0 < b < a. Vom avea
0 (a + b cos θ)2
Z 2π Z
dθ 4 zdz 4 2πa
2
= 2 2a = 2 2πiRezz=z1 f(z) = p
0 (a + b cos θ) ib |z|=1 z2 + b z+1 ib (a2 − b2 )3
√
2 2
deoarece, ca mai sus z1 = a −b b
−a
este singurul pol (care este dublu) care se
află ı̂n cercul unitate. Deci conform cu formula (1.74) cu m = 2, avem:
z d z b2 a
Rezz=zk 2b
= lim √ = p
(z2 + a z + 1)2 z→z1 dz (z + a2 −b2 +a 2
) 4 (a2 − b2 )3
b

II. Integrale improprii calculate pe axa reală.

Z +∞ Z
p(x)
Fie r(x)dx = dx, unde p şi q sunt polinoame cu coeficienţi
−∞ R q(x)
reali (complecşi) astfel ı̂ncât integrala să fie convergentă. Aceasta se va ı̂ntâmpla
dacă gradul polinomului q este mai mare cel puţin cu două unităţi ca cel al lui
p, şi dacă q nu are zerouri reale (evident se presupun p şi q prime ı̂ntre ele).
Se consideră zerourile lui q aflate ı̂n semiplanul superior deci zerourile care au

Fig. 1.11:

partea imaginară pozitivă şi fie ele z1 , z2 , ..., zq . Fie un semicerc de rază R
suficient de mare, aflat ı̂n semiplanul Im z> 0 care cuprinde ı̂n interior toate
zerourile lui q (vezi Fig. 1.11). Conform cu teoria reziduurilor, notând cu γR
conturul din figură, vom avea:
Z Xq
r(z)dz = 2πi Rezz=zk r(z)
γR k=1

dar avem γR = [−R, R] ∪ {|z| = R, Im z > 0} şi deci avem:

Z Z +R Z Z +R Z π
r(z)dz = r(x)dx+ Im z>0 r(z)dz = r(x)dx+ r(Reiθ )Rieiθ dθ
γR −R |z|=R −R 0
1.8. REZIDUURILE ŞI APLICAŢIILE LOR 61

Trecând la limită, pentru R → ∞, găsim succesiv

Z +R Z +∞ Z
lim r(x)dx = r(x)dx = r(x)dx
R→∞ −R −∞ R
Z π Z π
|p(Reiθ )|R
lim | r(Reiθ )Rieiθ dθ| ≤ lim dθ = 0
R→∞ 0 R→∞ 0 |q(Reiθ )|
deoarece gradul numitorului este mai mare, cel puţin cu o unitate, decât gradul
numitorului. Aşadar, ı̂n definitiv avem formula:
Z +∞ Z q
X
p(x) p(z)
r(x)dx = dx = 2πi Rezz=zk [ ] (1.75)
−∞ R q(x) q(z)
k=1

La acelaşi rezultat se putea ajunge utilizând semicercul din semiplanul inferior,

dar ı̂n acest caz trebuie schimbat sensul de parcurs pe contur pentru a se obţine
integrala ı̂n cauză. Prin urmare , cu acest procedeu avem:
Z +∞ Z Xq
p(x) p(z)
r(x)dx = dx = −2πi Rezz=z0k [ ] (1.76)
−∞ R q(x) k=1
q(z)

unde z10 , z20 , ..., zq0 sunt polurile lui r aflate ı̂n semiplanul inferior. Practic se va
utiliza fie formula (1.75) fie formula (1.76), preferându-se aceea care solicită
calcule mai puţine.
Exemple.
Z +∞
dx
1) Să calculăm 2 n
unde n ∈ N.
−∞ (x + 1)
1
Funcţia f (z) = (z 2 +1) n are două poluri z = +i şi z = −i ambele multiple

de ordin n. Avem conform cu formula (1.74) cu m = n

1 1 dn−1 n (−1)n−1 n(n + 1)...(2n − 2)

Rezz=i = lim [(z+i) ] = (2i)−2n+1 =
(z2 + 1)n (n − 1)! z→i dzn−1 (n − 1)!
(2n−2)!
=−i [(n−1)!]2 22n−1 .
Z +∞
dx (2n − 2)!π
Prin urmare = 2n−2
−∞ (x2
+ 1)n 2 [(n − 1)!]2
Z +∞
dx
2) Să calculăm 4+1
0 x
Funcţia f (z) = z 41+1 admite patru poluri simple dintre care două poluri se
iπ iπ iπ
află ı̂n semiplanul superior z1 = e 4 , z2 = e 4 + 2 . Deoarece f (−z) = f (z),
vom putea scrie:
Z +∞ Z
dx 1 +∞ dx 2πi
4+1
= 4+1
= [Rezz=z1 f(z) + Rezz=z2 f(z)] =
0 x 2 −∞ x 2
62 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.
√
1 1 πi z13 + z23 π 2
= πi[ 3 + 3 ] = =
4z1 4z2 4 (z1 z3 )3 4
iπ iπ iπ 3iπ 3iπ
√
2
deoarece z1 z2 = e 4 + 4 + 2 = eiπ = −1 iar z13 + z23 = e 4 (1 + e 2 )= 2 (−1 +
√
i)(1 − i) = i 2

Alte tipuri de integrale calculate cu teorema reziduurilor.

Să demonstrăm că Z ∞
sin x π
dx = (1.77)
0 x 2
Z iz
e
Pentru aceasta, se consideră integrala dz, unde γ este conturul format
γ z
dintr-un segment al axei reale cuprins ı̂ntre punctele z = δ > 0 şi z = R, 0 <
δ < R, semicercul CR de rază R cu centru ı̂n origine situat ı̂n planul superior,
alt segment al axei reale cu capetele ı̂n z = −R şi z = −δ şi ı̂n sfârşit semicercul
de rază δ cu centru ı̂n origine situat ı̂n planul superior (vezi Fig.1.12).

Fig. 1.12:

Vom face δ → 0 şi R → ∞ (semicercul de rază δ a fost considerat pentru

iz
a nu cuprinde ı̂n domeniul nostru singularitatea z = 0 a funcţiei ez , care
este un pol simplu iar semicercul mare a fosr introdus pentru a obţine un
iz
contur ı̂nchis de integrare). Deoarece ı̂n domeniul considerat funcţia ez este
olomorfă, putem scrie
Z R Z Z −δ Z
eix eiz eix eiz
dx + dz + dx + dz = 0 (1.78)
δ x CR z −R x Cδ z

Suma interalelor calculate pe axa reală este egală cu:

Z R Z R
eix − e−ix sin x
dx = 2i dx
δ x δ x
1.8. REZIDUURILE ŞI APLICAŢIILE LOR 63

Să calculăm integrala pe CR , unde avem z = Reiθ , θ ∈ [0, π]; deci

Z Z π iθ Z π Z π
eiz eiRe
| dz| = | iReiθ dθ| ≤ |e iR(cos θ+i sin θ)
|dθ = e−R sin θ dθ
CR z 0 Reiθ 0 0

dacă 0 < θ < π avem sin θ > 0 deci e−R sin θ → 0 când R → ∞; de aceea vom
scrie
Z π Z π−β Z α Z π
e−R sin θ dθ = e−R sin θ dθ + e−R sin θ dθ + e−R sin θ dθ
0 α 0 π−β

cu α > 0, β > 0. Deoarece e−R sin θ ≤ 1 pentru R > 0 şi sin θ ≥ 0 rezultă
Z α Z α Z β Z π
−R sin θ −R sin θ
e dθ ≤ dθ = α şi e dθ ≤ dθ = β
0 0 π−β π−β

şi prin urmare

Z π Z π−β
e−R sin θ dθ ≤ e−R sin θ dθ + α + β → 0
0 α

când R → ∞, α → 0, β → Z 0 iz
e
Rămâne de calculat dz cu z = δeiϕ , repetând calculele anterioare
Cδ z
avem :
Z Z π iδeiϕ Z π Z π
eiz e iϕ δ(− sin ϕ+i cos ϕ)
dz = − iϕ
iδe dϕ = −i e dϕ → −i dϕ = −iπ
Cδ z 0 δe 0 0

când δ → 0. Prin urmare, ı̂nlocuind integralele ı̂n cauză ı̂n relaţia (1.78), prin
trecere la limită, pentru δ → 0 şi R → ∞ găsim:
Z ∞
sin x
2i dx − πi = 0
0 x

de unde rezultă egalitatea (1.77).

Vom stabili ı̂n continuare egalitatea:
Z ∞ a−1
x π
dx = 0<a<1 (1.79)
0 1+x sin(aπ)
Z
z a−1
Pentru aceaste vom considera funcţia f (z) = 1+z şi vom calcula f (z)dz
γ
unde γ este conturul din figura de mai jos, care nu conţine originea (ceea ce era
obligatoriu căci funcţia z a−1 nu este uniformă ı̂n vecinătatea originii). Funcţia
f are o singură singularitate ı̂n domeniul considerat: polul simplu ı̂n punctul
64 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

Fig. 1.13:

z = −1, reziduul corespunzător va fi evident (−1)a−1 = (eiπ )a−1 = −eiaπ .

Prin urmare avem:

Z R Z Z δ Z
xa−1 (z)a−1 (xe2πi )a−1 (z)a−1
−2πieiaπ = dx+ dz+ 2πi
d(xe 2πi
)+ dz
δ 1+x |z|=R 1 + z R 1 + xe |z|=δ 1 + z
(1.80)
Integralele pe cele două cercuri tind la zero când R % ∞ şi δ & 0. In adevăr
avem:
Z Z 2π a−1 iϕ(a−1) Z 2π
z a−1 R e iϕ a eiϕa
| dz| = | iRe dϕ| = |iR dϕ| ≤
|z|=R 1 + z 0 1 + Reiϕ 0 1 + Reiϕ
Z 2π
a dϕ Ra
≤R şi deoarece a < 1 avem lim =0
0 |1 + Reiϕ | R→∞ |1 + Reiϕ |
Z Z 2π
z a−1 a dϕ
| dz| ≤ δ → 0, când δ → 0
|z|=δ 1 + z 0 |1 + δeiϕ |
deoarece a > 0 şi deci δ a → 0.
Trcând la limită pentru R % ∞ şi δ & 0, găsim:
Z ∞ a−1 Z 0 a−1 2πia Z ∞
iaπ x x e (x)a−1
−2πie = dx + dx = (1 − e2πia )dx
0 1 + x ∞ 1 + x 0 1 + x
de unde rezultă:
Z ∞
xa−1 −2πi π π
dx = −iaπ = =
0 1+x e − eiaπ eiaπ −e−iaπ sin(aπ)
2i
1.8. REZIDUURILE ŞI APLICAŢIILE LOR 65
Z +∞
În calculul integralelor de forma f (x)dx este de multe ori utilizată
−∞
lema următoare numită uneori:
Lema lui Jordan. Dacă
1) f (z) = eimz F (z), m > 0 ş F → 0 când z → ∞ pe orice drum aflat pe
axa reală sau ı̂n semiplanul superior (deci pentru Im z > 0)
2) pentru Im z ≥ 0 f este diferenţiabilă iar ı̂n semiplanul superior Im
z > 0 are un număr finit de puncte singulare a1 , a2 , ..., an , atunci este valabilă
formula: Z +∞ X n
f (x)dx = 2πi Rezz=zk f(z) (1.81)
−∞ k=1

Utilizând conturul din Fig.1.11 care conţine la interior punctele singulare

a1 , a2 , ..., an obţinem:
Z +R Z n
X
f (x)dx = Im z>0 f (z)dz = 2πi Rezz=zk f(z)
−R |z|=R k=1
Z
şi formula (1.81) va fi demonstrată dacă arătăm că lim Im z>0 f (z)dz = 0.
R→∞ |z|=R
Or deoarece avem pe |z| = R, Im z > 0, z = Reiϕ , 0 < ϕ < π, obţinem:
Z Z Z π
imz iϕ
| Im z>0 f (z)dz| = | Im z>0 e F (z)dz| ≤ |eimRe ||F (Reiϕ )|R|ieiϕ |dϕ =
|z|=R |z|=R 0
Z π
iϕ
=R e−mR sin ϕ |F (Reiϕ )|dϕ căci |eimRe | = |eimR(cos ϕ+i sin ϕ) | = e−mR sin ϕ
0
iar |ieiϕ | = 1. Deoarece |F (Reiϕ )| = M (R), găsim
Z Z π Z π
2
−mR sin ϕ
| Im z>0 f (z)dz| ≤ RM (R) e dϕ = 2RM (R) e−mR sin ϕ dϕ
|z|=R 0 0

deoarece funcţia sin este simetrică faţă de ϕ = π2 .

Să considerăm funcţia ajutătoare g(ϕ) = sinϕ ϕ , ϕ ∈ [0, π2 ]. Cum g 0 (ϕ) =
ϕ cos ϕ−sin ϕ
ϕ2
= cos
ϕ2
ϕ
(ϕ − tan ϕ) < 0 deoarece ϕ < tan ϕ şi cos ϕ > 0 pentru
ϕ ∈ [0, π2 ], rezultă că g este o funcţie descrescătoare şi deci g( π2 ) < g(0), adică
sin( π2 )
π ≤ sinϕ ϕ ≤ 1 adică sin ϕ ≥ 2ϕ π
ϕ pentru ϕ ∈ [0, 2 ].
2
−2mRϕ
Cum e−x este de asemeni funcţie descrescătoare, rezultă e−mR sin ϕ ≤ e π .
Aşadar, avem
Z Z π
2 −2mRϕ π −2mRϕ ϕ=0
| Im z>0 f (z)dz| ≤ 2RM (R) e π dϕ = 2RM (R) e π |ϕ= π =
|z|=R 0 2mR 2
66 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

π
=Z m M (R)(1 − e−mR ) şi este clar,
Z că dacă R → ∞, deoarece M (R) → 0 avem
| Im z>0 f (z)dz| → 0 deci lim Im z>0 f (z)dz = 0 şi lema este demonstrată.
|z|=R R→∞ |z|=R
Exemple.
1) Să calculăm
Z +∞ Z +∞
x cos x x sin x
2
dx şi dx
−∞ x − 2x + 10 −∞ x2 − 2x + 10

ze iz
Fie funcţia f (z) = z 2 −2z+10 care se poate pune sub forma eiz F (z). Com-
z
parâmd cu lema lui Jordan, avem m = 1, F (z) = z 2 −2z+10 şi evident m >
0, F (z) → 0 când z → ∞ iar polurile lui f sunt z1 = 1 + 3i şi z2 = 1 − 3i iar
numai z1 are partea imaginară pozitivă. Vom avea:

z1 eiz1 (1 + 3i)ei(1+3i) 1 + 3i −3+i

Rezz=z1 f(z) = = = e
2(z1 − 1) 2 · 3i 6i

Aşadar, vom avea

Z +∞
xeix 1 + 3i −3+i πe−3
2
dx = 2πi e = (1 + 3i)(cos 1 + i sin 1)
−∞ x − 2x + 10 6i 3

şi separând părţile reale şi imaginare, găsim:

Z +∞
x cos x πe−3
2
dx = (cos 1 − 3 sin 1),
−∞ x − 2x + 10 3
Z +∞
x sin x πe−3
dx = (3 cos 1 + sin 1).
−∞ x2 − 2x + 10 3
Z +∞
cos x
2) Să calculăm dx, a > 0
0 x2 + a2
iz
Se utilizează funcţia f (z) = z 2e+a2 = eimz F (z) şi deci m = 1, F (z) =
1
a2 +z 2
. Se verifică condiţiile lemei lui Jordan şi deci
Z ∞ Z +∞
cos x 1 cos x e−a πe−a
2 2
dx = dx = πi =
0 x +a 2 −∞ x2 + a2 2ia 2a

În demonstraţia lemei lui Jordan s-a presupus că pe axa reală funcţia f
nu are singularităţi.
Z Această ipoteză este necesară pentru că ı̂n caz contrar
+∞
integrale f (x)dx ar putea fi divergentă.
−∞
Există ı̂nsă posibilitatea calculării unor integrale de acest tip dacă pe axa
reală se află un număr de poluri simple iar integrala se calculează ı̂n sensul
1.8. REZIDUURILE ŞI APLICAŢIILE LOR 67

valorii principale a lui Cauchy (adică dacă x0 este o astfel de singularitate

x0 ∈ (a, b) atunci
Z b Z x0 −δ Z b
f (x)dx = lim ( f (x)dx + f (x)dx), δ > 0 )
a δ→0 a x0 −δ

În acest caz, se poate aplica teorema reziduurilor.

Să presupunem deci că suntem ı̂n ipotezele lemei lui Jordan iar pe axa reală
există polurile simple x1 < x2 < ... < xm ale funcţiei f . Utilizând definiţia
valorii principale Cauchy, avem
Z +∞ Z x1 −δ Z x2 −δ Z xm −δ
f (x)dx = lim {lim [ f (x)dx+ f (x)dx+...+ f (x)dx+
−∞ R→∞ δ→0 −R x1 +δ xm−1 +δ
Z R
+ f (x)dx]}
xm +δ

Fig. 1.14:
Să luăm R > 0 suficient de mare astfel ca toate punctele singulare ale lui
f cu Im z > 0 să se afle ı̂n semicercul de rază R cu centru ı̂n origine şi fie ΓR
conturul de la Fig. 1.14. Aplicând teorema reziduurilor avem:
Z Z x1 −δ Z Z Z R
Im z>0 f (z)dz+ f (x)dx+ f (x)dx+...+ f (x)dx+ f (x)dx =
|z|=R −R γ1 γm xm +δ
n
X
= 2πi Rezz=ak f(z), unde γ1 , γ2 , ..., γm sunt semicercurile de rază δ (care nu
k=1
se intersectează) cu centrele ı̂n x1 , x2 , ..., xmZ trasate in Fig. 1. 14.
În baza lemei lui Jordan, avem lim Im z>0 f (z)dz = 0. Prin urmare
R→∞ |z|=R
făcând R → ∞, găsim:
Z +∞ n
X m
X Z
f (x)dx = 2πi Rezz=ak f(z) − lim f(z)dz
−∞ δ→0 γk
k=1 k=1
68 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

Pentru a calcula ultimile integrale să notăm cu αk reziduul lui f relativ

la polul xk , deci αk = lim [(z − xk )f (z)]. Aşadar, pentru δ suficient de mic
z→xk
avem |(z − xk )f (z) − αk | < ε dacă |z − xk | < δ. Să arătăm că
Z Z
dz
lim f (z)dz = αk
δ→0 γk γk z − xk
Pentru aceasta vom evalua diferenţa
Z Z Z
dz (z − xk )f (z) − αk
| f (z)dz − αk |=| dz| ≤
γk γk z − xk γk z − xk
Z π
|(z − xk )f (z) − αk |
≤ δdϕ < επ căci pe γk avem z = xk + δeiϕ , ϕ ∈ [0, π]
0 |z − xk |
iar |z − xk | = δ. Aşadar găsim:
Z +∞ X n Xm Z
dz
f (x)dx = 2πi Rezz=ak f(z) − lim αk
−∞ δ→0 γk z − xk
k=1 k=1

Cum Z Z 0
dz iδeiϕ dϕ
= = −iπ
γk z − xk π δeiϕ
În definitiv, găsim formula:
Z +∞ Xn m
1X
f (x)dx = 2πi[ Rezz=ak f(z) + Rezz=xk f(z)] (1.82)
−∞ 2
k=1 k=1

care poartă numele de formula semi-reziduurilor deoarece apare factorul

1
2 ı̂n calculul reziduurilor polurilor aflate pe axa reală.
Exemplu. Vom recalcula
Z ∞
sin x π
dx =
0 x 2
iz
cu ajutorul funcţiei f (z) = ez , care admite z = 0 ca unic pol simplu pe axa
reală. Aplicând formula (1.82) găsim
Z ∞ ix Z ∞ Z ∞ Z ∞
e eiz cos x sin x sin x
dx = iπRezz=0 ( ) = iπ = dx+i dx = 2i dx
−∞ x z −∞ x −∞ x 0 x
Z ∞
cos x cos x
deoarece funcţia x fiind impară, avem dx = 0 iar cum sinx x este
Z ∞ Z ∞ −∞ x
sin x sin x
funcţie pară, avem dx = 2 dx (ı̂n sensul valorii principale
−∞ x 0 x
Cauchy).
1.8. REZIDUURILE ŞI APLICAŢIILE LOR 69

Exerciţii. Să se stabilească egalităţile de mai jos:

Z ∞ √ Z ∞
x2 + 1 1 (2n − 2)!π
dx = π 2; dx = 2n−2 ;
−∞ x4 + 1 −∞ (x2 + 1)n 2 [(n − 1)!]2
Z ∞ Z ∞
x2 π dx π
2 2 2
dx = , a > 0; 2 2 2 2
= ;
−∞ (x + a ) 2a −∞ (x + a )(x + b ) ab(a + b)
Z ∞ Z ∞
cos xdx π x sin xdx πe−4
2
= ; = (4 cos 2 + 2 sin 2);
−∞ x + 9 3e3 2
−∞ x + 4x + 20 4
Z ∞ Z ∞
x cos xdx sin xdx π 1
2
= π(2 sin 2−3 cos 3); 2
= (cos 1− 2 ).
−∞ x − 5x + 6 −∞ (x + 4)(x − 1) 5 e

1.8.1 Reziduul punctului de la infinit.

Vom presupune f diferenţiabilă ı̂n vecinătatea punctului z = ∞, adică
f este diferenţiabilă pentru orice z astfel ı̂ncât |z| > R. Cu schimbarea de
variabilă
1
z= (1.83)
ζ
funcţia f ∗ (ζ) = f ( ζ1 ) va fi diferenţiabilă pentru |ζ| < 1
R, având o singularitate
(eventual) pentru ζ = 0. Vom putea scrie deci
+∞
X
f ∗ (ζ) = a∗n ζ n = ... + a∗−2 ζ −2 + a∗−1 ζ −1 + a∗0 + a∗1 ζ + a∗2 ζ 2 + ... (1.84)
n=−∞

unde notând prin γ1 un contur ı̂nchis din vecinătatea originii

Z
∗ 1 f ∗ (ζ)
an = dζ (1.85)
2πi γ1 ζ n+1

utilizând (1.83), se deduce dezvoltarea

+∞
X
1 ∗
f (z) = f ( ) = a∗n z −n = ... + a∗−2 z 2 + a∗−1 z + a∗0 + a∗1 z −1 + a∗2 z −2 + ...
z n=−∞
(1.86)
din care rezultă că reziduul punctului de la infinit nu este coeficientul a∗−1 ci
coeficientl a∗1 , adică, din (1.85), pentru n = 1, avem
Z
1 f ∗ (ζ)
Rezz=∞ f(z) = dζ (1.87)
2πi γ1 ζ2
70 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

1
Aplicând transformarea (1.83), adică scriind ζ = z, dζ = − z12 dz, din
(1.87) se deduce Z
1
Rezz=∞ f(z) = f(z)dz (1.88)
2πi γ
unde γ este un contur ı̂nchis care ocoleşte z = ∞, ı̂n sens direct (prin schim-
barea ζ = z1 conturul γ este parcurs ı̂n sens invers sensului parcurs pe γ1 ,
deoarece arg z = − arg ζ iar smnul minus de la dζ restabileşte sensul direct de
parcurgere a conturului ).
Trebuie reţinut faptul cădacă z0 este o singularitate la distanţă finită ı̂n
formula Z
1
Rezz=z0 f(z) = f(z)dz
2πi γ
z parcurge conturul γ lăsând z0 la stânga, pe când ı̂n formula (1.88) z = ∞
este in afara conturului, ceea ce conduce ı̂n final la următoarea concluzie:
Dacă f este uniformă şi admite ı̂n C numai singularităţi izolate, atunci
suma tuturor reziduurilor la distanţă finită este egală cu rezuduul lui f la
infinit.
Într-adevăr, o astfel de funcţie nu poate avea decât un număr finit de
singularităţi (deoarece ı̂n caz contrar ar exista un punct de acumulare de
singularităţi, care nu poate fi singularitate izolată ) şi fie γR cercul de rază R cu
centru ı̂n origine care conţine la interior toate singularităţile lui f , exceptând
z = ∞. Teorema reziduurilor afirmă că
Z X n
f (z)dz = 2πi Rezz=zk f(z)
γR k=1

iar din (1.88) se deduce

Z
f (z)dz = 2πiRezz=∞ f(z)
γR

adică
n
X
Rezz=∞ f(z) = Rezz=zk f(z) (1.89)
k=1

Dacă ı̂nsă se caută ca sensul de parcurs pe γ atât pentru singularităţi la

distanţă finită cât şi pentru z = ∞ să fie cel direct (ceea ce ı̂nseamnă că ı̂n
(1.88) sensul de parcurs al conturului γ este invers), atunci pentru funcţii f
care verifică ipotezele de mai sus, suma tuturor reziduurilor este nulă.
În particular, aceste rezultate sunt aplicabile funcţiilor raţionale, deci de
forma
p(z)
r(z) =
q(z)
1.8. REZIDUURILE ŞI APLICAŢIILE LOR 71

p şi q fiind polinoame. De reţinut faptul că reziduul pentru z = ∞ poate să fie
nenul şi ı̂n cazul ı̂n care acest punct nu este singular pentru f . De exemplu,
funcţia
1
f (z) =
1+z
are un pol simplu pentru z = −1 iar pentru z = ∞ are un zero simplu iar din
(1.89) se deduce
Rezz=∞ f(z) = Rezz=−1 f(z) = 1 6= 0
(explicaţia rezultă din (1.87), reziduul lui f ∗ pentru ζ = 0 fiind a∗−1 pe când
reziduul lui f relativ la z = ∞ este a∗1 ).
Vom utiliza in continuare convenţia ca şi pentru z = ∞, sensul de parcurs
să fie astfel ı̂ncât acest punct să fie lăsat ı̂n stânga deci
Z Z
1 1
Rezz=∞ f(z) = − f(z)dz = f(z)dz (1.90)
2πi γ 2πi γ−

Calculul lui Rezz=∞ f(z) este simplu dacă z = ∞ este pol sau punct ordinar
(nesingular) pentru f . Astfel ı̂n acest din urmă caz avem dezvoltarea Laurent

b1 b2
f (z) = b0 + + 2 + ...
z z
(pentru a avea lim f (z) ∈ C) iar reziduul va fi egal cu −b1 , deci
z→∞

Rezz=∞ f(z) = − lim z[f(z) − b0 ].

z→∞

Exemple.
1. Să calculăm integrala:
Z
dz 1
I= 4
; f (z) = 4
|z|=2 (z − 1)(z + 3) (z − 1)(z + 3)

Se observă că ı̂n interiorul cercului |z| = 2 se află patru singularităţi pentru
f : 1, −1, i, −i pe când ı̂n exterior se află doar două singularităţi: z = −3
şi z = ∞ (eventual). Deoarece ı̂n convenţia făcută suma tuturor reziduurilor
este nulă (f este o funcţie raţională), se deduce:

πi
I = −2πi[Rezz=∞ f(z) + Rezz=−3 f(z)] = −
40
1
deoarece Rezz=−3 f(z) = iar Rezz=∞ f(z) = 0, deoarece z = ∞ este zero de
80
ζ5
ordinul cinci pentru f : f ( ζ1 ) = (1+3ζ)(1−ζ 4) .
72 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

z 5 +z 3 z 3 −z
2. Dacă f (z) = 1+z 4
=z+ 1+z 4
, atunci
Z
f (z)dz = 2πi
|z|=2

z 3 −z
deoarece Rezz=∞ f(z) = −1 (coeficientul lui z cu semn schimbat, deoarece 1+z 4
are un zero simplu la ∞) iar
Z
f (z)dz = −2πiRezz=∞ f(z)
|z|=2

1.9 Principiul argumentului şi aplicaţiile sale.

0
Fie f o funcţie meromorfă ı̂n D. Atunci şi raportul ff (numit şi derivata
logaritmică a lui f ) reste o funcţie meromorfă ı̂n D dar zerourile şi polurile
0
lui f vor fi poluri simple pentru ff . În adevăr, dacă ı̂n vecinătatea lui z0 ∈ D
avem
f (z) = (z − z 0 )n g(z), g(z0 ) 6= 0, n ∈ Z, n 6= 0
g fiind olomorfă ı̂n vecinătatea lui z0 ∈ D rezultă imediat
f 0 (z) n g 0 (z)
= +
f (z) z − z0 g(z)
0
şi deci afirmaţia făcută este justificată. Se observă că reziduul funcţiei ff
relativ la polul z = z0 este egal cu ordinul de multiplicitate al zeroului sau
polului considerat
f 0 (z)
Rezz=z0 =n
f(z)
şi deci nu este nul.
Dacă ∂D = C şi dacă ı̂n D f este funcţie meromorfă iar pe C nu are nici
poluri nici zerouri, atunci prin aplicarea teoremei reziduurilor lui f din rezultă
egalitatea Z
1 f 0 (z)
dz = N − P (1.91)
2πi C f (z)
ı̂n care N este suma ordinilor de multiplicitate a zerourilor lui f din D iar P
este suma ordinilor de multiplicitate a polurilor lui f aflate ı̂n D. Z
f 0 (z)
Formula (1.91) se generalizează imediat ı̂n cazul interalelor de forma g(x) dz,
C f (z)
ı̂n care g este o funcţie analitică in D şi se obţine
Z X X
1 f 0 (z)
g(x) dz = mk g(zk ) − n` g(z` ) (1.92)
2πi C f (z)
k `
1.9. PRINCIPIUL ARGUMENTULUI ŞI APLICAŢIILE SALE. 73

unde mk este ordinul de multiplicitate al zeroului zk al funcţiei f iar n` este

ordinul de multiplicitate al polului z` al aceleiaşi funcţie f , zk ∈ D, z` ∈
D, C = ∂D.
În adevăr, avem

f 0 (z) f 0 (z)
Rezz=zk [g(z) ] = lim [(z − zk )g(z) ] = g(zk )mk
f(z) z→zk f(z)

şi o formulă analoagă pentru polul z` . Prin aplicarea teoremei reziduurilor,

se obţine exactX(1.92), din care,
X pentru g = 1 se obţine (1.91) pentru că prin
definiţie N = mk , P = n` .
k Z `
f 0 (z)
Dar, deoarece avem dz = ln f (z), va rezulta egalitatea
f (z)
Z
f 0 (z)
dz = ln f (z)|C
C f (z)

unde, prin ϕ(z)|C se ı̂nţelege, fie ϕ(z ∗ ) − ϕ(z0 ) dacă curba C are capetele z0
şi z ∗ , sensul de parcurs pe C fiind de la z0 la z ∗ , fie creşterea pe care o suferă
funcţia când z parcurge conturul C. În cazul nostru C este un contur (deci
o curbă ı̂nchisă) şi deoarece avem ln f (z) = ln |f (z)| + i arg f (z) şi cum se
presupune f (z) 6= 0 când z ∈ C, va rezulta că funcţia ln |f (z)| este uniformă
pe C, deci ln |f (z)||C = 0. În schimb funcţia arg f (z) este multiformă şi deci
avem egalitatea ln f (z)|C = arg f (z)|C = care combinată cu formula (1.91)
conduce la egalitatea importantă

1
arg f (z)|C = N − P (1.93)
2π
care reprezintă transcrierea analitică aunui principiu fundamental din teoria
funcţiilor de o variabilă complexă numit principiul variaţiei argumentului
şi care se poate formula astfel:
Diferenţa dintre numărul total de zerouri şi poluri ale funcţiei f meromorfă
ı̂n D, ∂D = C, este egală cu numărul de rotaţii pe care le efectuiază ı̂n planul
w vectorul cu originea ı̂n w = 0 şi cu extremitatea ı̂n w = f (z) când punctul
z descrie conturul C (numărul de rotaţii se consideră pozitiv dacă vectorul se
roteşte ı̂n sens invers acelor unui ceasornic şi negativ ı̂n caz contrar).
O primă aplicaţie a principiului argumentului este următoarea teoremă:
Teorema lui Rouché
Dacă funcţiile f şi g sunt analitice ı̂n D, ∂D = C, atunci dacă f (z) 6=
0, z ∈ C iar |g(z)| < |f (z)|, z ∈ C, ı̂n D funcţiile f şi f + g au acelaşi număr
de zerouri.
74 CAPITOLUL 1. FUNCŢII DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ.

dDeoarece funcţiile f şi g+f sunt olomorfe ı̂n D nu avem poluri ı̂n domeniul
considerat, teorema va fi demonstrată, dacă arătăm că
arg[f (x) + g(x)]|C = arg f (x)|C
deoarece se aplică (1.93) ı̂n care P = 0, Ori din egalitatea f + g = f (1 + fg )
rezultă arg(f + g) = arg f + arg(1 + fg ) şi deci avem:
g
arg(f + g)|C = arg f |C + arg(1 + )|C (1.94)
f
Dacă z parcurge ı̂n planul complex z conturul C, punctul w = 1 + fg(z) (z) va
parcurge ı̂n planul complex w un contur C1 care se va afla ı̂n interiorul cercului
de rază 1 cu centru ı̂n punctul w = 1, deoarece ı̂n baza ipotezei |g(z)| <
|f (z)|, z ∈ C, va rezulta |w − 1| = | fg(z)
(z) | < 1. Aceasta ı̂nseamnă că vectorul
w nu se va roti niciodată ı̂n jurul originii din planul w, deci arg w|C = 0, prin
urmare, rezultă din (1.94)
arg(f + g)|C = arg f |C + arg w|C = arg f |C c
Teorema lui Rouché are numeroase aplicaţii practice. O primă aplicaţie
constă ı̂n determinarea numărului de zerouri ale unui polinom dat, aflate ı̂ntr-
un domeniu D, ∂D = C.
Vom exemplifica ı̂n cazul ecuaţiei z 5 − z 3 − 2 = 0 căutând numărul de
zerouri aflate ı̂n cercul unitate |z| < 1.
Funcţia −5z 3 este nenulă pentru |z| = 1 şi | − 5z 3 | = 5|z| = 5 iar |z 5 − 2| <
| − 5z 3 | căci |z 5 − 2| < |z 5 | + 2 = 3 dacă |z| = 1. În baza teoremei lui Rouché,
ı̂n cercul |z| < 1, polinomul z 5 − z 3 − 2 va avea tot atâtea zerouri cât are z 3
ı̂n acelaşi domeniu, adică trei zerouri.
Se observă imediat că procedeul aplicat acum poate fi utilizat şi la demon-
strarea teoremei fundamentale a algebrei: Un polinom de grad n are n
zerouri ı̂n planul complex z.
În adevăr, fie
Pn (z) = an z n + an−1 z n−1 + ... + a1 z + a0 = f (z) + g(z), an 6= 0
f (z) = an z n , g(z) = an−1 z n−1 + ... + a1 z + a0
şi fie C conturul cercului |z| = R cu R convenabil ales. Pe C vom avea:
|f (z)| = |an |Rn , |g(z)| ≤ |an−1 |Rn−1 +...+|a1 |R+|a0 | ≤ (|an−1 |+...+|a1 |+|a0 |)Rn−1
şi deci
|an−1 | + ... + |a1 | + |a0 |
|g(z)| < |f (z)|, z ∈ C dacă R >
|an |
Aplicând teorema lui Rouché, polinoamele f (z) şi f (z) + g(z) = Pn (z) au
acelaşi număr de zerouri ı̂n domeniul |z| < R, cu R determinat mai sus. Cum
f are n zerouri, Pn va avea tot n zerouri, aflate toate ı̂n cercul de rază R.
Capitolul 2

Serii Fourier.

2.1 Seria Fourier a unei funcţii de o variabilă.

2.1.1 Convergenţa ı̂n medie.
În cadrul cursului de analiza matematică au fost definite două tipuri de
convergenţă pentru şirurile(seriile) de funcţii (fn (x))n∈N cu fn : A ⊆ R → R şi
anume convergenţa punctuală(simplă) care este foarte generală şi convergenţa
uniformă care ı̂nsă este uneori prea restrictivă. Un alt tip de convergenţă
pentru şirurile(seriile) de funcţii ı̂l constituie convergenţa ı̂n medie care este
intermediară faţă de cele două noţiuni de convergenţă amintite anterior (inter-
mediară ı̂n sensul ca orice şir(serie) uniform convergent(ă) este ı̂n acelasi timp
convergent(ă) ı̂n medie, reciproca nefiind adevarată. Mai precis, considernd
mulţimea R([a, b]) a funcţiilor integrabile Riemann pe [a, b] cu a < b, a, b ∈ R,
şirul de funcţii (fn (x))n∈N din R([a, b]) va converge ı̂n medie către f ∈ R([a, b])
dacă: Rb
(∀)ε > 0(∃)N = N (ε) ∈ N a.ı̂. (∀)n ≥ N să avem: a (fn (x)−f (x))2 dx < ε.
Vom evidenţia două proprietăţi:
Proprietatea 1: Un şir sau o serie de funcţii din R([a, b]) uniform con-
vergent pe [a, b] va fi convergent şi ı̂n medie pe [a, b].
d Într-adevăr aceasta rezultă din inegalitatea:
Z b
(fn (x) − f (x))2 dx < sup (fn (x) − f (x))2 (b − a)c.
a x∈[a,b]
Proprietatea 2: Orice şir(serie) convergent(ă) ı̂n medie pe [a, b] va putea
fi integrat(ă) termen cu termen pe [a, b](chiar după ı̂nmulţirea cu o funcţie din
R([a, b]).
d Considernd inegalitatea Buniacovski-Schwartz:
Z b Z b Z b
2 2
( f (x)g(x)dx) ≤ f (x)dx · g 2 (x)dx (2.1)
a a a

75
76 CAPITOLUL 2. SERII FOURIER.

pentru orice f, g din R([a, b]), şi ı̂nlocuind f cu fn − f şirul (fn (x))n∈N din
R([a, b]) converge n medie catre f ∈ R([a, b]) rezulta imediat:
Rb Rb Rb Rb
( a fn (x)g(x)dx− a f (x)g(x)dx)2 ≤ ε2 a g 2 (x)dx, deci şirul ( a fn (x)g(x)dx)n∈N
Rb
din R este convergent şi are limita a f (x)g(x)dx ı̂n Rc.
Acest rezultat este important pentru că, ı̂n ipoteza că seria de funcţii de
forma:
X∞
a0 + (an cos(nx) + bn sin(nx)), (2.2)
n=1
este convergentă ı̂n medie către o funcţie f ∈ R([−π, π]) atunci ı̂n mod obliga-
toriu coeficienţii (an )n∈N , (bn )n∈N sunt determinaţi cu ajutorul formulelorlui
Fourier:
Z π Z Z
1 1 π 1 π
a0 = f (x)dx, an = f (x) cos(nx)dx, bn = f (x) sin(nx)dx.
2π −π π −π π −π
(2.3)
Justificarea acestor afirmaţii P se realizează usor integrând termen cu termen
egalitatea: f (x) = a0 + ∞ n=1 (an cos(nx) + bn sin(nx)), după ı̂nmultire cu
funcţia cos(mx) (pentru coeficienţii am ) sau cu funcţia sin(mx) (pentru coeficienţii
bm ) şi folosind egalităţile:
Z π Z π Z π
cos(nx)cos(mx)dx = sin(nx)sin(mx)dx = sin(nx)cos(mx)dx = 0,
−π −π −π
(2.4)
pentru orice m, n ∈ N , m 6= n(ultima egalitate şi pentru n = m), şi
Z π Z π
2
cos (nx)dx = sin2 (nx)dx = π (2.5)
−π −π

Toate acestea se obţin folosind identităţile din trigonometrie:

2 cos(a) cos(b) = cos(a + b) + cos(a − b)

2 sin(a)sin(b) = cos(a − b) − cos(a + b)
2 sin(a) cos(b) = sin(a + b) + sin(a − b)
Pentru o funcţie f , mărginită, periodică şi monotonă pe porţiuni vom numi
serie Fourier o serie de funcţii de forma:
∞
X
a0 + (ak cos(kωx) + bk sin(kωx)). (2.6)
k=1

Observăm că:
2π
cos(kωx) = cos k(ωx + 2π) = cos kω(x + )
ω
2.1. SERIA FOURIER A UNEI FUNCŢII DE O VARIABILĂ. 77

2π
sin(kωx) = sin k(ωx + 2π) = sin kω(x + )
ω
2π
ceea ce arată că cos(kωx) şi sin(kωx) sunt funcţii periodice de perioadă T = ω
Proprietăţi ale funcţiilor cos(kωx) şi sin(kωx) :
Z T ½
0, dacă k 6= `
cos(kωx) cos(`ωx)dx = T
0 2 , dacă k = `,
Z T ½
0, dacă k 6= `
sin(kωx) sin(`ωx)dx = T
0 2 , dacă k = `,
Z T
sin(kωx) cos(`ωx)dx = 0(∀)k, ` ∈ N
0

Definiţie: Şirurile de functii (cos nωx)n∈N şi (sin nωx)n∈N cu proprietăţile

de mai sus reprezintă un sistem de funcţii ortogonale.
Din proprietatea de periodicitate a funcţiilor cos(kωx) şi sin(kωx) rezultă
că dacă seria (2.42) este convergentă către funcţia f pe [a, b], va fi convergentă
la f pe [a + T, b + T ], ..., [a + nT, b + nT ].
Presupunând că seria (2.42) este convergentă pe [0, T] determinăm coeficienţii
ei astfel: Z T
f (x)dx = T a0 .
0
Z T
T
f (x)cos(`ωx)dx = a`
0 2
şi
Z T
T
f (x)sin(`ωx)dx = b` ,
0 2
2π
de unde rezultă, cu ω = T :
Z T
1
a0 = f (x)dx
T 0
Z T Z T
2 2kπ 1 2kπ
ak = f (x) cos( x)dx = f (x) cos( x)dx
T 0 T T −T T
Z T Z T
2 2kπ 1 2kπ
bk = f (x) sin( x)dx = f (x) sin( x)dx
T 0 T T −T T
Privind convergenţa unei serii Fourier enunţăm:
Teorema 7 (Dirichlet):
Dacă f este mărginită, monotonă pe porţiuni şi periodică atunci ı̂n orice
punct ı̂n care funcţia este continuă, suma seriei este f (x) iar ı̂n punctele de
78 CAPITOLUL 2. SERII FOURIER.

discontinuitate suma seriei este: f (x−0)+f 2

(x+0)
, unde f (x − 0) este limita la
stânga iar f (x + 0) este limita la dreapta.
Exemple:
1◦ ) Fie
½
1, dacă x ∈ [0, 1]
f (x) =
2 , dacă x ∈ [1, 2]
a) Să se dezvolte f ı̂n serie Fourier.
b) Să se dezvolte f , ı̂n serie de cosinuşi
c) Să se dezvolte f , ı̂n serie de sinuşi.
Rezolvare: T = 2
Pentru punctul a)
Z T Z Z 2
1 1 1 3
a0 = f (x)dx = ( + 2dx) =
T 0 2 0 1 2
RT R1 R2
ak = T2 0 f (x) cos( 2kπ T x)dx = 0 cos(kπx)dx + 2 1 cos(kπx)dx =
= sinkπ
kπ R+ 2 kπ
sin2kπ
− 2 sinkπ
kπ = 0R
2 T 2kπ 1 R2
bk = T 0 f (x) sin( T x)dx = 0 sin(kπx)dx + 2 1 sin(kπx)dx =
= − coskπkπ − 2 coskπ2kπ + kπ1
+ 2 coskπkπ = coskπkπ − kπ1

deci seria Fourier este :

∞ ½
3 2X 1 f (x), dacă x 6= n, n ∈ Z
− sin(2s + 1)πx = f (x−0)+f (x+0)
2 π 2s + 1 2 , dacă x = n, n ∈ Z
s=0

Pentru punctul b) avem in general

½
f (x), dacă x ∈ [0, T ]
fc (x) =
f (−x) , dacă x ∈ [−T, 0],

cu f (x + T ) = f (x), atunci
fc (x + 2T ) = fc (x), x ∈ (−T, T ) si fc (−x) = fc (x) x ∈ (−T, T )
În acest caz seria Fourier asociata lui fc (x) este
∞
X
a∗0 + (a∗n cos(nx) + b∗n sin(nx))
n=1

unde Z Z
T T
1 1
a∗0 = f (x)dx = f (x)dx
2T −T T 0
Z T Z T
2 2kπ 2 2kπ
a∗k = f (x) cos( x)dx = f (x) cos( x)dx
2T −T T T 0 T
2.1. SERIA FOURIER A UNEI FUNCŢII DE O VARIABILĂ. 79

Z T
2 2kπ
b∗k = f (x) sin( x)dx = 0
2T −T T
pentru orice k ∈ N
Deci seria asociată va fi o serie de cosinuşi, rezultat valabil ı̂ntotdeauna
când este vorba de o funcţie pară şi vom avea
∞
X
a∗0 + (a∗n cos(nx)
n=1

Concret pentru cazul b) avem:

Z Z 2
1 1 3
a∗0
= ( dx + dx) =
2 0 1 2
Z 1 Z 2
∗ kπ kπ 2 kπ
ak = cos( x)dx + 2 cos( x)dx = − sin( )
0 2 1 2 kπ 2
şi vom avea
∞ ½
3 2X 1 f (x), dacă x 6= n, n ∈ Z
− cos(2s + 1)πx = f (x−0)+f (x+0)
2 π 2s + 1 2 , dacă x = n, n ∈ Z
s=0

Pentru punctul c) avem in general

½
f (x), dacă x ∈ [0, T ]
fs (x) =
−f (−x) , dacă x ∈ [−T, 0],

cu f (x + T ) = f (x), atunci
fs (x + 2T ) = fc (x), x ∈ (−T, T ) si fs (−x) = −fs (x) x ∈ (−T, T )
În acest caz seria Fourier asociata lui fc (x) este
∞
X
a∗∗
0 + (a∗n cos(nx) + b∗n sin(nx))
n=1

unde Z T
1
a∗∗
=
0 f (x)dx = 0
2T −T
Z T
2 2kπ
a∗∗
k = f (x) cos( x)dx = 0
2T −T T
Z T Z
2 2kπ 2 T 2kπ
b∗∗
k = f (x) sin( x)dx = f (x) cos( x)dx
2T −T T T 0 T
pentru orice k ∈ N
80 CAPITOLUL 2. SERII FOURIER.

Deci seria asociată va fi o serie de sinuşi, rezultat valabil ı̂ntotdeauna când

este vorba de o funcţie impară şi vom avea
∞
X
b∗∗
n sin(nx)
n=1

Concret pentru cazul c) avem:

Z 1 Z 2
kπ kπ 2 kπ 2 4
b∗∗
k = sin( x)dx + 2 cos( x)dx = cos + − (−1)k
0 2 1 2 kπ 2 kπ kπ

După calcule va rezulta dezvoltarea ı̂n serie de sinusi.

2.1.2 Forma complexă a seriei Fourier.

Fie f (x) o funcţie reală sau complexă, periodică de perioadă T , integrabilă
pe orice interal [α, α + T ]. Seria sa Fourier,
∞
X 2π
a0 + (ak cos kωx + bk sin kωx), ω=
T
k=1

este determinată, coeficienţii a0 , ak , bk fiind daţi de formulele

Z α+T Z α+T Z α+T
1 1 1
a0 = f (x)dx, ak = f (x) cos kωxdx, bk = f (x) sin kωxdx,
T α T α T α
(2.7)
k=1,2,3,... Aceste egalităţi se numesc formulele lui Euler şi Fourier.
Să inlocuim funcţiile trigonometrice prin exponenţiale, folosind formulele
lui Euler:
1 i
cos kωx = (eikωx + e−ikωx ), sin kωx = − (eikωx − e−ikωx )
2 2
Seria Fourier devine:
∞
X ak − ibk ikωx ak + ibk −ikωx
a0 + ( e + e )
2 2
k=1

Coeficienţii acestei serii de funcţii exponenţiale sunt:

Z α+T
1
c0 = a0 = f (x)dx,
T α
Z α+T Z α+T
ak − ibk 1 1
ck = = f (x)(cos kωx−i sin kωx)dx = f (x)e−ikωx dx
2 T α T α
2.1. SERIA FOURIER A UNEI FUNCŢII DE O VARIABILĂ. 81

Z α+T Z α+T
ak + ibk 1 1
c∗k = = f (x)(cos kωx + i sin kωx)dx = f (x)eikωx dx
2 T α T α
Observăm că toţi aceşti coeficienţi se pot obţine din
Z α+T
1
cn = f (x)e−inωx dx, n = 0, ±1, ±2, ...
T α

Deci, seria Fourier a funcţiei f (x) se mai scrie

∞
X
c0 + (ck eikωx + c−k e−ikωx )
k=1

sau ı̂ncă Z
∞
X α+T
1
cn einωx , cn = f (t)e−inωt dt (2.8)
T α
k=−∞

Aceasta este forma complexă a seriei Fourier.

Dacă f (x) satisface condiţiile Dirichlet şi dacă ı̂n fiecare punct de disconti-
nuitate valoarea funcţiei este egală cu media aritmetică a limitelor sale laterale
ı̂n acel punct, atunci
+∞ Z α+T
1 X
f (x) = f (t)einω(x−t) dt (2.9)
T n=−∞ α
82 CAPITOLUL 2. SERII FOURIER.
Capitolul 3

Transformate.

3.1 Transformata Fourier.

3.1.1 Transformata Fourier a funcţiilor.
Fie f : (−∞, +∞) → C o funcţie de argument real şi având valori
complexe (adică f (x) ∈ C, deci f (x) = f1 (x) + if2 (x) unde f1 şi f2 sunt
funcţii reale de argument real). Să nu se confunde cu funcţiile f (z) unde
z ∈ C, deci z = x + iy. Să presupunem că f este absolut integrabilă pe axa
reală, adică Z +∞
|f (x)|dx < +∞ (3.1)
−∞
Prin definiţie, transformata Fourier a funcţiei f definită anterior este funcţia
fb(ξ) definită ı̂n modul următor
Z +∞
b
f (ξ) = eixξ f (x)dx (3.2)
−∞

unde ξ este o altă variabilă reală. Din cauza condiţiei (3.1) integrala din
membrul drept al relaţiei (3.2) este o integrală improprie (deoarece intervalul
de integrare are lungime infinită) convergentă. În adevăr, putem scrie
Z +∞ Z +∞
b
|f (ξ)| ≤ ixξ
|e f (x)|dx = |f (x)|dx < ∞
−∞ −∞

deoarece |eixξ | = 1, căci x, ξ ∈ R.

Transformata Fourier definită mai sus transformă funcţiile de argument
real şi cu valori complexe tot ı̂n funcţii de argument real şi având valori com-
plexe. O aplicaţie a unei mulţimi de funcţii ı̂n altă mulţime de funcţii se
numeşte operator. De aceea transformata Fourier defineşte un operator spe-
cial F : M1 → M2 , unde M1 = {f } şi M1 = {fb} (ı̂n ipoteza că fb există).

83
84 CAPITOLUL 3. TRANSFORMATE.

Acest operator F, definit deci prin relaţia

F[f ] = fb
va fi un operator liniar, adică
F[λf + µg] = λF[f ] + µF[g]
oricare ar fi constantele λ, µ ∈ C, deoarece
Z +∞ Z +∞ Z +∞
F[λf +µg] = (λf +µg)(x)eixξ dx = λ f (x)eixξ dx+µ g(x)eixξ dx =
−∞ −∞ −∞

= λF[f ] + µF[g]
Exemple.
Z +∞
2 2
1) Dacă f (x) = e−εx , ε > 0, x ∈ R, evident e−εx dx < ∞, deci f
−∞
este funcţie integrabilă. Vom obţine
Z +∞ Z +∞ 2
Z +∞ √
b −εx2 ixξ −(εx2 −ixξ) − ξ4ε −( εx− 2iξ
√ )2
f (ξ) = e e dx = e =e e ε dx
−∞ −∞ −∞
√ iξ
Efectuând schimbarea de variabilă εx − √ = α, dx = √1 dα, găsim
2 ε ε

ξ2 Z i
+∞− 2√ ξ
−εx2 e− 4ε ε 2
F[e ](ξ) = √ e−α dα,
ε i
−∞− 2√ ξ
ε

1
integrarea efectuându-se pe dreapta Im z = − 2√ ε
ξ. Or ı̂n banda cuprinsă
1 2
ı̂ntre dreptele Im z = 0 şi Im z = − 2√ ε
ξ funcţia care se integrează e−z este
2
olomorfă şi deoarece e−z → 0 când x → ∞(z = x+iy), conform cu teorema lui
1
Cauchy integrala calculată pe dreapta Im z = − 2√ ε
ξ va avea aceeaşi valoare
Z +∞
2 √
ca şi integrala calculată pe axa reală, Im z = 0. Deoarece e−t dt = π,
−∞
obţinem: r
π − ξ2
F[e−εx ](ξ) = e[
2
−εx2 = e 4ε (3.3)
ε
1
2) f (x) = x2 +a 2 , a > 0. Aplicând lema lui Jordan, avem:

Z +∞
eixξ eizξ e−aξ π
2 2
dx = 2iπRezz=ai 2 2
= 2iπ = e−aξ dacă , ξ > 0
−∞ x + a z + a 2ai a
Dacă ξ < 0, vom aplica lema lui Jordan după transformarea lui x ı̂n −x:
Z +∞
ei(−x)(−ξ) ei(z)(−ξ) ei(ai)(−ξ) π
2 2
dx = 2iπRezz=ai 2 2
= 2iπ = eaξ dacă , ξ < 0
−∞ (−x) + a z +a 2ai a
3.1. TRANSFORMATA FOURIER. 85

Reunind cele două formule, vom scrie:

1 π
F[ ](ξ) = e−a|ξ|
x2 +a2 a
Exerciţii. Să se stabilească formulele de mai jos:
1) F[e−a|x| ](ξ) = a22a
+ξ 2
· −ax ¸
e , dacă x > 0
2) F (ξ) = aa+iξ
2 +ξ 2
0 , dacă x ≤ 0
· ¸
1, dacă |x| < a
3) F (ξ) = 2 sin(aξ)
ξ
0 , dacă |x| ≥ a
· ¸
1, dacă a ≤ x ≤ b ibξ iaξ
4) F (ξ) = e −e iξ
0 , dacă x < a şi x > b
· ¸
1 − |x| , dacă |x| < a
5) F a (ξ) = a22ξ2 (1 − cos(aξ))
0 , dacă |x| > a
· ¸
b − b|x| , dacă |x| < a
6) F a (ξ) = a2b 2 ξ 2 (1 − cos(aξ))
0 , dacă |x| > a
· ¸
cos(ax), dacă |x| < a 2 2 2
7) F (ξ) = a2 −ξ 2 [a sin(a ) cos(aξ)−ξ cos(a ) sin(aξ)]
0 , dacă |x| > a
 
i, dacă 0 < x < a
8) F  −i, dacă − a < x < 0  (ξ) = 2ξ (cos(aξ) − 1)
0 , dacă |x| ≥ a
− √ξ
9) F[ x41+1 ](ξ) = πe 2 (sin √ξ2 + cos √ξ2 )

Evident, există funcţii pentru care transformarea FourierZ nu este din nou
+∞
o funcţie. De exemplu, dacă f (x) = x, x ∈ R, integrala xeix dx este
−∞
divergentă.

3.1.2 Inversa transformatei Fourier.

Problema principală care trebuie rezolvată ı̂n cazul transformatei Fourier
(3.2) este următoarea: prsupunând că in relaţia (3.2) se cunoaşte fb, se cere să
se determine f .
În acest mod, practic trebuie rezolvată o ecuaţie integrală, deoarece funcţia
necunoscută se află sub semnul integral. Această problemă se rezolvă cu aju-
torul următoarei teoreme:
Teorema de inversare. Dacă ı̂n relaţia (3.2) f este o funcţie continuă şi
absolut integrabilă pe R, atunci este valabilă formula:
Z +∞
1
f (x) = fb(ξ)e−ixξ dξ (3.4)
2π −∞
86 CAPITOLUL 3. TRANSFORMATE.

numită formula de transformare inversă a lui Fourier.

d Se consideră integrala următoare:
Z +∞
2
F (x) = fb(ξ)e−ixξ−εξ dξ, ε > 0
−∞

ı̂n care, dacă se ı̂nlocuieşte fb prin expresia sa dată de (3.2) şi se inversează
ordinea de integrare se va obţine
Z +∞ Z +∞ Z +∞ Z +∞
−εξ 2 −ixξ yξ 2 +iξ(x−y)
e [ e f (y)dy]dξ = f (y)[ e−εξ dξ]dy
−∞ −∞ −∞ −∞

(ı̂n integrala anterioară s-a notat cu y variabila de integrare pentru a nu pro-

duce confuzii cu variabila x care mai apare). Integrala ultimă din egalitatea
2
precedentă poate fi considerată ca fiind transformata Fourier a funcţiei e−εξ
considerată ı̂nsaă ca funcţie de variabila (x − y). Conform cu relaţia (3.3) vom
avea: Z +∞ r
−εξ 2 +iξ(x−y) π − (y−x)2
e dξ = e 4ε
−∞ ε
şi deci se obţine egalitatea:
Z +∞
r Z +∞
−εξ 2 −ixξ π (y−x)2
e fb(ξ)dξ = e− 4ε f (y)dy
−∞ ε −∞
√ √
Efectuând schimbarea de variabilă y = x + 2 εt, dy = 2 εdt, găsim
Z +∞ Z +∞
−εξ 2 −ixξ √ 2 √
e fb(ξ)dξ = 2 π e−t f (x + 2 εt)dt (3.5)
−∞ −∞

din care, prin trecere la limită, pentru ε → 0 se va obţine egalitatea:

Z +∞ Z +∞ Z +∞
√ 2 √ 2
e−ixξ fb(ξ)dξ = 2 π e−t f (x)dt = 2 πf (x) e−t dt
−∞ −∞ −∞
Z +∞
2 √
care va coincide cu (3.4) deoarece e−t dt = πc
−∞
Se constată că formulele (3.2) şi (3.4) sunt simetrice: formula inversă (3.4)
1
se obţine din formula iniţială (directă) (3.2) prin plasarea factorului 2π ı̂n faţa
semnului integral şi prin schimbarea semnului lui i de la exponent.
După cum rezultă din demonstraţie, relaţia (3.4) este valabilă ı̂n fiecare
punct de continuitate al funcţiei f . Însă dacă x0 este punct de discontinuitate
de prima speţă pentru funcţia f , se poate scrie o relaţie asemănătoare cu
(3.5) pentru f cu condiţia ca ı̂n punctul x0 să se considere valoarea funcţiei
3.1. TRANSFORMATA FOURIER. 87

egală cu 12 [f (x0 +) + f (x0 −)]. Acest fapt se poate justifica astfel: dacă se scrie
egalitatea (3.5) ı̂n punctul x0 sub forma
Z +∞ Z 0 Z +∞
−εξ 2 −ixξ b √ −t2 √ √ 2 √
e f (ξ)dξ = 2 π e f (x+2 εt)dt+2 π e−t f (x+2 εt)dt
−∞ −∞ 0

şi făcând ε → 0, găsim

Z +∞ Z 0 Z +∞
−εξ 2 −ixξ b √ −t2 √ 2
e f (ξ)dξ = 2 πf (x0 −) e dt + 2 πf (x0 +) e−t dt
−∞ −∞ 0
√ √
deoarece t ∈ (−∞, 0), 2 εt ∈ (−∞, 0) iar lim f (x + 2 εt) = f (x0 − 0) şi
√ ε→0 √
dacă t ∈ (0, +∞), 2 εt ∈ (0, +∞) iar lim f (x + 2 εt) = f (x0 + 0). Cum
√ ε→0
Z 0 Z +∞
2 2 π
e−t dt = e−t dt = vom obţine ı̂n definitiv:
−∞ 0 2
Z +∞
f (x0 −) + f (x0 +) 2 −ixξ
2π = e−εξ fb(ξ)dξ
2 −∞

Prin urmare, formula de inversiune (3.4) este valabilă atât ı̂n punctele de
continuitate ale lui f cât şi ı̂n punctele de salt, cu condiţia ca valoarea funcţiei
f ı̂ntr-un punct de salt să fie egală cu f (x0 −)+f
2
(x0 +)
. Deci, mai general, formula
de inversiune Fourier (3.4) se poate scrie sub forma:
Z +∞
f (x0 −) + f (x0 +) 1
= fb(ξ)e−ixξ dξ (3.6)
2 2π −∞

deoarece dacă x este punct de continuitate pentru f , avem f (x0 −) = f (x0 +) =

f (x0 ) şi deci f (x−)+f
2
(x+)
= f (x).
Îlocuind expresia (3.4) ı̂n relaţia (3.6), schimbând variabila de integrare
din (3.4) din x ı̂n y, se obţine formula următoare
Z +∞ Z +∞
1
f (x) = [ f (y)eiξ(y−x) ]dξ (3.7)
2π −∞ −∞

numită integrala lui Fourier (sub formă complexă).

Din cauza interpretărilor fizice, ı̂n formulele (3.4) şi (3.6) variabila ξ se
numeşte număr de undă iar mulţimea valorilor ξ care apar ı̂n aceste for-
mule se numeşte spectrul numerelor de undă (care ı̂n acest caz coincide
cu R ). Transformata Fourier fb(ξ) se mai numeşte funcţie spectrală sau
densitate spectrală.
În unele cazuri se utilizează alte forme ale formulelor (3.4) şi (3.6) care
provin din descompunerea exponenţialei eiξx = cos(ξx) + i sin(ξx). Astfel, se
88 CAPITOLUL 3. TRANSFORMATE.

defineşte transformarea cosinus Fourier a funcţiei f , notată prin fbc (ξ), prin
relaţia Z ∞
b
fc (ξ) = f (x) cos(ξx)dx (3.8)
0

În mod analog, transformarea sinus Fourier a aceleiaşi funcţii va fi

Z ∞
b
fs (ξ) = f (x) sin(ξx)dx (3.9)
0

Formulele inverse vor fi

Z ∞
2
f (x) = fbc (ξ) cos(ξx)dξ (3.10)
π 0

respectiv Z ∞
2
f (x) = fbs (ξ) sin(ξx)dξ (3.11)
π 0
Pentru a demonstra, de exemplu formula (3.10), vom presupune f funcţie
pară, adică f (−x) = f (x), ceea ce nu este o restricţie deoarece in (3.9) apar sub
semnul integral doar valorile lui f pentru x > 0, ceea ce face să fie indiferente
valorile lui f pentru x < 0. Va rezulta
Z că funcţiile f (x) cos(ξx)
Z şi f (x) sin(ξx)
+∞ +∞
vor fi pară respectiv impară, deci f (x) cos(ξx)dx = 2 f (x) cos(ξx)dx,
Z +∞ −∞ 0

f (x) sin(ξx)dx = 0. Vom putea scrie:

−∞
Z +∞ Z +∞ Z +∞
1 i 1
fbc (ξ) = f (x) cos(ξx)dx + f (x) sin(ξx)dx = f (x)eixξ dx
2 −∞ 2 −∞ 2 −∞

iar prin aplicarea formulei (3.4se v obţine

Z +∞ Z +∞ Z +∞
1 1 i
f (x) = 2fbc (ξ)e−ixξ dξ = fbc (ξ) cos(xξ)dξ− fbc (ξ) sin(xξ)dξ =
2π −∞ π −∞ π −∞
Z +∞
= 2
π fbc (ξ) cos(xξ)dξ deoarece din (3.8) rezultă că fbc va fi funcţie pară ı̂n
0
variabila ξ.
Exemplu. Dacă f (x) = e−αx α > 0, x ∈ R, avem:
Z +∞ Z +∞
fbc (ξ) + ifbs (ξ) = e−αx [cos(ξx) + i sin(ξx)]dx = e−x(α−iξ) dx =
0 0

1 1 α + iξ
= e−x(α−iξ) |x=0
x=∞ = = 2
α − iξ α − iξ α + ξ2
3.1. TRANSFORMATA FOURIER. 89

şi deci
α ξ
fbc (ξ) = , fbs (ξ) =
α2 + ξ2 α2 + ξ2
În baza relaţiilor inverse (3.10) şi (3.11) se obţin egalităţile
Z Z
−αx 2α +∞ cos(ξx) −αx 2 +∞ ξ sin(ξx)
e = dξ, e = dξ
π 0 α2 + ξ 2 π 0 α2 + ξ 2
Exerciţii. Să se stabilească egalităţile următoare
1) F[f (x)](ξ) = F[f (x)];
2) F[f (b − x)](ξ) = eibξ F[f (x)](−ξ);
3) F[f (−x)](ξ) = F[f (x)](−ξ);
4) F[f (x + a) + f (x − a)](ξ) = 2 cos(aξ)F[f (x)](ξ);
5) F[f (x + a)](ξ) = e−iaξ F[f (x)](ξ);
6) F[f (x + a) − f (x − a)](ξ) = −2i sin(aξ)F[f (x)](ξ);
7) F[2f (x) − f (x + a) − f (x − a)](ξ) = 4 sin2 ( aξ 2 )F[f (x)](ξ);
1 ξ
8) F[f (ax)](ξ) = a F[f (x)]( a );
b
9) F[f (ax + b)](ξ) = a1 e− a ξ F[f (x)]( aξ );
10) F[eiax f (x)](ξ) = F[f (x)](ξ + a);
11) F[eibx f (ax)](ξ) = a1 F[f (x)]( ξ+b
a );
c
12) F[eibx f (ax + c)](ξ) = a1 e− a (ξ+b) F[f (x)]( ξ+b
a );
1 1
13) F[cos(bx)f (x)](ξ) = 2 F[f (x)](ξ + b) + 2 F[f (x)](ξ − b);
1 1
14) F[sin(bx)f (x)](ξ) = 2i F[f (x)](ξ + b) − 2i F[f (x)](ξ − b);
15) F[sin (bx)f (x)](ξ) = 2 F[f (x)](ξ) − 4 F[f (x)](ξ + 2b) − 14 F[f (x)](ξ − 2b);
2 1 1
1 −i ac (ξ+b) 1 −i ac (ξ−b)
16) F[cos(bx)f (ax+c)](ξ) = 2a e F[f (x)]( ξ+b
a )+ 2a e F[f (x)]( ξ−b
a ).

Să presupunem acum că f este astfel ı̂ncât produsul eα|x| f (x) să fie integra-
bil pe R pentru un α > 0. Este evident că ı̂n acest caz f este suficient de reg-
ulată şi descreşte repede la infinit deoarece prin ipoteză avem eα|x| |f (x)| < M
deci |f (x)| ≤ M e−α|x| şi deci |xm f (x)| ≤ M |x|m e−α|x| → 0 când x → ±∞.
În acest caz, funcţia Zfb(ζ), ζ = ξ + iη este olomorfă ı̂n banda |η| ≤ α. În
+∞
adevăr, deoarece fb(ζ) = f (x)eixζ dx va rezulta
−∞
Z +∞ Z +∞ Z +∞
fb(ζ) = f (x)eixζ dx = f (x)eix(ξ+iη) dx = f (x)eixξ e−xη dx
−∞ −∞ −∞
şi deoarece
|f (x)eixξ · e−xη | ≤ |f (x)|e|xη| ≤ |f (x)|eα|x|
pentru |η| ≤ α, ultima integrală va fi convergentă pentru −α ≤ η ≤ +α.
Derivând formal fb se obţine
Z +∞
fb0 (ξ) = (ix)f (x)eixζ dx
−∞
90 CAPITOLUL 3. TRANSFORMATE.

iar pentru |η| < α integrala va fi uniform convergentă deoarece

|ixf (x)eixζ | = |xf (x)e−xη | ≤ |xf (x)e|xη| | = |xf (x)e(|η|−α)|x| e|x|α | =

= |f (x)|e|x|α e(|η|−α) |x| ≤ C|f (x)|e|x|α unde |xe(|η|−α) | ≤ C deoarece pentru

|η| < α, xe|x|(|η|−α) → 0 uniform când x → ∞ ceea ce face ca C să nu depindă
de x. Deci, deoarece fb0 este reprezentat de o integrală improprie uniform
convergentă, rezultă posibilitatea derivării sub semnul integral, deci fb(ζ) este
o funcţie olomorfă ı̂n banda |η| = |Im ζ| < ∞. În plus se verifică imediat că
dacă |x| → ∞ ı̂n această bandă, |fb| → 0. Ca o consecinţă imediată a acestor
rezultate, ı̂n baza teoremei lui Cauchy, ı̂n formula inversă
Z +∞
1
f (x) = fb(ξ)e−ixξ dξ
2π −∞

integrala nu-şi schimbă valoarea dacă se efectuiază integrarea pe orice paralelă

la axa reală aflată ı̂n banda |η| < α. Aşadar, va fi valabilă relaţia
Z +∞+iC
1
f (x) = fb(ξ)e−ixξ dξ. (3.12)
2π −∞+iC

3.2 Transformata Laplace.

3.2.1 Transformata Laplace a funcţiilor.
În cazul transformării Fourier studiată anterior, s-a presupus x ∈ R ceea
ce ı̂nseamnă că această transformare este aplicabilă ı̂n cazul problemelor ı̂n
care variabila independentă ia valori ı̂ntre −∞ şi +∞. Există ı̂nsă fenomene
ı̂n care variabila independentă (de exemplu timpul) ia valori ı̂ncepând de la
o anumită valoare (cum ar fi momentul iniţial ı̂n cazul timpului). De aceea,
practic x va varia ı̂ntre 0 şi ∞.
O altă ipoteză utilizată ı̂n cazul transformării Fourier nu este ı̂ntotdeauna
verificată.
Z Anume, s-a presupus că f este absolut integrabilă pe R, adică
+∞
|f (x)|dx < ∞. Or, ı̂n cazul unor funcţii simple, utilizate ı̂n practică,
−∞
cum ar fi f (x) = 1, f (x) = x, f (x) = x2 etc. această condiţie nu este
ı̂ndeplinită, ceea ce face ca aceste funcţii să nu aibe transformată Fourier ı̂n
sens obişnuit.
Pentru a se ı̂nlătura aceste restricţii, vom considera ı̂n viitor funcţii f
definite pentru x ∈ R, dar nule pentru x < 0. Cu alte cuvinte, vom ı̂nlocui
funcţia f prin f+ unde
½
f (x), dacă x ≥ 0
f+ (x) = (3.13)
0 , dacă x < 0
3.2. TRANSFORMATA LAPLACE. 91

valoarea in origină fiind 12 f (0+), pentru a se verifica condiţia (3.6), dacă f (0+)
este finit. În această ipoteză, vom putea scrie
Z +∞ Z +∞
fb+ (ξ) = f+ (x)eixξ dx = f (x)eixξ dx (3.14)
−∞ 0

şi deci formula inversă va fi

Z +∞ ½
1 b −ixξ f (x), pentru x > 0
f+ (ξ)e dξ = f+ (x) = (3.15)
2π −∞ 0 , pentru x < 0
Pentru a ı̂nlătura cea de-a doua obiecţie, se va presupune că funcţia f ı̂n cauză
este astfel ı̂ncât integrala
Z +∞
I(s0 ) = |f (x)|e−s0 x dx (3.16)
0

este convergentă pentru un s0 ∈ R, s0 > 0. Cu alte cuvinte, se vor lua ı̂n

consideraţie funcţiile care verifică inegalitatea
|f (x)| ≤ M es0 x , x ∈ (0, ∞), s0 > 0(s0 fixat) (3.17)
În aceste ipoteze, prin definiţie integrala cu parametru
Z +∞
F (p) = f (x)e−px dx (3.18)
0

va deveni o nouă funcţie care se va numi transformarea (sau transformata)

Laplace a funcţiei f şi se notează L[f (x)] = F (p)
Să presupunem parametrul p complex şi să găsim domeniul de existenţă
la funcţiei F . Scriind p = s + it, avem
|e−px | = |e−sx · e−itx | = e−sx |e−itx | = e−sx
şi deoarece pentru x > 0 funcţia e−x este descrescătoare, pentru s > s0 şi
x > 0 avem e−sx < e−s0 x . Prin urmare, utilizând condiţia (3.16), putem scrie
Z ∞ Z ∞ Z ∞
|F (p)| = | f (x)e−ps dx| ≤ |f (x)||e−ps |dx = |f (x)|e−xs dx <
0 0 0
Z ∞
< |f (x)|e−xs0 dx < ∞ şi deci funcţia F este definită pentru Re p = s >
0
s0 . Deci domeniul de definiţie al transformatei Laplace L[f ] = F (p) este
semiplanul Re p > s0 (s0 fiind definit
Z prin condiţia (3.17)).
∞
Se poate verifica că integrala x|f (x)|e−xs0 dx este convergentă uniform
0
şi că F este olomorfă pentru Re p > s0 . În adevăr, derivând
Z ∞ F formal sub
semnul integral se obţine integrala uniform convergentă xf (x)e−px dx.
0
92 CAPITOLUL 3. TRANSFORMATE.

3.2.2 Inversa transformatei Laplace.

Ca şi ı̂n cazul transformării Fourier, o problemă importantă este aceea a
inversării formulei (3.18) drept o ecuaţie integrală ı̂n care funcţia necunoscută
este f iar F este presupus cunoscut, să exprimăm pe f cu ajutorul lui F = L[f ].
Pentru aceasta, vom compara relaţia (3.18) cu relaţia (3.4) găsim
Z ∞ Z +∞
L[f ] = F (p) = −px
f (x)e dx = f+ (x)e(ix)(ip) dx = fb+ (ip)
0 −∞

şi rezultă că transformarea Laplace nu este altceva decât transformarea Fourier
a funcţiei f+ definită prin relaţia (3.13), calculată pentru argumentul ip (cu
alte cuvinte este vorba de o rotaţie de unghi π2 a axelor: axa reală ξ se trans-
formă in axa imaginară is ). Deoarece

|f (x)e−px | = |f (x)e−sx−itx | = |f (x)|e−sx | ≤ M es0 x−sx = M e−αx

cu α = s − s0 , varezulta că pentru α > 0, deci pentru s > s0 se poate aplica

formula (3.12) de inversiune şi vom avea
Z +∞+iC
1
f+ (x) = fb+ (ξ)e−ixξ dξ.
2π −∞+iC

Efectuând ı̂n integrală schimbarea de variabilă ξ = ip, limitele de integrare

vor deveni C + i∞ respectiv C − i∞ şi se găseşte
Z −i∞+C
1
f+ (x) = − fb+ (ip)exp dp.
2πi i∞+C

care conduce la formula finală căutată (numită formula lui Mellin )

Z −i∞+C ½
1 xp f (x), dacă x > 0
F (p)e dp = f+ (x) = (3.19)
2πi i∞+C 0 , dacă x < 0

ı̂n care drumul de integrare este o dreaptă paralelă cu axa imaginară situată
ı̂n domeniul de olomorfie al funcţiei F , deci C > s0 .
Vom nota relaţia (3.19) şi astfel

L−1 [F (p)](x) = f+ (x) (3.20)

O funcţie f pentru care sunt verificate condiţiile:

a) f este definită şi local integrabilă pentru x > 0, f = 0 dacă x < 0
b) |f (x)| ≤ M es0 x , s0 > 0 fiind fixat iar x > 0
se numeşte funcţie original sau original ı̂n timp ce transformata ei Laplace
se numeşte funcţie imagine sau imagine.
3.2. TRANSFORMATA LAPLACE. 93

Prin funcţie local integrabilă pentru x > 0 se ı̂nţelege o funcţie pentru care
b
a f (x)dx există oricare ar fi constantele 0 < a < b.
Se poate vedea imediat că |F (P )| → 0 când p → ∞ pe orice dreaptă
Re p = s > s0 deoarece, utilizând condiţia b), avem cu p = s + it:
Z ∞ Z ∞
−px M (s0 −s)x x=∞ M
|F (p)| ≤ |f (x)||e |dx ≤ M e−sx+s0 x dx = e |x=0 =
0 0 s0 − s s − s0

dacă s − s0 > 0 căci atunci lim e−(s−s0 )x = 0. Dacă p → ∞ pe dreapta

x→+∞
M
Re p = s > s0 ı̂nseamnă că s → ∞ şi deci s−s 0
→ 0 adică F (p) → 0 când
s → ∞.
În studiul transformatei Laplace este utilă funcţia unitate sau funcţia
lui Heaviside definită astfel:
½
1, dacă x ≥ 0
h(x) =
0 , dacă x < 0

Cu ajutorul funcţiei h vom putea scrie f+ = f · h, f+ fiind definit prin (3.13).

Exemple.
Z ∞
e−px x=∞ 1
1) L[h(x)](p) = 1 · e−px dx = | = = H(p)
0 p x=0 p
Aici s0 poate fi zero şi deci putem scrie formula lui Mellin corespunzătoare
Z C+i∞
1 1 px
h(x) = e dp
2πi C−i∞ p

ı̂n care C este orice număr

Z ∞ real pozitiv. −px
e 1
2) L[sin(x)](p) = sin xe−px dx = 2
x=∞
(−p sin x−cos x)|x=0 =
0 1 + p 1 + p2
Formula inversă se va scrie deci
Z C+i∞ px
1 e
sin x = dp
2πi C−i∞ 1 + p2

cu C iarăşi, orice număr

Z ∞pozitiv, deoarece evident se poate lua s0 = 0.
e −px p
3) L[cos(x)](p) = cos xe−px dx = 2
x=∞
(sin x − p cos x)|x=0 =
0 1+p 1 + p2
şi formula inversă se va scrie deci
Z C+i∞
1 p
cos x = epx dp, C > 0, x > 0
2πi C−i∞ 1 + p2
Z ∞ Z ∞
rx −px 1
4) L[erx ](p) = e ·e dx = e−(p−r)x dx =
0 0 p−r
94 CAPITOLUL 3. TRANSFORMATE.

Oricare ar fi r ∈ C, pentru orice p astfel ı̂ncât Re p >Re r (condiţie impusă

de convergenţa integralelor ı̂n cauză ). Formula inversă va fi:
Z C+i∞ px
rx 1 e
e = dp
2πi C−i∞ p − r

cu C >Re r. Z ∞ Z ∞ Z ∞
1 1
5) L[cosh x](p) = cosh xe−px dx = ex−px dx + e−x−px dx =
0 2 0 2 0
1 1 1 p
( + )= 2 şi deci:
2 p−1 p+1 p −1
Z C+i∞
1 p
cosh x = 2
epx dp, C > 1.
2πi C−i∞ p − 1
Z ∞ Z Z
−px 1 ∞ x−px 1 ∞ −x−px
6) L[sinh x](p) = sinh xe dx = e dx − e dx =
0 2 0 2 0
1 1 1 1
( − )= 2 şi deci:
2 p−1 p+1 p −1
Z C+i∞ px
1 e
sinh x = dp, C > 1.
2πi C−i∞ p2 − 1
Z ∞ Z ∞
a −px 1
a
7) L[x ](p) = x e dx = a+1 e−t ta dt
0 p 0
dacă se efectuiază schimbarea de variabilă px = t. Deoarece
Z ∞
e−t ta dt = Γ(a + 1),
0

rezultă formula
Γ(a + 1)
L[xa ] =
pa+1
valabilă pentru orice a ∈ C, Re a > −1.
Deci, pentru C > 0 avem şi relaţia inversă
Z C+i∞
xa 1 1 px
= a+1
e dp
Γ(a + 1) 2πi C−i∞ p

În particular, pentru a = n, cum Γ(n + 1) = n!, avem

n!
L[xn ] = , n = 0, 1, ...
pn+1
Din exemplele de mai sus rezultă faptele menţionate iniţial relativ la olo-
morfia funcţiei imagine F . În plus, este vizibil că domeniul de olomorfie nu
3.2. TRANSFORMATA LAPLACE. 95

1
este ı̂n mod obligatoriu doar mulţimea Re p > s0 . De exemplu L[erx ] = p−r
1
iar funcţia p−r este olomorfă ı̂n C \ {r}, ı̂n p = r această funcţie având un pol
simplu. În orice caz, F nu poate avea singularităţi la dreapta dreptei Re p = s0
(ceea ce face ca nu orice funcţie olomorfă să poată fi o funcţie imagine; aşa de
1
exemplu funcţia sin(πp) nu poate fi transformata Laplace a vreunei funcţii orig-
1
inal pentru că oricum se consideră dreapta Re p = s0 , funcţia sin(πp) admite
singularităţi de tip pol ı̂n semiplanul Re p > s0 (funcţia sin(πp))se anulează
pentru p = 0, ±1, ±2, ...)

3.2.3 Proprietăţi elementare.

Vom stabili câteva proprietăţi ale tansformatei Laplace:
I. Proprietatea de liniaritate. Exprimată prin egalitatea :

L[af (x) + bg(x)](p) = aL[f (x)](p) + bL[g(x)](p), a, b ∈ R

Justificarea se face utilizând definiţia transformatei Laplace şi proprietăţile

integralelor.
II. Proprietatea de omotetie. Exprimată prin egalitatăţile :

L[f (ax)](p) = a1 L[f (x)]( ap ), a > 0

(3.21)
L[f (x)](ap) = a1 L[f ( xa )](p), a > 0

Într-adevăr, deoarece
Z ∞
L[f (ax)](p) = f (ax)e−px dx, a > 0,
0

cu schimbarea de variabilă ax = t, dx = a1 dt, se găseşte prima relaţie (3.21)

Z
1 ∞ p 1 p
L[f (ax)](p) = f (t)e− a t dt = L[f (x)]( )
a 0 a a
Scriind ı̂n egalitatea (3.18) ap ı̂n loc de p , se deduce
Z ∞
L[f (x)](ap) = f (x)e−apx dx, a > 0,
0

iar schimbarea de variabilă ax = t, dx = a1 dt, conduce la a doua egalitate

(3.18). Prin urmare, ı̂nmulţirea argumentului funcţiei-original cu un număr
real pozitiv conduce la ı̂mpărţirea atât a argumentului funcţiei-imagine cu
acelaşi număr cât şi la ı̂mpărţirea imaginii ı̂nsăşi cu acel număr. Aceeaşi
regulă este valabilă şi ı̂n cazul ı̂nmulţirii argumentului imaginii cu un număr
a > 0.
96 CAPITOLUL 3. TRANSFORMATE.

III. Prima teoremă de translaţie. Se exprimă prin:

L[h(x − a)f (x − a)](p) = e−ap L[f (x)](p) = e−ap F (p), a > 0 (3.22)

unde h este funcţia unitate definită prin mai sus.

Într-adevăr, avem:
Z ∞ Z ∞
L[h(x−a)f (x−a)](p) = h(x−a)f (x−a)e−px dx = h(t)f (t)e−p(t+a) dt,
0 −a

ultima egalitate obţinându-se cu schimbarea de variabilă x − a = t. Ţinând

cont că h(t) = 0, dacă t < 0, avem:
Z ∞ Z ∞
−p(t+a) −pa
h(t)f (t)e dt = e f (t)e−pt dt = e−pa L[f (x)](p)
−a 0

şi deci egalitatea (3.22) este justificată.

Dacă egalitatea (3.22) se citeşte de la dreapta spre stânga, adică scriind:

e−pa L[f (x)](p) = L[f (x − a)](p)

trebuie ţinut cont că originalul f (x − a) este nul pentru x < a (pentru a nu
pune ı̂n evidenţă funcţia unitate).
IV. A doua teoremă de translaţie. Este exprimă prin:
Z a
ap
L[f (x + a)](p) = e [L[f (x)](p) − f (x)e−px dx], a > 0 (3.23)
0

şi care se justifică imediat:

Z ∞ Z ∞
−px
L[f (x + a)](p) = f (x + a)e dx = f (t)e−p(t−a) dt =
0 a
Z ∞ Z a
−px
= eap [ f (x)e dx − f (x)e−px dx]
0 0
V. Teorema de deplasare. Este dată de egalitatea:

L[e−αx f (x)](p) = L[f (x)](p + α), α ∈ C (3.24)

care se justifică imediat:

Z ∞ Z ∞
−αx −αx −px
L[e f (x)](p) = e f (x)e dx = f (x)e−(p+α)x dx = L[f (x)](p+α)
0 0

Combinând teorema de deplasare cu proprietatea de omotetie, rezultă

următoarea egalitate importantă:
1 p+α
L[e−αx f (βx)](p) = F( ), α ∈ C, β > 0 (3.25)
β β
3.2. TRANSFORMATA LAPLACE. 97

VI. Teorema derivării originalului. Este exprimată prin:

L[f (n) (x)](p) = pn F (p)−pn−1 f (0+ )−pn−2 f 0 (0+ )−...−pf (n−1) (0+ )−f (n) (0+ )
(3.26)
n (n)
valabilă dacă f ∈ C şi are sens L[f (x)](p).
Într-adevăr
Z ∞ Z ∞
0 0 −px −px x=∞
L[f (x)](p) = f (x)e dx = f (x)e |x=0 + p f (x)e−px dx
0 0

şi deoarece din (3.17) rezultă |f (x)| ≤ M eαx , α fiind abscisa de convergenţă
a lui f , se deduce
|f (x)e−px | ≤ M e(α−p)x ,
iar cum pentru p > α avem lim f (x)e−px = 0, rezultă
x→∞

f (x)e−px |x=∞
x=0 = −f (0+ )

ş1 (3.26) este justificată pentru n=1 (apare f (0+ )) şi nu f (0) deoarece ı̂n cazul
integrării prin părţi, prin F (x)|ba se ı̂nţelege diferenţa F (b− ) − F (a+ ). Dacă
n=2, avem

L[f 00 (x)](p) = L[(f 0 (x))0 ](p) = pL[f 0 (x)](p) − f 0 (0+ )

şi folosind iar relaţia pentru n=1 avem:

L[f 00 (x)](p) = p(pL[f (x)](p)−f (0+ ))−f 0 (0+ ) = p2 L[f (x)](p)−pf 0 (0+ )−f (0+ )

ceea ce coincide cu (3.26) pentru n=2. Pentru n > 2, se iterează ultimul

raţionament.
Proprietatea VI ne artă importanţa practică a utilizării transformatei Laplace.
Astfel, pe când ı̂n spaţiul funcţiilor-original operaţia de derivare este o operaţie
de trecere la limită, ı̂n spaţiul funcţiilor-imagine operaţia de derivare constă
ı̂n ı̂nmulţirea imaginii cu p şi adăugarea unui polinom ı̂n p obţinut cu ajutorul
valorilor iniţiale f (0+ ), f 0 (0+ ), f 00 (0+ ), ...
VII. Teorema derivării imaginii. Este caracterizată prin faptul că
derivatele F 0 (p), F 00 (p), , ...F (n) (p), ... sunt transformatele Laplace ale funcţiilor
−xf (x), x2 f (x) , ..., (−1)n f (x), ..., adică:

L[f (x)](n) (p) = F (n) (p) = L[(−x)n f (x)](p), n = 0, 1, 2, ... (3.27)

Într-adevăr, derivând ı̂n raport cu parametrul p egalitatea de definiţie

Z ∞
F (p) = f (x)e−px dx
0
98 CAPITOLUL 3. TRANSFORMATE.

se deduce
Z ∞ Z ∞
0 −px 00
F (p) = (−x)f (x)e dx, F (p) = (−x)2 f (x)e−px dx, ...
0 0

ceea ce justifică (3.27).

Se observă că şi in cazul operaţiei de derivare ı̂n spaţiul imaginilor (care
este o operaţie de trecere la limită) ı̂n spaţiul originalelor va corespunde o
operaţie mai simplă (ı̂nmulţirea cu variabila independentă).
VIII. Teorema integrării originalului. Este dată prin relaţia:
Z x
1 1
L[ f (t)dt](p) = L[f (x)](p) = F (p) (3.28)
0 p p
care se justificăsimplu. Notând
Z x
f (t)dt = g(x)
0

dacă f este continuă ı̂n R+ avem g ∈ C 1 (R+ ) şi g(0+ ) = 0. Aplicând (3.26),
pentru n=1 funcţiei g, găsim (cu G(p) = L[g])
L[g 0 (x)](p) = pG(p) − g(0+ ) = pG(p)
adică Z x
L[g 0 (x)](p) = L[f (x)](p) = pL[ f (t)dt](p),
0
deci Z x
1
L[ f (t)dt](p) = L[f (x)](p)
0 p
ceea ce coincide cu (3.28).
Prin iterare, din (3.28) se va deduce
Z ∞ Z ∞
1
L[ ... f (x)dx...dx](p) = n F (p) (3.29)
0 0 p
Prin urmare şi la operaţia de trecere la primitiva funcţiei f ı̂n spaţiul
funcţlor original, va corespunde o operaţie mult mai simplă ı̂n spaţiul funcţlor
imagine şi anume operaţia de ı̂mpărţire cu variabila p.
IX. Teorema de integrare a imaginii. Este dată prin relaţia:
Z ∞
f (x)
L[ ](p) = F (q)dq (3.30)
x p

valabilă ı̂n ipoteza că funcţia f (x)

x poate constitui o funcţie-original şi sejustifică
prin următorul calcul:
Z ∞ Z ∞Z ∞ Z ∞Z ∞
F (s)ds = [ f (x)e−xs dx]ds = [ f (x)e−xs ds]dx =
p p 0 0 p
3.2. TRANSFORMATA LAPLACE. 99
Z ∞ Z ∞
f (x) −sx s=p f (x) −px f (x)
= ( e |s=∞ )dx = e dx = L[ ](p).
0 x 0 x x
X. Teorema de convoluţie. Dacă f, g : R → R sunt astfel ı̂ncât
următoarea integrală improprie cu parametru notată prin f ∗g este convergentă
Z +∞
(f ∗ g)(x) = f (x − t)g(t)dt, x ∈ R (3.31)
−∞

atunci funcţia f ∗ g se numeşte produsul de convoluţie (pe scurt convoluţia)

funcţiilor f şi g. Dacă ı̂n plus f şi g sunt funcţii original (deci nule pentru
x < 0), din (3.31) se deduce
Z x
(f ∗ g)(x) = f (x − t)g(t)dt, x > 0 (3.32)
0

deoarece
Z +∞ Z 0 Z x Z +∞
f (x−t)g(t)dt = f (x−t)g(t)dt+ f (x−t)g(t)dt+ f (x−t)g(t)dt
−∞ −∞ 0 x
Z 0
iar f (x − t)g(t)dt = 0 (pentru că g(t) = 0 dacă t < 0) şi vom avea
Z +∞ −∞

f (x−t)g(t)dt = 0, pentru că dacă t > x avem x−t < 0, deci f (x−t) = 0.
x
Cu schimbarea de variabilă x − t = s, dt = −ds, din (3.31) se deduce
egalitatea
Z +∞
(f ∗ g)(x) = g(x − s)f (s)ds = (g ∗ f )(x), x ∈ R
−∞

care arată că f ∗ g = g ∗ f (convoluţia este o operaţie ı̂n care ordinea factorilor
nu are importanţă ).

Fig. 3.1:
100 CAPITOLUL 3. TRANSFORMATE.

Teorema de convoluţie se exprimă prin relaţia:

L[(f ∗ g)(x)](p) = L[f (x)](p) · L[g(x)](p) = F (p) · G(p) (3.33)

care se justifică astfel: din (3.32) avem

Z ∞ Z ∞ Z x
L[(f ∗ g)(x)](p) = (f ∗ g)(x)e−px dx = [ f (x − t)g(t)dt]e−px dx
0 0 0

Schimbând ordinea de integrare (posibil dacă f şi g au creşteri exponenţială

) ( vezi Fig.3.1) se deduce egalitatea
Z ∞Z ∞
L[(f ∗ g)(x)](p) = [ f (x − t)g(t)e−xp dx]dt
0 t

Dacă ı̂n integrala interioară se scrie y ı̂n loc de x − t (deci dx = dy) va rezulta
Z ∞Z ∞ Z ∞Z ∞
−p(y+t)
L[(f ∗g)(x)](p) = [ f (y)e dy]g(t)dt = [ f (y)e−py) dy]e−pt g(t)dt =
0 0 0 0
Z ∞ Z ∞
−pt
= L[f (x)](p)g(t)e dt == L[f (x)](p) g(t)e−pt dt = L[f (x)](p)L[g(x)](p)
0 0

Prin urmare, dacă ı̂n spaţiul originalelor se introduce operaţia de convoluţie

definită prin (3.32), atunci ı̂n spaţiul imaginilor va corespunde funcţia produs
F · G.

3.2.4 Consecinţe deduse din proprietăţile transformatei Laplace.

Vom deduce acum câteva egalităţi importanta in practică. Astfel

γ(k + 1)
L[xk ](p) = , k ∈ R, p > 0 (3.34)
pk+1

prin xk vom ı̂nţelege funcţia original xk+ . Într-adevăr

Z ∞ Z ∞
px=s 1 γ(k + 1)
L[xk ](p) = xk e−px dx = sk e−s ds =
0 pk+1 0 pk+1
Z ∞
deoarece sk e−s ds = γ(k + 1). În particular, pentru k = 0, deoarece
0
x0+ = h(x), h fiind funcţia unitate, rezultă ceea ce ştiam

1
L[h(x)](p) = (3.35)
p
3.2. TRANSFORMATA LAPLACE. 101

În baza teoremei V de deplasare, din (3.35) se deduce

1
L[eαx αx
+ ](p) = L[e h(x)](p) = L[h(x)](p − α) =
p−α

adică are loc transformarea

1
L[eαx ](p) = , α∈C (3.36)
p−α

În baza lui (3.36) şi a proprietăţii I de liniaritate rezultă

1
L[sin x](p) = (3.37)
p2 +1

deoarece
eix − e−ix 1
L[sin x](p) = L[ ](p) = (L[eix ](p) − L[e−ix ](p)) =
2i 2i
1 1 1
= 2i ( p−i − p+i ),
iar
1
L[cos x](p) = (3.38)
p2 +1
după un calcul analog.
În baza proprietăţii II de omotetie, se pot deduce imediat şi relaţiile
a
L[sin(ax)](p) = , a > 0, p > 0
p2 + a2
p
L[cos(ax)](p) = , a > 0, p > 0
p2 + a2
Cu ajutorul teoremei de convoluţie (3.33) se poate demonstra uşor legătura
dintre funcţiile lui Euler de cele două speţe şi anume

γ(p)γ(q)
β(p, q) = , p, q ∈ R, p > 0, q > 0 (3.39)
γ(p + q)

unde Z Z
∞ 1
γ(z) = xz−1 e−x dx, β(p, q) = tp−1 (1 − t)q−1 dt
0 0
Pentru aceasta ı̂n integrala care defineşte pe β se face schimbarea de variabilă
t = xs, dt = xds şi se va obţine egalitatea
Z x
p+q−1
x β(p, q) = sp−1 (x − s)q−1 ds
0
102 CAPITOLUL 3. TRANSFORMATE.

care se poate scrie sub forma

xp−1 q−1 p+q−1

+ ∗ x+ = β(p, q)x+

dacă se ţine cont de definiţia (3.32) a convoluţiei. În baza teoremei de convoluţie
(3.33) se deduce egalitatea

L[xp−1 q−1 p+q−1

+ ](s) · L[x+ ](s) = β(p, q)L[x+ ](s)

care ı̂n baza lui (3.34) se transcrie

γ(p) γ(q) γ(p + q)
p
· q = β(p, q) p+q , s > 0
s s s
şi evident, după simplificare va conduce la egalitatea (3.39).
În fine, cu ajutorul egalităţii (3.30) Zvom putea calcula unele integrale im-
∞
f (x)
proprii ı̂n ipoteza că integrala improprie dx este convergentă, deoarece
0 x
(3.30) se scrie Z ∞ Z ∞
f (x) −px
e dx = F (q)dq
0 x p
pentru p = 0 se va obţine egalitatea
Z ∞ Z ∞
f (x)
dx = F (p)dp (3.40)
0 x 0
∞Z
f (x)
care este importantă prin aceea că permite calculul integralei improprii dx
Z ∞ Z ∞ 0 x
cu ajutorul integralei improprii F (p)dp = L[f (x)](p)dp care de multe
0 0
ori este mai uşor de calculat. Z ∞
sin x
Exemple. 1. Să se calculeze dx
0 x
1
Deoarece, din (3.37) se deduce L[sin x](p) = 1+p 2 in baza lui (3.40) avem:

Z ∞ Z ∞
sin x dp π
dx = 2
= arctan p|∞
0 = .
0 x 0 1+p 2
2. Pentru a > 0, b > 0 avem
Z ∞ −at
e − e−bt b
dt = ln( ),
0 t a
deoarece din (3.36) se deduce
1 1
L[e−ax ](p) = , L[e−bx ](p) =
p+a p+b
3.2. TRANSFORMATA LAPLACE. 103

şi ı̂n baza lui (3.40) putem scrie

Z ∞ −at Z ∞
e − e−bt 1 1 p + a p=∞ a
dt = ( − )dp = ln |p=0 = − ln( )
0 t 0 p+a p+b p+b b
3. Integralele improprii de forma
Z ∞
f (ax) − f (bx)
dx
0 x
se numesc integrale de tip Froullani şi se pot obţine imediat egalităţile:
Z ∞ −at
e − e−bt b a
sin(mt)dt = arctan( ) − arctan( ), a > 0, b > 0, m > 0
0 t m m
Z ∞
cos(at) − cos(bt) b
dt = ln( ), a > 0, b > 0
0 t a
Z ∞
sin(at) · sin(bt) 1 |a + b|
dt = ln , a > 0, b > 0
0 t 2 |a − b|
Ca exerciţii, se pot deduce egalităţile
Z ∞ −ax
e sin(bx) b
dx = arctan( ), a > 0, b > 0
0 x a
Z ∞
Ae−ax + Be−bx + Ce−cx + De−dx d d d
dx = A ln( ) + B ln( ) + C ln( )
0 x a b c
dacă A + B + C + D = 0, a > 0, b > 0, c > 0, d > 0.

Rezolvarea problemei Cauchy pentru ecuaţii diferenţiale liniare cu

coeficienţi constanţi.
Pentru ilustrarea modului ı̂n care transformata Laplace poate fi utilizată
la rezolvarea problemei Cauchy ataşată unor ecuaţii diferenţiale liniare cu
coeficienţi constanţi, vom lua ı̂n consideraţie ecuaţia de ordinul al doilea:
dx 00 d2 x
a0 x00 + a1 x0 + a2 x = f (t), a0 , a1 , a2 ∈ R, a0 6= 0, x0 = ,x = 2 (3.41)
dt dt
Problema lui Cauchy fiind:
x(0) = x0 , x0 (0) = x1 , x0 , x1 ∈ R (3.42)
Vom nota L[x(t)](p) = X(p), L[f (t)](p) = F (p) şi aplicând ambilor mem-
brii ai ecuaţiei (3.41) transformata Laplace, utilizând proprietatea I de liniari-
tate şi teorema IV de derivare a originalului, deoarece x(0+ ) = x0 , x0 (0+ ) = x1
din ecuaţia diferenţială (3.41) şi condiţiile (3.42) se obţine ecuaţia operaţională
(a0 p2 + a1 p + a2 )X(p) − (a0 x0 p + a0 x1 + a1 x0 ) = F (p)
104 CAPITOLUL 3. TRANSFORMATE.

Această ultimă egalitate poate fi rezolvată algebric ı̂n raport cu funcţia

X(p), obţinându-se astfel imaginea soluţiei căutate:
a0 x0 p + a0 x1 + a1 x0 1
X(p) = 2
+ 2
F (p) (3.43)
a0 p + a1 p + a2 a0 p + a1 p + a2
care se numeşte soluţia operaţională a problemei ı̂n cauză. Căutând funcţia
x(t) astfel ı̂ncât
x(t) = L−1 [X(p)](t)
x(t) va fi soluţia căutată a problemei (3.41)-(3.42).
Cazul general (când n > 2) al problemei Cauchy pentru ecuaţii diferenţiale
liniare de ordinul n cu coeficienţi constanţi nu diferă decât prin numărul cal-
culelor de situaţia prezentată mai sus.
Exemple. 1.Fie ecuaţia diferenţială

x00 − 5x0 + 6x = et

şi condiţiile iniţiale

x(0) = −1, x0 (0) = 1
Deoarece

L[x00 ](p) = p2 X(p) − px(0) − x0 (0) = p2 X(p) + p − 1

1
L[x0 ](p) = pX(p) − x(0) = pX(p) + 1, L[et ] =
p−1
iar
L[x00 − 5x0 + 6x](p) = L[x00 ](p) − 5L[x0 ](p) + 6L[x](p)
se deduce egalitatea
1
(p2 − 5p + 6)X(p) = −p + 6 +
p−1
adică
−p + 6 1
X(p) = +
p2 2
− 5p + 6 (p − 1)(p − 5p + 6)
Deoarece prin descompunerea ı̂n funcţii raţionale simple avem
−p + 6 4 3
=− +
p2 − 5p + 6 p−2 p−3
1 1 1 1 1 1
= − +
(p − 1)(p2− 5p + 6) 2p−1 p−2 2p−3
rezultă
5 7 1 1 1
X(p) = − + +
p−2 2p−3 2p−1
3.2. TRANSFORMATA LAPLACE. 105

adică utilizând formula (3.36)

1 7
x(t) = et − 5e2t + e3t
2 2
2.Fie ecuaţia diferenţială

x00 − 4x0 + 4x = sin t

şi condiţiile iniţiale

x(0) = 1, x0 (0) = 2
Ecuaţia operaţională corespunzătoare se scrie
1
(p2 − 4p + 4)X(p) = p − 2 +
1 + p2
adică imaginea căutată va fi
1 1
X(p) = +
p − 2 (p − 2) (p2 + 1)
2

Cum prin descompunere se obţine

1 4 1 1 1 1 4p + 3
=− + +
(p − 2)2 (p2 + 1) 25 p − 2 5 (p − 2) 2 25 p2 + 1
rezultă
21 1 1 1 4 p 3 1
X(p) = + 2
+ 2
+ 2
25 p − 2 5 (p − 2) 25 p + 1 25 p + 1
din care se deduce imediat originalul corespunzător
21 2t 1 2t 4 3
x(t) = e + te + cos t + sin t
25 5 25 25
(deoarece din egalitatea (3.34) şi teorema V de deplasare se deduce L[te2t ] =
1
(p−2)2
).
3. Problema Cauchy x(0) = −2, x0 (0) = 0 pentru ecuaţia difernţială

x00 − 2x0 + 2x = t

se rezolvă operaţional ı̂n mod analog cu situaţiile din exerciţiile anteroare

aplicând transformata Laplace. Se obţine ecuaţia operaţională
1
(p2 − 2p + 2)X(p) = −2p − 2 +
p2
adică
−2p − 2 1
X(p) = +
p2 − 2p + 2 p2 (p2 − 2p + 2)
106 CAPITOLUL 3. TRANSFORMATE.

sau
11 1 1 5 p−1 1
X(p) = + − −4
2 p 2 p2 2 (p − 1)2 + 1 (p − 1)2 + 1
de unde rezultă
1 1 5
x(t) = + t − et cos t − 4et sin t
2 2 2
4. Vom lua in consideraţie problema Cauchy x(0) = 0 pentru ecuaţia
diferenţială de primul ordin

x0 + 2x = e−t [2 cos(2t) + sin(2t)]

Ecuaţia operaţională corespunzătoare va fi

2(p + 1) 2 2(p + 2)
(p + 2)X(p) = 2
+ 2
=
(p + 1) + 4 (p + 1) + 4 (p + 1)2 + 4

Soluţia operaţională fiind

2
X(p) =
(p + 1)2 + 4

adică x(t) = e−t sin(2t).

5. În cazul problemei Cauchy, x(0) = 7, x0 (0) = 0, x00 (0) = −6, pentru
ecuaţia diferenţială de ordinul al treilea

x000 + x0 = 3t2 − 6t + 6

vom avea ı̂n mod analog deoarece

L[x000 ](p) = p3 X(p) − p2 x(0+) − px0 (0+) − x00 (0+) = p3 X(p) − 7p2 + 6

L[x0 ](p) = pX(p) − x(0+) = pX(p) − 7

va rezulta ecuaţia operaţională
6 6 6
p(p2 + 1)X(p) = 7p2 + 1 + − +
p3 p2 p
adică
7 6 6
X(p) = − 3+ 4
p p p
deci x(t) = 7 − 3x2 + x3 .
Transformata Laplace se poate aplica şi la integrarea unor ecuaţii diferenţiale
cu coeficienţi variabili. În acest sens vom considera exemplul următor.
fie ecuaţia diferenţială
x0 + tx = sin(2t)
3.2. TRANSFORMATA LAPLACE. 107

şi condiţia iniţială x(0) = 0. Deoarece

d
L[x0 ](p) = pX(p) − x(0) = pX(p), L[tx](p) = − X(p)
dp
aplicând transformata Laplace ecuaţiei date se va obţine din nou o ecuaţie
diferenţială de primul ordin
2
−X 0 + pX =
p2 +4
şi deci metoda nu va prezenta un avantaj. În plus, deoarece soluţia ultimei
ecuaţii diferenţiale va fi X(p) = Cp + 14 ln(p2 + 4) − 21 ln p este greu de obţinut
originalul. În schimb, metoda este avantajoasă ı̂n cazul integrării ecuaţiilor
diferenţiale de ordin superior, liniare, de forma
(a0 x + b0 )y (n) + (a1 x + b1 )y (n−1) + ... + (an x + bn )y = 0, aj , bj ∈ R
deoarece prin aplicarea transformatei Laplace se va obţine o ecuaţie diferenţială
de ordinul ı̂ntâi.
din calculele anterioare efectuate pentru rezolvarea problemei Cauchy ataşată
unor ecuaţii diferenţiale liniare şi cu coeficienţi constanţi prin transformata
Laplace se poate deduce următoarea schemă de aplicare a acestei metode:

Fig. 3.2:

Această schemă arată că soluţia unei probleme Cauchy pentru o ecuaţie
diferenţială liniară, cu coeficienţi constanţi, considerată ı̂n spaţiul originalelor
se transformă ı̂ntr-o ecuaţie algebrică ı̂n spaţiul imaginilor (prin aplicarea
transormatei Laplace). Rezolvând această ecuaţie se deduce soluţia ı̂n cauză
aplicând soluţiei operaţionale transformata Laplace inversă care conduce la
spaţiul originalelor.
108 CAPITOLUL 3. TRANSFORMATE.

Rezolvarea problemei Cauchy pentru sisteme diferenţiale liniare cu

coeficienţi constanţi. Rezolvarea unor ecuaţii integrale.
Rezolvarea problemei Cauchy pentru sisteme diferenţiale liniare şi cu
coeficienţi constanţi prin metoda operaţională, se realizează dupa aceeaşi schemă
descrisă anterior pe care o vom simplifica ı̂n cazul sistemului particular
n
X
(ajk x00k + bjk x0k + cjk xk ) = fj (t), j = 1, 2, ..., n (3.44)
k=1

ı̂n care ajk , bjk , cjk ∈ R ı̂n ipoteza că trebuie satisfăcute condiţiile iniţiale

xk (0) = ak , x0k (0) = bk , k = 1, 2, ..., n (3.45)

Dacă vom nota

L[xk (t)](p) = Xk (p), L[fj (t)](p) = Fj (p)

din (3.44)-(3.45) se deduce sistemul operaţional

n
X n
X
(ajk p2 +bjk p+cjk )Xk (p) = Fj (p)+ [(ajk p+bjk )ak +ajk bj ], j = 1, 2, ..., n
k=1 k=1

care rezolvându-se cu ajutorul regulii lui Cramer, conduce la funcţiile X1 (p),

X2 (p), ..., Xn (p), din care se pot deduce originalele x1 (t), x2 (t), ..., xn (t).
Exemplu. Să rezolvăm problema Cauchy x(0) = 0, x0 (0) = 0, y(0) =
0, y 0 (0) = −1, z(0) = 1, z 0 (0) = 0 pentru sistemul diferenţial
 00
 x = −3x + 3y + 3z
y 00 = x − y
 00
z = −z
Sistemul operaţional este
 2
 p X = −3X + 3Y + 3Z
p2 Y = X − Y − 1
 2
p Z = −Z + p

unde L[x(t)](p) = X(p), L[y(t)](p) = Y (p), L[z(t)](p) = Z(p), se deduce

3(p − 1) 3(p − 1) 1 p
X(p) = 2 2
, Y (p) = 2 2 2
− 2 , Z(p) = 2
p (p + 4) p (p + 1)(p + 4) p + 1 p +1
de unde se deduce

 x(t) = 34 (1 − t) − 34 cos(2t) + 38 sin(2t)
y(t) = 34 (1 − t) + 14 cos(2t) − 81 sin(2t) − cos t

z(t) = cos t.
3.2. TRANSFORMATA LAPLACE. 109

Vom considera acum cazul unor ecuaţii integrale, ı̂nţelegând prin ecuaţie
integrală acea ecuaţie ı̂n care necunoscuta se află sub semnul integral. De
exemplu, ecuaţia
Z b
y(x) = f (x) + k(x, t)y(t)dt
a
va fi o ecuaţie integrală (chiar liniară, funcţia necunoscută y intervenind liniar).
Vom lua ı̂n consideraţie doar ecuaţii integrale de forma
Z x
k(x − t)y(t)dt = f (x) (3.46)
0

sau Z x
y(x) + k(x − t)y(t)dt = f (x) (3.47)
0
numite ecuaţii integrale de tipul convoluţiei (ecuaţia (3.46) se numeşte
ecuaţie integrală Volterra de speţa ı̂ntâi iar ecuaţia (3.47) se numeşte ecuaţie
integrală Volterra de speţa doua).
Scriind aceste ecuaţii sub forma

k ∗ y = f respectiv y + k ∗ y = f

prin aplicarea teoremei X de convoluţie, se deduce

K(p) · Y (p) = F (p) respectiv Y (p) + K(p) · Y (p) = F (p)

dacă L[k(t)](p) = K(p), L[y(t)](p) = Y (p), L[f (t)](p) = F (p). Rezolvând

algebric se deduce soluţia operaţională Y , care va conduce la soluţia căutată
y(t) = L−1 [Y (p)].
Exemplu. În cazul ecuaţiei integrale
Z x
y(x) = cos x + (x − t)y(t)dt
0

p 1
se deduce ecuaţia operaţională Y (p) = 1+p2
+ p2
Y (p) deci

p3 1 p 1 p
Y (p) = = + ,
(p2 − 1)(p2 + 1) 2 p2 + 1 2 p2 − 1

deducându-se soluţia
1 1
y(x) = cos x + cosh x
2 2
EXERCIŢII.
1. x00 + 2x0 + 2x = 1, x(0) = 0, x0 (0) = 0
2. x00 + x = 1, x(0) = −1, x0 (0) = 0
110 CAPITOLUL 3. TRANSFORMATE.

3. x00 + 4x = t, x(0) = 1, x0 (0) = 0

4. x00 − 2x0 + 5x = 1 − t, x(0) = 0, x0 (0) = 0
5. x000 + x = 0, x(0) = 0, x0 (0) = −1, x00 (0) = 2
6. x000 + x00 = cos t, x(0) = −2, x0 (0) = 0, x00 (0) = 0
7. x000 + x0 = et , x(0) = 0, x0 (0) = 2, x00 (0) = 0
8. xIV − x00 = 1, x(0) = 0, x0 (0) = 0, x00 (0) = 0, x000 (0) = 0
9. x00 + x0 = cos t, x(0) = 2, x0 (0) = 0
10. x00 − x0 = tet , x(0) = 0, x0 (0) = 0
11. x000 + x0 = cos t, x(0) = 0, x0 (0) = −2, x00 (0) = 0
12. x00 + 2x0 + x = t, x(0) = 0, x0 (0) = 0
13. x00 − x0 + x = e−t , x(0) = 0, x0 (0) = 1
14. x00 − x = sin t, x(0) = −1, x0 (0) = 0
15. x000 + x = et , x(0) = 0, x0 (0) = 2, x00 (0) = 0
16. x00 + x = 2 sin t, x(0) = 1, x0 (0) = −1
17. x00 − 2x0 + x = t − sin t, x(0) = 0, x0 (0) = 0
18. x00 + 2x0 + x = 2 cos2 t, x(0) = 0, x0 (0) = 0
19. x00 + 4x = 2 cos t cos 3t, x(0) = 0, x0 (0) = 0
20. x00 + x = tet + 4 sin t, x(0) = 0, x0 (0) = 0
21. x00 − x0 = tet , x(0) = 1, x0 (0) = 0
22. x00 + x0 = 4 sin2 t, x(0) = 0, x0 (0) = −1
23. x000 − 2x00 + x0 = 4, x(0) = 1, x0 (0) = 2, x00 (0) = −2
24. x00 − 3x0 + 2x = et , x(0) = 0, x0 (0) = 0
25. x00 − x0 = t2 , x(0) = 0, x0 (0) = 1
26. x000 + x = 21 t2 et , x(0) = 0, x0 (0) = 0, x00 (0) = 0
27. x00 + x = t cos(2t), x(0) = 0, x0 (0) = 0
28. x00 + nx = a sin(nt + b), x(0) = 0, x0 (0) = 0
29. x000 + 6x00 + 11x0 + 6x = 1 + t + t2 , x(0) = 0, x0 (0) = 0, x00 (0) = 0
30. xIV + 2x00 + x = t sin t, x(0) = 0, x0 (0) = 0, x00 (0) = 0, x000 (0) = 0
31. x00 − 2ax0 + (a2 + b2 )x = 0, x(0) = 0, x0 (0) = 0, b 6= 0
32. x00 + 4xx = sin t, x(0) = 0, x0 (0) = 0
33. x000 + x0 = e2t , x(0) = 0, x0 (0) = 0, x00 (0) = 0
34. xIV + x000 = cos t, x(0) = 0, x0 (0) = 0, x00 (0) = 0, x000 (0) = a
35. x00 − 4x = sin 3t t 0
2 sin 2 , x(0) = 1, x (0) = 0
36. xIV − 5x00 + 10x0 − 6x = 0, x(0) = 1, x0 (0) = 0, x00 (0) = 6, x000 (0) = −14
37. x00 + x0 + x = tet , x(0) = 0, x0 (0) = 0
38. x00 + x = t cos t, x(0) = 0, x0 (0) = 0
39. x000 + 3x00 − 4x = 0, x(0) = 0, x0 (0) = 0, x00 (0) = 2
40.½x000 + 3x00 + 3x0 + x = 1, x(0) = 0, x0 (0) = 0, x00 (0) = 0
x0 + y = 0
41. , x(0) = 1, y(0) = −1
y0 + x = 0
½ 0
x + x − y = et
42. , x(0) = 1, y(0) = 1
y 0 − x + y = et
3.2. TRANSFORMATA LAPLACE. 111
½
x0 − y 0 − 2x + 2y = 1 − 2t
43. , x(0) = 0, x0 (0) = 0, y(0) = 0
x00 + 2y 0 + x = 0
½
x00 − 3x0 + y 0 + 2x − y = 0
44. , x(0) = 0, x0 (0) = 0, y(0) = 1, y 0 (0) = 0
−x0 + y 00 − 5y 0 + x + 4y = 0
½
x0 = −y
45. , x(0) = 1, y(0) = 1
y 0 = 2x + 2y
½
2x00 − x0 + 9x − y 00 − y 0 − 3y = 0
46. ,x(0) = x0 (0) = 1, y(0) = 0, y 0 (0) = 0
2x00 + x0 + 7x − y 00 + y 0 − 5y = 0
½
x0 + y 0 − y = et
47. , x(0) = 0, y(0) = 0
2x0 + y 0 + 2y = cos t

 x0 = −x + y + z + et
48. y 0 = x − y + z + e3t , x(0) = 0, y(0) = 0, z(0) = 0

z0 = x + y + z + 4

 x0 = −y − z
49. y 0 = −x − z , x(0) = −1, y(0) = 0, z(0) = 1

z 0 = −x − y

 x0 = y + z
50. y 0 = 3x + z , x(0) = 0, y(0) = 1, z(0) = 1

z 0 = 3x + y
½
x0 = −x + 3y
51. , x(0) = 1, y(0) = 1, a 6= 2
y 0 = x + y + eat

 x0 = 2x − y + z
52. y0 = x + z , x(0) = 1, y(0) = 1, z(0) = 0
 0
z = −3x + y − 2z

 x0 = −2x − 2y − 4z
53. y 0 = −2x + y − 2z , x(0) = 1, y(0) = 1, z(0) = 1

z 0 = 5x + 2yZ + 7z
x
54.y(x) = sin x + (x − t)y(t)dt
Z x0
55.y(x) = x + 12 (x − t)2 y(t)dt
Z x0
56.y(x) = x + sin(x − t)y(t)dt
0 Z
x
57.y(x) = cos x + ex−t y(t)dt
Z0 x
58.y(x) = 1 + x + cos(x − t)y(t)dt
Z x0
2
59.y(x) = x2 + (x − t)ex−t y(t)dt
0 Z
x
60.y(x) = e + 21
−x (x − t)2 y(t)dt
0
112 CAPITOLUL 3. TRANSFORMATE.
Z x
61.y(x) = sin x + 2 cos(x − t)y(t)dt
Z x 0

62. ex−t y(t)dt = x

Z0 x
63. ex−t y(t)dt = sin x
Z x
0

64. cos(x − t)y(t)dt = sin x

Z0 x
65. cos(x − t)y(t)dt = x + x2
0

3.2.5 Teorema de dezvoltare. Aplicaţii.

În subcapitolul anterior s-a utilizat efectiv transformata Laplace la re-
zolvarea problemei Cauchy pentru ecuaţii diferenţiale liniare cu coeficienţi
constanţi s-s presupus că dacă F este transformata Laplace pentru funcţia
original f , atunci invers, f = L−1 (). Aceasta presupune implicit că transfor-
mata Laplace inversă este o aplicaţie bijectivă (la un F corespunde o singură
funcţie original). Cu ajutorul formulei lui Mellin acest rezultat se obţine ime-
diat: dacă L−1 (F ) = f1 , L−1 (F ) = f2 , atunci scriind (3.19)
Z c+∞
1
f1 (x) = F (p)epx dx
2πi c−i∞
Z c+∞
1
f2 (x) = F (p)epx dx
2πi c−i∞
se deduce f1 = f2 .
Formula lui Mellin poate fi utilizată la calculul efectiv al funcţiilor original
f , dacă se cunosc funcţiile imagine F .
Teoremă.
Dacă se verifică următoarele condiţii:
a) Funcţia F este meromorfă ı̂n C;
b) Funcţia F este analitică ı̂n semiplanul Re p > s0 ;
c) Există cercurile Cn ,

Cn : |p| = Rn , 0 < R1 < R2 < ..., Rn → +∞

pe care F (p) tinde la zero uniform in raport cu Arg p;

Z γ+i∞
d) pentru un număr real γ > s0 integrala F (p)dp este absolut
γ−i∞
convergentă, atunci funcţia f definită prin
X
f (x) = Rezp=pk epx F(z) (3.48)
pk
3.2. TRANSFORMATA LAPLACE. 113

va fi funcţia original pentru funcţia imagine F (reziduurile se calculează relativ

la toate polurile lui F ).
În condiţiile teoremei, F poate fi considerată ca funcţie imagine a funcţiei
original Z c+i∞
1
f (x) = epx F (p)dp
2πi c−i∞

Fig. 3.3:

Vom considera conturul γn din figura 3.3 γn = Cn0 ∪ An Bn unde Cn0 este
arcul cercului |p| = Rn aflat ı̂n semiplanul Re p < c, An , Bn fiind afixele
numerelor complexe c − ibn m c + ibn .
În ipotezzele teormei, lema lui Jordan arată că
Z
lim ept F (p)dp = 0
n→∞ C 0
n

şi atunci, deoarece

Z Z c+ibn Z
1 pt 1 pt 1
e F (p)dp = e F (p)dp + ept F (p)dp
2πi γn 2πi c−ibn 2πi Cn0
se deduce Z
1
f (x) = lim ept F (p)dp
n→∞ 2πi γn
Cum γn este o curbă Jordan ı̂nchisă şi rectificabilă, se poate aplica teorema
reziduurilor (evident, se poate alege Rn , raza cercului Cn0 , astfel ı̂ncât acest
cerc să nu treacă prin polurile lui f ) obţinundu-se evident (3.48).
Exemple. Să calculăm f (x) dacă F (p) este dat ca ı̂n unele exemple date
mai sus. Dacă F (p) = p1 , atunci c este un număr pozitiv, iar ı̂n γ funcţia F (p)
are un singur pol simplu p = 0. Deci
epx
f (x) = Rezp=0 epx F(p) = Rezp=0 = 1, x > 0
p
114 CAPITOLUL 3. TRANSFORMATE.

px
(avem Rezp=0 ep = epx |p=0 = 1). Dacă x < 0, lema lui Jordan nu funcţionează
pentrul conturul din Fig 3.3, ci pentru un contur ı̂n care Cn0 este ı̂nlocuit
prin arcul Cn00 (Cn = Cn0 ∪ Cn00 ) aflat la dreapta dreptei Re p = c iar ı̂n in-
terorul
Z acestui contur γ 0 = An Bn ∪ Cn00 , funcţia epx F (p) este olomorfă, deci
epx F (p)dp = 0, adică f (x) = 0.
0
γn
1
În cazul imaginii F (p) = 1+p2
, F are polurile simple p = ±i deci c > 0
iar
1 1 e−ix eix
f (x) = Rezp=−i [epx ] + Rezp=+i [e px
] = + = sin x, x > 0,
1 + p2 1 + p2 −2i 2i
pentru x < 0, un raţionament asemănător celui anterior conduce la concluzia
f (x) = 0.
p
Dacă F (p) = 1+p2 , F are la fel polurile simple p = ±i şi

p p −ie−ix ieix
f (x) = Rezp=−i [epx ]+Rezp=+i [epx
] = + = cos x, x > 0
1 + p2 1 + p2 −2i 2i
iar pentro x < 0, f (x) = 0.
1
Dacă F (p) = p−r , F are la fel polul simpu p = r, r ∈ R şi

1
f (x) = Rezp=r [epx ] = erx , x > 0
p−r
iar pentro x < 0, f (x) = 0.
Dacă F (p) = p2p−1 , F are polurile simple p = ±1 şi

p p −e−x ex
f (x) = Rezp=−1 [epx ]+Rezp=+1 [epx
] = + = cosh x, x > 0
p2 − 1 p2 − 1 −2 2
iar pentro x < 0, f (x) = 0.
Iar dacă F (p) = p21−1 , F are la fel polurile simple p = ±1 şi

1 1 e−x ex
f (x) = Rezp=−1 [epx ] + Rez p=+1 [e px
] = + = sinh x, x > 0
p2 − 1 p2 − 1 −2 2
iar pentro x < 0, f (x) = 0.
În ultimile calcule, c este ales astfel ı̂ncât singularităţile lui F se se afle ı̂n
1
semiplanul Re p < c. În sfârşit, dacă F (p) = pa+1 , a ∈ N, deoarece

epx 1 x x2 xa xa+1 xa
Rezp=0 a+1
= Rezp=0 [ a+1 + a
+ a−1
+ ... + + + ...] =
p p 1!p 2!p a!p (a + 1)! a!
rezultă
xa
f (x) = , x > 0 şi f (x) = 0, dacă x < 0
a!
3.3. TRANSFORMATA Z. 115

G
Dacă ı̂n particular F = H este meromorfă şi admite numai poluri simple,
rezultă
Xn
G(pk ) pk x
f (x) = e , x > 0, f (0) = 0, x < 0.
H 0 (pk )
k=1

3.3 Transformata Z.
3.3.1 Definiţia transformatei Z. Proprietăţi.
Fie T > 0 un număr pozitiv şi f (t) o funcţie definită pe mulţimea nu-
merelor reale şi cu valori reale sau complexe.
Transformata Z a funcţiei f (t) este prin definiţie funcţia complexă:
∞
X f (T ) f (2T )
F (z) = f (nT )z −n = f (0) + + + ... (3.49)
z z2
n=0

Se mai notează
F (z) = Z[f (t)](z)
Funcţia F (z) este o funcţie de variabilă complexă z, reprezentată printr-o
serie Laurent cu partea regulată f (0). Conform celor din cap. 1.6 această serie
converge pentru |z| > R (R putând fi infinit) şi deci ı̂n domeniul |z| ≥ R1 > R
funcţia F (z) este olomorfă.
Vom presupune ı̂n continuare că avem R < +∞ pentru toate funcţiile cu
care lucrăm.
Din modul cum a fost definită transformata Z se vede că pentru deter-
minarea ei sunt necesare numai valorile funcţiei f (t) ı̂n punctele nT (n =
0, 1, 2, ...). Se poate considera atunci şi transformata Z a unui şir numeric
(fn )n∈N :
X∞
Z[fn ] = fn z −n (3.50)
n=0
Exemple.
1) Să determinăm transformata Z a funcţiei unitate h(t)
Aplicând definiţia avem:
∞
X 1 1 1 z
Z[h(t)] = z −n = 1 + + + ... = 1 =
z z2 1− z
z−1
n=0

pentru |z| > 1

2) Fie acum şirul cu termenul general fn = n. Avem
∞
X 1 2 1 1 1 z2 z
Z[n] = nz −n = + 2 +... = −z(1+ + 2 +...)0 = = ,
z z z z z (1 − z)2 (z − 1)2
n=0
116 CAPITOLUL 3. TRANSFORMATE.

pentru |z| > 1

3) Fie acum şirul cu termenul general fn = n2 . Avem
∞
X 1 22 32 1 2 z(z + 1)
Z[n2 ] = n2 z −n = + 2 + 3 + ... = −z( + 2 + ...)0 = ,
z z z z z (z − 1)3
n=0

pentru |z| > 1

4) Să determinăm transformata Z pentru şirul cu termenul general fn =
an .
Aplicând definiţia avem:
∞
X a a2 1 z
Z[an ] = an z −n = 1 + + 2 + ... = a =
z z 1− z z−a
n=0

pentru |z| > a

5) Să determinăm transformata Z pentru şirul cu termenul general fn =
αn
e .
Aplicând definiţia avem:
∞
X
αn eα e2α 1 z
Z[e ]= eαn z −n = 1 + + 2 + ... = eα =
z z 1− z z − eα
n=0

pentru |z| > eα

6) Fie acum şirul cu termenul general fn = n1 . Avem

X1 ∞ Z Z
1 1 1 1 1 1 z
Z[ ] = z −n = + 2 + 3 +... = − ( 2 + 3 +...)dz = − (z −2 )dz
n n z 2z 3z z z z−1
n=1
Z
dz z
=− = ln pentru |z| > 1
z(z − 1) z−1

Proprietăţi ale transformatei Z.

I. Proprietatea de liniaritate.

Z[c1 f1 (t) + c2 f2 (t)] = c1 Z[f1 (t)] + c2 Z[f2 (t)] (3.51)

Justificarea este imediată, folosind definiţia transformatei Z şi liniaritatea

sunei cu care se defineşte.
II. Teorema de deplasare.
Dacă F (z) = Z[f (t)] atunci avem:

Z[f (t + T )] = z{F (z) − f (0)} (3.52)

3.3. TRANSFORMATA Z. 117

d Din definiţia (3.49) rezultă

∞
X ∞
X ∞
X
−n −n
Z[f (t+T )] = f (nT +T )z = f ((n+1)T )z =z f ((n+1)T )z −(n+1) =
n=0 n=0 n=0

∞
X
=z f (kT )z −k , unde k = n + 1. Adunând şi scăzând zf (0) va rezulta:
k=1

X∞
Z[f (t + T )] = z{ f (kT )z −k − f (0)} = z{Z[f (t)] − f (0)}.c
k=0

Prin inducţie completă din (3.52) mai avem:

m−1
X
m
Z[f (t + mT )] = z {Z[f (t)] − f (kT )z −k } (3.53)
k=0

Pentru şiruri această formulă devine

m−1
X
Z[fn+m )] = z m {Z[fn ] − fk z −k } (3.54)
k=0

Ca o consecinţă a teoremei demonstrate avem:

Z[f (t − mT )h(t − mT )] = z −m Z[f (t)] (3.55)

Într-adevăr
∞
X
Z[f (t − mT )h(t − mT )] = f ((n − m)T )h((n − m)T )z −n =
n=0

∞
X ∞
X
−(n−m) −m
= z −m f ((n − m)T )z =z f (kT )z −k ; k = n − m
n=m k=0
Observaţie. În cazul unui şir (fn )n ∈ N această proprietate se scrie sub
forma:
Z[(fn−m h(n − m))n ] = z −m Z[fn ] (3.56)
III. Multiplicarea prin e−at (a real sau complex).

Z[e−at f (t)] = F (eaT z) (3.57)

Avem:
∞
X ∞
X
−at −anT −n
Z[e f (t)] = e f (nT )z = f (nT )(eaT z) − n = F (eaT z)
n=0 n=0
118 CAPITOLUL 3. TRANSFORMATE.

Exemple. 1) Să calculăm transformata Z funcţiei

½ at
e , dacă t ≥ 0
f (t) =
0 , dacă t < 0

Avem:
e−aT z z
Z[f (t)] = Z[eat h(t)] = −aT
=
e z−1 z − eaT
De aici mai avem:
z z
Z[eiωt ] = ; Z[e−iωt ] =
z − eiωT z − e−iωT
2) Să calculăm transformata Z funcţiilor sin(ωt) şi cos(ωt).
Aplicând proprietatea I şi cele din exemplul precedent mai avem:

eiωt − e−iωt 1 1
Z[sin ωt] = Z[ ] = Z[eiωt ] − Z[e−iωt ] =
2i 2i 2i
1 z z z sin ωT
= { iωT
− −iωT
}= 2
2i z − e z−e z − 2z cos ωT + 1
De asemenea:
z(z − cos ωT )
Z[cos ωt] =
z2 − 2z cos ωT + 1
IV. Sumarea finită.
Xn
Fie de calculat Z[ f (kT )]. Vom nota
k=0

n
X n−1
X
gn = g(nT ) = f (kT ) sau gn−1 = g((n − 1)T ) = f (kT )
k=0 k=0

şi din aceste relaţii:

g(nT ) = g((n − 1)T )h((n − 1)T ) + f (nT )

Aplicând transformata Z ultimei relaţii rezultă

1
G(z) = G(z) + F (z)
z
unde
G(z) = Z[g(nT )] şi F (z) = Z[f (nT )]
sau soluţionând ı̂n raport cu G(z) această relaţie:
Xn
z
Z[ f (kT )] = F (z) (3.58)
z−1
k=0
3.3. TRANSFORMATA Z. 119

V. Produsul imaginilor.
Fie F1 (z) = Z[f1 (t)], F2 (z) = Z[f2 (t)]. avem

Xn
F1 (z) · F2 (z) = Z[ f1 (kT )f2 ((n − k)T )] (3.59)
k=0

Justificare
∞
X ∞
X
F1 (z) · F2 (z) = f1 (kT )z −k F2 (z) = f1 (kT )(z −k F2 (z))
k=0 k=0

Dar conform proprietăţii de deplasare avem:

z −k F2 (z) = Z[f2 (t − kT )h(t − kT )]

şi deci
∞
X ∞
X
F1 (z) · F2 (z) = f1 (kT ) f2 ((n − k)T )h((n − k)T )z −n =
k=0 n=0

∞ X
X ∞
= { f1 (kT )f2 ((n−k)T )h((n−k)T )}z −n . Dar h((n−k)T ) = 0 dacăk > n
n=0 k=0
rezultând astfel (3.59).
Aplicaţie.
Fie (an )n∈N şi (bn )n∈N două şiruri de numere complexe. Să determinăm
transformata Z a şirului (cn )n∈N

cn = a0 bn + a1 bn−1 + ... + ak bn−k + ... + an b0

Avem
Xn
Z[{cn }] = Z[ ak bn−k ] = Z[{an }] · Z[{bn }]
k=0

VI. Derivarea imaginii.

Dacă Z[f (t)](z) = F (z), avem:

dF (z)
Z[t · f (t)] = −T z (3.60)
dz
Justificare

∞
X ∞
X
−n
Z[t · f (t)] = nT f (nT )z = −T z f (nT ){−nz −n−1 } =
n=0 n=0
120 CAPITOLUL 3. TRANSFORMATE.

∞
X ∞
dz −n d X
= −T z f (nT ) = −T z f (nT )z −n
dz dz
n=0 n=0
Exemple:
d z Tz
i) Z[t] = Z[th(t)] = −T z dz ( z−1 ) = (z−1) 2
d Tz
ii) Z[t2 ] = Z[t · t] = −T z dz ( (z−1) 2)

3.3.2 Inversa transformatei Z.

Am văzut că transformata Z a unei funcţii, este o funcţie complexă olo-
morfă ı̂n vecinătatea punctului de la infinit.
În continuare ne putem pune problema inversă: Fiind dată o funcţie F (z)
olomorfă ı̂n |z| > R, există o funcţie f (t) a cărei transformată Z să coincidă
cu F (z)? În caz că există funcţia f (t) cum poate fi ea determinată?
Întrucât F (z) este olomorfă ı̂n vecinătatea punctului de la infinit avem
pentru |z| > R reprezentarea:
c−1 c−2 c−n
F (z) = c0 + + 2 + ... + n + ... (3.61)
z z z
a unei serii Laurent.
În 1.6.2 am arătat că dezvoltarea unei funcţii ı̂n serie Laurent este unică
şi că coeficienţii cn au expresia
Z
1 f (ζ)
cn = dζ; n = 0, −1, −2, ... (3.62)
2πi C ζ n+1
ı̂n care C reprezintă un cerc cu centru ı̂n origine şi cu raza suficient de mare
astfel ca toate singularităţile funcţiei F (z) să se găsească ı̂n interiorul acestui
cerc.
Atunci transformata Z a şirului (fn )n∈N cu fn = c−n coincide cu F (z) şi
deci prima ı̂ntrebare de mai sus capătă un răspuns afirmativ. Orice funcţie
f (t) ce indeplineşte condiţiile f (nT ) = fn = c−n are ca transformată Z funcţia
F (z).
Totodată formula (3.62) permite calculul valorilor fn ale funcţiei f (t) intr-
o secvenţă de puncte echidistante. aceasta nu trebuie să ne surprindă ı̂ntrucât
ı̂n definiţia (3.49) funcţia f (t) nu intervine decât prin aceste valori.
Vom numi transformată Z inversă a funcţiei F (z) şirul definit de fn =
f (nT ), n = 0, 1, 2, ...
În concluzie, valorile fn pot fi obţinute direct din dezvoltarea funcţiei F (z)
ı̂n serie Laurent (ı̂n jurul punctului de la infinit), fie din formula (6.62) utilizând
de exemplu teoria reziduurilor.
Exemple:
i) Să se determine transformata inversă a funcţiei F (z) = ( z+b α
z ) , α fiind
un număr real neı̂ntreg.
3.3. TRANSFORMATA Z. 121

Avem pentru |z| > b:

z+b α b b α(α − 1) b 2 b
( ) = (1 + )α = 1 + α + ( ) + ... + Cαn ( )n + ...
z z z 2 z z

Prin urmare
∞
z + b α X n n −n
( ) = Cα b z
z
n=0

Astfel
fn = Cαn bn

sau
f (nT ) = Cαn bn
0,632z
ii) Să se determine transformata inversă a funcţiei F (z) = z 2 −1,368z+0,368
.
Avem
F (z) 1 1
= −
z z − 1 z − 0, 368

şi de aici
z z
F (z) = −
z − 1 z − 0, 368
Dar
z 1 1 1 1
= 1 =1+ + + ... + n + ...
z−1 1− z
z z2 z

z 1 0, 368 (0, 368)2 (0, 368)n

= = 1 + + + ... + + ...
z − 0, 368 1 − 0,368
z
z z2 zn

De aici
f0 = 0, f1 = 0, 632, f2 = 0, 864, ...
0,632z
iii) Să se determine transformata inversă a funcţiei F (z) = z 2 −1,368z+0,368 ,
utilizând formula (3.62).
Avem
Z
1 0, 632 0, 632
fn = c−n = 2
z n dz = Rezz=1 2 zn +
2πi C z − 1, 368z + 0, 368 z − 1, 368z + 0, 368

0,632
+Rezz=0,368 z 2 −1,368z+0,368 z n = 1 − (0, 368)n ≈ 1 − e−n .
122 CAPITOLUL 3. TRANSFORMATE.

3.3.3 Aplicarea transformatei Z la soluţionarea ecuaţiilor cu

diferenţe finite.
Vom considera ecuaţii cu diferenţe finite liniare şi cu coeficienţi constanţi.
O asemenea ecuaţie are forma:

a0 xn + a1 xn+1 + ... + ap xn+p = fn ; n ≥ 0 (3.63)

a0 , a1 , ..., ap şi fn sunt constante reale date iar xn = f (nT ) valorile ce urmează
a fi determinate.
Expresia (3.63) este o ecuaţie cu diferenţe finite de ordinul p. Pentru
determinarea lui xn , n ∈ N mai sunt necesare şi condiţii iniţiale de forma:

x0 = b0 , x1 = b1 , ..., xp−1 = bp−1 (3.64)

in care b0 , b1 , ..., bp−1 sunt iarăşi constante date.

Din (3.63) utilizând condiţiile (3.64) se poate determina xp , xp+1 şi astfel
din aproape ı̂n aproape rezultă toate valorile lui xn . Ne interesează ı̂nsă o
formă compactă a soluţiei.
Pentru ecuaţiile cu diferenţe finite se poate dezvolta o teorie analoagă
ecuaţiilor diferenţiale.
Noi vom aborda ı̂nsă numai cazul particular al ecuaţiei (3.63) şi vom rezolva
această ecuaţie cu condiţiile iniţiale (3.64) utilizând transformata Z.
Să luăm transformata Z a ecuaţiei (3.63):

Z[a0 xn + a1 xn+1 + ... + ap xn+p ] = Z[fn ] (3.65)

Aplicând proprietăţile I ş II (formula (3.54)) rezultă:

Xp p
X p
X j−1
X
Z[ aj xn+j ] = aj Z[xn+j ] = aj z j {Z[xn ] − xk z −k }
j=0 j=0 j=0 k=0

Ecuaţia (3.65) se scrie:

p
X p
X j−1
X
Z[xn ] aj z j = Z[bn ] + aj z j · xk z −k
j=0 j=0 k=0

şi de aici:
p
X j−1
X
j
Z[bn ] + aj z · xk z −k
j=0 k=0
Z[xn ] = p (3.66)
X
j
aj z
j=0
3.3. TRANSFORMATA Z. 123

Transformata Z inversă a funcţiei date de relaţia (3.66) conduce la soluţia

problemei (3.63)+(3.64). Dacă se lucrează cu valorile x0 , x1 , ..., xp−1 nepre-
cizate atunci din inversarea relaţiei (3.66) se obţine soluţia generală a ecuaţiei
(3.63).
Exemple:
i) Să se determine soluţia ecuaţiei cu diferenţe finite

1
xn+2 − 5xn+1 + 6xn = ((−1)n − 1)
2
Avem
Z[xn ] = X(z)
Z[xn+1 ] = zX(z) − zx0
Z[xn+2 ] = z{zX(z) − zx0 }
1 1 1 z 1 z z
Z[ ((−1)n − 1)] = Z[(−1)n − 1] = − =
2 2 2z+1 2z−1 1 − z2
Astfel transformata Z a ecuaţiei date va fi:
z
X(z)(z 2 − 5z + 6) = + x0 z 2 + x1 z − 5x0 z
1 − z2
De aici
X(z) 1 z−5 1
=− 2 2
+ x0 2 + x1 2 =
z (z − 1)(z − 5z + 6) z − 5z + 6 z − 5z + 6

1 1 1 1 1 1 1 1 3 2 1 1
=− + + − +x0 { − }+x1 { − }
4 z − 1 3 z − 2 24 z + 1 8 z − 3 z−2 z−3 z−3 z−2
Deci
1 1 1 1 1 1 1 1 3 2 1 1
X(z) = − 1 + 2 + 1 − 3 +x0 { 2 − 3 }+x1 { − }
4 1 − z 3 1 − z 24 1 + z 8 1 − z 1− z 1− z 1 − z 1 − z2
3

De aici rezultă că soluţia generală a ecuaţiei cu diferenţe finite considerate

este:
1 1 1 1
xn = − + (−1)n + 2n − 3n + (3 · 2n − 2 · 3n )x0 + (3n − 2n )x1
4 24 3 8

i) Să se determine curentul ı̂n ochiul n al circuitului ı̂n scară din figura 3.4.
Legea a doua a lui Kirchoff pentru ochiul n+1 ne dă:

Rin+1 + R(in+1 − in ) + R(in+1 − in+2 ) = 0, n = 0, 1, 2, ..., L − 2, L∈N

124 CAPITOLUL 3. TRANSFORMATE.

Fig. 3.4:

sau
−Rin + 3Rin+1 − Rin+2 = 0 (3.67)
ceea ce constituie o ecuaţie ı̂n diferenţe finite de ordinul al doilea. Avem:

Z[in ] = I(z)

Z[in+1 ] = z{I(z) − i0 }
Z[in+2 ] = z{z{I(z) − i0 } − i1 }
Ecuaţia (3.67)devine atunci:

−I(z) + 3z(I(z) − i0 ) − z 2 (I(z) − i0 ) + zi1

şi de aici
z z 2 − 3z
I(z) = i 1 + i0 (3.68)
z 2 − 3z + 1 z 2 − 3z + 1
sau
√ √
I(z) 1 1 1 5−3 5 1 5+3 5 1
=√ ( √ − √ )i1 +( √ + √ )i0 =
z 5 z− 3+ 5 3−
z− 2 5 10 z − 3+ 5 10 z − 3− 5
2 2 2
√ √ √ √
2 5i1 + (5 − 3 5)i0 1 2 5i1 − (5 + 3 5)i0 1
= √ − √
10 z− 3+ 5 10 z − 3− 5
2 2
prin urmare
√ √ √ √ √ √
2 5i1 + (5 − 3 5)i0 3 + 5 n 2 5i1 − (5 + 3 5)i0 3 − 5 n
in = ( ) − ( )
10 2 10 2
De aici
√ √ √ √ √ √ √
5 3+ 5 n 3− 5 n 3− 5 3+ 5 n 3+ 5 3− 5 n
in = {( ) −( ) }i1 −{ √ ( ) − √ ( ) }i0
5 2 2 2 5 2 2 5 2
(3.69)
3.3. TRANSFORMATA Z. 125

Din primul ochi al circuitului mai rezultă:

Ri0 + R(i0 − i1 ) = E

şi de aici:
E
i1 = 2i0 = (3.70)
R
De asemenea din ultimul ochi al circuitului mai avem:

(R + RL )iL + R(iL − iL−1 ) = 0 (3.71)

Relaţiile (3.70) şi (3.71) determină pe i1 şi i0 astfel că din (3.69) rezultă soluţia
problemei.
126 CAPITOLUL 3. TRANSFORMATE.
Capitolul 4

Elemente de teoria câmpului.

4.1 Câmpuri scalare şi vectoriale.

4.1.1 Câmpuri scalare.
În studiul dinamic al fenomenelor naturii intervine noţiunea de câmp.
Dacă o mărime fizică are o valoare determinată ı̂n fiecare punct din spaţiu,
spunem că mulţimea acestor valori defineşte câmpul mărimii respective.
Exemplu: Curgerea unui lichid defineşte un câmp al vitezelor.
Noţiunea de câmp se bazează pe două elemente de natură diferită, inde-
pendente ı̂ntre ele:
Elementul analitic: Funcţia f a câmpului, reprezentant al acţiunii ma-
teriale şi
Elementul geometric: Regiunea < a spaţiului ı̂n care acţionează funcţia
f , reprezentant al bazei materiale.
Definiţia 1: Câmpul este mulţimea valorilor lui f asociate punctelor M
din regiunea <.
Natura funcţiei f determină natura câmpului, dacă f este scalar u, câmpul
→
−
este scalar, dacă f este vector →
−v , câmpul este vectorial, dacă f este tensor T
atunci câmpul este tensorial.
Câmpurile nestaţionare sunt câmpurile care variază ı̂n timp: f = f (x, y, z, t),
iar câmpurile staţionare sunt cele care nu variază ı̂n timp adică: f = f (x, y, z).
Definiţia 2: Dacă < este o regiune mărginită sau nu a spaţiului cu una
două sau trei dimensiuni şi
u = u(M ) (4.1)
o funcţie scalară ce depinde de puncte M din < numim câmp scalar mulţimea
valorilor lui u corespunzătooare tuturor punctelor M ∈ <.
Definiţia 3: Regiunea < constituie domeniul de definiţie al câmpului
scalar, funcţia u(M ) este funcţia câmpului scalar şi se numeşte câmp scalar.

127
128 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

Exemple:
În fizică: u este funcţia potenţială, u este funcţia de forţă.
În geodezică: u este masa specifică a unui mediu neomogen.
În termotehnică: u reprezintă câmpul temperaturilor, presiunea ı̂ntr-un
gaz: p = p(v, t).
În analiza reală se face studiul continuităţii şi derivabilităţii funcţiei u(M ).

4.1.2 Suprafaţa de nivel sau suprafaţa echipotenţială ı̂n spaţiul

cu trei dimensiuni.
Definiţia 4: Suprafaţă de nivel este mulţimea punctelor M din D ∈ < pentru
care funcţia u rămâne constantă.

du = 0,
(4.2)
u(M ) = const.

Observaţie: În cazul când domeniul este bidimensional se poate vorbi

despre o curbă de nivel constant sau curbă echipotenţială.
Propoziţia 1. Suprafeţele d nivel stratifică valorile câmpului scalar.
Propoziţia 2. Suprafeţele de nivel formează o familie de suprafeţe cu un
parametru, de ecuaţie
u(M ) = k.

Propoziţia 3. Printr-un punct dat M0 din regiunea < trece o singură

suprafeţă de nivel care are ecuaţia:

u(M ) = u0 .

Demonstraţie
Punem condiţia ca punctul M0 să fie pe suprafaţa de nivel: u(M0 ) = u0
şi M0 ∈ R, u(M0 ) = k deci k = u0 şi prin urmare: u(M ) = u0 reprezintă o
singură suprafaţă de nivel.
Propoziţia 4. Două suprafeţe de nivel dinstincte u1 (x, y, z) şi u2 (x, y, z)
nu pot avea nici un punct comun.
Demonstraţie
Fie:
u(M ) = u1
u(M ) = u2
unde u1 6= u2 . Presupunem că suprafeţele ar avea puncte comune. Punctele
comune le putem determina rezolvând sistemul, din care deducem: u1 −u2 = 0
dar u1 6= u2 din ipoteză deci presupunerea este falsă.
4.1. CÂMPURI SCALARE ŞI VECTORIALE. 129

4.1.3 Variaţia câmpului scalar. Derivata după o direcţie a

câmpului scalar.
Fie u0 suprafaţa de nivel având ecuaţia u(M ) = u0 şi un punct care se poate
deplasa sau pe suprafaţa dată sau ı̂n afara suprafeţei de nivel u0 .
Cazul I. Deplaearea punctului are loc pe suprafeţa de nivel.
La o deplasare infinitezimală a punctului corespunde variaţia funcţiei care
ı̂ndeplineşte condiţia: du = 0, dar:
∂u ∂u ∂u
du = dx + dy + dz
∂x ∂y ∂z
şi membrul drept al ecuaţiei de mai sus reprezintă produsul scalar a doi

Fig. 4.1:

vectori:
−
→ ∂u − → ∂u → − ∂u −
→
G= i + j + k (4.3)
∂x ∂y ∂z
−
→ →
− →
−
şi d−
→
r = i dx + j dy + k dz adică:
−
→ −
G d→
r =0

dar d− →
r se află ı̂n planul tangent ı̂n punctul M la u0 pentru că deplasarea se
−
→
face ı̂n planul tangent deci G este vector normal ı̂n M la suprafaţa de nivel
−
→
u0 . G se numeşte gradientul funcţiei u. Gradientul poate fi scris sub forma
simbolică:
−
→ →∂
− →∂
− −
→∂
G =(i + j + k )u
∂x ∂y ∂z
→
− −
→
sau G = grad u sau G = ∇u. Operatorul ∇ sau nabla este numit operatorul
lui Hamilton.
Cazul II. Deplaearea are loc in afara suprafeţei de nivel. Fie M un punct
130 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

Fig. 4.2:

din domeniul de definiţie al câmpului scalar u, M 0 din afara suprafeţei. Ne

propunem să calculăm variaţia câmpului ı̂n vecinătatea punctului M , →
−
r este
vectorul de poziţie al lui M , r + d r este vectorul de poziţie al lui M 0 , →
−
→ −
→ −
s
−−−→0
este versorul direcţiei M M

−
→ 1 −−−→
s = −−−→ M M 0
|M M 0 |
−−−→
Elementul liniar pe direcţia − →
s este: 4s = |M M 0 | adică 4s = |d→
−
r |.
0
Variaţia câmpului scalar u la trecerea din M ı̂n M este:

4u = u(−
→
r + d−
→
r ) − u(−
→
r ) = U (M 0 ) − u(M ) (4.4)
−−−→
şi depinde atât de distanţa |M M 0 | cât şi de direcţia de deplasare →
−
s . Pentru a
→
−
evalua variaţia câmpului u ı̂n punctul M ı̂n direcţia de vector s se determină

4u
lim
4s→0 4s

Definiţia 5: Se numeşte derivata funcţiei u după direcţia de versor −

→
s ı̂n
−
→
punctul M sau derivata câmpului scalar u după direcţia de versor s limita
raportului
4u
4s
pentru 4s → 0, atunci când limita există.
Derivata câmpului scalar u după direcţia de versor →
−
s se notează:

du u(M ) − u(M 0 )
= lim
ds |M M 0 |→0 |M M 0 |
4.1. CÂMPURI SCALARE ŞI VECTORIALE. 131

sau
du 4u
= lim
ds 4s→0 4s
Se ştie că: d r = s|d r | sau d r = −
−
→ →
− −
→ →
s 4s şi
−
→ −
→ −
→ −
→
s =l i +mj +nk

\ −
→ \ →
− \ −
→
cu l = cos(−
→
s , i ), m = cos(−
→
s , j ), n = cos(−
→
s , k ), l2 + m2 + n2 = 1
−
→ −
→ −
→ −
→ →
− −
→
dx i + dy j + dz k = l4s i + m4s j + n4s k

Urmează că
dx = l4s, dy = m4s, dz = n4s
Dar cu (4.4):

4u = u(x + l4s, y + m4s, z + n4s) − u(x, y, z)

Cum funcţia u(x, y, z) este diferenţiabilă avem:

∂u ∂u ∂u
4u = u(x, y, z) + dx + dy + dz + R − u(x, y, z)
∂x ∂y ∂z
unde
R
lim =0
4s→0 4s

Altfel scris:
∂u ∂u ∂u
4u = 4s l + 4s m + 4s n + R
∂x ∂y ∂z
4u ∂u ∂u ∂u R
lim = l+ m+ n + lim
4s→0 4s ∂x ∂y ∂z 4s→0 4s

Prin urmare
du ∂u ∂u ∂u
= l+ m+ n
ds ∂x ∂y ∂z
du − →−
= G→
s
ds
sau
du
= grad u−
→
s (4.5)
ds
unde:
∂u −
→ ∂u − → ∂u → −
G= i + j + k
∂x ∂y ∂z
şi
−
→ −
→ →
−
s=l i +mj +nk
132 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

Mărimea
du − →−
= G→ s
ds
se numeşte derivata funcţiei scalare u după direcţia de vector →
−s.
−
→
Propoziţia 5. Derivata după o direcţie S de versor − →s a câmpului scalar
−
→ −
→
u este proiecţia gradientului G după direcţia S .
Într-adevăr, exprimănd produsul scalar din definiţia derivatei funcţiei scalare
u după direcţia de versor −
→
s avem:
du →
− →
= | G ||−
s | cos(−
→
s ,\
grad u)
ds
adică:
du −
→
= | G | cos(→
−
s ,\
grad u)
ds
→
− −
→
care reprezintă proiecţia gradientului G pe direcţia S de versor →
−
s . Se vede
−
→
că derivata depinde de punctul M şi de direcţia de versor s .
−
→
Propoziţia 6. Mărimea gradientului G este derivata câmpului scalar u
după direcţia normalei ı̂n punctul respectiv la suprafaţă.
→
− −
→
Într-adevăr dacă direcţia S este normala N ı̂n punctul M la u, versorul →−
s
este −→s =−→n şi atunci:
du −
→ → −
→\ du −
→ − du −
→ → du −
→
n | cos( G , −
= | G ||− →
n ); = | G ||→
n | cos(0o ); = | G ||−
n |; = |G|
dn dn dn dn
atunci
→
− du −
→
G= n (4.6)
dn
şi mărimea sa este:
s
−
→ ∂u 2 ∂u ∂u
|G| = ( ) + ( )2 + ( )2 (4.7)
∂x ∂y ∂z
−
→
Propoziţia 7. Mărimea gradientului G este valoarea maximă ı̂ntre derivatele
după o direcţie oarecare.
Într-adevăr
du →
− →
= | G ||−s | cos(−
→
s\ , grad u)
ds
Fie Θ = (→ −s ,\
grad u) deci:
du
= cos Θ
ds
→
−
Cum −1 ≤ cos Θ ≤ 1 atunci: max du ds = | G |.
Observaţie.
4.1. CÂMPURI SCALARE ŞI VECTORIALE. 133

Cum
−
→ du
|G| =
dn
rezultă că
du du
max =
ds dn
−
→
Vectorul G indică direcţia după care funcţia u are valoarea cea mai mare.
Propoziţia 8. Derivatele după direcţiile pozitive ale axelor de coordonate
coincid cu derivatele parţiale ı̂n raport cu variabila respectivă.
→
−
Într-adevăr, pentru −
→
s = i
du −→ ∂u − → ∂u − → ∂u − → →
− du ∂u
= i ·( i + j + k ) = i · grad u; =
ds ∂x ∂y ∂z ds ∂x
→ → −
− →
Analog pentru −
→
s = j şi −
s = k
du − → ∂u
= j · grad u =
ds ∂y
du − → ∂u
= k · grad u =
ds ∂z
adică derivatele după direcţiile pozitive ale axelor de coordonate coincid cu
derivatele parţiale ı̂n raport cu variabila respectivă.
−
→ − → →
−
Dacă −
→s este − i , − j sau − k atunci du ds este respectiv:

∂u ∂u ∂u
− , − , −
∂x ∂y ∂z
−
→
Concluzie: Derivata după o direcţie S de versor − →s depinde nu numai de
direcţia respectivă ci şi de sensul ales pe această direcţie.

4.1.4 Proprietăţile gradientului.

Pentru funcţiile: ϕ : D1 ⊂ R3 → R şi ψ : D2 ⊂ R3 → R unde ϕ şi ψ sunt de
clasă C 1 reprezentând câmpuri scalare, au loc propoziţiile următoare:
Propoziţia 9. Pentru câmpurile scalare ϕ şi ψ

grad (ϕ + ψ) = grad ϕ + grad ψ (4.8)

Demonstraţie
∂ −
→ ∂ −
→ ∂ →
−
∇(ϕ + ψ) = (ϕ + ψ) i + (ϕ + ψ) j + (ϕ + ψ) k =
∂x ∂y ∂z
∂ϕ −
→ ∂ψ − → ∂ϕ → − → ∂ϕ −
∂ψ − → ∂ψ − →
= i + i + j + j + k + k = ∇ϕ + ∇ψ
∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z
134 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

Analog se demonstrează:
Propoziţia 10.
∇(ϕψ) = ϕ∇ψ + ψ∇ϕ (4.9)
Propoziţia 11.
∇F (ϕ(x, y, z)) = F 0 (ϕ)∇ϕ (4.10)
Într-adevăr:
∂ −
→ ∂ →
− ∂ −
→
∇(F (ϕ)) = F (ϕ(x, y, z)) i + F (ϕ(x, y, z)) j + F (ϕ(x, y, z)) k =
∂x ∂y ∂z
dF ∂ϕ −
→ ∂ϕ − → ∂ϕ → −
= [ i + j + k ] = F 0 (ϕ)∇ϕ
dϕ ∂x ∂y ∂z
Exemplu:
p
grad f (r) = f 0 (r)grad r = f 0 (r)grad x2 + y 2 + z 2
deci:
∂r −
→ ∂r − → ∂r → −
grad f (r) = f 0 (r)[ i + j + k]
∂x ∂y ∂z
x− → y− → z− →
grad f (r) = f 0 (r)[ i + j + k ]
r r r
f 0 (r) −
→
grad f (r) = r
r
Cu (4.5) se deduc cu uşurinţă proprietăţile următoare
Propoziţia 12.
d df dg
(f + g) = + (4.11)
ds ds ds
Propoziţia 13.
d df dg
(f g) = g + f (4.12)
ds ds ds
Propoziţia 14.
d dϕ
(F (ϕ)) = F 0 (ϕ) (4.13)
ds ds

4.1.5 Câmpuri vectoriale.

Definiţia 6 Dacă < este o regiune mărginită sau nu a spaţiului cu una
−
→ − →
două sau trei dimensiuni şi V = V (M ) este o funcţie vectorială ce depinde de
−
→
puncte M din <, numim câmp vectorial mulţimea valorilor V ataşaţi punctelor
M din <.
Definiţia 7 Regiunea < se numeşte domeniul de definiţie al câmpului
→
−
vectorial, funcţia V (M ) este a câmpului vectorial. Exemple:
În mecanică, geofizică: câmpul vitezelor, câmpul momentelor, câmpul
→
−
gravitaţional. În teoria câmpului electromagnetic: câmpul magnetic H
4.1. CÂMPURI SCALARE ŞI VECTORIALE. 135

4.1.6 Linii de câmp. proprietăţi.

Definiţia 8 Se numeşte linie de câmp (linie de forţă, linie de curent) o curbă
−
→
din domeniul < de definiţie al câmpului V (M ), care este tangentă ı̂n fiecare
−
→ −
→
punct M al său la vectorul câmp V (M ). Prin urmare V k d− →
r , adică:

Fig. 4.3:

−
→
V × d→
−
r =0 (4.14)
este ecuaţia diferenţială a liniilor de câmp sub formă vectorială.
Liniile de câmp sunt date de sistemul de ecuaţii diferenţiale:
dx dy dz
= = (4.15)
P (x, y, z) Q(x, y, z) R(x, y, z)
unde:
−
→ →
− →
− −
→ −
→ →
− →
−
V (M ) = P (x, y, z) i + Q(x, y, z) j + R(x, y, z) k şi d−
→
r = dx i + dy j + dz k
Soluţia sistemului de ecuaţii sub forma simetrică (4,15) este dată de două
integrale prime : ½
ϕ1 (x, y, z) = C1
(Γ) (4.16)
ϕ2 (x, y, z) = C2

Proprietăţi ale liniilor de câmp.

Propoziţia 15. Printr-un punct dat M0 al domeniului trece o singură linie de
câmp Γ0 de ecuaţii: ½
ϕ1 (x, y, z) = C10
(Γ0 )
ϕ2 (x, y, z) = C20
Propoziţia 16. Două linii de câmp Γ1 şi Γ2 nu au ı̂n general nici un punct
comun.
Propoziţia 17. Liniile de câmp formează o mulţime de curbe cu doi
parametrii care au ca ecuaţii sistemul (4.16).
136 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

4.1.7 Suprafaţă de câmp.

O suprafaţă de câmp Σ este generată de liniile de câmp cărora li se impune
condiţia să treacă printr-o curbă (C) care nu este linie de câmp. Fie (C) de
ecuaţii: ½
f1 (x, y, z) = 0
(C) (4.17)
f2 (x, y, z) = 0
unde C ⊂ Σ. Suprafaţa se determină scriind că punctul M (x, y, z) trebuie să

Fig. 4.4:

fie ı̂n acelaşi timp şi pe (C) şi pe una din liniile de câmp (Γ), adică: M ∈ (Γ)
şi M ∈ (C). Se elimină x, y, z din relaţiile:


 ϕ1 (x, y, z) = C1

ϕ2 (x, y, z) = C2

 f (x, y, z) = 0
 1
f2 (x, y, z) = 0
obţinându-se astfel o relaţie ı̂ntre C1 şi C2 :

Φ(C1 , C2 ) = 0 (4.18)

numită relaţie de compatibilitate a sistemului.

În relaţia (4.18) se inlocuiesc C1 şi C2 din integralele prime (Γ) şi se obţine
relaţia:
Φ(ϕ1 (x, y, z), ϕ2 (x, y, z)) = 0 (4.19)
care reprezintă ecuaţia suprafeţei de câmp Σ.
Proprietăţi:
1. Dacă C ar fi chiar o linie de câmp prin această curbă ar trece o infinitate
de suprafeţe de câmp (problemă nedeterminată).
4.1. CÂMPURI SCALARE ŞI VECTORIALE. 137

2. Când C este o curbă ı̂nchisă, suprafaţa (Σ) formează un tub de vectori

(tub de forţe).

Fig. 4.5:
−
→
3. Vectorul V este tangent la suprafaţa Σ.
Într-adevăr prin fiecare punct M al suprafeţei Σ trece o linie de câmp (Γ)
−
→
la care vectorul V este tangent.
−
→ −
→ →
− −
→
Exerciţiu: Fie câmpul V = x i + y j + z k şi curba:
½ 2
x + y 2 = R2
(C)
z=h

Să determinăm suprafaţa de câmp ce conţine curba (C).

Rezolvare: Se determină liniile de câmp:

dx dy dz
= =
x y z

cu integrale prime date de:

ln x = ln y + ln C1 ; ln y = ln z + ln C2

liniile de câmp sunt: ½

x = yC1
y = zC2
Se formează sistemul: 

 x = yC1

y = zC2

 z=h
 2
x + y 2 = R2
138 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

Se exprimă x, y, z din trei relaţii ı̂n funcţie de C1 şi C2 :

z = h; y = hC2 ; x = hC1 C2

care apoi se introduc ı̂n ultima relaţie rămasă din sistemul de mai sus, obţinându-
se relaţia de compatibilitate:

Φ(C1 , C2 ) = (hC1 C2 )2 + (hC2 )2 − R2 = 0

adică:
x2 2y
2
h2 + h = R2
z2 z2
Suprafaţa conică cu centru O şi cerc generator (C)
R2 2
x2 + y 2 = z .
h2

Fig. 4.6:

4.1.8 Variaţia câmpului vectorial.

Derivata după o direcţie a unui câmp vectorial.
Pentru a calcula variaţia unui câmp vectorial ı̂n vecinătatea unui punct
M , cum câmpul variază diferit pe diferite direcţii ale spaţiului vom proceda
astfel: Ducem prin M o dreaptă având direcţia dată de versorul −→s , sau o curbă
−
→
a cărui tangentă ı̂n punctul M are direcţia de versor s . Pe această dreaptă
sau curbă luăm un punct M 0 vecin cu M . Punctul M 0 (x + dx, y + dy, z + dz)
are vectorul de poziţie −→r + d−
→
r.
−−→
Mărimea vectorului OM este:
−−→
|OM | = |d−
→r | = 4s; d→ −
r =− →s 4s
4.1. CÂMPURI SCALARE ŞI VECTORIALE. 139

Fig. 4.7:

−
→ −
→
Pentru variaţia 4 V a funcţiei vectoriale V la trecerea din punctul M in
punctul M 0 se obţine:
→
− −
→ →
− →
− −
→
4 V = V (M 0 ) − V (M ) = V (x + dx, y + dy, z + dz) − V (x, y, z) =
→
− →
− −
→
−
→ ∂V ∂V ∂V −
→ − →
= V (x, y, z) + dx + dy + dz + R − V (x, y, z)
∂x ∂y ∂z
−
→
Definiţia 9: Se numeşte derivata funcţiei V (M ) după direcţia de vector
−
→ −
→
s sau derivata câmpului vectorial V (M ) după direcţia de vector −→s , limita
−
→
4V
raportului 4s când 4s → 0 atunci când această limită există.
→
− −
→
4V dV
lim =
4s→0 4s ds
pentru că d−
→
r =−
→
s 4s sau dx = l4s; dy = m4s; dz = n4s
→
− −
→ −
→ −
→ −
→
4V ∂V ∂V ∂V R
lim = l+ m+ n + lim
4s→0 4s ∂x ∂y ∂z 4s→0 4s

cum: −
→
R
lim =0
4s→0 4s

rezultă : −
→ →
− →
− −
→
dV ∂V ∂V ∂V
= l+ m+ n
ds ∂x ∂y ∂z
−
→
dV −
→
= (−
→
s · ∇) V
ds
140 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

Se pot demonstra ca şi la câmpurile scalare, următoarele proprietăţi:

−
→ − → −
→ −
→
d( A + B ) dA dB
= +
ds ds ds
−
→ →
−
d(ϕ A ) dϕ →
− dA
= A +ϕ
ds ds ds
−
→ − → −
→ −
→
d( A × B ) dA → − − → dB
= ×B+A×
ds ds ds
−
→ → − −
→ −
→
d( A · B ) dA − → → − dB
= ·B+A·
ds ds ds
→
− →
−
Definiţia 10: Se numeşte derivata vectorului V ı̂n raport cu vectorul A
expresia:
−
→
dV →
− −
→
→ = ( A · 5) V
−
dA
−
→ −
→ →
− −
→
Fie A = Ax i + Ay j + Az k atunci:
−
→ −
→ −
→ −
→
dV ∂ ∂ ∂ →
− −→ −
→ ∂V ∂V ∂V
−
→ = (Ax +Ay +Az )(P i +Q j +R k ) = Ax +Ay +Az .
dA ∂x ∂y ∂z ∂x ∂y ∂z

4.1.9 Asupra integralei de suprafaţă.

Fie S o submulţime din R3 (S ⊂ U unde U ⊂ R3 ) şi D2 ⊂ R2 . Această
suprafaţă S se poate reprezenta sub trei forme:
• Forma implicită:

S = {(x, y, z) | F (x, y, z) = 0}; F : R3 → R

• Forma explicită:

S = {(x, y, z) | z = f (x, y), (x, y) ∈ D2 }

• Forma parametrică:

S = {(x, y, z) | x = ϕ1 (u, v), y = ϕ2 (u, v), z = ϕ3 (u, v), (u, v) ∈ D2 }

Se poate trece de la forma explicită la forma parametrică astfel:

x = u; y = v; z = f (u, v) unde (u, v) ∈ D2
Dacă S este sub formă parametrică şi v = v0 fixat, atunci se obţine o curbă
situată pe suprafaţa S:

(Γu ) : {(x, y, z) | x = ϕ1 (u, v0 ), y = ϕ2 (u, v0 ), z = ϕ3 (u, v), (u, v0 ) ∈ D2 }

4.1. CÂMPURI SCALARE ŞI VECTORIALE. 141

Dacă S este sub formă parametrică şi u = u0 fixat, atunci se obţine o curbă
situată pe suprafaţa S:

(Γu ) : {(x, y, z) | x = ϕ1 (u0 , v), y = ϕ2 (u0 , v), z = ϕ3 (u, v), (u0 , v) ∈ D2 }

Fig. 4.8:

Γu şi Γv se numesc curbe de coordonate.

−
→ − →
− −
→ →
N ⊥→ r u şi N ⊥ −
→rv⇒N k− ru×→ −rv
1
Pentru ϕ1 , ϕ2 , ϕ3 de clasă C (adică S este netedă), vectorii tangenţi ı̂n M0
(punctul de intersecţie) la curbele Γu şi Γv sunt:

−
→ ∂ϕ1 −
→ ∂ϕ2 →− ∂ϕ3 −
→
ru= i + j + k
∂u ∂u ∂u

→
− ∂ϕ1 −
→ ∂ϕ2 −→ ∂ϕ3 −→
rv= i + j + k
∂v ∂v ∂v
−
→r u şi →
−
r v sunt vectori necolineari ı̂n D2 , atunci ı̂n fiecare punct (u0 , v0 ) al
suprafeţei există un plan tangent unic determinat şi deci există o normală
unică.
−
→ −
→
r u şi −
→
r v necolineari ⇐⇒ − →r u×−
→ r v 6= 0 ⇐⇒ N k −
→ru×→
−
r v;
¯ − − − → ¯¯
¯ → →
¯ i j k ¯ −
→ −
→ →
−
−
→ ¯ ¯
r u×−→
r v = ¯ ∂ϕ 1 ∂ϕ2 ∂ϕ3
¯=A i +B j +C k
¯ ∂ϕ
∂u ∂u ∂u ¯
1 ∂ϕ2 ∂ϕ3
¯ ¯
∂v ∂v ∂v

unde:
∂(ϕ2 , ϕ3 ) ∂(ϕ3 , ϕ1 ) ∂(ϕ1 , ϕ2 )
A= , B= , C= ,
∂(u, v) ∂(u, v) ∂(u, v)
142 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

Condiţia ca vectorii să fie necolineari este:

|−
→
ru×→
−
r v |2 = A2 + B 2 + C 2 > 0

Notând:
−
→ → ∂ϕ1 2 ∂ϕ2 2 ∂ϕ3 2
E =−ru·− →ru=( ) +( ) +( ) ;
∂u ∂u ∂u
−
→ − ∂ϕ1 ∂ϕ1 ∂ϕ2 ∂ϕ2 ∂ϕ3 ∂ϕ3
F =→
r u·−
→
rv=( )( )+( )( )+( )( );
∂u ∂v ∂u ∂v ∂u ∂v
−
→ − ∂ϕ1 2 ∂ϕ2 2 ∂ϕ3 2
G =→r v ·−
→rv=( ) +( ) +( ) ;
∂v ∂v ∂v
Atunci A2 + B 2 + C 2 = EG − F 2 numită Identitatea lui Euler.
Definiţia 11: Fie S o suprafaţă netedă sau netedă pe porţiuni având
forma parametrică:

x = ϕ1 (u, v); y = ϕ2 (u, v); z = ϕ3 (u, v); (u, v) ∈ D2

Dacă: ZZ p ZZ p
A2 + B 2 + C 2 dudv = EG − F 2 dudv,
D2 D2
există şi este finită atunci suprafaţa S are arie şi:
ZZ p ZZ p ZZ
A(S) = 2 2 2
A + B + C dudv = 2
EG − F dudv = dσ
D2 D2 S

iar: p p
dσ = A2 + B 2 + C 2 dudv = EG − F 2 dudv
se numeşte element diferenţial de suprafaţă.
Propoziţia 18. Fie S = {(x, y, z) | z = f (x, y), (x, y) ∈ D2 }, S netedă.
Dacă S are arie, atunci:
ZZ s ZZ p
∂f 2 ∂f 2
A(S) = 1 + ( ) + ( ) dxdy = 1 + p2 + q 2 dxdy =
D2 ∂x ∂y D2
unde p = ∂f ∂f
∂x şi q = ∂y sunt numite notaţiile lui Monge.
Demonstraţie:
 
 x=x 
 E = 1 + 0 + ( ∂f
∂x )
2

y=y =⇒ G = 0 + 1 + ( ∂f
∂y )
2
 
 F = 1 · 0 + 0 · 1 + ∂f
∂f
z = f (x, y) ∂x ∂y

∂f 2 ∂f ∂f ∂f 2 ∂f ∂f
EG − F 2 = (1 + ( ) )(1 + ( )2 ) − ( ) = 1 + ( )2 + ( )2
∂x ∂y ∂x ∂y ∂x ∂y
4.1. CÂMPURI SCALARE ŞI VECTORIALE. 143

sau: ¯
¯ → −
− → →− ¯
¯ i j k ¯¯
−
→ −
→ ¯ ¯
ru× rv =¯ 1 0 ∂f
∂x ¯¯
¯
¯ 0 1 ∂f
∂y
¯

Rezultă: A = − ∂f ∂f
∂x , B = ∂y ; C = 1
|−
→
r ×−u
→r |2 = A2 + B 2 + C 2 = 1 + ( ∂f )2 + ( ∂f )2
v ∂x ∂y

4.1.10 Integrala de suprafaţă de speţa ı̂ntâi şi doi.

Definiţia 12: Fie S o suprafaţă netedă (sau netedă pe porţiuni)

 x = ϕ1 (u, v)
S x = ϕ2 (u, v) (u, v) ∈ D2

x = ϕ3 (u, v)

şi f : U → R o funcţie continuă pe U ⊂ R3 .

Se numeşte integrală de suprafaţă de speţa ı̂ntâi a funcţiei f pe suprafaţa S,
integrala dată de:
ZZ p ZZ
2 2 2
f (ϕ1 (u, v), ϕ2 (u, v), ϕ3 (u, v)) A + B + C dudv = f (x, y, z)dσ
D2 S

Definiţia 13: Considerăm aceleaşi proprietăţi pentru suprafaţa S iar

−
→ →
− −
→ →
− →
−
V : U → R3 , V (x, y, z) = P (x, y, z) i + Q(x, y, z) j + R(x, y, z) k
Se numeşte integrală de suprafaţă de speţa a doua, integrala dată de:
ZZ
(P (ϕ1 (u, v), ϕ2 (u, v), ϕ3 (u, v))A + Q(ϕ1 (u, v), ϕ2 (u, v), ϕ3 (u, v))B+
D2
+R(ϕ1 (u, v), ϕ2 (u, v), ϕ3 (u, v))C)dudv =
ZZ
= P (x, y, z)dydz + Q(x, y, z)dzdx + R(x, y, z)dxdy =
S,−
→
n+
ZZ
= (P (x, y, z)α + Q(x, y, z)β + R(x, y, z)γ)dσ
S,−
→
n+
cu
−
→ −
→ −
→ −
→
n+ = α i +β j +γ k versorul normalei la suprafaţa S , −
→
n + = −→
−
n−
ZZ ZZ
(P α + Qβ + Rγ)dσ = − (P α + Qβ + R)γ)dσ
S,−
→
n+ S,→
−
n−
144 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

4.1.11 Fluxul unui câmp vectorial printr-o suprafaţă.

Fie o suprafaţă S situată ı̂n domeniul < ı̂n care ste definit câmpul vectorial
−
→ −
V şi →
n versorul normalei ı̂n punctul M la S.
−
→
Definiţia 14: Se numeşte fluxul câmpului vectorial V prin suprafaţa S,
valoarea integralei: ZZ
−
→−
Φ= V→ n dσ,
S
unde dσ este elementul diferenţial al suprafeţei S ce conţine punctul M .

Fig. 4.9:

Câmpul
→
− −
→ −
→ −
→
V = P (x, y, z) i + Q(x, y, z) j + R(x, y, z) k
şi versorul normalei

−
→ \ −
→→ − \ −
→→ − \ −
→→ − −
→ −
→ −
→
n = cos(→
−
n , i ) i + cos(→
−
n , j ) j + cos(→
−
n, k)k = α i +β j +γ k

exprimă:
→
−−
V→n dσ = P αdσ + Qβdσ + Rγdσ
dar:
\ →
−
cos(−
→
n , i )dσ = cos(−
→
\
n , Ox)dσ = αdσ = dydz
\ −
→
cos(−
→
n , j )dσ = cos(→
−
\
n , Oy)dσ = βdσ = dzdx
\ −
→
cos(→
−
n , k )dσ = cos(−
→
\
n , Oz)dσ = γdσ = dxdy
Astfel se poate exprima fluxul câmpului vectorial:
ZZ
Φ= P (x, y, z)dydz + Q(x, y, z)dzdx + R(x, y, z)dxdy
S
4.1. CÂMPURI SCALARE ŞI VECTORIALE. 145

O interpretare fizică a noţiunii de flux pornind de la un câmp par-

ticular.
−
→
Fie câmpul vectorial V (M ), care reprezintă câmpul de viteze al curgerii
unui fluid şi S o suprafaţă oarecare situată ı̂n domeniul D ocupat de fluid.
Definiţia 15: Se numeşte flux al fluidului prin suprafaţa S cantitatea de
fluid care străbate suprafaţa S ı̂n unitatea de timp.
Pentru a calcula fluxul, vom ı̂mpărţi suprafaţa S ı̂ntr-un număr de suprafeţe
elementare de arie dσ.

Fig. 4.10:

Versorul normal la suprafaţă se notează cu → −

n . Cantitatea de fluid care
străbate elementul dσ ı̂n unitatea de timp o numim flux elementar al fluidu-
lui. În unitatea de timp fluidul umple un paralelipiped de bază dσ şi de muchie
−
→ −
→
| V (M )|. Înălţimea h a paralelipipedului va fi proiecţia vectorului V (M ) pe
→
− \ →
−
versorul −→n , al normalei ı̂n M , deci va fi dată de h = |−
→
n || V | cos(−
→
n , V ) adică:
−
→→ −
→ →
h= V− n . Fluxul elementar este dat de hdσ, adică: dΦ = V · − n dσ. Fluxul
P→ − −
total prin suprafaţa S va fi limita sumei: V ·→n dσ suma fiind extinsă la
toate elementele suprafeţei S, când aria tuturor elementelor dσ → 0, dacă
această limită există. Limita obţinută este o integrală de suprafaţă
ZZ
→
− −
Φ= V ·→
n dσ
S

−
→ →
• Dacă intr-un punct M aparţinând suprafeţei S, V şi − n sunt de aceeaşi
−
→ − −
→ −
parte a suprafeţei, unghiul dintre V şi n este ascuţit şi produsul scalar V · →
→ n
este pozitiv.
→
− −
→ →
• Dacă V şi −→n sunt de părţi opuse, atunci unghiul dintre V şi − n este
−
→ → −
optuz şi produsul scalar V · n este negativ.
146 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

Fig. 4.11:

−
→
• Dacă V este perpendicular pe → −n , deci tangent la suprafaţă, produsul
−
→ − →
scalar V · n este nul.
−
→ →
Semnul expresiei V · − n precizează sensul ı̂n care fluidul străbate suprafaţa
ı̂n punctul M .
−
→ →
• Dacă V · −n > 0, fluidul iese din suprafaţă prin punctul M .
−
→ − →
• Dacă V · n < 0, fluidul intră ı̂n suprafaţă prin punctul M .
−
→ →
• Dacă V · −n = 0, ı̂n punctul M fluidul nu străbate suprafaţă.
Ţinând seama de expresia fluxului printr-o suprafaţă S, rezultă:
• Dacă Φ > 0, mai mult fluid a ieşit din domeniu decât a intrat;
• Dacă Φ > 0, mai mult fluid a intrat din domeniu decât a ieşit;
• Dacă Φ = 0, cât fluid intră ı̂n domeniu tot atâta iese.
Exemplu:
→
−
Pentru V = − →r să se calculeze fluxul prin porţiunea de suprafaţă: z = x2 + y 2
cuprinsă ı̂ntre planul xOy şi planul z = 4, având normala dirijată astfel ca să
formeze un unghi optuz cu axa Oz.

Fig. 4.12:

Versorul: −
→ →
− −
→
−
→ p i + q j + (−1) k
n = p
± p2 + q 2 + 1
4.1. CÂMPURI SCALARE ŞI VECTORIALE. 147

iar elementul de suprafaţă:

p
dσ = p2 + q 2 + 1dxdy
∂z ∂z
unde p = ∂x ; q = ∂y
cos(−
→
\
n , Oz) = γ < 0 face ca versorul normalei să fie:
−
→ → →
− −
−
→ 2x i + 2y j − k
n = p
4x2 + 4y 2 + 1
p
şi dσ = 4x2 + 4y 2 + 1dxdy
ZZ
→
− − → 2x2 + 2y 2 − z
V · n =p =⇒ Φ = (2x2 + 2y 2 − z)dxdy =⇒
4x2 + 4y 2 + 1 S
ZZ Z 2π Z 2
2 2 2 2
Φ= (2x + 2y − x − y )dxdy = dθ ρ3 dρ = 8π
D 0 0
unde D : x2 + y2 ≤ 4 şi x = ρ cos θ, y = ρ sin θ iar dxdy = ρdρ.dθ

4.1.12 Divergenţa unui câmp vectorial.

În cazul când suprafaţa S este o suprafaţă ı̂nchisă, aplicând formula lui
Gauss-Ostrogradski, obţinem:
ZZ ZZZ
∂P ∂Q ∂R
Φ= P dydz + Qdzdx + Rdxdy = ( + + )dω
S Ω ∂x ∂y ∂z
unde S este o suprafaţă ı̂nchisă care limitează domeniul simplu conex Ω şi
−
→
V (M ) o funcţie vectorială de componente funcţii cu derivate parţiale de primul
ordin continuie pe Ω ∪ S.
∂Q
Definiţia 16: Funcţia scalară ∂P ∂R
∂x + ∂y + ∂z se numeşte divergenţă a
−
→
funcţiei vectoriale V (M ) de componente P (x, y, z), Q(x, y, z), R(x, y, z) şi se
−
→
notează div V , adică:
→
− ∂P ∂Q ∂R −
→ →
−
div V = + + sau div V = ∇ · V
∂x ∂y ∂z
Fluxul unui vector printr-o suprafaţă ı̂nchisă S este egală cu integrala de volum
din divergenţ vectorului extinsă la domeniul ı̂nchis de suprafaţa S. Formula
Gauss-Ostrogradski se numeşte şi formula flux-divergenţă, se scrie:
ZZ ZZZ
−
→ − → −
→
V · n dσ = div V dω (4.20)
S Ω

unde dω este elementul de volum, notat uneori cu dxdydz.

148 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

Exprimarea divergenţei independentă de sistemul de referinţă, val-

abilă ı̂n orice punct M din Ω.
Din ZZ ZZZ
−
→ − −
→
V ·→
n dσ = div V dω
S Ω
aplicând formula mediei pentru integrala triplă avem:
ZZ ZZZ
−
→ − → →
− −
→
V · n dσ = ( div V )|M dω = ( div V )|M V
S Ω

punctul M fiind interior domeniului Ω, V fiind volumul domeniului Ω. Făcând

suprafaţa S să se strângă continuu ı̂n vecinătatea lui M , astfel ı̂ncât V → 0
avem: ZZ
−
→ −
V ·→ n dσ
→
− S
( div V )|M = lim =
V→0 V
Această limită analoagă cu limita care duce ı̂n cazul unei dimensiuni la noţiunea
de derivată de numeşte derivata spaţială.
−
→
Definiţia 17: Se numeşte divergenţ a câmpului vectorial V (M ) ı̂n punctul
−
→
M limita raportului dintre fluxul lui V (M ) prin suprafaţa S care mărgineşte
domeniul Ω şi volumul V al acestui domeniu, când V → 0 (punctul M aparţine
lui Ω ), dacă această limită există.

Semnificaţia fizică a divergenţei unui vector.

−
→
Să presupunem că avem o curgere a unui fluid, V (M ) fiind câmpul de
viteze al curgerii.

Fig. 4.13:
−
→
Să considerăm o suprafaţă S din domeniul D de dfiniţie al câmpului V (M ).
În unitatea de timp prin această suprafaţă intră o anumită cantitate de fluid şi
iese o anumită cantitate de fluid. În M1 fluxul este negativ, deoarece normala
4.1. CÂMPURI SCALARE ŞI VECTORIALE. 149

la suprafaţă şi vectorul câmp sunt de o parte şi de alta a suprafeţei, pe când
ı̂n M2 fluxul este pozitiv deoarece normala la suprafaţă şi vectorul câmp sunt
de aceeaşi parte a suprafeţei. Dacă considerăm fluxul total prin suprafaţa S
şi fluxul este pozitiv atunci iese mai mult fluid decât intră; dacă fluxul este
negativ, atunci intră mai mult fluid decât iese; dacă fluxul este nul, cât fluid
intră prin suprafaţa S tot atâta iese. Avem următoarele cazuri:
1. Fluxul prin orice suprafaţă S ⊂ D este pozitiv şi din formula (4.20)
−
→
rezultă că div V > 0. În acest caz iese mai mult fluid decât intră şi rezultă că
ı̂n interiorul lui S se crează lichid. Spunem ı̂n acest caz că avem ı̂n interiorul
lui S, izvoare sau surse pozitive.
−
→
2. Fluxul prin orice suprafaţă S ⊂ D este negativ deci div V < 0 in D.
În acest caz intră prin suprafaţa S mai mult fluid decât iese şi ı̂n interiorul lui
S fluidul este absorbit. Spunem că avem puţuri sau surse negative.
→
−
3. Fluxul prin orice suprafaţă S ⊂ D este nul deci div V = 0 in D.
În acest caz cât fluid intră prin suprafaţa S tot atâta şi iese, fluidul este
incompresibil.
−
→
Să considerăm un câmp vectorial V (M ) şi o suprafaţă S ı̂nchisă prin care
−
→
fluxul total al câmpului este diferit de zero, deci div V 6= 0. Dacă fluxul total
este pozitiv oricare ar fi suprafaţa ı̂nchisă S cuprinzând punctul M , atunci
izvorul este ı̂n M , iar dacă fluxul total este negativ oricare ar fi suprafaţa
ı̂nchisă S cuprinzând punctul M , atunci puţul este ı̂n M .
Definiţia 18: Se numeşte sursă punctuală un punct M din D, care are
−−−→ −−−−→
o vecinătate V astfel ı̂ncât div V (M ) 6= 0 şi div V (M 0 ) = 0 pentru orice
M 6= M 0 şi M 0 ∈ V.
Definiţia 19: Se numeşte productivitatea sau intensitatea unei surse
punctuale M integrala: ZZ
→
− −
e= V ·→n dσ
S
adică valoarea fluxului vectorului printr-o suprafaţă S care conţine sursa dată
ı̂n interior, fără să mai conţină alte surse.
Teorema 1 Fluxul prin orice suprafaţă ı̂nchisă care conţine o sursă M şi
nu mai conţine ı̂n interior alte surse este acelaşi.
Demonstraţie: Fie S1 şi S2 două suprafeţe ı̂nchise care conţin sursa
punctuală M .
−
→
În domeniul D limitat de S = S1 ∪ S2 avem div V = 0 pentru că nu avem
surse
ZZ ZZ ZZ ZZ
→
− − → −
→ → − →
− − → −
→ →
V · n dσ = V · n dσ + V · n dσ; V ·−
n dσ = 0
S S1 S2 S
ZZ ZZ
−
→ − −
→ −
=⇒ V ·→
n dσ = − V ·→
n dσ
S1 S2
150 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

Fig. 4.14:

Prin urmare, deoarece normalele sunt respectiv interioară la S1 şi exterioară

la S2 avem: ZZ ZZ
−
→ − → −
→ −
V · n dσ = V ·→ n dσ
S1 S2

unde e este productivitatea sursei din M .

−
→
Fie câmpul vectorial V (M ) definit ı̂ntr-un domeniu D, admiţând ı̂n acest
domeniu un număr n de surse, pozitive sau negative, având productivităţile
e1 , e2 , ... en . Să considerăm suprafaţa ı̂nchisă S care limitează domeniul D.
−
→
Teorema 2 Fluxul vectorului V prin suprafaţa S este egal cu suma pro-
ductivităţilor surselor situate ı̂n interiorul lui S
ZZ X n
−
→ −
V ·→
n dσ = ei
S i=1

Demonstraţie: Fie Mi , i = 1, 2, ..., n surse situate in interiorul lui S.

Fig. 4.15:

În conjurăm fiecare sursă Mi , cu o suprafaţă inchisă Si ce nu mai cuprinde

alte surse. Domeniul Ω mărginit dr S şi de Si , i = 1, 2, ..., n ı̂i aplicăm formula
4.1. CÂMPURI SCALARE ŞI VECTORIALE. 151

(4.20). Notăm Σ = S ∪ S1 ∪ S2 ∪ ... ∪ Sn . În interiorul domeniului Ω nu sunt

−
→
surse deci: div V = 0 şi de aceea fluxul total prin Σ este nul:
ZZ ZZ ZZ ZZ
→
− − −
→ − −
→ → −
→ →
V ·→
n dσ = V ·→
n dσ + V ·−
n dσ + ... + V ·−
n dσ = 0
Σ S S1 Sn

ZZ ZZ ZZ ZZ
−
→ − −
→ − −
→ → −
→ →
V ·→
n dσ = − V ·→
n dσ − V ·−
n dσ − ... − V ·−
n dσ
S S1 S2 Sn

schimbând sensurile de parcurgere pe suprafeţele Si , i = 1, 2, ..., n şi deci ale

normalelor avem:
ZZ ZZ ZZ ZZ
→
− − → −
→ − → →
− − → →
− −
V · n dσ = V · n dσ + V · n dσ + ... + V ·→ n dσ =
S S1 S2 Sn

n
X
= e1 + e2 + ... + en = ei
i=1

4.1.13 Proprietăţi ale divergenţei.

−
→ − → −
→ −
→
1. div (V1 + V 2 )=div V1 +div V2
Într-adevăr, după definiţie avem:
−
→ − → ∂ ∂ ∂
div (V1 + V 2 )= ∂x (P1 + P2 ) + ∂y (Q1 + Q2 ) + ∂z (R1 + R2 ) =
∂P1 ∂Q1 ∂R1 ∂P2 ∂Q2 ∂R2 −
→ −
→
∂x + ∂y + ∂z + ∂x + ∂y + ∂z =div V1 +div V2
−
→ −
→ −
→
2. div (ϕ · A )=grad ϕ · A +ϕdiv A
Într-adevăr,
−
→ −
→ −
→ −
→
ϕ A = ϕA1 i + ϕA2 j + ϕA3 k

−
→ ∂ ∂ ∂
div (ϕ A ) = (ϕA1 ) + (ϕA2 ) + (ϕA3 ) =
∂x ∂y ∂z

∂ϕ ∂A1 ∂ϕ ∂A2 ∂ϕ ∂A3

= A1 + ϕ + A2 + ϕ + A3 + ϕ =
∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z

∂A1 ∂A2 ∂A3 −

→ −
→ −
→
ϕ( + + ) + grad ϕ · A = grad ϕ · A + ϕ div A
∂x ∂y ∂z
Cu operatorul Hamilton avem:

−
→ →∂ →
− − ∂ − →∂ −
→ →
− →
− ∂P ∂Q ∂R −
→
div V = ( i +j +k )·(P i +Q j +R k ) = + + = ∇· V
∂x ∂y ∂z ∂x ∂y ∂z
152 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

4.1.14 Circulaţia unui câmp vectorial.

−
→
Dacă V (M ) este un câmp vectorial dat, al cărui punct de aplicaţie M
se deplasează de-a lungul unei curbe C din domeniul său de definiţie atunci
→
−
circulaţia câmpului vectorial V de-a lungul curbei C este:
Z
−
→ −
c= V · d→
r
C

Fig. 4.16:
−
→
Dacă considerăm drept câmp de vectori câmpul forţelor F care acţionează
asupra unui punct material M , iar drept curbă C traiectoria punctului, atunci
→
−
circulaţia câmpului vectorial F de-a lungul curbei C este:
Z
−
→ −
F · d→r =L
C
−
→
reprezintă lucru mecanic al forţelor F pentru deplasarea punctului M de-a
lungul curbei C.
Dacă:
→
− −
→ −
→ −
→
V = P (x, y, z) i + Q(x, y, z) j + R(x, y, z) k
cum
→
− −
→ −
→
d−
→r = dx i + dy j + dz k
Z
−
→ −
→ −
→
c= P (x, y, z) i + Q(x, y, z) j + R(x, y, z) k
C
Exemplu:
−
→ −
→ −
→ →
−
Să se calculeze circulaţia vectorului V = (y − z) i + (z − x) j + (x − y) k
de-a lungul conturului OAB
OA segment de dreaptă, iar AB un sfert de cerc situat in primul cadran
din planul xOy
 
 x=x  dx = dx
OA : y = 0 =⇒ dy = 0 0≤x≤2
 
z=0 dz = 0
4.1. CÂMPURI SCALARE ŞI VECTORIALE. 153

AB : x2 + y 2 = 4 cu ecuaţiile parametrice:
 
 x = 2 cos θ  dx = −2 sin θdθ π
AB : y = 2 sin θ =⇒ dy = 2 cos θdθ 0≤θ≤
  2
z=0 dz = 0

Fig. 4.17:
Z Z Z
−
→ − → −
→ − → −
→ −
c= V ·dr = V ·dr + V · d→
r
OAB OA AB
−
→ →
unde : V · d−
r = (y − z)dx + (z − x)dy + (x − y)dz
Z 2
Pe OA : c1 = (y − z)dx = 0
Z0
Pe AB : c2 = (y − z)dx + (z − x)dy
AB
Z π Z π
2 2
c2 = [(2 sin θ)(−2 sin θ) + (−2 cos θ)(2 cos θ)]dθ = −4 dθ = −2π.
0 0

4.1.15 Rotorul unui câmp vectorial.

Fig. 4.18:

Dacă curba C este ı̂nchisă, aplicând formula lui Stokes avem:

Z
P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz =
C
154 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.
ZZ
∂R ∂Q \ →
− ∂P ∂R \ →
− ∂Q ∂P \ −
→
[( − ) cos(−
→
n , i )+( − ) cos(−
→
n , j )+( − ) cos(−
→
n , k )]dσ
S ∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
unde S este o suprafaţă ce se sprijină pe C iar S ∪C sunt conţinute ı̂n domeniul
−
→
D, unde V are derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi continuie.
Expresia de sub semnul integralei de suprafaţă din membrul al doilea este
produsul scalar dintre vectorul de componente:
∂R ∂Q ∂P ∂R ∂Q ∂P
( − ); ( − ); ( − )
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
şi versorul normalei de componente:

\ →
− \ →
− \ −
→
cos(−
→
n , i ); cos(−
→
n , j ); cos(−
→
n, k)
−
→
Definiţia 20: Se numeşte rotorul sau vârtejul câmpului vectorial V şi
→
− →
−
se notează cu rot V sau ∇ × V vectorul:
−
→ ∂R ∂Q − → ∂P ∂R −→ ∂Q ∂P − →
rot V = ( − ) i +( − )j +( − )k
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
Formula lui Stokes in scriere vectorială devine:
Z ZZ
−
→ − → −
→
V ·dr = rot V dσ
C S

şi se poate enunţa astfel:

Definiţia 21: Circulaţia unui câmp vectorial de-a lungul unei curbe ı̂nchise
este egală cu fluxul rotorului câmpului vectorial printr-o suprafaţă mărginită
de acea curbă.
Utilizând o scriere simbolică formula lui Stokes este:
¯ ¯
Z ZZ ¯ dydz dzdx dxdy ¯
¯ ∂ ¯
P dx + Qdy + Rdz = ¯ ∂ ∂ ¯
¯ ∂x ∂y ∂z ¯
S¯
C
P Q R ¯

unde: ¯ −
¯ → −
→ − ¯¯
→
i j k ¯
→ ¯¯ ∂
− ∂ ∂ ¯
rot V = ¯ ∂x ∂y ∂z ¯¯
¯
¯ P Q R ¯
−
→
Exprimarea rotorului câmpului vectorial V , independentă de sistemul de
referinţă, valabilă ı̂n orice punct M din D:
ZZ
−
→ −
→
n × V dσ
→
−
lim S = rot V |M
V→0 V
4.1. CÂMPURI SCALARE ŞI VECTORIALE. 155

Fig. 4.19:

Într-adevăr, volumul elementar V al paralelipipedului este determinat de

perechile de suprafeţe: (x, x + dx); (y, y + dy); (z, z + dz)
Deplasarea pe Ox se face ı̂n M1 (x + dx, 0, 0) pe Oy ı̂n M2 (0, y + dy, 0) şi
pe Oz ı̂n M3 (0, 0, z + dz). Suprafaţa ce limitează volumul elementar V este:

Σ = Σx ∪ Σx+dx ∪ Σy ∪ Σy+dy ∪ Σz ∪ Σz+dz

ZZ
−
→ →
−
IΣ = n × V dσ = I(Σx ,Σx+dx ) + I(Σy ,Σy+dy ) + I(Σz ,Σz+dz )
Σ
cu I(Σx ,Σx+dx ) = IΣx + IΣx+dx
Dar:
−
→ → →
− −
(−
→
n × V dσ)|Σx = (− i × V (M ))dydz
−
→
→
− → −
− → −
→ ∂V
(−
→
n × V dσ)|Σx+dx = i × V (M )|Σx+dx dydz = i × [ V (M ) + dx]dydz
∂x
−
→
→ ∂ V (M )
−
I(Σx ,Σx+dx ) = i × dxdydz
∂x
−
→
→ ∂ V (M )
−
I(Σy ,Σy+dy ) = j × dxdydz
∂y
−
→
−
→ ∂ V (M )
I(Σz ,Σz+dz ) = k × dxdydz
∂z
−
→ →
− −
→
→ ∂ V (M )
− → ∂ V (M )
− −
→ ∂ V (M )
IΣ = i × dxdydz + j × dxdydz + k × dxdydz
∂x ∂y ∂z
Pentru că:
→
− −→ −
→ −→ − → − → − → −
→
i × i = 0; i × j = k ; i × k = − j
−
→ − → ∂Q − → − → ∂R − → − → ∂P − →
→ − ∂R − → − → ∂P
IΣ = [( i × j ) +( i × k ) +( j × i ) +( j × k ) +( k × i ) +
∂x ∂x ∂y ∂y ∂z
156 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

−
→ − → ∂Q −
→ −
→ −
→
+( k × j ) ]dxdydz = ∇ × V dxdydz = rot V dxdydz = ( rot V )V
∂z
Prin urmare: ZZ
−
→ −
→
n × V dσ
−
→
rot V |M = lim S
V→0 V

4.1.16 Proprietăţile rotorului.

−
→ −
→ −
→ →
−
1. rot ( V 1 + V 2 ) = rot V 1 +rot V 2
Într-adevăr,
¯ −
→ −
→ −
→ ¯
¯ ¯
¯ i j k ¯
−
→ →
− ¯ ∂ ∂ ∂ ¯
rot ( V 1 + V 2 ) = ¯ ∂x ∂y ∂z ¯=
¯ ¯
¯ P1 + P2 Q1 + Q2 R1 + R2 ¯

− ∂R1 ∂Q1
→ → ∂P1 ∂R1
− →
− ∂Q1 ∂P1
i( − )+ j ( − )+ k( − )+
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
→ ∂R2 ∂Q2
− − ∂P2 ∂R2
→ −
→ ∂Q2 ∂P2
+i( − )+ j ( − )+ k( − )=
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
−
→ −
→
rot V 1 + rot V 2 .
−
→ −
→ →
−
2. rot (ϕ V ) = grad ϕ × V +ϕrot V
Într-adevăr,
¯ → → ¯¯
−
¯ − −
→
¯ i j k ¯
→ ∂ϕ ∂R ∂ϕ ∂Q
¯ ∂ ∂ ∂ ¯=− i ( R+ϕ − Q−ϕ )+
¯ ∂x ∂y ∂z ¯¯
¯ ∂y ∂y ∂z ∂z
¯ ϕP ϕQ ϕR ¯

→ ∂ϕ
− ∂P ∂ϕ ∂R −
→ ∂ϕ ∂Q ∂ϕ ∂P
+j ( P +ϕ − R−ϕ )+ k( Q+ϕ − P −ϕ )=
∂z ∂z ∂x ∂x ∂x ∂x ∂y ∂y
→ ∂ϕ
− ∂ϕ → ∂ϕ
− ∂ϕ −
→ ∂ϕ ∂ϕ
= i ( R− Q) + j ( P − R) + k ( Q − P )+
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
→ ∂R
− ∂Q → ∂P
− ∂R −
→ ∂Q ∂P
+ϕ[ i ( − )+ j ( − )+ k( − )] =
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
¯ → → ¯¯
− ¯ − −
→ ¯
¯ −i −
→
j k ¯ ¯ → →
− ¯
¯ ¯ i j k ¯
¯ ∂ϕ ¯ ¯ ∂ ¯
= ¯ ∂ϕ ∂ϕ
¯ + ϕ ¯ ∂ ∂
¯=
¯ ∂x ∂y ∂z ¯ ¯ ∂x ∂y ∂z ¯
¯ P Q R ¯ ¯ P Q R ¯
→
− →
−
= grad ϕ × V + ϕ rot V .
4.1. CÂMPURI SCALARE ŞI VECTORIALE. 157

4.1.17 Operatori diferenţiali vectoriali şi scalari.

Operatorii diferenţiali vectoriali şi scalari se construiesc cu operatorul
Hamilton ∇ care ı̂n coordonate carteziene este:
− ∂
→ →∂
− −
→∂
∇= i + j + k
∂x ∂y ∂z

Reguli generale de calcul cu operatorul ∇.

1. Operatorul ∇ formează cu funcţia scalară sau vectorială căreia i se

aplică un tot unitar.
2. Operatorul ∇ acţionează numai asupra funcţiilor aflate la dreapta sa.
Din acest motiv ı̂ntr-un produs, operatorul ∇ nu poate fi factor ultim, ı̂n cazul
când rezultatul este o funcţie.
3. Operatorul ∇ este liniar adică aditiv şi omogen. Notăm ” ∗ ” legea de
compoziţie ı̂ntre ∇ şi o funcţie scalară sau vectorială F.
aditivitatea operatorului ∇: ∇ ∗ (F1 + F2 ) = ∇ ∗ F1 + ∇ ∗ F2
omogenitatea operatorului ∇ : ∇ ∗ (cF) = c∇ ∗ F
liniaritatea operatorului ∇ : ∇ ∗ (c1 F1 + c2 F2 ) = c1 ∇ ∗ F1 + c2 ∇ ∗ F2
4. Operatorul ∇ aplicat asupra unui produs de n funcţii F1 , F2 , ..., Fn
conduce la sume de n funcţii noi, după regula derivării produsului şi după
regulile calculului vectorial ı̂n care ∇ este considerat vector simbolic

∇ ∗ (F1 ◦ F2 ◦ ... ◦ Fn ) = ∇ ∗ (F 1 ◦ F2 ◦ ... ◦ Fn ) + ... + ∇ ∗ (F1 ◦ F2 ◦ ... ◦ F n )

sublinierea indică factorul asupra căruia acţionează operatorul ∇.

Dezvoltarea calculelor mai departe depinde de natura legilor de compoziţie.

4.1.18 Operatori diferenţiali vectoriali de ordinul ı̂ntâi.

1. Operatorul ∇ aplicat funcţiei scalare u prin operaţia de justapunere

conduce la funcţia vectorială:
→ ∂u −
− → ∂u − → ∂u
∇u = i + j + k
∂x ∂y ∂z
−
→
2. Operatorul ∇ aplicat funcţiei vectoriale V prin produs scalar conduce
la funcţia scalară:
−
→ ∂P ∂Q ∂R
∇· V = + +
∂x ∂y ∂z
−
→
numită divergenţa câmpului V .
158 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

−
→
3. Operatorul ∇ aplicat funcţiei vectoriale V prin produs vectorial con-
duce la funcţia vectorială:
−
→ − ∂
→ →∂
− −
→∂ →
− −
→ −
→
∇× V =( i + j + k ) × (P i + Q j + R k )
∂x ∂y ∂z
¯ → → − → ¯¯
¯ − −
¯ i j k ¯
→
− ¯ ∂ ∂ ∂ ¯
∇ × V = ¯ ∂x ∂y ∂z ¯¯
¯
¯ P Q R ¯
−
→
numită rotorul câmpului vectorial V . Liniile acestui determinant simbolic
snt compuse din elemente de natură diferite (nu numai scalari cum am stu-
diat până acum). Acest determinant nu are proprietăţile unui determinant
obişnuit; se dezvoltă numai după elementele primei linii.

1. Calculul gradientului, divergenţei şi rotorului unei sume de forma

F1 + F2 .

• ∇(u1 + u2 ) = ∇u1 + ∇u2

→
− −
→ −
→ −
→
• ∇ · ( V 1 + V 2) = ∇ · V 1 + ∇ · V 2
−
→ →
− −
→ −
→
• ∇ × ( V 1 + V 2) = ∇ × V 1 + ∇ × V 2

2. Calculul gradientului, divergenţei şi rotorului unui produs de

forma aF a ∈ R.

• ∇(au) = a∇u
−
→ −
→
• ∇ · (a V ) = a∇ · V
−
→ →
−
• ∇ × (a V ) = a∇ × V

3. Calculul gradientului, divergenţei şi rotorului unui produs de

forma uF.

• ∇(u1 u2 ) = ∇(u1 u2 ) + ∇(u1 u2 ) = u2 ∇u1 + u1 ∇u2

−
→ −
→ −
→ −
→ →
−
• ∇ · (u V ) = ∇ · (u V ) + ∇ · (u V ) = V · ∇u + u∇ · V
−
→ −
→ −
→ →
− →
− →
− −
→
• ∇×(u V ) = ∇×(u V )+∇×(u V ) = ∇u× V +u∇× V = u∇× V − V ×∇u

4. Calculul gradientului, divergenţei şi rotorului unui produs de

forma F ◦ F.
4.1. CÂMPURI SCALARE ŞI VECTORIALE. 159

−
→ − → −
→ → − −
→ − →
• ∇( V 1 · V 2 ) = ∇( V 1 · V 2 ) + ∇( V 1 · V 2 )
Pentru calculul primului termen din membru drept utilizăm dublu produs
vectorial:
−
→ →
− →
− − → −
→ −
→
V 1 × (∇ × V 2 ) = ∇( V 2 · V 1 ) − V 2 (∇ · V 1 ) =⇒
−
→
−
→ − → −
→ −
→ −
→ −
→ −
→ −
→ dV 2
∇( V 2 · V 1 ) = V 1 × (∇ × V 2 ) + ( V 1 · ∇) V 2 = V 1 × rot V 2 + −
→
dV 1
După ce se calculează şi cel de-al doilea termen din membrul drept printr-un
procedeu analog, rezultă că gradientul produsului sdalar a doi vectori este:
−
→ →
−
−
→ → − →
− →
− −
→ −
→ dV 2 dV 1
∇( V 1 · V 2 ) = V 1 × rot V 2 − V 2 × rot V 1 + −
→ − →
−
dV 1 dV 2
−
→ →
− −
→ −
→ −
→ →
− −
→ −
→
• ∇ · ( V 1 × V 2 ) = ∇ · ( V 1 × V 2 ) + ∇ · ( V 1 × V 2 ) = (∇ × V 1 ) · V 2 −
−
→ − → −
→ −
→ →
− →
− →
− −
→ − → −
→
−(∇ × V 2 ) · V 1 = V 2 · (∇ × V 1 ) − V 1 · (∇ × V 2 ) = V 2 rot V 1 − V 1 rot V 2
−
→ →
− →
− −
→ −
→ →
− →
− → −
• ∇ × ( V 1 × V 2 ) = ∇ × ( V 1 × V 2 ) + ∇ × ( V 1 × V 2 ) = V 1 ( V 2 · ∇)−
−
→ −
→ →
− −
→ →
− − → −
→ −
→ −
→ −
→
− V 2 (∇ V 1 ) + V 1 (∇ · V 2 ) − V 2 ( V 1 · ∇) = ( V 2 · ∇) V 1 − V 2 (∇ · V 1 )+
−
→ →
− −
→ −
→ −
→ −
→ −
→ −
→ −
→ −
→
+ V 1 (∇ · V 2 ) − ( V 1 · ∇) V 2 = d−V1
→ − −
dV 2
→ + V 1 div V 2 − V 2 div V 1
dV 2 dV 1

4.1.19 Operatori diferenţiali vectoriali de ordinul al doilea.

Prin aplicarea din nou a operatorului ∇ asupra funcţiei F1 = ∇ ∗ F
utilizând legea de compoziţie notată ” ◦ ” obţinem o nouă funcţie:

F2 = ∇ ◦ F1 sau F2 = ∇ ◦ (∇ ∗ F)

Dacă construim produsele obţinem următorul tablou cuprinzând nouă combinaţii

din care numai cinci pot exista:

∇(∇u) ∇ · (∇u) ∇ × (∇u)

−
→ →
− −
→
∇(∇ · V ) ∇ · (∇ · V ) ∇ × (∇ · V )

→
− −
→ →
−
∇(∇ × V ) ∇ · (∇ × V ) ∇ × (∇ × V )

Cele dublu subliniate nu au sens, pentru cele ce au sens vom face evaluări:
−
→ ∂u → − ∂u −
→ ∂2u ∂2u
1. ∇ · (∇u) = div grad u = div ( ∂u ∂x i + ∂y j + ∂z k ) = ∂x2 + ∂y 2 +
∂2u
∂z 2
= 4u. Expresia:
∂2 ∂2 ∂2
+ +
∂x2 ∂y 2 ∂z 2
160 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

se notează 4 (laplacian) şi se numeşte operatorul lui Laplace. Ecuaţia

4u = 0 se numeşte ecuaţia lui Laplace.
−
→ ∂u − → ∂u − →
2. ∇ × (∇u) = rot grad u = rot ( ∂u ∂x i + ∂y j + ∂z k ) =

¯ − → ¯¯
−
¯ → →
−
¯ i j k ¯
¯ ∂ ∂ ∂ ¯
= ¯ ∂x ∂y ∂z ¯¯ =
¯ ∂u ∂u ∂u ¯
¯ ∂x ∂y ∂z

→ ∂2u
− ∂2u → ∂2u
− ∂2u → ∂2u
− ∂2u
= i( − )+ j ( − )+ k( − )=0
∂y∂z ∂z∂y ∂x∂z ∂z∂x ∂x∂y ∂y∂x
−
→ →
− ∂R − → ∂ ∂P ∂Q ∂R − →
3. ∇(∇· V ) = grad div V = ∂x ( ∂x + ∂Q
∂ ∂P
∂y + ∂z ) i + ∂y ( ∂x + ∂y + ∂z ) j +
∂R − → − → ∂2Q ∂2P ∂2P ∂2R −
→ ∂2P ∂2P ∂2P
+ ∂z ( ∂x + ∂Q
∂ ∂P
∂y + ∂z ) k = i ( ∂y∂x − ∂y 2 − ∂z 2 + ∂x∂z ) + i ( ∂x2 + ∂y 2 + ∂z 2 )+
−
→ ∂2R 2 2
∂2P −
→ 2 2 2 →
− ∂2P 2 2
j ( ∂z∂y − ∂∂zQ2 − ∂∂xQ2 + ∂x∂y ) + j ( ∂∂xQ2 + ∂∂yQ2 + ∂∂zQ2 )+ k ( ∂x∂z − ∂∂xR2 − ∂∂yR2 +
∂2Q →
− ∂2R ∂2R ∂2R
∂y∂z ) + k ( ∂x2 + ∂y 2 + ∂z 2 ) =

¯ →
− →
− →
− ¯
¯ i j k ¯
¯ ¯ −
→ →
− →
−
¯ ∂ ∂ ∂ ¯
=¯ ∂x ∂y ∂z ¯ + 4 V = ∇ × (∇ × V ) + 4 V .
¯ ∂R ∂Q ∂P ∂R ∂Q ∂P ¯
¯ ∂y − ∂z ∂z − ∂x ∂x − ∂y
¯

−
→ →
−
4. ∇ · (∇ × V ) = div rot V = 0
Într-adevăr,
¯ − → ¯¯
−
¯ → − →
¯ i j k ¯
¯ ∂ ∂ ∂ ¯=
div ¯ ∂x ∂y ∂z ¯¯
¯
¯ P Q R ¯

∂ ∂R ∂Q ∂ ∂P ∂R ∂ ∂Q ∂P
( − )+ ( − )+ ( − )=
∂x ∂y ∂z ∂y ∂z ∂x ∂z ∂x ∂y

∂2R ∂2Q ∂2P ∂2R ∂2Q ∂2P

= − + − + − =0
∂x∂y ∂x∂z ∂y∂z ∂y∂x ∂z∂x ∂z∂y
−
→ −
→ −
→ →
− →
− →
−
5. ∇ × (∇ × V ) = rot rot V = ∇(∇ · V ) − (∇ · ∇) V = ∇(∇ · V ) − 4 V

4.2 Formule integrale.

4.2. FORMULE INTEGRALE. 161

4.2.1 Calculul integral ı̂n teoria câmpurilor.

−
→
1) Fie vectorul A = ϕ grad ψ unde ϕ şi ψ sunt două funcţii scalare cu
derivatele parţiale de ordinul al doilea continuie pe S ∪ Ω unde suprafaţa S
este ı̂nchisă şi să aplicăm formula flux-divergenţei sau (4.20):
ZZ ZZZ
→
− −
→ →
−
n · A dσ = div A dω.
S Ω

Dar
−
→ −
→ → dψ
n ·A =− n · (ϕ grad ψ) = ϕ−
→
n · ∇ψ = ϕ(−→
n · ∇)ψ = ϕ
dn
−
→
div A = ∇ · (ϕ grad ψ) = ∇ · (ϕ∇ψ) + ∇ · (ϕ∇ψ) = ∇ψ · ∇ϕ + ϕ4ψ
Rezultă ZZ ZZZ
dψ
ϕ dσ = [∇ψ · ∇ϕ + ϕ4ψ]dω (4.21)
S dn Ω
numită prima formulă a lui Green.
2) Fie ϕ = 1 obţinem din relaţia (4.21):
ZZ ZZZ
dψ
dσ = 4ψdω (4.22)
S dn Ω

3) În (4.21) vom schimba ϕ cu ψ şi obţinem:

ZZ ZZZ
dϕ
ψ dσ = [∇ϕ · ∇ψ + ψ4ϕ]dω (4.23)
S dn Ω

Scăzând (4.21) şi (4.23) avem:

ZZ ZZZ
dψ dϕ
(ϕ − ψ )dσ = [ϕ4ψ − ψ4ϕ]dω (4.24)
S dn dn Ω

a doua formulă a lui Green.

−
→
4) Dacă ı̂n (4.20) ı̂nlocuim funcţia vectorială V (M ) prin ϕ(M )− →a , unde
ϕ(M ) este o funcţie scalară de punctul M , cu derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi
continuie pe S ∪ Ω unde S este suprafaţă ı̂nchisă iar −→
a versorul unui vector
constant oarecare, avem:
ZZ ZZZ
−
→ −
→
ϕ(M ) a · n dσ = div (ϕ−
→a )dω
S Ω

Dar

div (ϕ−
→
a ) = ∇ · (ϕ−
→
a ) = ∇ · (ϕ→
−
a ) + ∇ · (ϕ−
→
a)=→
−
a · ∇ϕ + ϕ ∇ ·→
| {z
−a} = −
→
a · ∇ϕ
=0
162 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

adică ZZ ZZZ
→
−
a · ϕ(M )→
−
n dσ = −
→
a · grad ϕdω
S Ω
cum −→a este versorul unui vector constant oarecare şi cele două integrale din
membrul stâng şi membrul drept, reprezintă vectori care au proiecţii egale pe
orice direcţie, ı̂nseamnă că sunt egali, adică:
ZZ ZZZ
→
−
ϕ(M ) n dσ = grad ϕdω (4.25)
S Ω

care se numeşte formula gradientului.

→
− →
−
5) Dacă ı̂n formula (4.20) ı̂nlocuim V cu V × −→a , unde −→
a este versorul
unui vector constant oarecare avem:
ZZ ZZZ
→
− − → →
− −
→ −
( V × a ) · n dσ = div ( V × → a )dω
S Ω
ZZ ZZZ
−
→ →
− −
→ −
a · (−
→
n × V )dσ = div ( V × →
a )dω
S Ω
dar:
−
→ − −
→ − −
→ →
div ( V × →
a ) = ∇ · (V × →
a ) = (5 × V ) · −
a
prin urmare: ZZ ZZZ
−
→ →
− −
→
a · (−
→
n × V )dσ = →
−
a · (∇ × V )dω
S Ω
şi cum −
→a este versorul unui vector constant oarecare şi cele două integrale
reprezintă vectori care au proiecţii egale pe orice direcţie, ı̂nseamnă că sunt
egali, adică: ZZ ZZZ
−
→ −
→ −
→
( n × V )dσ = (∇ × V )dω (4.26)
S Ω
formulă care se numeşte formula rotorului.

4.3 Clasificarea câmpurilor vectoriale.

Această clasificare se face după modelul cum este condiţionat câmpul
−
→
vectorial V .
Câmpurile acţionează ı̂ntr-un domeniu D cuprins ı̂n regiunea <(mono, bi
sau tridimensional) pe care-l vom considera simplu conex sau multiplu conex,
deoarece vom utiliza funcţii uniforme respectiv multiforme.
Definiţia 1 Domeniul simplu conex este domeniul ı̂n care orice curbă C
se poate strânge ı̂n jurul unui punct interior domeniului ı̂n mod continuu.
Exemplu:
Interiorul unei sfere.
4.3. CLASIFICAREA CÂMPURILOR VECTORIALE. 163

Definiţia 2 Domeniul multiplu conex este domeniul ı̂n care există curbe
C care nu se pot strânge ı̂n jurul unui punct interior ı̂n mod continuu.
Exemple:
Interiorul unei tor, cilindru infinit.

4.3.1 Categoriile principale de câmpuri vectoriale.

−
→
I. Câmpul uniform(constant) este câmpul vectorial V constant ı̂n mărime,
direcţie şi sens ı̂n domeniul D ⊂ <. Ecuaţia de definiţie:
−−−→ − →
V (M ) = V 0 , (∀)M ∈ D

II. Câmpul lamelar sau potenţial ı̂ntr-un domeniu D, un câmp de vectori

de forma:
→
−
V (M ) = grad ϕ(M ), ϕ(M ) este definită tot pe D
−
→
III. Câmpul irotaţional ı̂ntr-un domeniu D este câmpul vectorial V (M )
−
→
care are rot V = 0 ı̂n toate punctele lui D.

Proprietăţi ale câmpului irotaţional ı̂ntr-un domeniu simplu conex

D.
→
−
Propoziţia 1 Circulaţia câmpul irotaţional V (M ) de-a lungul oricărei curbe
ı̂nchise C conţinută ı̂ntr-un domeniu D este nulă
Z ZZ
−
→ − → →
−→
c= V ·dr = rot V − n dσ = 0
C S
−
→
Propoziţia 2 Circulaţia câmpul irotaţional V (M ) de-a lungul oricărui arc de
curbă cu aceleaşi extremităţi ı̂n D, conţinut ı̂n intregime ı̂n D, nu depinde de
arcul de curbă, depinde numai de extremităţi.

Fig. 4.20:

Demonstraţie:
164 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

Într-adevăr, fie două arce de curbă conţinute in domeniul D, arcul AM B

şi arcul AN B. fie curba ı̂nchisă Γ = AM BN A
Z Z Z Z Z
−
→ − −
→ → −
→ − −
→ − −
→ →
V · d→r = V · d−r + V · d→r = 0; V · d→
r = V · d−
r
Γ AM B BN A AM B AN B

Propoziţia 3 Orice câmp irotaţional este un câmp potenţial adică este gra-
dientul unui câmp scalar.
Demonstraţie:
Într-adevăr, dintr-o proprietate a câmpurilor irotaţionale, rezultă că inte-
grala curbilinie din vector nu depinde de drum. Fie M0 (x0 , y0 , z0 ) fixat ı̂n D
şi M (x, y, z) variabil ı̂n D. Avem:
Z Z
−
→ → −
V ·dr = P dx + Qdy + Rdz = ϕ(M0 , M ) = Φ(x, y, z)
M0 M M0 M

se ştie că:
∂Φ ∂Φ ∂Φ
dΦ = dx + dy + dz
∂x ∂y ∂z
prin urmare:
∂Φ ∂Φ ∂Φ
P = ; Q= ; R=
∂x ∂y ∂z
−
→ −
→
şi deci V = grad Φ adică V este câmp potenţial.
Propoziţia 4 Orice câmp potenţial este irotaţional.
Demonstraţie:
−
→ −
→ −
→
Câmpul V potenţial ı̂nseamnă: V = grad ϕ urmează că: rot V =
→
− −
→
rot gradϕ = 0. Dar rot V = 0 ı̂nseamnă că V este irotaţional.
Exemple de câmpuri irotaţionale:
• Câmpul gravitaţional newtonian ı̂n regiuni ı̂n care se află mase atractive.
−
→
• Câmpul electrostatic E ı̂n regiuni care conţin sarcini electrice(ı̂n teoria
câmpului electromagnetic).

Proprietăţi ale câmpului irotaţional ı̂ntr-un domeniu multiplu conex

D.
−
→
Fie un câmp irotaţional V (M ) ı̂ntr-un domeniu multiplu conex D. Într-un
domeniu multiplu conex se por considera două tipuri de curbe ı̂nchise.
a) Curbe C, cu proprietatea că există o suprafaţă S, mărginită de curba
C, conţinută ı̂n domeniul D.
b) Curbe Γ, care nu au această proprietate. Curbele Γ sunt curbe care
traversează cel puţin una din tăieturile pe care le putem face ı̂n domeniul
multiplu conex D, pentru a obţine un domeniu simplu conex D0 .
Definiţia 3 Se numesc echivalente ı̂ntr-un domeniu multiplu conex D, două
4.3. CLASIFICAREA CÂMPURILOR VECTORIALE. 165

curbe ı̂nchise sau două arce de curbă, conţinute ı̂n acel domeniu, dacă fiecare
tăietură este traversată de cele două curbe, sau arce de curbă, de acelaş număr
de ori şi ı̂n acelaş sens. L2 este echivalent cu L3 pentru că intersectează tăietura

Fig. 4.21:

T o singură dată şi ı̂n acelaşi sens. L2 nu este echivalent cu L4 pentru că nu
intersectează tăietura T de acelaşi număr de ori. L2 intersectează tăietura T
o dată şi L4 intersectează tăietura T de două ori.
→
−
Propoziţia 5. Circulaţia câmpului irotaţional V (M ) pe două curbe echiva-
lente este aceeaşi.
Demonstraţie:
Cazul I Presupunem că avem două curbe C1 şi C2 din prima categorie
adică există o suprafaţă mărginită de aceste curbe S1 şi S2 , conţinute ı̂n
ı̂ntrgime ı̂n domeniul D. Pentru determinarea circulaţiei pe aceste curbe
putem aplica formula Stokes, deoarece câmpul este definit ı̂n toate punctele
suprafeţelor S1 şi S2 şi avem:
Z ZZ
−
→ − → −
→ →
c1 = V ·dr = rot V · −n dσ = 0
C1 S1
Z ZZ
−
→ − −
→ →
c2 = V · d→
r = rot V · −
n dσ = 0
C2 S2
=⇒ c1 = c2
Cazul II Să presupunem că avem două curbe L1 şi L2 din categoria a
doua, care traversează o singură dată o tăietură T şi numai una. Fie M1 şi
M2 punctele ı̂n care L1 şi L2 intersectează suprafaţa T şi M2 M3 arc de curbă
aparţinând tăieturii T .
Putem considera curba ı̂nchisă:

C = L+ −
2 ∪ M2 M3 ∪ L2 ∪ M3 M2
166 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

care este o curbă de categoria ı̂ntâi, care nu traversează nici o tăietură şi dacă
curba L2 este parcursă ı̂n sens direct curba L3 este parcursă ı̂n sens invers.
Pentru această curbă vom avea:
Z ZZ
−
→ − → →
− →
V ·dr = rot V · −n dσ = 0
C S

dar
Z Z Z Z Z
−
→ − →
− → →
− → →
− → →
− →
V · d→
r = V · d−
r + V · d−
r + V · d−
r + V · d−
r
C L+
2 M2 M3 L−
3 M3 M2

Cum:
Z Z Z Z
→
− → −
→ − −
→ − −
→ −
V · d−
r =− V · d→
r şi V · d→
r =− V · d→
r
M2 M3 M3 M2 L−
3 L+
3
Z Z
−
→ − −
→ −
=⇒ V · d→
r = V · d→
r
L+
2 L+
3

Aşadar dacă curbele L1 şi L2 traversează o tăietură T o singură dată ı̂n sens
direct circulaţia este aceeaşi.
Demonstraţia se extinde şi la cazul când cele două curbe echivalente tra-
versează de mai multe ori una sau mai multe tăieturi ı̂n acelaşi sens.
Definiţia 4 Valoarea comună a circulaţiei pe curbe echivalente ı̂nchise ce
traversează tăietura T o singură dată poartă numele de constantă ciclică k
asociată tăieturii T .
Propoziţia 6 Dacă o curbă ı̂nchisă Γ, conţinută ı̂n domeniul D ı̂n care
−
→
V (M ) este irotaţional, traversează o singură tăietură T de n ori ı̂n sens di-
−
→
rect, atunci circulaţia lui V (M ) pe Γ este egală cu de n ori constanta ciclică
corespunzătoare acestei tăieturi adică:
Z
−
→ −
V · d→ r = nk
Γ

Demonstraţie: Să considerăm, pentru ı̂nceput, o curbă Γ care traversează

de două ori tăietura T ı̂n sens direct. Fie A şi B punctele sale de intersecţie
cu T . Circulaţia pe Γ este:

cAP BQRA = cAP B + cBQRA = cBA + cAP B + cBQRA + cAB = cBAP B + cBQRAB

Curbele C1 : BAP B şi C2 : BQRAB sunt ı̂nchise, traversează o singură dată

tăietura T şi circulaţia pe aceste curbe are aceeaşi valoare k deci:
Z Z Z Z
→
− → →
− → −→ − →
− −
V · d− r = V · d−r = V · d→r + V · d→r = 2k
Γ AP BQRA C1 C2
4.3. CLASIFICAREA CÂMPURILOR VECTORIALE. 167

Fig. 4.22:

Fig. 4.23:
168 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

În cazul ı̂n care curba Γ traversează tăietura T de n ori (n > 2) ı̂n sens
direct, adăugând arce trasate pe tăietură se obţine o curbă care se descompune
ı̂n n curbe echivalente şi atunci pentru n = 4 avem:

cAP BQCRDSA = cBA + cAP B + cCB + cBQC + cDC + cCRD + cAB + cCD +

cDSA = cBAP B + cCBQC + cDRCD + cABCDSA

Rezultă că: Z
−
→ −
V · d→
r = 4k
Γ

Dacă curba Γ traversează de n ori ı̂n sens invers, atunci circulaţia Γ va fi −nk.
Fie două curbe L1 şi L2 ce unesc punctele A şi B cu deosebirea că L1
nu traversează nici o tăietură iar L2 traversează tăieturile T1 , T2 , ..., Tp de
n1 , n2 , ..., np ori.

Fig. 4.24:

Din proprietăţile precedente rezultă: L = L1 ∪ L2

Z Z Z
−
→ − → −
→ − → →
− →
V ·dr = V ·dr + V · d−
r
L L−
1 L+
2

Z
−
→ −
dar: V · d→
r = ±n1 k1 ± n2 k2 ± ... ± np kp , adică:
L
Z Z
−
→ − −
→ −
V · d→
r = V · d→
r ± n1 k1 ± n2 k2 ± ... ± np kp
L+
2 L+
1

Semnul + sau semnul − se alege ı̂n funcţie de sensul ı̂n care este traversată
tăietura.
4.3. CLASIFICAREA CÂMPURILOR VECTORIALE. 169

−
→
Propoziţia 7. Un câmp irotaţional V (M ) ı̂ntr-un domeniu multiplu
conex este un câmp potenţial adică este gradientul unui câmp scalar.
Demonstraţie:
Fie A(x0 , y0 , z0 ) fixat ı̂n D şi B(x, y, z) variabil ı̂n D atunci:
Z Z Z
−
→ − −
→ −
V · d→ r = V · d→ r = P dx + Qdy + Rdz = ϕ(A, B) = ϕ(x, y, z)
L2 AB AB
(4.27)
Dar ştim că:
Z Z
−
→ − −
→ −
V · d→
r = V · d→
r ± n1 k1 ± n2 k2 ± ... ± np kp (4.28)
L2 L1

Din relaţiile (4.27) şi (4.28) rezultă:

Z X p
→
− → −
V ·dr + ±ni ki = ϕ(x, y, z)
L1 i=1
Z
−
→ →
Notăm ϕ0 (x, y, z) = V · d−
r numită determinare principală a funcţiei
L1
p
X
ϕ(x, y, z). Prin urmare ϕ(x, y, z) = ϕ0 (x, y, z) + ±ni ki . Cum:
i=1

∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
dϕ =dx + dy + dz
∂x ∂y ∂z
→
−
rezultă că: P = ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
∂x ; Q = ∂y ; R = ∂z ; şi deci V = grad ϕ(x, y, z) adică
−
→
gradientul funcţiei ϕ(x, y, z) este egal cu V (M ) ı̂n tot domeniul D0 obţinut
din D prin introducerea celor p tăieturi.

4.3.2 Câmp solenoidal.

Definiţia 5 Numim câmp solenoidal ı̂ntr-un domeniu D câmpul vectorial
−
→
V (M ) care are divergenţa nulă ı̂n toate punctele domeniului D adică:
−
→
div V = 0
−
→
Propoziţia 8 Dacă câmpul V (M ) este contnuu ı̂n domeniul D şi pe
suprafaţa S care mărgineşte acest domeniu şi solenoidal ı̂n domeniul D, atunci
−
→
fluxul lui V (M ) prin orice surafaţă ı̂nchisă Σ conţinută ı̂n domeniul D este
nul.
Demonstraţie:
−
→ −
→
V (M ) este solenoidal adică div V (M ) = 0 şi deci:
ZZ ZZZ
−
→ −
→
V · dσ = div V (M )dω = 0
S Ω
170 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

S-a aplicat formula flux-divergenţă. Rezultă că ı̂n interiorul unui domeniu Ω
→
−
mărginit de suprafaţa ı̂nchisă S pentru care V este solenoidal nu pot fi izvoare
sau puţuri.
−
→
Propoziţia 9 Fluxul unui câmp V (M ) solenoidal este acelaşi prin orice
suprafaţă S sbı̂ntinsă de o curbă C
Demonstraţie:

Fig. 4.25:

ZZ ZZ ZZ
−
→ − →
− − −
→ −
S = S1 ∪ S2 ; V ·→
n dσ = V ·→
n dσ + V ·→
n dσ
S S1 S2

Dar: ZZ ZZZ
→
− − →
−
V ·→
n dσ = div V (M )dω = 0
S Ω
ZZ ZZ
→
− − −
→ →
cum: −
→
n S1 = −−
→
n S2 avem V ·→
n dσ = − V ·−
n dσ = 0
S1 S2
Dar Pe suprafaţa S2 vedem ı̂nsă sensul de parcurs pe curba C invers decât
după S1 . Folosind sensul direct de parcurgere avem:
ZZ ZZ
−
→ − → −
→ −
V · n dσ = V ·→n dσ
S1 S2

−
→
Propoziţia 10 Fluxul unui câmp V (M ) solenoidal prin orice secţiune
transversală ı̂ntr-un tub de vectori (sau tub de curent) este acelaşi: ΦS1 = ΦS2 .
Demonstraţie:
Să considerăm suprafaţa S mărginită de curba C. Prin fiecare punct al
suprafeţei S trece o linie de câmp L cu proprietatea:
→
− −
→ →
V × d−
→
r = 0 sau V · −
n = 0.
4.3. CLASIFICAREA CÂMPURILOR VECTORIALE. 171

Fig. 4.26:

Liniile L generează un domeniu D mărginit de o suprafaţă Σ1 , D este numit

tub de vectori iar Σ1 suprafaţa tubului de vectori.
Fie S1 şi S2 două secţiuni ı̂n tubul de vectori şi S` porţiunea din Σ` cuprinsă
ı̂ntre cele două secţiuni. Σ = S1 ∪S2 ∪S` este suprafaţa ı̂nchisă care mărgineşte
un domeniu Ω ı̂nchis.
Cu formula flux-divergenţă:
ZZ ZZZ
→
− − → →
−
V · n dσ = div V (M )dω = 0
Σ Ω

dar:
ZZ ZZ ZZ ZZ
−
→ → −
→ − −
→ − →
− −
V ·−
n dσ = V ·→
n dσ + V ·→
n dσ + V ·→
n dσ = 0
Σ S1 S2 S`

−
→ →
Dar pe suprafaţa S` avem: V · − n = 0, pe suprafaţa S1 : −
→
n S1 = +−
→
n 1 pe
→
− −
→
suprafaţa S2 : n S2 = − n 2 . Rezultă:
ZZ ZZ
−
→ − → −
→ −→dσ = I
V · n2 dσ = V ·n 1
S2 S1

Definiţia 6 Fluxul printr-o secţiune ı̂n tub notat I se numeşte intensitatea

tubului de vectori.
−
→
Propoziţia 11 Condiţia necesară şi suficientă ca un câmp vectorial V (M )
definit ı̂n D să fie solenoidal este ca ı̂n orice punct din D să existe câmpul
−
→
vectorial W (M ) astfel ı̂ncât să fie satisfăcută relaţia:
−
→ −
→
V (M ) = rot W (M )
−
→ −
→
W (M ) se numeşte potenţial vector al câmpului solenoidal V (M ).
172 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

Demonstraţie:
−
→ −
→ −
→
Suficienţa: Dacă există W (M ) satisfăcând relaţia: V = rot W atunci:
−
→ −
→ −
→
div V = ∇ · V = ∇ · ∇ × W = 0
→
− −
→
Necesitatea: Ipoteza problemei este div V = 0 şi trebuie găsit vectorul W (M )
ce satisface ecuaţia:
−
→ −→
V = rot W (4.29)
Construim o soluţie particulară a ecuaţiei. Pentru aceasta raportăm câmpurile
→
− −
→ →
− − → − →
vectoriale V şi W la triedrul i , j , k şi avem:
−
→ −
→ −
→ →
−
V = V1 i + V2 j + V3 k
−
→ −
→ −
→ −
→
W = W1 i + W2 j + W3 k
Dar: ¯ →
¯ − −
→ → ¯¯
−
¯ i j k ¯
¯ ∂ ∂ ∂ ¯
V = ¯ ∂x ∂y ∂z ¯¯
¯
¯ W1 W2 W3 ¯
adică: 
 ∂W3 ∂W2
 ∂y − ∂z = V1
∂W1 ∂W3
∂z − ∂x = V2 (4.30)

 ∂W2 ∂W1
∂x − ∂y = V3

unde V1 , V2 , V3 sunt funcţii cunoscute şi W1 , W2 , W3 sunt funcţii necunoscute.

Vrem să determinăm numai o soluţie particulară a acestui sistem, de aceea
putem particulariza problema cât este posibil ca să integrăm mai uşor.
Căutăm soluţii cu W3 (x, y, z) = 0 şi sistemul de mai sus devine:
 ∂W2
 ∂z = −V1
∂W1
 ∂z = V2 (4.31)
∂W2 ∂W1
∂x − ∂y = V3

Din prima relaţie a sistemului:

Z z
W2 = − V1 (x, y, t)dt + f (x, y)
z0

Din a doua relaţie a sistemului:

Z z
W1 = V2 (x, y, t)dt + g(x, y)
z0
4.3. CLASIFICAREA CÂMPURILOR VECTORIALE. 173

cu f (x, y) şi g(x, y) funcţii arbitrare. Cu funcţiile W1 (x, y, z) şi W2 (x, y, z)

astfel determinate se verifică cea de-a treia ecuaţie a sistemului:
Z z
∂W2 ∂V1 (x, y, t) ∂f (x, y)
=− dt +
∂x z0 ∂x ∂x
Z z
∂W1 ∂V2 (x, y, t) ∂g(x, y)
= dt +
∂y z0 ∂y ∂y
Înlocuind avem:
Z z
∂V1 (x, y, t) ∂V2 (x, y, t) ∂f (x, y) ∂g(x, y)
− ( + )dt + − = V3
z0 ∂x ∂y ∂x ∂y
−
→ −
→
Cum V (M ) este solenoidal adică div V = 0 avem:
∂V1 (x, y, t) ∂V2 (x, y, t) ∂V3 (x, y, t)
+ =−
∂x ∂y ∂z
avem: Z z
∂V3 (x, y, t) ∂f (x, y) ∂g(x, y)
dt + − = V3
z0 ∂t ∂x ∂y
∂f (x, y) ∂g(x, y)
V3 (x, y, z) − V3 (x, y, z0 ) + − = V3 (x, y, z)
∂x ∂y
∂f (x, y) ∂g(x, y)
− = V3 (x, y, z0 )
∂x ∂y
Particularizând funcţia g(x, y) = 0 obţinem: ∂f∂x (x,y)
= V3 (x, y, z0 ) adică:
Z x
f (x, y) = V3 (t, y, z0 )dt + ϕ(y)
x0

Pentru ϕ(y) = 0 am determinat o soluţie particulară a sistemului (4.31), deci

−
→ −
→ →
− −
→
un vector W 0 care verifică ecuaţia: rot W 0 = V vectorul W 0 este un potenţial
→
−
vector al câmpului V şi este dat de:
Z Z z Z x
−
→ → z
− −
→
W0 = i V2 (x, y, t)dt + j [− V1 (x, y, t)dt + V3 (t, y, z0 )dt]
z0 z0 x0
−
→
Dacă vectorului W 0 ı̂i adăugăm gradientul unei funcţii scalare ϕ arbitrare,
obţinem tot o soluţie a sistemului (4.31) deci tot un potenţial vector:
−
→ − →
W = W 0 + grad ϕ (4.32)
−
→ −→ −
→
unde rot W = rot W 0 + rot grad ϕ. Dar rot grad ϕ = 0 deci: rot W =
−→0 −
→
rot W = V .
174 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

−
→ → −
Propoziţia 12: Două soluţii W şi C ale ecuaţiei (4.30) diferă prin gradi-
entul unei funcţii scalare.
Demonstraţie:
−
→ − → −
→ − → −
→ − →
W şi C soluţii ale ecuaţiei (4.30) ı̂nseamnă: rot W = V şi rot C = V . Prin
−
→ − →
scăderea acestora avem: rot (W − C ) = 0. Deoarece orice câmp irotaţional
−
→ → − −
→ − →
este un câmp potenţial avem: W − C = grad ϕ =⇒ W = C + grad ϕ. Deci
−
→
W se exprimă sub forma (4.32).

4.3.3 Câmp laplacian.

−
→
Numim câmp laplacian sau armonic câmpul V (M ) care este simultan irotaţional
şi solenoidal ı̂ntr-un domeniu D din R, adică:
→
− −
→
rot V (M ) = 0; div V (M ) = 0
−
→ →
−
Dacă câmpul este irotaţional: V (x, y, z) = grad f (x, y, z) deci ∇· V = ∇·∇f
−
→ −
→
cum ∇ · V = 0 =⇒ ∇ · V = 4f = 0 adică:

∂2f ∂2f ∂2f

+ + =0
∂x2 ∂y 2 ∂z 2
Prin urmare un câmp vectorial armonic este un:
• câmp vectorial potenţial
• al cărui potenţial satisface ecuaţia lui Laplace.
Soluţiile ecuaţiei lui Laplace se mai numesc şi funcţii armonice.
Presupunem ı̂n continuare că funcţiile armonice sunt definite ı̂ntr-un dome-
niu D mărginit de suprafaţa S.
Teorema 1 Pentru funcţia armonică ψ avem:
ZZ
dψ
dσ = 0
S dn

Demonstraţie: Utilizând prima formulă a lui Green obţinem:

ZZ ZZZ
dψ
ϕ dσ = (∇ϕ · ∇ψ + ϕ4ψ)dω
S dn Ω

Pentru ϕ = 1 şi ψ armonică adică 4ψ = 0

ZZ
dψ
dσ = 0
S dn

Teorema 2 Dacă ϕ şi ψ sunt armonice are loc relaţia:

ZZ
dψ dϕ
(ϕ − ψ )dσ = 0
S dn dn
4.3. CLASIFICAREA CÂMPURILOR VECTORIALE. 175

Demonstraţie: Utilizând a doua formulă a lui Green obţinem:

ZZ ZZZ
dψ dϕ
(ϕ − ψ )dσ = (ϕ4ψ − ψ4ϕ)dω
S dn dn Ω
Dar 4ϕ = 0 şi 4ψ = 0 prin urmare:
ZZ
dψ dϕ
(ϕ − ψ )dσ = 0
S dn dn
Teorema 3 O funcţie F (M ) armonică, diferită de o constantă, nu poate
avea un maxim sau un minim ı̂n D.
Demonstraţie: Dacă funcţia f (M ) ar avea un maxim ı̂n punctul M0 (x0 , y0 , z0 )
din D, atunci ı̂n M0 (x0 , y0 , z0 ) ar trebui să fie satisfăcută condiţia:
∂2f ∂2f ∂2f
+ + = 4f < 0
∂x2 ∂y 2 ∂z 2
ı̂n contradicţie cu ipoteza 4f = 0. Dacă funcţia f (M ) ar avea un minim ı̂n
punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) din D, atunci ı̂n M0 (x0 , y0 , z0 ) ar trebui să fie satisfăcută
condiţia:
∂2f ∂2f ∂2f
+ + = 4f > 0
∂x2 ∂y 2 ∂z 2
ı̂n contradicţie cu ipoteza 4f = 0. Din teorema de mai sus rezultă că o funcţie
armonică ı̂n D ı̂şi atinge valorile maximă şi minimă pe frontiera S a lui D.

4.3.4 Câmp biscalar.

−
→
Definiţia 7: Câmp biscalar este câmp vectorial V care satisface ecuaţia:
−
→
V = λ grad u
unde λ şi u sunt funcţii scalare nenule.
Propoziţia 13: În fiecare punct din domeniul D ı̂n care câmpul biscalar
−
→ →
−
V (M ) este definit, V (M ) este perpendicular pe rotorul său:
−
→ −
→
V rot V = 0
Demonstraţie:
→
−
rot V = rot (λ grad u) + rot (λ∇u) = ∇λ × ∇u + λ∇ × (∇u) = −∇u × ∇λ;
−
→ −
→
V rot V = −λ∇u · (∇u × ∇λ) = 0
−
→
Propoziţia 14: Câmpul biscalar V nu admite un potenţial scalar din
−
→
care să derive, adică nu există o funcţie ϕ aşa fel ı̂ncât V să poată fi scris
−
→
V = grad ϕ.
−
→
Demonstraţie: Într-adevăr, dacă V ar deriva dintr-un potenţial ϕ, atunci
−
→ −
→
el ar trebui să fie irotaţional, adică: rot V = 0. Dar rot V = − gradu ×
gradλ 6= 0 pentru orice λ şi u.
176 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

4.3.5 Câmp general (oarecare).

→
−
Definiţia 8: Câmpul general este câmpul vectorial V (M ) care nu este supus
nici uneia din condiţiile indicate la tipurile precedente, dar care poate fi supus
altor condiţii.
−
→
Propoziţia 15: Câmpul general V poate fi descompus ı̂ntr-un câmp
−
→ − → →
−
irotaţional şi un câmp solenoidal V = V i + V s cu condiţiile ca:
→
− −
→ −
→ →
−
rot V = rot V s şi div V = div V i

Demonstraţie:
−
→ −
→ −
→ −
→
div V = div V i + div V s = div V i
−
→ →
− −
→ →
−
rot V = rot V i + rot V s = rot V s
−
→ −
→
pentru că div V s = 0 şi rot V i = 0.

4.4 Determinări de câmpuri .

4.4.1 Determinarea unui câmp scalar de gradient dat.
Fie câmpul vectorial
→
−
V = grad ϕ
cunoscut, se cere să determinăm funcţia ϕ(x, y, z).
−
→
Problema este posibilă dacă rot V = 0 adică:
¯ − → ¯¯
− 
¯ → → −  ∂R ∂Q
¯ i j k ¯  ∂y = ∂z
¯ ∂ ∂ ∂ ¯ = 0 ⇐⇒ ∂P ∂R
¯ ∂x
¯ ∂y ∂z ¯¯  ∂z = ∂x
¯ P Q R ¯  ∂Q ∂P
∂x = ∂y

În aceste ipoteze, funcţia ϕ va fi determinată de sistemul:


 ∂ϕ
 ∂x = P (x, y, z)
∂ϕ
 ∂y = Q(x, y, z)
 ∂ϕ = R(x, y, z)
∂z

Rezultă:
dϕ = P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz
şi: Z
ϕ(x, y, z) = P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz
M0 M
4.4. DETERMINĂRI DE CÂMPURI . 177

Fig. 4.27:

unde M0 (x0 , y0 , z0 ) este un punct fix şi M (x, y, z) un punct arbitrar din dome-
niul D.
Funcţia ϕ(x, y, z) este determinată ı̂n afară de o constantă arbitrară şi este
−
→
după cum am definit-o potenţialul scalar al câmpului V (M ).
Exemplu: Să se determine potenţialul scalar al câmpului:
→
− −
→ −
→ −
→
V = (yz + 4z) i + (xz + 4y) j + (xy + 4x) k
−
→ −
→
Condiţia ca V să admită un potenţial scalar rot V = 0 este ı̂ndeplinită,
−
→
rezultă că: V = grad ϕ adică:

 ∂ϕ
 ∂x = yz + 4z
∂ϕ
 ∂y = zx + 4y
 ∂ϕ = xy + 4x
∂z

Funcţia:
Z
ϕ= (yz + 4z)dx + (zx + 4y)dy + (xy + 4x)dz =
M0 M
Z x Z y Z z
= (y0 z0 + 4z0 )dx + (xz0 + 4y)dy + (xy + 4x)dz
x0 y0 z0

După integrări şi simplificări se obţine:

ϕ(x, y, z) = xyz + 4xz + 2y 2 − (x0 y0 z0 + 4x0 z0 + 2y02 )

adică:
ϕ(x, y, z) = xyz + 4xz + 2y 2 + C
178 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.

4.4.2 Determinarea unui câmp vectorial de rotor şi divergenţă

date.
→
−
Se defineşte ı̂ntr-un domeniu D funcţia ρ(x, y, z) şi vectorul U (x, y, z). Se
→
− −
→
cere să se determine câmpul vectorial V care să aibe rotorul egal cu U şi
divergenţa egală cu ρ, deci:
−
→ − →
rot V = U (x, y, z)

→
−
div V = ρ(x, y, z)

Problema este posibilă dacă:

−
→
div U = 0

Se vor rezolva câteva cazuri particulare:

I. Determinarea unui câmp irotaţional şi solenoidal.

( −
→ − →
rot V = 0
(S1 ) →
−
div V = 0
→
− −
→ →
− −
→
Din rot V = 0 rezultă V = grad ϕ şi div V = ∇ · ∇ϕ = 4ϕ = 0 Soluţia
sistemului este:
−
→
V = grad ϕ, unde 4ϕ = 0

adică ϕ este armonică.

Ecuaţia 4ϕ = 0 se numeşte ecuaţia lui Laplace.

II. Determinarea unui câmp irotaţional de divergenţă dată.

( −
→ − →
rot V = 0
(S2 ) −
→
div V = ρ(x, y, z)
−
→ → − −
→ −
→
Din rot V = 0 rezultă V = grad ϕ şi div V = ∇ · ∇ϕ = 4ϕ = ρ(x, y, z)
Soluţia sistemului este:
→
−
V = grad ϕ, unde 4ϕ = ρ(x, y, z)

Ecuaţia 4ϕ = ρ(x, y, z) se numeşte ecuaţia lui Poisson.

4.4. DETERMINĂRI DE CÂMPURI . 179

III. Determinarea unui câmp solenoidal de rotor dat.

( −
→ − →
rot V = U
(S3 ) →
−
div V = 0
−
→
Din div U = 0 rezultă
∂u1 ∂u2 ∂u3
+ + =0
∂x ∂y ∂z
→
− −
→ →
−
Din ecuaţia rot V = U se construieşte o soluţie particulară V 0 (ca la pro-
prietăţile câmpurilor irotaţionale). Soluţia ecuaţiei este:
−
→ −
→
V = grad ϕ + V 0
→
− −
→
unde ϕ este o funcţie arbitrară. Dar div V = 0 ⇐⇒ div V 0 + ∇ · ∇ϕ = 0
−
→
4ϕ = − div V 0
este ecuaţia Poisson.
Soluţia sistemului este:
−
→ −
→
V = grad ϕ + V 0
unde ϕ este potenţialul scalar ce verifică:
−
→
4ϕ = − div V 0

IV. Determinarea unui câmp de rotor dat şi de divergenţă dată.

( −
→ − →
rot V = U
(S4 ) −
→
div V = ρ(x, y, z)
−
→ − → −
→
Vom căuta soluţia sistemului (S4 ) ca sumă de doi vectori: V = V 1 + V 2
−
→ →
−
unde V 1 şi V 2 satisfac condiţiile:
( −
→ − →
rot V1 = U
−
→
div V1 = 0
( −
→ − →
rot V2 = 0
−
→
div V2 = ρ(x, y, z)
−
→ −
→
V 1 este soluţie a sistemului (S3 ) şi V 2 este soluţie a sistemului (S2 ). Rezultă
că soluţia sistemului (S4 ) este:
→
− −
→ −
→ −
→ −
→ −
→ − →
V = V 1 + V 2 unde: rot V = rot V1 + rot V2 = U
−
→ −
→ −
→
div V = div V1 + div V2 = ρ(x, y.z)
180 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE TEORIA CÂMPULUI.
Capitolul 5

Principalele ecuaţii ale fizicii

matematice.

5.1 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I.

5.1.1 Integrale prime.
Fie sistemul de ecuaţii diferenţiale:
 0

 y = f1 (x, y1 , y2 , ..., yn )
 10
y2 = f2 (x, y1 , y2 , ..., yn )
(5.1)

 .............................
 0
yn = fn (x, y1 , y2 , ..., yn )

sau vectorial:
(y)0 = f (x, y), (5.2)
∂fj
unde fj : D ⊂ Rn+1 → R, continui la fel ∂yk ,
iar f = (f1 , f2 , ..., fn ), vector
linie, j, k = 1, ..., n.
Definiţie: O funcţie F : D ⊂ Rn+1 → R, se numeşte integrală primă a
sistemului (1) dacă pentru orice soluţie:
y1 = y1 (x), y2 = y2 (x), ..., yn = yn (x),
func ţia compusă: Φ(x) = F (x, y1 (x), y2 (x), ..., yn (x)), este o constantă, adică
Φ(x) = C.
Vom face observaţia că valoarea constantei depinde de soluţie.
Teorema 1: Condiţia necesară si suficientă ca funcţia F din definiţia dată mai
sus să fie integrală primă a sistemului (1) este ca ı̂n orice punct (x, y1 (x), y2 (x), ..., yn (x)) ∈
D să aibă loc egalitatea:
∂F ∂F ∂F ∂F
+ f1 + f2 + ... + fn = 0, (5.3)
∂x ∂y1 ∂y2 ∂yn

181
182CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

d Fie (x0 , y10 (x), y20 (x), ..., yn0 (x)) ∈ D un punct oarecare fixat. Din teorema
de existenţă şi unicitate a soluţiei sistemului (1), există şi este unică soluţia:
(x, y1 (x), y2 (x), ..., yn (x)) ∈ D care satisface condiţia:

y1 (x0 ) = y10 , y2 (x0 ) = y20 , ..., yn (x0 ) = yn0

şi deoarece F este integrală primă atunci:

F (x, y1 (x), y2 (x), ..., yn (x)) = C = constant,

pentru orice x ∈ D, diferenţiind obţinem:

∂F ∂F 0 ∂F 0 ∂F 0
+ y + y + ... + y = 0,
∂x ∂y1 1 ∂y2 2 ∂yn n
Reciproc, presupunem că F satisface (3), atunci:
∂F ∂F 0 ∂F 0 ∂F 0
+ y1 + y2 + ... + y =0
∂x ∂y1 ∂y2 ∂yn n
Prin urmare dF = 0, şi atunci F = C.c
Teorema 2: Dacă cunoaştem n integrale prime F1 , F2 , ..., Fn pentru sistemul
(1) astfel ı̂ncât:
i) Fj (j = 1, ..., n) admite derivate parţiale de ordinul I continuie pe D.
ii) Determinantul matricii lui Jacobi | ∂(F 1 ,F2 ,...,Fn )
∂(y1 ,y2 ,...,yn ) | 6= 0 pentru orice
(x, y1 (x), y2 (x), ..., yn (x)) ∈ D , atunci problema lui Cauchy ataşată ecuaţiei
(1) se reduce la o problemă de funcţii implicite.
Justificarea se face ı̂n baza teoremei funcţiilor implicite, ı̂n cazul sistemelor.

5.1.2 Sisteme simetrice.

Vom numi sistem simetric de ecuaţii diferenţiale, o expresie diferenţială de
forma:
dx1 dx2 dxn+1
= = ... = ,
P1 (x1 , x2 , ..., xn+1 ) P2 (x1 , x2 , ..., xn+1 ) Pn+1 (x1 , x2 , ..., xn+1 )
(5.4)
unde Pj (j = 1, ..., n + 1) sunt funcţii reale Pj : D ⊂ R n+1 → R, ce admit
n+1
X
derivate parţiale de ordin I continuie pe D şi ı̂n plus Pj2 6= 0, oricare ar fi
j=1
(x1 , x2 , ..., xn+1 ) ∈ D.
Propozitie. Orice sistem (1) se poate scrie sub forma (4) şi anume:
dy1 dy2 dyn dx
= = ... = = , (5.5)
f1 (x, y1 , ..., yn ) f2 (x, y1 , ..., yn ) fn (x, y1 , ..., yn ) 1
5.1. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL I. 183

şi reciproc orice sistem simetric poate fi scris sub forma normala (1) şi anume
dacă Pn+1 6= 0  dx1 P1


 dxn+1 = Pn+1
 dx2 P2
dxn+1 = Pn+1 (5.6)

 ..........................................

 dxn Pn
dxn+1 = Pn+1

şi deci rezolvarea unui sistem de forma (1) se face rezolvând un sistem de
forma (4) şi reciproc rezolvarea unui sistem de forma (6) se va reduce la re-
zolvarea unei probleme de functii implicite. În acest caz este utilă teorema
care urmează:
Teorema 3. Dacă µ1 , µ2 , ..., µn+1 sunt n+1 funcţii reale definite şi continuie
pe D ⊂ Rn+1 cu următoarele proprietăţi:
i) µ1 P1 + µ2 P2 + ... + µn Pn + µn+1 Pn+1 = 0, pe D.
ii) µ1 dx1 +µ2 dx2 +...+µn+1 dxn+1 = dF , pe D, atunci funcţia F : D ⊂ Rn+1 →
R, este o integrală primă a sistemului (4).
Dacă x1 (xn+1 ), x2 (xn+1 ), ..., xn (xn+1 ) este o soluţie a sistemului (4) echivalent
cu (6) atunci:
P1 Pn
dx1 = dxn+1 , ..., dxn = dxn+1
Pn+1 Pn+1
şi ı̂nlocuind ı̂n ii), (Teorema 3), vom avea:

dF (x1 (xn+1 ), x2 (xn+1 ), ..., xn (xn+1 ), xn+1 ) =

P1 P2 Pn
=( µ1 + µ2 + ... + µn + µn+1 )dxn+1 = 0
Pn+1 Pn+1 Pn+1
De aici rezulta F = C= constant şi deci F este integrală primă.
Vom face observatia că µ1 , µ2 , ..., µn+1 se găsesc cu ajutorul sistemului (4)
folosind proprietăţile proporţiilor şi anume:
dx1 dx2 dxn+1 µ1 dx1 µn+11 dxn+1 µ1 dx1 + ...µn+1 dxn+1
= = ... = = ... = =
P1 P2 Pn+1 µ1 P1 µn+1 Pn+1 µ1 P1 + ... + µn+1 Pn+1
şi alegem µ1 , µ2 , ..., µn+1 astfel ı̂ncât:

µ1 P1 + µ2 P2 + ... + µn+1 Pn+1 = 0

şi
µ1 dx1 + µ2 dx2 + ... + µn+1 dxn+1 = dF
să fie diferenţială totală exactă.
Exemplu 1: (
dx1 x2 −x3
dx3 = x1 −x2
dx2 x3 −x1
dx3 = x1 −x2
184CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

unde x1 = x1 (x3 ), x2 = x2 (x3 ).

Scriem sistemul sub forma simetrică:
dx1 dx2 dx3
= = .
x2 − x3 x3 − x1 x1 − x2
Dacă luăm µ1 = µ2 = µ3 = 1, rezultă:
dx1 + dx2 + dx3 0
=
0 0
şi deci x1 + x2 + x3 = C1 . Funcţia F1 (x1 , x2 , x2 ) = x1 + x2 + x3 ne furnizează
o integrală primă.
Dacă luăm µ1 = x1 , µ2 = x2 , µ3 = x2 , rezultă:
x3 dx3
x1 dx1 x2 dx2 x3 (x1 −x2 = x1 dx1 + x2 dx2 + x3 dx3
= =
x1 (x2 − x3 x2 (x3 − x1 0
şi deci x21 + x22 + x23 = C2 . Funcţia F2 (x1 , x2 , x3 ) = x21 + x22 + x23 ne furnizează
ı̂ncă o integrală primă.
Rezolvarea sistemului dat se reduce la rezolvarea sistemului de funcţii im-
plicite: ½
x1 + x2 + x3 = C1
x21 + x22 + x23 = C2
Exemplu 2: Fie sistemul sub forma simetrica:
dx dy dz
2 2 2
= = ,
x −y −z 2xy 2zx
am notat x1 cu x, x2 cu y iar x3 cu z. Dacă luăm µ1 = 0, µ2 = z, µ3 = −y,
rezultă:
zdy = ydz 0
= ,
0 0
dy
din care rezultă: y = z şi deci F1 (x, y, z) = yz = C1 . Dacă luăm µ1 = x, µ2 =
dz

y, µ3 = z, rezultă:
xdx + ydy + zdz dy xdx + ydy + zdz dy
2 2 2 2 2
= , sau 2 2 2
=
x(x − y − z ) + 2xy + 2xz 2xy x(x + y + z ) 2xy
sau ı̂ncă:

2xdx + 2ydy + 2zdz dy d(x2 + y 2 + z 2 ) dy

2 2 2
= de unde rezultă 2 2 2
=
x +y +z y x +y +z y
2 2 2
şi deci F2 (x, y, z) = x +yy +z = C2
Rezolvarea sistemului dat se reduce la rezolvarea sistemului de functii im-
plicite: ( y
z = C1
x2 +y 2 +z 2
y = C2
5.1. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL I. 185

5.1.3 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordin I liniare şi omogene.

Sunt de forma:
∂u ∂u ∂u
P1 (x1 , x2 , ..., xn ) + P2 (x1 , x2 , ..., xn ) + ... + Pn (x1 , x2 , ..., xn ) =0
∂x1 ∂x2 ∂xn
(5.7)
Xn
unde u(x1 , x2 , ..., xn ) este funcţia necunoscută şi ı̂n plus Pj2 6= 0, unde
j=1
Pj (j = 1, ..., n) sunt funcţii reale Pj : D ⊂ Rn → R, ce admit derivate parţiale
de ordin I continuie pe D, oricare ar fi (x1 , x1 , ..., xn ) ∈ D.
Definiţie: Spunem că funcţia F : D1 ⊂ D → R, este soluţie a ecuaţiei (7)
dacă F admite derivate parţiale pe D1 şi verifică identitatea:
n
X ∂F
Pj (x1 , x2 , ..., xn ) (x1 , x2 , ..., xn ) = 0 (5.8)
∂xj
j=1

Vom arăta că problema găsirii soluţiilor ecuaţiei (7) se reduce la problema
rezolvării unui sistem de ecuaţii diferenţiale simetric, de forma (4):
dx1 dx2 dxn
= = ... = ,
P1 (x1 , x2 , ..., xn ) P2 (x1 , x2 , ..., xn ) Pn (x1 , x2 , ..., xn )
care se numeşte sistemul caracteristic al ecuaţiei (7), iar curbele integrale ale
sistemului se numesc curbe caracteristice.
Avem următoarea teoremă:
Teorema 1: O funcţie F : D1 ⊂ D → R, este o soluţie a ecuaţiei cu derivate
parţiale (7) dacă F este o integrală primă a sistemului său caracteristic.
d Dacă F este integrală primă atunci:
∂F P1 ∂F P2 ∂F Pn−1 ∂F
+ + + ... + = 0,
∂xn Pn ∂x1 Pn ∂x2 Pn ∂xn−1
prin ı̂nmulţire cu Pn vom obţine:
∂F ∂F ∂F ∂F
Pn + P1 + P2 + ... + Pn−1 = 0,
∂xn ∂x1 ∂x2 ∂xn−1
adică F este soluţie a ecuaţiei (7). Reciproca este evidentă.c
Teorema 2: Dacă F : D ⊂ Rk → R, are derivate parţiale continuie şi dacă
F1 , F2 , ..., Fk sunt k integrale prime ale sistemului caracteristic atunci: u =
Φ(F1 , F2 , ..., Fk ) este o soluţie a ecuaţiei , cu derivate parţiale (7). d Într-
adevăr, avem:
∂u ∂Φ ∂F1 ∂Φ ∂F2 ∂Φ ∂Fk
= + + ... +
∂x1 ∂F1 ∂x1 ∂F2 ∂x1 ∂Fk ∂x1
186CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

∂u ∂Φ ∂F1 ∂Φ ∂F2 ∂Φ ∂Fk

= + + ... +
∂x2 ∂F1 ∂x2 ∂F2 ∂x2 ∂Fk ∂x2
............................................................
∂u ∂Φ ∂F1 ∂Φ ∂F2 ∂Φ ∂Fk
= + + ... +
∂xn ∂F1 ∂xn ∂F2 ∂xn ∂Fk ∂xn
Înmulţim prima relaţie cu P1 , a doua relaţie cu P2 , ı̂n continuare la fel şi
ı̂n sfrsit ultima relaţie cu Pn şi adunând termen cu termen obţinem:
∂u ∂u ∂u
P1 + P2 + ... + Pn =
∂x1 ∂x2 ∂xn
∂Φ ∂F1 ∂F1 ∂F1
= (P1 + P2 + ... + Pn )+
∂F1 ∂x1 ∂x2 ∂xn
∂Φ ∂F2 ∂F2 ∂F2
+ (P1 + P2 + ... + Pn ) + ...
∂F2 ∂x1 ∂x2 ∂xn
∂Φ ∂Fk ∂Fk ∂Fk
+ (P1 + P2 + ... + Pn )=0
∂Fk ∂x1 ∂x2 ∂xn
deoarece Fj (j = 1, ...k) sunt integrale prime c.
Teorema 3: Orice soluţie a ecuaţiei cu derivate parţiale (7) este de forma:

u = Φ(F1 , F2 , ..., Fn−1 )

unde F1 , F2 , ..., Fn−1 sunt n-1 integrale prime ale sistemului sau caracteristic.
Din rezultatele de mai sus se poate spune că:
Pentru a rezolva o ecuaţie cu derivate parţiale liniară şi omogenă de ordinul
I, procedăm ı̂n felul următor:
a) Scriem sistemul caracteristic al ecuaţiei (7):

dx1 dx2 dxn

= = ... = ,
P1 (x1 , x2 , ..., xn ) P2 (x1 , x2 , ..., xn ) Pn (x1 , x2 , ..., xn )

b) Determinăm n-1 integrale prime independente funcţional, F1 , F2 , ..., Fn−1

c) Soluţia generală a ecuaţiei cu derivate parţiale (7) este: u = Φ(F1 , F2 , ..., Fn−1 ),
F1 , F2 , ..., Fn−1 sunt cele n-1 integrale prime determinate la punctul b).
Exemplu 1: Să se integreze

∂u ∂u
y −x =0
∂x ∂y

În acest exemplu u = u(x, y) este funcţia necunoscută, x1 = x, x2 = y. Sis-

temul caracteristic este:
dx dy
= ,
y −x
5.1. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL I. 187

din care rezultă integrala primă: x2 + y 2 = C şi soluţia: u(x, y) = Φ(x2 + y 2 ).

Exemplu 2: Să se integreze
∂u ∂u ∂u
x − 2y −z =0
∂x ∂y ∂z

În acest exemplu u = u(x, y, z), x1 = x, x2 = y, x3 = z. Sistemul caracteristic

este:
dx dy dz
= = ,
x −2y −z
din care rezultă: xy 2 = C1 ; xz = C2
Soluăia generală este: u(x, y, z) = Φ(xy 2 , xz).
Problema lui Cauchy pentru ecuaţia cu derivate parţiale liniară şi omogenă
(7) cere determinarea lui u = u(x1, x2 , ..., xn ), care pentru xn = x0n , satisface
egalitatea:
u(x1 , x2 , ..., xn−1 , x0n ) = ϕ(x1 , x2 , ..., xn−1 )
Facem observaţia importantă: În locul lui xn putem lua orice variabilă xj
(avem astfel u(x1, ..., xj−1 , x0j , xj+1 , ..., xn ) = ϕ(x1 , ..., xj−1 , xj+1 , ..., xn ), j =
1, ..., n).
Exemplu 3:
√ ∂u √ ∂u √ ∂u
x + y + z = 0, u(x, y, 1) = x − y.
∂x ∂y ∂z
Sistemul caracteristic este:
dx dy dz
√ =√ =√ ,
x y z

din care rezultă: √ √ √

√
x − y = C1 ; x − z = C2
Soluţia generală este:
√ √ √ √
u(x, y, z) = Φ( x − y, x − z).

Condiţia Cauchy ne dă:

√ √ √
u(x, y, 1) = F ( x − y, x − 1),
√ √ √
adică x − y = Φ( x − y, x − 1).
Determinăm funcţia Φ astfel:
½ √ √ ½ √ ½
x− y =α x=1+β x = 1 + 2β + β 2
√ ; √ ;
x−1=β y =1+β−α y = 1 + α2 + β 2 − 2α + 2β − 2αβ
188CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

√ √ √ √
Φ(α, β) = x − y = 2αβ − α2 + 2α. Luând acum α = x − y, β = x − z
rezultă:
√ √ √ √ √ √ √ √
u(x, y, z) = 2( x − y)( x − z) − ( x − y)2 + 2( x − y))

şi după calcule şi simplificări:

√ √ √ √
u(x, y, z) = x − y − 2 xy + 2 yz + 2 x − 2 y.

5.1.4 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordin I (cvasiliniare).

Sunt de forma:
∂u ∂u
P1 (x1 , ..., xn , u) + ... + Pn (x1 , ..., xn , u) = Pn+1 (x1 , ..., xn , u) (5.9)
∂x1 ∂xn
n+1
X
unde u = u(x1 , x2 , ..., xn ) este funcţia necunoscută şi ı̂n plus Pj2 6= 0, unde
j=1
Pj (j = 1, ..., n + 1) sunt funcţii reale Pj : D ⊂ Rn → R, ce admit derivate
parţiale de ordin I.
Studiul unei ecuaţii cvasiliniare se reduce la studiul unei ecuaţii liniare si
omogene cu o necunoscută v = v(x1 , ..., xn , u).
Teorema 4. Integrarea ecuaţiei cvasiliniare se reduce la integrarea unei ecuaţii
cu derivate parţiale liniară şi omogenă:
∂v ∂v ∂v
P1 (x1 , ..., xn , u) + ... + Pn (x1 , ..., xn , u) + Pn+1 (x1 , ..., xn , u) =0
∂x1 ∂xn ∂u
(5.10)
unde v este o soluţie ce trebuie determinată. d Fie u(x1 , x2 , ..., xn ) o soluţie
a ecuaţiei cuasiliniară dată implicit prin relaţia: v(x1 , x2 , ..., xn , u) = 0, iar v
∂v
soluţia de găsit, atunci, din teorema funcţiilor implicite, dacă ∂u 6= 0 avem:
∂v
∂v ∂v ∂u ∂u ∂x
+ = 0, sau = − ∂vj , j = 1, ..., n.
∂xj ∂u ∂xj ∂xj ∂u

Dacă ı̂nlocuim ı̂n ecuaţia cvasiliniară, vom avea:

∂v ∂v
P1 (x1 , ..., xn , u)(− ∂x
∂v
1
) + ... + Pn (x1 , ..., xn , u)(− ∂x
∂v
n
) = Pn+1 (x1 , ..., xn , u)
∂u ∂u

sau, după ordonare, relaţia (10), deci v este soluţie a unei ecuaţii cu derivate
parţiale liniare şi omogene.
Soluţia v a acestei ecuaţii este:

v = Φ(F1 , F2 , ..., Fn )
5.1. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL I. 189

unde F1 , F2 , ..., Fn sunt n integrale prime ale sistemului caracteristic:

dx1 dxn du
= ... = = ,
P1 (x1 , ..., xn , u) Pn (x1 , ..., xn , u) Pn+1 (x1 , ..., xn , u)

şi deci din Φ(F1 (x1 , ..., xn , u), F2 (x1 , ..., xn , u), ..., Fn (x1 , ..., xn , u)) = 0, vom
scoate pe uc.
Exemplu: Să se integreze
∂u ∂u
−xy + y2 = x(1 + x2 )
∂x ∂y

În acest exemplu u = u(x, y), x1 = x, x2 = y. Sistemul caracteristic este:

dx dy dz
= 2 = ,
−xy y x(1 + x2
Din prima egalitate rezultă integrala prima: xy = C1 Din primul şi ultimul
raport după ce ı̂nlocuim ı̂n prima fracţie xy = C1 obţinem:
dx du
=
C1 x(1 + x2 )
şi soluţia:

x2 x4 x2 x4
+ + C1 u = C2 , sau sau + + xyu = C2 ,
2 4 2 4
care reprezintă cea de-a doua integrală primă. Conform cu cele stabilite
4
Φ(xy, x22 + x4 + xyu) = 0, ne dă soluţia ı̂n mod implicit. Dacă se poate
aplica teorema funcţiilor implicite putem da soluţia sub forma:

x2 x4
+ + xyu = ϕ(xy)
2 4
şi deci se poate explicita u (n czul acesta):

ϕ(xy) x x3
u= − − ,
xy 2y 4y
cu ϕ o funcţie arbitrară de xy.
Problema lui Cauchy se pune la fel ca ı̂n cazul ecuaţiilor liniare omogene. În
cazul a doua variabile independente problema lui Cauchy are o interpretare
geometrică simplă:
Dacă z = z(x, y) este o soluţie a ecuaţiei:
∂z ∂z
P (x, y, z) + Q(x, y, z) = R(x, y, z),
∂x ∂y
190CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

atunci suprafaţa de ecuaţie z = z(x, y) se numeşte surafaţă integrală a acestei

ecuaţii. Problema lui Cauchy revine la a determina suprafaţa integrală care
trece prin curba definită de ecuaţiile:
z = z0 , y = y(x),
Dacă F1 , F2 sunt două integrale prime independente funcţional ele sunt date
prin rezolvarea sistemului:
dx dy dz
= = ,
P (x, y, z) Q(x, y, z) R(x, y, z)
şi problema lui Cauchy se reduce la găsirea legăturii ı̂ntre C1 şi C2 din sistemul:


 F1 (x, y, z) = C1

F2 (x, y, z) = C2

 z = z0

y = y(x)
Rezultatul este o relaţie de forma Φ(C1 , C2 ) = 0, ı̂n care dacă ı̂nlocuim C1 şi
C2 obţinem soluţia problemei Cauchy dată.
Exemplu: Să se integreze
∂z ∂z
x +y = z; z = 2, x2 + y 2 = 1.
∂x ∂y
În acest exemplu z = z(x, y) este ı̂n rolul lui u, x1 = x, x2 = y.
Sistemul caracteristic este:
dx dy dz
= = ,
x y z
Din prima egalitate rezultă integrala primă: F1 (x, y, z) = xy = C1 . Din primul
şi ultimul raport rezultă a doua integrală primă: F2 (x, y, z) = xz = C2
 x
 = C1  x

 xy  y = C1 ½
= C 2 y = 2C
C1
2
2 4C22
z ; x = 2C2 ; 4C 2 + =1

 z=2  2 2 4C22 + y 2 = 1 C12
 2 x +y =1
x + y2 = 1
sau 4C22 (C12 + 1) = C12
Ultima relaţie a fost obţinută prin eliminări succesive şi aceasta se numeşte
relaţia de compatibilitate a problemei lui Cauchy corespunzătoare ecuaţiei
date. Înlocuind ı̂n relaţia de compatibilitate respectiv pe C1 şi C2 prin expre-
siile lor obţinem:
x2 x2 x2
4 ( + 1) = sau 4(x2 + y 2 ) = z 2 .
z2 y2 y2
Suprafaţa obţinută reprezintă conul circular drept cu vârful ı̂n origine şi cu
axa Oz.
5.1. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL I. 191

5.1.5 Probleme rezolvate.

1) Să se determine integrala generală a ecuaţiei:

∂z ∂z
zx − zy = x2 + y 2
∂x ∂y

precum şi suprafaţa integrală ce trece prin curba:

½
z=1
Γ:
x2 − y 2 − 2xy = 1

Rezolvare: Sistemul diferenţial al caracteristicilor este:

dx dy dz
= = 2
zx −zy x + y2

care poate fi scris sub forma mai convenabilă:

dx dy zdz
= = 2
x −y x + y2

Din egalitatea primelor două se obţine:: xy = C1

Amplificând cele trei rapoarte cu x; −y; −1 şi făcând raportul dintre suma
numitorilor, noul numitor trebuie să fie nul, adică:

xdx − ydy − zdz = 0

Integrând se obţine: x2 − y 2 − z 2 = C2 , de unde se obţine soluţia generală a

ecuaţiei de forma:
Φ(xy, x2 − y 2 − z 2 ) = 0
Suprafaţa integrală care trece prin curba dată poate fi obţinută din integrala
generală, punând condiţia ca hiperbola Γ să se afle pe această suprafaţă; se
obţine conul cu vârful ı̂n origine:

z 2 = x2 − y 2 − 2xy.

2) Să se determine integrala generală a ecuaţiei:

∂z ∂z
xy 2 + x2 y = z(x2 + y 2 )
∂x ∂y

Rezolvare: Sistemul diferenţial al caracteristicilor este:

dx dy dz
= 2 =
xy 2 x y z(x2 + y 2 )
192CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

Din xdy = ydy rezultă x2 − y 2 = C1 .

O combinaţie integrabilă este:
ydx + xdy dz ydx + xdy dz
2 2
= 2 2
sau = ,
xy(x + y ) z(x + y ) xy z

iar integrala edte:

ln(xy) + ln C2 = ln z
Suprafaţa generală este:
z = xyϕ(x2 − y 2 ).
3) Să se determine integrala generală a ecuaţiei:

∂z ∂z p
x +y = z + a x2 + y 2 + z 2
∂x ∂y
Rezolvare: Sistemul diferenţial al caracteristicilor este:
dx dy dz
= = p
x y z + a x2 + y 2 + z 2

Din acest sistem se deduce:

xdx ydy zdz
2
= 2 = p
x y z + az x2 + y 2 + z 2
2

sau
xdx + ydy + zdz dz
p = p
x2 + y 2 + z 2 + az x2 + y 2 + z 2 z + a x2 + y 2 + z 2
sau
xdx + ydy + zdz dz
p p = p
x2 + y 2 + z 2 (az + x2 + y 2 + z 2 ) z + a x2 + y 2 + z 2
sau
xdx+ydy+zdz
√
x2 +y 2 +z 2 dz
p = p
2 2 2
x + y + z + az z + a x2 + y 2 + z 2
sau:
xdx+ydy+zdz
√ + dz
x2 +y 2 +z 2 dz dx
p p = p =
2 2 2 2 2
x + y + z + az + z + a x + y + z 2 2 2
z+a x +y +z 2 x

Din primul şi ultimul raport rezultă:

xdx+ydy+zdz
√ + dz
x2 +y 2 +z 2 dx
p =
(a + 1)(z + x2 + y 2 + z 2 ) x
5.1. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL I. 193

de unde, prin integrare se obţine că:

p
ln(z + x2 + y 2 + z 2 ) = (a + 1) ln x + ln C2

sau p
z+ x2 + y 2 + z 2 = C2 xa+1 .
Din primele rapoarte ale sistemului caracteristicilor rezultă: y = C1 x. Ecuaţia
suprafeţelor integrale este:
p y
z + x2 + y 2 + z 2 = xa+1 f ( ).
x
4) Să se determine integrala generală a ecuaţiei:

∂z ∂z
(y 2 − x2 + 2xy) + 2y(z − x) =0
∂x ∂y
precum şi suprafaţa integrală vare conţine elipsa:
½
x=0
Γ:
y 2 + 4z 2 = 4a2

Rezolvare: Sistemul diferenţial al caracteristicilor este:

dx dy dz
= = ;
y2 2
− x + 2xz 2y(z − x) 0

se observă imediat că z = C.

Din primele două rapoarte avem:

2ydy 2(x − C)dx 2(x − C)dx + 2ydy

2
= 2 2
=
2y x − 2Cx − y x2 − 2xC − y 2
de unde:
lny = ln(x2 + y 2 − 2Cx) − lnC1 .
Prin urmare, suprafeţele integrale x2 + y 2 − 2yf (z), sunt generate de cercurile
al căror plan rămâne paralel cu planul xOy şi al căroe centru ı̂n x = y =
C, y = f (z), descriu o curbă ı̂n planul x = z.
Suprafaţa care conţine elipsa Γ este:
p
(x − z)2 = (y ± a2 − z 2 )2 = a2 .

5) Să se determine integrala generală a ecuaţiei:

∂z ∂z ∂z
x(x2 + y 2 ) + 2y 2 (x +y − z) = 0
∂x ∂x ∂y
194CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

şi apoi să se determine o suprafaţă integrală care conţine cercul x2 + y 2 =

R2 ; z = a.
Rezolvare: Sistemul diferenţial al caracteristicilor este:
dx dy dz
= 3 = ;
x(x2 2
+ 3y ) 2y 2zy 2
Primele două rapoarte dau o ecuaţie omogenă; punând y = tx se obţine:
dy ydx − xdy −tdt
= = 2
2y 3 xy(x2 + y 2 ) y (1 + t2 )
De unde ecuaţiile caracteristice sunt:

z = C1 y; (x2 + y 2 )y = Cx3 ,
2 2
iar integrala generală este z = yf (y x x2
+y
).
Curbele caracteristice ı̂ntâlnesc cercul: x2 + y 2 = R2 , z = a dacă:
a
y= R2 aC1 = C(R2 C12 − a2 ).
C1
Locul geometric al curbelor caracteristice este suprafaţa:

aR2 x2 z = (x2 + y 2 )(R2 z 2 − a2 y 2 ).

6) Să se determine soluţia generală a ecuaţiei:

∂z ∂z
2 cosh x + 2y sinh x − z sinh x = 0
∂x ∂y
şi apoi suprafaţa integrală care conţine dreapta: x = y − z.
Rezolvare: Sistemul diferenţial al caracteristicilor este:
dx dy dz
= =
2 cosh x 2y sinh x z sinh x
Din acest sistem se deduc ecuaţiile curbelor caracteristice:

z 2 = Cy; y = b cosh x,
y
de unde suprafeţele integrale: z 2 = yf ( cosh x ).
Curbele caracteristice ı̂ntâlnesc dreapta x = y = z dacă:
x C
C = x, b = = ,
cosh x cosh C
de unde se obţine suprafaţa integrală:
z2
y 2 = cosh( ) = z 2 cosh x.
y
5.2. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL AL DOILEA.195

5.2 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al doilea.

5.2.1 Generalităţi.
Definiţia 1:
Numim ecuaţie cu derivate parţiale de ordin II orice expresie de forma:

∂u ∂u ∂ 2 u ∂ 2 u ∂2u
E(x1 , ..., xn , u, , ..., , 2, , ..., n ) = 0 (5.11)
∂x1 ∂xn ∂x1 ∂x1 ∂x2 ∂x1

cu soluţia:
u = u(x1 , x2 , ..., xn

Definiţia 2:
Se numeşte problema Cauchy ataşată unei ecuaţii cu derivate parţiale de
ordin II determinarea soluţiilor u, ce satisface ecuaţia dată şi verifică:
½
u|S = f (x1 , x2 , ..., xn )
∂u (5.12)
∂` |S = g(x1 , x2 , ..., xn )

→
−
unde S este o suprafaţă iar ` este versorul unui vector cu originea pe suprafaţa
S.
Pentru n=2, S reprezintă o curbă, iar pentru n=3 S este o suprafaţă
tridimensională.
Definiţia 3:
Se numeşte problema Cauchy restrânsă ataşată unei ecuaţii cu derivate
parţiale de ordin II determinarea soluţiilor u, ce satisface:
½
u|xn =x0n = f (x1 , x2 , ..., xn−1 )
∂u (5.13)
∂xn |xn =x0n = g(x1 , x2 , ..., xn−1 )

Observaţie:
În locul variabilei xn puatem lua oricare din celelalte variabile, variabila
fixată nemaiapărând ı̂n functiile date f şi g.
Vom evidenţia câteva probleme:
X n
◦ ∂2u ∂ ∂u
1 . ρ(x) ∂t2 = [ (p(x) )] + q(x)u(x) + F (x, t)
∂xj ∂xj
j=1
unde:
ρ(x) = ρ(x1 , x2 , ..., xn )
p(x) = p(x1 , x2 , ..., xn )
q(x) = q(x1 , x2 , ..., xn )
F (x, t) = F (x1 , x2 , ..., xn , t)
196CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

se numeşte ecuaţia oscilaţiilor

Dacă:
ρ(x) = 1
p(x) = a2 funcţie constantă
q(x) = 0
F (x, t) = p(x1 , x2 , ..., xn , t)
Vom avea:
∂2u
∂t2
= a2 4u + F (x, t)
care se numeşte ecuaţia undelor ı̂n Rn , t ∈ [0, ∞] simbolizează timpul.
Când n = 1 vom avea:
∂2u 2
∂t2
= a2 ∂∂xu2 + F (x, t)

care reprezintă ecuaţia coardei vibrante.

Când n = 2 vom avea:
∂2u 2 ∂2u
∂t2
= a2 ( ∂∂xu2 + ∂y 2
) + F (x, y, t)

care reprezintă ecuaţia membranei vibrante.

Când n = 3 vom avea:
∂2u 2 ∂2u ∂2u
∂t2
= a2 ( ∂∂xu2 + ∂y 2
) + ∂z 2
) + F (x, y, z, t)

care reprezintă ecuaţia undelor sferice.

Xn
∂ ∂u
2◦ . ρ(x) ∂u
∂t = [ (p(x) )] + q(x)u(x) + F (x, t)
∂xj ∂xj
j=1
se numeşte ecuaţia proceselor de difuzie.
Dacă:
ρ(x) = 1
p(x) = a2 funcţie constantă
q(x) = 0
F (x, t) = F (x1 , x2 , ..., xn , t)
Vom avea:
∂u
∂t = a2 4u + F (x, t)
care se numeşte ecuaţia căldurii.
Când n = 1 vom avea:
∂u 2
∂t = a2 ∂∂xu2 + F (x, t)

care reprezintă ecuaţia propagării căldurii ı̂ntr-un fir.

Când n = 2 vom avea:
∂u 2 ∂2u
∂t = a2 ( ∂∂xu2 + ∂y 2
) + F (x, y, t)
5.2. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL AL DOILEA.197

care reprezintă ecuaţia propagării căldurii ı̂ntr-un cilindru.

n
X ∂ ∂u
3◦ . (p(x) ) + q(x)u(x) = F (x)
∂xj ∂xj
j=1
se numeşte ecuaţia proceselor staţionare.
Dacă:
p(x) = 1
q(x) = 0
F (x) = F (x1 , x2 , ..., xn )

Vom avea:
4u = F (x)

care se numeşte ecuaţia lui Pisson.

Pentru F = 0, vom avea:
4u = 0

care se numeşte ecuaţia lui Laplace.

Condiţii care se pun ı̂n legătură cu aceste probleme.

Pentru problema 1◦ soluţia u(x, t) se determină punând condiţiile:

½
u(x1 , x2 , ..., xn , t)|t=0 = u0 (x1 , x2 , ..., xn )
∂u
∂t (x1 , x2 , ..., xn , t)|t=0 = u1 (x1 , x2 , ..., xn )

numite condiţii iniţiale, funcţiile u0 , u1 considerate a fi condţii iniţiale date.

Pentru problema 2◦ soluţia u(x, t) se determină punând condiţia:

u(x1 , x2 , ..., xn , t)|t=0 = u0 (x1 , x2 , ..., xn )

numită condiţie iniţială, funcţia u0 considerată a fi condţia iniţială dată.

Pentru problema 3◦ soluţia u(x) se determină punând condiţia:

a(x)u(x) + b(x) ∂∂u

n F rD
−
→ | = h(x)

numită condiţie la limită, funcţiile a, b, h considerate a fi cunoscute. Pen-

tru a = 1, b = 0 avem problema determinării lui u, care satisface condiţia:
u(x)|F rD = h(x), numită problema Dirichlet.
Pentru a = 0, b = 1 avem problema determinării lui u, care satisface condiţia:
∂u(x)
n F rD
∂−
→ | = h(x), numită problema Neuman.
Pentru unele probleme se impun atât condiţii iniţiale cât şi condiţii la limită.
Problema rezolvată se va numi ı̂n acest caz problemă mixtă.
198CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

5.2.2 Ecuaţii liniare ı̂n derivate parţiale de ordin II.

O ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul al doilea se numeşte cvasiliniară, dacă
este liniară ı̂n raport cu derivatele de ordinul al doilea.
În cazul a două variabile independente, forma generală a ecuaţiilor cvasiliniare
va fi:
∂2u ∂2u ∂2u ∂u ∂u
A(x, y) 2
+ 2B(x, y) + C(x, y) 2 + F (x, y, u, , )=0 (5.14)
∂x ∂x∂y ∂y ∂x ∂y

unde A, B, C : D ⊂ R2 → R
Pentru rezolvarea ecuaţiei (14) vom căuta o transformare punctuală regulată
cu ajutorul căreia ecuaţia transformată să fie cât mai simplă. Fie aceasta:
½
ξ = ξ(x, y)
η = η(x, y)

Derivatele de ordinul I, ale lui u ı̂n raport cu x si y vor fi calculate cu ajutorul

următoarelor relaţii:

 ∂u ∂u ∂ξ ∂u ∂η ∂ξ ∂u ∂η ∂u
 ∂x = ∂ξ ∂x + ∂η ∂x = ∂x ∂ξ + ∂x ∂η
∂u ∂u ∂ξ ∂u ∂η ∂ξ ∂u ∂η ∂u
 ∂y = ∂ξ ∂y + ∂η ∂y = ∂y ∂ξ + ∂y ∂η


Avem astfel evidenţiaţi operatorii de derivare parţială:

(
∂· ∂ξ ∂· ∂η ∂·
∂x = ∂x ∂ξ + ∂x ∂η = Dx ·
∂· ∂ξ ∂· ∂η ∂·
∂y = ∂y ∂ξ + ∂y ∂η = Dy ·

sau: (
∂ξ ∂η
Dx · = ∂x Dξ · + ∂x Dη ·
∂ξ ∂η
Dy · = ∂y Dξ · + ∂y Dη ·

Am notat cu ” · ” ceea ce se derivează.

Derivatele de ordinul II, ale lui u ı̂n raport cu x si y vor fi calculate cu ajutorul
următoarelor relaţii:

∂2u ∂ ∂u ∂ ∂ξ ∂u ∂η ∂u
2
= ( )= ( + )=
∂x ∂x ∂x ∂x ∂x ∂ξ ∂x ∂η

∂ 2 ξ ∂u ∂ξ ∂ ∂u ∂ 2 η ∂u ∂η ∂ ∂u
= + ( ) + + ( )=
∂x2 ∂ξ ∂x ∂x ∂ξ ∂x2 ∂ξ ∂x ∂x ∂η
∂ 2 ξ ∂u ∂ξ ∂ξ ∂ 2 u ∂η ∂ 2 u ∂ 2 η ∂u ∂η ∂ξ ∂ 2 u ∂η ∂ 2 u
= + ( + ) + + ( + )
∂x2 ∂ξ ∂x ∂x ∂ξ 2 ∂x ∂∂η∂ξ ∂x2 ∂ξ ∂x ∂x ∂ξ∂η ∂x ∂η 2
5.2. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL AL DOILEA.199

Prin urmare, avem:

∂2u ∂ξ 2 ∂ 2 u ∂ξ ∂η ∂ 2 u ∂η 2 ∂ 2 u ∂ 2 ξ ∂u ∂ 2 η ∂u
= ( ) + 2 + ( ) + 2 + 2
∂x2 ∂x ∂ξ 2 ∂x ∂x ∂ξ∂η ∂x ∂η 2 ∂x ∂ξ ∂x ∂η
Notăm:
∂ξ 2 ∂ 2 u ∂ξ ∂η ∂ 2 u ∂η 2 ∂ 2 u
(Dx (u))2 = ( ) + 2 + ( ) ,
∂x ∂ξ 2 ∂x ∂x ∂ξ∂η ∂x ∂η 2
∂ξ ∂u ∂η ∂u
care reprezintă ridicarea la patrat, formală, a lui Dx (u) = ∂x · ∂ξ + ∂x · ∂η şi
cu
∂ 2 ξ ∂u ∂ 2 η ∂u
Dx (Dx (u)) = + 2
∂x2 ∂ξ ∂x ∂η
∂ξ ∂η
care reprezintă o expresie, obţinută din Dx (u), prin derivarea termenilor ∂x , ∂x
ı̂n raport cu x. Astfel, puten scrie:

∂2u
= (Dx (u))2 + Dx (Dx (u)).
∂x2

În mod asemănător, vom obţine:

∂2u ∂ξ 2 ∂ 2 u ∂ξ ∂η ∂ 2 u ∂η 2 ∂ 2 u ∂ 2 ξ ∂u ∂ 2 η ∂u
= ( ) + 2 + ( ) + 2 + 2
∂y 2 ∂y ∂ξ 2 ∂y ∂y ∂ξ∂η ∂y ∂η 2 ∂y ∂ξ ∂y ∂η
notând cu:
∂ξ 2 ∂ 2 u ∂ξ ∂η ∂ 2 u ∂η ∂ 2 u ∂ 2 ξ ∂u ∂ 2 η ∂u
(Dy (u))2 = ( ) 2
+2 +( )2 2 ; Dy (Dy (u)) = 2 +
∂y ∂ξ ∂y ∂y ∂ξ∂η ∂y ∂η ∂y ∂ξ ∂y 2 ∂η
şi vom scrie:
∂2u
= (Dy (u))2 + Dy (Dy (u)).
∂y 2
În cazul derivatei parţiale mixte:

∂2u ∂ ∂u ∂ ∂ξ ∂u ∂η ∂u
= ( )= ( · + · )=
∂x∂y ∂x ∂x ∂x ∂y ∂ξ ∂y ∂η

∂ 2 ξ ∂u ∂ 2 η ∂u ∂ξ ∂ ∂u ∂η ∂ ∂u
= + + · ( )+ · ( )=
∂x∂y ∂ξ ∂x∂y ∂η ∂y ∂x ∂ξ ∂y ∂x ∂η
∂ 2 ξ ∂u ∂ 2 η ∂u ∂ξ ∂ξ ∂ 2 u ∂ξ ∂η ∂ξ ∂η ∂ 2 u ∂η ∂η ∂ 2 u
= + + + ( + ) +
∂x∂y ∂ξ ∂x∂y ∂η ∂x ∂y ∂ξ 2 ∂y ∂x ∂x ∂y ∂ξ∂η ∂x ∂y ∂η 2
Notăm:
∂ξ ∂ξ ∂ 2 u ∂ξ ∂η ∂ξ ∂η ∂ 2 u ∂η ∂η ∂ 2 u
Dx (u)Dy (u) = · · 2 +( · + · ) + · ·
∂x ∂y ∂ξ ∂y ∂x ∂x ∂y ∂ξ∂η ∂x ∂y ∂η 2
200CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

şi cu:
∂ 2 ξ ∂u ∂ 2 η ∂u
Dx (Dy (u)) = · + ·
∂x∂y ∂ξ ∂x∂y ∂η
∂ξ ∂η
care reprezintă o expresie, obţinută din Dy (u), prin derivarea termenilor ∂y , ∂y
ı̂n raport cu x.
Observaţie: Dx (Dy (u)) = Dy (Dx (u))
Putem scrie, de asemeni:

∂2u
= Dx (u)Dy (u) + Dx (Dy (u))
∂x∂y

Înlocuind ı̂n (14) vom obţine:

A(x, y)(Dx (u))2 + 2B(x, y)Dx (u)Dy (u) + C(x, y)(Dy (u))2 +
+A(x, y)Dx (Dx (u)) + 2B(x, y)Dx (Dy (u)) + C(x, y)Dy (Dy (u))F (x, y, u, ∂u ∂u
∂x , ∂y ) = 0

Pentru a pune ı̂n evidenţă noua formă a ecuaţiei (14), după schimbarea de
variabile, vom introduce notaţiile:

∂ξ ∂η ∂ξ ∂η ∂ξ ∂η ∂ξ ∂η
Q[ξ, η] = A + B( + )+C
∂x ∂x ∂x ∂y ∂y ∂x ∂y ∂y

∂2ξ ∂2ξ ∂2ξ

L(ξ) = A + 2B + C
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
Cu aceste notaţii ecuaţia (14) devine:

∂2u ∂2u ∂2u ∂u ∂u

Q[ξ, ξ] + 2Q[ξ, η] + Q[η, η] + L[ξ] + L[η] + G = 0, (5.15)
∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2 ∂ξ ∂η

cu G = G(ξ, η, u, ∂u ∂u
∂ξ , ∂η ).
Teoremă: Q[ξ, ξ] = 0 admite ca soluţie curba ξ = ϕ(x, y) = constant ,
obţinută din ecuaţia diferenţială:

Ay 02 − 2By 0 + C = 0 (5.16)

d Aplicând teorema funcţiilor implicite expresiei ϕ(x, y) = C1 vom avea:

∂ϕ
dy
y0 = dx = − ∂ϕ
∂x
şi ı̂nlocuind y 0 ı̂n (16) obţinem:
∂y

( ∂ϕ
∂x )
2 ∂ϕ
∂ϕ 2 ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
A ∂x
+2B ∂ϕ +C = 0 sau A( ) +2B · +C( )2 = Q[ϕ, ϕ] = 0.c
( ∂ϕ
∂y )
2
∂y
∂x ∂x ∂y ∂y
5.2. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL AL DOILEA.201

Bazându-ne pe această teoremă vom fi ı̂n măsură să aducem ecuaţia (14)
la o formă canonică, simplificată, ı̂n funcţie de soluţiile ecuaţiei caracteristice
(16). Astfel:
p
0 B(x, y) ± B 2 (x, y) − A(x, y)C(x, y)
y = = m1,2 (x, y)
A(x, y)

Din y 0 = m1 (x, y) va rezulta soluţia, scrisă implicit, ϕ1 (x, y) = C1 . La fel din

y 0 = m2 (x, y) va rezulta soluţia, scrisă implicit, ϕ2 (x, y) = C2 .
Distingem trei situaţii:
I. B 2 (x, y) − A(x, y)C(x, y) > 0
În acest caz ecuaţia cu derivate parţiale (14) este de tip hiperbolic, iar dome-
niul plan:
DI = {(x, y)| B 2 (x, y) − A(x, y)C(x, y) > 0}
se numeşte domeniu de hiperbolicitate al ecuaţiei (14).
II. B 2 (x, y) − A(x, y)C(x, y) = 0
În acest caz ecuaţia cu derivate parţiale (14) este de tip parabolic, iar dome-
niul plan:
DII = {(x, y)| B 2 (x, y) − A(x, y)C(x, y) = 0}
se numeşte domeniu de parabolicitate al ecuaţiei (14).
III. B 2 (x, y) − A(x, y)C(x, y) < 0
În acest caz ecuaţia cu derivate parţiale (14) este de tip eliptic, iar domeniul
plan:
DIII = {(x, y)| B 2 (x, y) − A(x, y)C(x, y) < 0}
se numeşte domeniu de elipticitate al ecuaţiei (14).
Exemplu:

Fig. 5.1:

∂2u ∂2u 2
2 ∂ u ∂u ∂u
(1 − x2 ) 2
− 2xy − (1 + y ) 2
− 2x − 2y =0
∂x ∂x∂y ∂y ∂x ∂y
202CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

A = 1 − x2 ; B = −xy; C = −(1 + y 2 ); B 2 − AC = 1 − x2 + y 2
Ecuaţia: x2 − y 2 = 1, reprezintă o hiperbolă echilateră, pe care am reprezent-o
ı̂n figura (1) ı̂npreună cu domeniile respective.

Forme canonice.
I Cazul hiperbolic: B 2 − AC > 0. În acest caz m1 , m2 sunt reali. Prin urmare
avem două curbe caracteristice ϕ1 (x, y) = C1 , ϕ2 (x, y) = C2 . Acestea sunt
folosite la schimbarea de variabile. Vom lua:
½
ξ = ϕ1 (x, y)
η = ϕ2 (x, y)
Conform cu teorema de mai sus, avem: Q[ϕ1 , ϕ1 ] = 0, Q[ϕ2 , ϕ2 ] = 0, iar
pentru Q[ϕ1 , ϕ2 ] = Q[ξ, η] = A ∂ϕ 1 ∂ϕ2 ∂ϕ1 ∂ϕ2 ∂ϕ1 ∂ϕ2 ∂ϕ1 ∂ϕ2
∂x ∂x + B( ∂x ∂y + ∂y ∂x ) + C ∂y ∂y .
∂ϕ1 ∂ϕ2
Dăm factor comun forţat ∂y ∂y şi obţinem:
∂ϕ
1 ∂ϕ2 ∂ϕ1 ∂ϕ2
∂ϕ1 ∂ϕ2 ∂x ∂x ∂x ∂x
Q[ξ, η] = [A ∂ϕ ∂ϕ2
+ B( ∂ϕ + ∂ϕ2
) + C] =
∂y ∂y 1 1
∂y ∂y ∂y ∂y

∂ϕ1 ∂ϕ2 ∂ϕ1 ∂ϕ2 B2

= [Am1 m2 − B(m1 + m2 ) + C] = 2 (C − ) 6= 0
∂y ∂y ∂y ∂y A
Cu aceasta ecuaţia (15) devine:
∂2u
2Q[ξ, η] +H =0
∂ξ∂η

Normalizăm ecuaţia obţinută (adică ı̂npărţim prin 2 ∂ϕ 1 ∂ϕ2

∂y ∂y )vom avea:

∂2u ∂u ∂u
+ H1 (ξ, η, u, , )=0 (5.17)
∂ξ∂η ∂ξ ∂η
numită prima formă canonică a ecuaţei de tip hiperbolic.
Dacă se efectuiază acum transformarea

ξ = α + β, η = α − β,

din ecuaţia (17) se obţine ecuaţia:

∂2u ∂2u ∂u ∂u
2
− 2
+ G∗1 (α, β, u, , )=0 (5.18)
∂α ∂β ∂α ∂β
care este a doua formă canonică pentru ecuaţia cvasiliniară de tip hiperbolic.
Exemplu:
∂2u ∂2u 2
2 ∂ u ∂u
2
− 2 sin x + cos x 2
− cos x =0
∂x ∂x∂y ∂y ∂y
5.2. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL AL DOILEA.203

Ecuaţia caracteristică este:

y 02 + 2 sin xy 0 − cos2 x = 0

B 2 − AC = sin2 x + cos2 x = 1, ecuaţia este de tip hiperbolic. Rădăcinile

ecuaţiei caracteristice sunt:

y 0 = − sin x + 1; y 0 = − sin x − 1

Prin integrare obţinem:

½
y = cos x + x + C1
y = cos x − x + C2

Vom considera schimbarea de variabile dată de:

½
ξ = x + y − cos x
η = x − y + cos x

Înlocuind in ecuaţia dată vom obţine:

∂2u
=0
∂ξ∂η
Soluţia acestei ecuaţii(Vezi seminarul) este:

u = F (ξ) + G(η)

sau
u(x, y) = F (x + y − cos x) + G(x − y + cos x)
II Cazul parabolic: B 2 − AC = 0. În acest caz ecuaţia caracteristică Am2 −
2Bm + C = 0 are rădăcinile m1 = m2 . Prin urmare 2(Am1 − B) = 0. Din
y 0 = m1 rezultă ϕ(x, y) = C1 şi vom face schimbarea de variabile
½
ξ = ϕ(x, y)
η=x

Vom avea in acest caz:

Q[ξ, ξ] = 0
∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
Q[ξ, η] = A +B = (B − mA) = 0
∂x ∂y ∂y
Q[η, η] = A
Obţinem ı̂n acest caz:
∂2u ∂u ∂u
A 2
+ L[ξ] + L[η] +G=0
∂η ∂ξ ∂η
204CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

Normalizăm şi obţnem:

∂2u ∂u ∂u
+ P (ξ, η, u, , )=0 (5.19)
∂η 2 ∂ξ ∂η

Observaţie: Dacă vom face schimbarea de variabile:

½
ξ=x
η = ϕ(x, y)

Vom avea in acest caz:

∂2u ∂u ∂u
2
+ P (ξ, η, u, , )=0
∂ξ ∂ξ ∂η

Exemplu:
∂2u ∂2u 2
2∂ u ∂u
x2 − 2xy + y + 2x =0
∂x2 ∂x∂y ∂y 2 ∂x
B 2 − AC = 0 ecuaţia este de tip parabolic. Avem:

x2 y 02 = 2xyy 0 + y 2 = 0

Din aceasta rezultă:

xy 0 + y = 0
care integrată ne dă
xy = C
Cu schimbarea de variabile: ½
ξ = xy
η=x
Vom avea in acest caz:
∂2u ∂u 2
2∂ u ∂u
x2 2
+ 2x = 0 sau η 2
+ 2η =0
∂η ∂η ∂η ∂η

Ecuaţia poate fi pusă sub forma:

∂ 2 ∂u
(η )=0
∂η ∂η

O primă integrare conduce la:

∂u ∂u 1
η2 = F (ξ) sau = 2 F (ξ)
∂η ∂η η
5.2. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL AL DOILEA.205

O nouă integrare conduce la:

1
u = − F (ξ) + G(ξ)
η

Soluţia generală este:

1
u(x, y) = − F (xy) + G(xy)
x

III Cazul eliptic: B 2 − AC < 0. În acest caz m1 , m2 sunt complex conjugate.
După ce integrăm vom avea:
½
ϕ1 = ϕ + iψ
ϕ2 = ϕ − iψ

Vom face schimbarea de variabile:

½
ξ = Re ϕ1 = ϕ
η = Im ϕ1 = ψ

Q[ϕ1 , ϕ1 ] = 0; Q[ϕ2 , ϕ2 ] = 0
∂ϕ ∂ψ ∂ϕ ∂ψ ∂ϕ ∂ψ ∂ϕ ∂ψ
Q[ϕ1 , ϕ1 ] = A( + i )2 + 2B( + i )( + i ) + C( + i )2 =
∂x ∂x ∂x ∂x ∂y ∂y ∂y ∂y
= Q[ϕ, ϕ] − Q[ψ, ψ] + 2iQ[ϕ, ψ] = 0
∂ϕ ∂ψ ∂ϕ ∂ψ ∂ϕ ∂ψ ∂ϕ ∂ψ
Q[ϕ2 , ϕ2 ] = A( − i )2 + 2B( − i )( − i ) + C( − i )2 =
∂x ∂x ∂x ∂x ∂y ∂y ∂y ∂y
= Q[ϕ, ϕ] − Q[ψ, ψ] − 2iQ[ϕ, ψ] = 0
Din aceste relaţii deducem că prntru a avea

Q[ϕ1 , ϕ1 ] = 0; Q[ϕ2 , ϕ2 ] = 0

va trebui să avem:

Q[ϕ, ϕ] = Q[ψ, ψ]; Q[ϕ, ψ] = 0
Cu schimbarea de variabile
½
ξ = Re ϕ1 = ϕ
η = Im ϕ1 = ψ
vom avea
∂2u ∂2u ∂u ∂u
Q[ϕ, ϕ]( 2
+ 2 ) + +L[ξ] + L[η] +G=0
∂ξ ∂η ∂ξ ∂η
206CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

şi după normalizare avem forma finală

∂2u ∂2u ∂u ∂u
2
+ 2 + E(ξ, η, u, , )=0 (5.20)
∂ξ ∂η ∂ξ ∂η
Exemplu:
∂2u ∂2u 1 ∂u
2
+ y + =0
∂x ∂x∂y 2 ∂y
Ecuaţia caracteristică este:

y 02 + y = 0, B 2 − AC = −y, y > 0
√
y 0 = ± −y Integrând se obţine:
√
2 y = ±ix + C1,2

Cu schimbarea de variabile ½ √
ξ=2 y
η=x
vom avea
∂2u ∂2u
+ 2 = 0 (ecuaţia lui Laplace)
∂ξ 2 ∂η

Problema lui Cauchy pentru ecuaţia coardei vibrante

Vom rezolva următoarea problemă:
Să se determine funcţia u = u(x, t), care satisface ecuaţia:

∂2u 2
2∂ u
− a = F (x, t) (5.21)
∂t2 ∂x2
cu condiţiile:
u(x, 0) = f (x) (5.22)
∂u
(x, 0) = g(x) (5.23)
∂t
Funcţiile F, f, g sunt date şi ele sunt continuie ı̂mpreună cu derivatele lor
până la ordinul al doilea, a constantă dată. Considerăm de asemeni problema
omogenă
∂2u 2
2∂ u
− a =0 (5.24)
∂t2 ∂x2
cu condiţiile iniţiale omogene:

u(x, 0) = 0 (5.25)
∂u
(x, 0) = 0 (5.26)
∂t
5.2. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL AL DOILEA.207

Pentru rezolvarea problemei coardei vibrante vom demonstra următoarea teo-

remă:
Teoremă:
1◦ Soluţia problemei (4) ce satisface condiţiile (1) şi (2) este:
Z x+at
1 1
uo (x, t) = [f (x − at) + f (x + at)] + g(y)dy
2 2a x−at

2◦ Soluţia problemei (1) ce satisface condiţiile (5) şi (6) este:

Z t Z x+a(t−τ )
1
v(x, t) = ( F (y, τ )dy)dτ
2a 0 x−a(t−τ )

3◦ Soluţia problemei (1) ce satisface condiţiile (2) şi (3) este:

u(x, t) = uo (x, t) + v(x, t)

Demonstraţie:
Ecuaţia
∂2u 2
2∂ u
− a =0
∂t2 ∂x2
este de tip hiperbolic. Ecuaţia sa caracteristică este:

dx
x02 − a2 = 0 cu x0 =
dt
Integrăm ı̂n raport cu t:
x = at + C1
x = −at + C2
Schimbarea de variabile va fi:
½
ξ = x − at
η = x + at

va conduce la:
∂2u
= 0,
∂ξ∂η
cu soluţia generală:
u = ϕ(ξ) + ψ(η)
Prin urmare, revenind la variabilele x, t, avem:

u(x, t) = ϕ(x − at) + ψ(x + at)

208CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

Din condiţia(2) rezultă:

ϕ(x) + ψ(x) = f (x)
Derivăm soluţia u ı̂n raport cu t:
∂u
= −aϕ0 (x − at) + aψ 0 (x + at)
∂t
şi cu condiţia (3) vom obţine:

−aϕ0 (x) + aψ 0 (x) = g(x)

din sistemul: ½
ϕ0 (x) + ψ 0 (x) = f 0 (x)
−aϕ0 (x) + aψ 0 (x) = g(x)
rezultă: ½
ϕ0 (x) = 12 f 0 (x) − 1
2a g(x)
ψ 0 (x) = 12 f 0 (x) + 1
2a g(x)
Prin integrare, ı̂n raport cu x, obţinem:
 Z x

 ϕ(x) = 1
f (x) − 1
g(y)dy + k
 2 2a
Zx0x

 1 1
 ψ(x) = 2 f (x) + 2a g(y)dy − k
x0

Soluţia căutată este:

Z x−at Z x+at
1 1 1 1
uo (x, t) = f (x−at)− g(y)dy +k + f (x+at)+ g(y)dy −k
2 2a x0 2 2a x0

Prin urmare avem:

Z x+at
1 1
uo (x, t) = [f (x − at) + f (x + at)] + g(y)dy
2 2a x−at

Dacă vom considera cazul particular, când avem:

∂2u 2
2∂ u
− a =0
∂t2 ∂x2
cu condiţiile:
u(x, 0) = 0
∂u
(x, 0) = F (x, τ ) unde τ > 0 parametru
∂t
avem soluţia: Z x+at
1
u(x, t) = w(x, t, τ ) = F (y, τ )dy
2a x−at
5.2. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL AL DOILEA.209

w(x, t, τ ) este soluţia problemei:

 ∂2w 2
 − a2 ∂∂xw2 = 0
∂t2
w(x, 0, τ ) = 0
 ∂w
∂t (x, 0, τ ) = F (x, τ )

2◦ Vom pune ı̂n evidenţă soluţia v din teoremă şi vom lua:
Z t
v(x, t) = w(x, t − τ, τ )dτ
0

v(x, 0) = 0
Z t Z t
∂v ∂w ∂w
= (x, t − τ, τ )dτ + w(x, 0, t) = (x, t − τ, τ )dτ
∂t 0 ∂t 0 ∂t
deoarece w(x, 0, t) = 0.
∂v
(x, 0) = 0
∂t
Z t Z t 2
∂2v ∂2w ∂w ∂2v ∂ w
= (x, t−τ, τ )dτ + (x, 0, t) = 2 = (x, t−τ, τ )dτ +F (x, t)
∂t2 0 ∂t 2 ∂t ∂t 0 ∂t
2

Z t 2
∂2v ∂ w
2
= 2
(x, t − τ, τ )dτ
∂x 0 ∂x

Rezultă:
Z t
∂2v 2
2∂ v ∂2w 2
2∂ w
− a = ( − a )dτ + F (x, t) = F (x, t)
∂t2 ∂x2 0 ∂t2 ∂x2

3◦ este evidentă
Soluţia problemei lui Cauchy, pentru ecuaţia Coardei vibrante este:
Z x+at Z t Z x+a(t−τ )
1 1 1
u(x, y) = [f (x−at)+f (x+at)]+ g(y)dy+ [ F (y, τ )dy]dτ
2 2a x−at 2a 0 x−a(t−τ )

Exemplu:
Să se rezolve problema:
∂2u ∂2u
− 2 =6
∂t2 ∂x
cu condiţiile iniţiale: ½
u(x, 0) = x2
∂u
∂t (x, o)
= 4x
210CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

În acest caz a = 1, f (x) = x2 , g(x) = 4x

Z
1 2 2 1 x+t
uo (x, y) = [(x − t) + (x + t) ] + 4ydy = x2 + t2 + 4xt
2 2 x−t
Z Z Z t
1 t x+(t−τ )
v(x, t) = [ 6dy]dτ = 3 [x + (t − τ ) − x + (t − τ )] =
2 0 x−(t−τ ) 0
Z t
= 6 (t − τ )dτ = 3t2
0
Prin urmare, soluţia problemei puse este:

u(x, t) = x2 + t2 + 4xt + 3t2

Exemplu propus:
Să se rezolve problema:
∂2u ∂2u
− 9 = sin x
∂t2 ∂x2
cu condiţiile iniţiale: ½
u(x, 0) = 1
∂u
∂t (x, o) =1
Răspuns:
1 1
u(x, t) = 1 + t − sin x cos 3t + sin x
9 9

Problema lui Cauchy pentru ecuaţia căldurii

Vom rezolva următoarea problemă:
Să se determine funcţia u = u(x, t), care satisface ecuaţia:

∂u ∂2u
− a2 2 = F (x, t) (5.27)
∂t ∂x
cu condiţia:
u(x, 0) = f (x) (5.28)
Funcţiile F, f sunt date şi ele sunt continuie ı̂mpreună cu derivatele lor până
la ordinul al doilea, a constantă dată. Considerăm de asemeni problema
omogenă:
∂u ∂2u
− a2 2 = 0 (5.29)
∂t ∂x
cu condiţia iniţială omogenă:

u(x, 0) = 0 (5.30)
5.2. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL AL DOILEA.211

Pentru rezolvarea problemei căldurii vom demonstra următoarea teoremă:

Teoremă:
1◦ Soluţia problemei (9) ce satisface condiţia (8) este:
Z ∞
1 (x−y)2
uo (x, t) = √ f (y)e− 4a2 t dy
2a πt −∞
numită soluţia omogenă.
2◦ Soluţia problemei (7) ce satisface condiţia (10) este de forma:
Z t Z ∞ (x−y)2
1 1 −
v(x, t) = p ( F (y, τ )e 4a2 (t−τ ) dy)dτ
2a 0 π(t − τ ) −∞

3◦ Ansamblarea celor două soluţii:

u(x, t) = uo (x, t) + v(x, t)

Demonstraţie:
Vom utiliza transformata Fourier pentru rezolvarea problemei:
½ ∂u 2 ∂2u
∂t − a ∂x2 = 0
u(x, 0) = f (x)
Z ∞
Notăm: u
b(s, t) = F(u(x, t)) = u(x, t)eisx dx transformata Fourier a lui u
−∞
relativ la variabila x.
Avem: Z ∞
∂u ∂u ∂
F( (x, t)) = (x, t)eisx dx = u b(s, t)
∂t −∞ ∂t ∂t
Z ∞ 2 Z ∞
∂2u ∂ u isx ∂u isx ∞ ∂u
F( 2 (x, t)) = 2
(x, t)e dx = e |−∞ − (is) eisx dx =
∂x −∞ ∂x ∂x −∞ ∂x
Z ∞
∂u
eisx [ − (is)u]|∞−∞ + (is)
2
ueisx dx = (is)2 u
b(s, t)
∂x −∞
∂u
in ipoteza că lim u = lim = 0. Notăm u(s, t) = z(t), F(f (x)) = fb(s)
x→±∞ x→±∞ ∂x
avem problema: ½ 0
z + a2 s2 z = 0
z(0) = fb(s)
cu soluţia:
2 2
b(s, t) = fb(s)e−a s t
z=u
Transformata Fourier inversă conduce la:
Z ∞ Z ∞ Z ∞
1 2 2 1 2 2
u(x, t) = fb(s)e−a s t e−isx ds = e−a s t−isx ( f (y)eisy dy)ds
2π −∞ 2π −∞ −∞
212CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

Inversând ordinea de integrare vom avea:

Z ∞ Z ∞
1 2 2
u(x, t) = f (y)( e−a s t−isx−isy ds)dy
2π −∞ −∞

Folosim integrala lui Poisson:

Z ∞ Z ∞ √
−x2 √ −b2 x2 π
e dx = π; e dx =
−∞ −∞ b

Notăm
is(x − y) i(x − y) 2 (x − y)2
a2 s2 t + isx − isy = a2 t[s2 + ] = a 2
t[s + ] +
a2 t 2at 4a2 t
i(x−y)
Cu schimbarea de variabilă α = s + 2at vom avea:
Z ∞ Z ∞ √
(x−y)2 (x−y)2 π
−a2 s2 t−isx−isy − −a2 α2 t −
e ds = e 4a2 t e dα = e 4a2 t √
−∞ −∞ a t
prin urmare Z ∞ (x−y)2
1
uo (x, t) = √ f (y)e− 4a2 t dy
2a πt −∞

2◦ La fel ca ı̂n cazul precedent vom lua soluţia particulară

Z t
v(x, t) = w(x, t − τ, τ )dτ
0

w(x, t, τ ) este soluţia problemei:

½ ∂w 2
∂t − a2 ∂∂xw2 = 0
w(x, 0, τ ) = F (x, τ )

3◦ Ansamblarea este evidentă.

Exemplu:
Să se rezolve următoarea problemă de tip Cauchy:

∂u ∂2u
− 4 2 = t + et
∂t ∂x
u(x, 0) = 2
Rezolvare:
Z ∞
1 (x−y)2
uo (x, t) = √ 2e− 16t dy
4 πt −∞
5.2. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL AL DOILEA.213

y−x
Cu schimbarea de variabilă √ ,
4 t
vom avea:
Z ∞
1 2 √
uo (x, t) = √ e−z 4 tdz = 2
2 πt −∞
Z Z ∞
1 t 1 −
(x−y)2
v(x, t) = p [ (τ + eτ )e 16(t−τ ) dy]dτ =
4 0 π(t − τ ) −∞
Z t
t2
= (τ + eτ )dτ = + et − 1
0 2
Soluţia problemei date este:

t2
u(x, t) = + et + 1
2
Exemplu propus:
Să se rezolve următoarea problemă de tip Cauchy:

∂u ∂ 2 u
− 2 = 3t2
∂t ∂x
u(x, 0) = sinx
Răspuns:

u(x, t) = e−t sinx + t3

Problema coardei vibrante finite.

Metoda separării variabilelor.
Vom avea de rezolvat problema:

∂2u 2
2∂ u
− a = F (x, t) (5.31)
∂t2 ∂x2
ı̂n D = {(x, y)|0 < x < `, 0 < t < T }
Condiţii iniţiale:
u(x, 0) = f (x), (5.32)
∂u
(x, 0) = g(x), (5.33)
∂t
Condiţii la limită(capete):

u(0, t) = ϕ(x), (5.34)

u(`, t) = ψ(x), (5.35)

214CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

` este lungimea coardei.

În paralel, vom considera problema omogenă:
∂2u 2
2∂ u
− a =0 (5.36)
∂t2 ∂x2
ı̂n D = {(x, y)|0 < x < `, 0 < t < T }
Condiţii iniţiale omogene:
u(x, 0) = 0, (5.37)
∂u
(x, 0) = 0, (5.38)
∂t
Condiţii la limită(capete) omogene:

u(0, t) = 0, (5.39)

u(`, t) = 0, (5.40)
Problema vafi rezolvată ı̂n patru etape:
I) Vom rezolva ecuaţia omogenă (36), cu condiţiile iniţiale neomogene (32) şi
(33), şi condiţiile la capete omogene (39) şi (40) din care va rezulta soluţia
omogenă notată uh .
II) Vom rezolva ecuaţia neomogenă (31), cu condiţiile iniţiale (37) şi (38), şi
condiţiile la capete omogene (39) şi (40) din care va rezulta soluţia particulară
notată up .
III) Vom rezolva ecuaţia neomogenă (31), cu condiţiile iniţiale (32) şi (33), şi
condiţiile la capete omogene (39) şi (40) din care va rezulta soluţia ansamblată
notată u∗ .
IV) Vom rezolva ecuaţia neomogenă (31), cu condiţiile iniţiale (32) şi (33), şi
condiţiile la capete neomogene (34) şi (35) din care va rezulta soluţia finală
notată u.
I: Vom folosi metoda separării variabolelor. Căutăm soluţia sub forma:

u(x, t) = X(x)T (t)

Înlocuind ı̂n (36) vom avea:

T 00 X 00
XT 00 − a2 X 00 T = 0 din care rezultă : = a2
T X
Deoarece avem egalitatea a două expresii de variabile diferite , independente,
vom lua:
T 00 X 00
= a2 = −λ2
T X
Prin urmare, am obţinut, ecuaţiile diferenţiale:

X 00 (x) + λ2 X(x) = 0 şi T 00 (t) + λ2 a2 T (t) = 0

5.2. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL AL DOILEA.215

cu soluţiile:

X(x) = C1 cos λx + C2 sin λx şi respectiv: T (t) = C3 cos λat + C4 sin λat

Din condiţia (39) rezultă:

X(0)T (t) = 0 (∀)t şi deci: X(0) = 0

Din condiţia (40) rezultă:

X(`)T (t) = 0 (∀)t şi deci: X(`) = 0

Ţinând cont de acestea, vom avea:

X(0) = C1 = 0 şi X(`) = C2 sin λ` = 0

Prin urmare avem: λ` = kπ

Definiţie: λk = k π` k ∈ Z se numesc valorile propprii ale problemei date
iar soluţiile Xk (x) = Dk sin k π` x se numesc soluţii proprii.
Avem de asemeni:
π π
Tk (t) = Ak cos k at + Bk sin k at
` `
Soluţia uk (x, t) proprie corespunzătoare este:
π π π
uk (x, t) = [ak cos k at + bk sin k at] sin k x
` ` `
unde: ½
ak = Dk Ak
bk = Dk bk
Luăm o suprapunere de soluţii
∞
X π π π
u(x, t) = [ak cos k at + bk sin k at] sin k x
` ` `
k=0

Dacă ţinem cont de condiţiile iniţiale: (32) şi (33)vom avea:

 ∞

 X π

 f (x) = ak sin k x
 `
k=0
∞
X

 π π

 g(x) = bk k a sin k x
 ` `
k=0

Cu ajutorul formulelor lui Fourier, vom determina coeficienţii ak şi bk

Z
1 ` π
ak = f (y) sin(k y)dy
` 0 `
216CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

Z Z `
π 1 ` π 1 π
bk k a = g(y) sin(k y)dy sau bk = g(y) sin(k y)dy
` ` 0 ` kπa 0 `
Vom considera cazul particular:
Rezolvarea problemei omogene (36) cu condiţia neomogenă (32) iar celelalte
condiţii (38), (39), (40) omogene. În acest caz (g = 0) bk = 0 (∀)k ∈ N.
Soluţia ı̂n acest caz este:
∞
X Z
1 ` π π π
u(x, y) = [( g(y) sin(k y)dy) cos(k at) sin(k x)]
` 0 ` ` `
k=1

Dacă facem notaţia:

∞
1X π π π
G(x, y, t) = sin(k x) sin(k y) sin(k at) (5.41)
` ` ` `
k=1

soluţia problemei se pune sub forma:

Z `
uf (x, t) = G(x, y, t)f (y)dy
0

Definiţie:
Funcţia G(x, y, t) se numeşte funcţia lui Green corespunzătoare problemei
coardei vibrante finite.
Vom considera şi cazul particular:
Rezolvarea problemei omogene (36) cu condiţia neomogenă (33) iar celelalte
condiţii (37), (39), (40) omogene. În acest caz (f = 0) ak = 0 (∀)k ∈ N.
Soluţia ı̂n acest caz este:
Z ` Z t
ug (x, t) = ( G(x, y, s)ds)g(y)dy
0 0

Soluţia problemei I esde:

uh = uf + ug
Ca un caz particular vom considera problema:
Să se determine soluţia v = v(x, t, τ ), (τ un parametru) corespunzătoare prob-
lemei:  ∂2v 2 ∂2v
 ∂t2 − a ∂x2 = 0



 v(x, 0, τ ) = 0
∂v
 ∂t (x, 0, τ ) = F (x, τ )

 v(0, t, τ ) = 0


v(`, t, τ ) = 0
Soluţa acestei probleme este:
Z ` Z t
v(x, t, τ ) = ( G(x, y, s)ds)F (y, τ )dy
0 0
5.2. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL AL DOILEA.217

II. Soluţia problemei neomogene (5.31), cu condiţiile iniţiale omogene şi condiţii
la limită omogene este:
Z t
up (x, t) = v(x, t − τ, τ )dτ
0

Într-adevăr:
Z t Z t
∂up ∂v ∂v
= v(x, 0, t) + (x, t − τ, t)dτ = (x, t − τ, t)dτ,
∂t 0 ∂t 0 ∂t
Z t Z t 2
∂ 2 up ∂v ∂2v ∂ v
2
= (x, 0, t) + 2
(x, t − τ, t)dτ = F (x, t) + 2
(x, t − τ, t)dτ,
∂t ∂t 0 ∂t 0 ∂t
Z t 2
∂ 2 up ∂ v
= (x, t − τ, t)dτ,
∂x2 0 ∂x 2
Z t 2
∂ 2 up 2
2 ∂ up ∂ v 2
2∂ v
− a = F (x, t) + ( − a )dτ = F (x, t)
∂t2 ∂x2 0 ∂t
2 ∂x2
Sunt de asemeni verificate condiţiile iniţiale omogene, precum şi condiţiile la
limită omogene.
Etapa a III-a de ansablare este evidentă:

u∗ = uf + ug + up

Etapa IV (rezolvarea finală)a problemei:

Considerăm funcţia:
x
w(x, t) = ϕ(t) + (ψ(t) − ϕ(t)),
`
care satisface numai condiţiile la capete:
½
w(0, t) = ϕ(t)
w(`, t) = ψ(t)

Vom căuta funcţia:

u(x, t) = u∗ (x, t) + w(x, t)
u∗ (x, t) = u(x, t) − w(x, t)
∂ 2 u∗ 2 ∗
2∂ u ∗ ∂ 2 (u − w) 2
2 ∂ (u − w)
− a = F (x, t) = − a
∂t2 ∂x2 ∂t2 ∂x2
Prin urmare:
x 00
F ∗ (x, t) = F (x, t) − [ϕ00 (t) + (ψ (t) − ϕ00 (t))]
`
218CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

x
f ∗ (x) = u∗ (x, 0) = u(x, 0) − w(x, 0) = f (x) − [ϕ(0) + (ψ(0) − ϕ(0))]
`

∂u∗ ∂u ∂w x
g ∗ (x) = (x, 0) = (x, 0) − (x, 0) = g(x) − [ϕ0 (0) + (ψ 0 (0) − ϕ0 (0))]
∂t ∂t ∂t `
Exemplu:
Se consideră ecuaţia cu dervate parţiale:

∂2u ∂2u
− 2 = x + t sin 2x
∂t2 ∂x

cu condiţiile:


 u(x, 0) = 3 sin 5x + 23 π(x − π)
 ∂u 3
∂t (x, 0) = 12 sin 3x − 2x + 2 π
3

 u(0, t) = − 2 π(π − t)

u(π, t) = π2 t(t − 1)

3 x π 3
w(x, t) = − π(π − t) + [ t(t − 1) + π(π − t)] =
2 π 2 2

x 2 3 3 3
= t − 2xt + πt + xπ − π 2
2 2 2 2
Trebuieşte construit
u∗ = u − w

Avem problema:

∂ 2 u∗ 2 ∗


 ∂t2
− ∂∂xu2 = t sin 2x


 u∗ (x, 0) = 3 sin 5x
∂ 2 u∗
 ∂t (x, 0) = 12 sin 3x

 u∗ (0, t)=0


 u∗ (π, t) = 0

Aplicând prima etapă vom avea:

uh = 3 cos 5t sin 5x + 4 sin 3t sin 3x

τ
v(x, t, τ ) = sin 2t sin 2x
2
Z t
τ sin 2x 1
up (x, t) = [ sin 2(t − τ ) sin 2x] = t − sin 2x sin 2t
0 2 4 8
5.2. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL AL DOILEA.219

Problema propagării căldurii ı̂ntr-o bară cu lungime finită.

Metoda separării variabilelor.
Vom avea de rezolvat problema:

∂u ∂2u
− a2 2 = F (x, t) (5.42)
∂t ∂x
ı̂n D = {(x, y)|0 < x < `, 0 < t < T }
Condiţie iniţială:
u(x, 0) = f (x), (5.43)
Condiţii la limită(capete):

u(0, t) = ϕ(x), (5.44)

u(`, t) = ψ(x), (5.45)

` este lungimea barei.
În paralel, vom considera problema omogenă:
∂u ∂2u
− a2 2 = 0 (5.46)
∂t ∂x
ı̂n D = {(x, y)|0 < x < `, 0 < t < T }
Condiţia iniţială omogenă:

u(x, 0) = 0, (5.47)

Condiţii la limită(capete) omogene:

u(0, t) = 0, (5.48)

u(`, t) = 0, (5.49)
Problema vafi rezolvată ı̂n patru etape:
I) Vom rezolva ecuaţia omogenă (46), cu condiţia iniţială neomogenă (43), şi
condiţiile la capete omogene (48) şi (49) din care va rezulta soluţia omogenă
notată uh .
II) Vom rezolva ecuaţia neomogenă (42), cu condiţia iniţială (47), şi condiţiile
la capete omogene (48) şi (49) din care va rezulta soluţia particulară notată up .
III) Vom rezolva ecuaţia neomogenă (42), cu condiţiia iniţială (43), şi condiţiile
la capete omogene (48) şi (49) din care va rezultă soluţia ansamblată notată
u∗ .
IV) Vom rezolva ecuaţia neomogenă (42), cu condiţia iniţială (43), şi condiţiile
la capete neomogene (44) şi (45) din care va rezulta soluţia finală notată u.
I: Vom folosi metoda separării variabolelor. Căutăm soluţia sub forma:

u(x, t) = X(x)T (t)

220CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

Înlocuind ı̂n (46) vom avea:

T0 X 00
XT 0 − a2 X 00 T = 0 din care rezultă : =
a2 T X
Deoarece avem egalitatea a două expresii de variabile diferite , independente,
vom lua:
T0 X 00
= = −λ2
a2 T X
Prin urmare, am obţinut, ecuaţiile diferenţiale:

X 00 (x) + λ2 X(x) = 0 şi T 0 (t) + λ2 a2 T (t) = 0

cu soluţiile:

X(x) = C1 cos λx + C2 sin λx şi respectiv: T (t) = C3 e − λ2 a2 t

Din condiţia (48) rezultă:

X(0)T (t) = 0 (∀)t şi deci: X(0) = 0

Din condiţia (49) rezultă:

X(`)T (t) = 0 (∀)t şi deci: X(`) = 0

Ţinând cont de acestea, vom avea:

X(0) = C1 = 0 şi X(`) = C2 sin λ` = 0

Prin urmare avem: λ` = kπ

Definiţie: λk = k π` k ∈ Z se numesc valorile propprii ale problemei date
iar soluţiile Xk (x) = Ak sin k π` x se numesc soluţii proprii.
Avem de asemeni:
k2 π 2 a2
Tk (t) = Dk e− `2 t
Soluţia uk (x, t) proprie corespunzătoare este:
k 2 π 2 a2 π
uk (x, t) = ak e− `2
t
sin k x
`
unde:
ak = Ak Dk
Luăm o suprapunere de soluţii
∞
X k2 π 2 a2 π
u(x, t) = ak e− `2
t
sin k x
`
k=1
5.2. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL AL DOILEA.221

Dacă ţinem cont de condiţia iniţială: (43) vom avea:

∞
X π
f (x) = ak sin k x
`
k=0

Cu ajutorul formulelor lui Fourier, vom determina coeficienţii ak şi bk

Z
2 ` π
ak = f (y) sin(k y)dy
` 0 `
Soluţia ı̂n acest caz este:
∞
X Z
2 ` π k2 π 2 a2 t π
u(x, y) = [( f (y) sin(k y)dy)e− `2 sin(k x)]
` 0 ` `
k=1

Dacă facem notaţia:

∞
2X π π k2 π 2 a2 t
G(x, y, t) = sin(k x) sin(k at)e− `2 (5.50)
` ` `
k=1

soluţia problemei se pune sub forma:

Z `
uf (x, t) = G(x, y, t)f (y)dy
0

Definiţie:
Funcţia G(x, y, t) se numeşte funcţia lui Green corespunzătoare problemei
căldurii .
Ca un caz particular vom considera problema:
Să se determine soluţia v = v(x, t, τ ), (τ un parametru) corespunzătoare prob-
lemei:  ∂v ∂2v

 ∂t − a2 ∂x 2 = 0

v(x, 0, τ ) = F (x, τ )

 v(0, t, τ ) = 0

v(`, t, τ ) = 0
Soluţa acestei probleme este:
Z `
v(x, t, τ ) = G(x, y, t)F (y, τ )dy
0

II. Soluţia problemei neomogene (5.42), cu condiţia iniţială omogenă şi condiţii
la limită omogene este:
Z t
up (x, t) = v(x, t − τ, τ )dτ
0
222CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

Într-adevăr:
Z t Z t
∂up ∂v ∂v
= v(x, 0, t) + (x, t − τ, t)dτ = F (x, t) + (x, t − τ, t)dτ,
∂t 0 ∂t 0 ∂t
Z t 2
∂ 2 up ∂ v
2
= 2
(x, t − τ, t)dτ,
∂x 0 ∂x
Z t 2
∂ 2 up 2
2 ∂ up ∂ v 2
2∂ v
− a = F (x, t) + ( − a )dτ = F (x, t)
∂t2 ∂x2 0 ∂t
2 ∂x2
Sunt de asemeni verificate condiţiile iniţiale omogene, precum şi condiţiile la
limită omogene.
Etapa a III-a de ansablare este evidentă:

u∗ = uf + up

Etapa IV (rezolvarea finală)a problemei:

Considerăm funcţia:
x
w(x, t) = ϕ(t) + (ψ(t) − ϕ(t)),
`
care satisface numai condiţiile la capete:
½
w(0, t) = ϕ(t)
w(`, t) = ψ(t)

Vom căuta funcţia:

u(x, t) = u∗ (x, t) + w(x, t)
u∗ (x, t) = u(x, t) − w(x, t)
∂u∗ ∂ 2 u∗ ∂(u − w) 2
2 ∂ (u − w)
− a2 = F ∗
(x, t) = − a
∂t ∂x2 ∂t ∂x2
Prin urmare:
x 0
F ∗ (x, t) = F (x, t) − [ϕ0 (t) +(ψ (t) − ϕ0 (t))]
`
x
f ∗ (x) = u∗ (x, 0) = u(x, 0) − w(x, 0) = f (x) − [ϕ(0) + (ψ(0) − ϕ(0))]
`
∗
Prin urmare u poate fi exprimată cu ajutorul primelor trei etape. u(x, t) =
u∗ (x, t) + w(x, t)
Exemplu:
Se consideră ecuaţia cu dervate parţiale:

∂u ∂2u x 12
− 9 2 = 4t2 sin x + 12 cos 2t − + x cos 2t
∂t ∂x π π
5.2. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL AL DOILEA.223

cu condiţiile: 
 u(x, 0) = sin 15x − x
u(0, t) = 6 sin 2t

u(π, t) = t − π
x
w(x, t) = 2t + t−x
π
În final se obţine:

t2 2 2 2 −9t x x
u(x, t) = 4 sin x( − t+ − e )+e−2025t sin 15x+6(1− ) sin 2t+ t−x.
9 81 729 729 t π

Ecuaţia telegrafiştilor
Se numeşte aşa ecuaţia cu derivate parţiale :

∂2v ∂2v ∂v
2
− LC 2
− (LG + RC) − RGv = 0 (5.51)
∂x ∂t ∂t
ı̂n care funcţia necunoscută v = v(x, t) este diferenţa de potenţial ı̂n raport cu
pământul ı̂n cazul vibraţiilor electrice cvasistaţionare, iar L, C, G, R sunt con-
stante cu semnificaţie fizică bine precizată.//putem face să dispară termenul
ce conţine derivata ∂v
∂t , punând

(LG + RC)
v(x, t) = e−λt u(x, t), λ = = constant
2LC
Se ajunge la ecuaţia:
∂2u 2
2∂ u
− a − b2 u = 0
∂t2 ∂x2
ı̂n care
1 0 (LG − RC)
a2 = b=
LC 2LC
Se caută soluţia, cu condiţiile iniţiale:
½
u(x, 0) = ϕ(x)
∂u
∂t (x, 0) = ψ(x)

Probleme rezolvate:
Ecuaţia omogenă a coardei vibrante sau ecuaţia undelor plane este:

∂2u 1 ∂2u ρ
2
− 2 2
= 0; a2 = (5.52)
∂x a ∂t T0
224CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

Soluţia ecuaţiei (5.24) cu condiţiile iniţiale:

½
u(x, 0) = f (x)
∂u(x,t) , x ∈ [0, `]
∂t |t=0 = g(x)

este dată de formula lui D’Alambert:

Z x+at
1 1
u(x, t) = [f (x − at) = f (x + at)] + g(τ )dτ (5.53)
2 2a x−at

Soluţia lui Bernoulli şi Fourier pentru ecuaţia vibraţiilor libere ale coardei
(5.24), cu condiţiile la limită:
½
u(0, t) = 0
, t≥0
u(`, t) = 0

şi condiţiile iniţiale:

½
u(x, 0) = f (x)
∂u(x,t) , x ∈ [0, `]
∂t |t=0 = g(x)

este:
∞
X nπ · a nπ · a nπ
u(x, t) = (An cos t + Bn sin t) sin x
` ` `
n=1
cu Z Z
` `
2 nπ 2 nπ
An = f (x) sin xdx; Bn = g(x) sin xdx
` 0 ` nπ · a 0 `

Soluţia ecuaţiei căldurii:

∂2u 1 ∂u k
2
− 2 = 0; a2 = (5.54)
∂x a ∂t cρ
care satisface condiţia iniţială:

u(x, 0) = f (x); x ∈ R

este dată de relaţia:

Z ∞
1 (x−τ )2
u(x, t) = √ f (τ ) · e− 4a2 t · dτ ; t > 0
2a π · t −∞

Exemple:
1) Să se determine soluţia ecuaţiei:

∂2u ∂u ∂ 2 u
(`2 − x2 ) − x − = 0; 0 < x < `
∂x2 ∂x ∂y 2
5.2. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL AL DOILEA.225

care satisface:
x ∂u
u(x, y)|y=0 = arcsin ; |y=0 = 1
` ∂y
Rezolvare: În cazul acestei ecuaţii avem: b2 − 4ac = `2 − x2 > 0 deci ecuaţia
este de tip hiperbolic.
Ecuaţia diferenţială a caracteristicilor este:
dy 2 dy 1
(`2 − x2 )( ) − 1 = 0 cu = ±√
dx dx ` − x2
2

Integrând aceste ecuaţii, obţinem:

x x
arcsin + y = C1 , arcsin − y = C2
` `
Cu schimbarea de variabile:
x x
ξ = arcsin + y, η = arcsin − y,
` `
ecuaţia se reduce la forma:
∂2u
=0
∂ξ∂η
cu soluţia generală:
u(ξ, η) = f (ξ) + g(η)
Soluţia generală a ecuaţiei date este:
x x
u(x, y) = f (arcsin + y) + g(arcsin − y)
` `
Pentru determinarea funcţiilor f şi g vom utiliza condiţiile iniţiale, obţinându-
se sistemul: ½
f (arcsin x` ) + g(arcsin x` ) = arcsin x`
f 0 (arcsin x` ) − g 0 (arcsin x` ) = 1
Rezolvând acest sistem, obţinem ı̂n final soluţia ecuaţiei date:
x
u(x, y) = arcsin + y.
`
2) Să se determine soluţia ecuaţiei:

∂2u ∂2u ∂2u ∂u

2
+ 2 cos x − sin2 x 2 − sin x =0
∂x ∂x∂y ∂y ∂y
care satisface:
∂u
u(x, y)|y=sin x = x4 ; |y=sin x = x
∂y
226CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

Rezolvare: Deoarece b2 − 4ac = 1 > 0, rezultă că ecuaţia este de tip hiper-
bolic.
Ecuaţia diferenţială a caracteristicilor este:
dy 2 dy
( ) − 2 cos x − sin2 x = 0
dx dx
care conduce la:
dy
= cos x ± 1.
dx
Integrând aceste ecuaţii, obţinem:
½
x + sin x − y = C1
x − sin x + y = C2

Făcând schimbarea de variabile:

ξ = x + sin x − y, η = x − sin x + y,

obţinem forma canonică a ecuaţiei date:

∂2u
= 0 cu soluţia: u(ξ, η) = f (ξ) + g(η)
∂ξ∂η
Deci soluţia generală a ecuaţiei date este:

u(x, y) = f (x + sin x − y) + g(x − sin x + y),

funcţiile f şi g determinându-se din condiţiile iniţiale:

x4 x2 C x4 x2 C
f (x) = − − ; g(x) = + + .
2 4 2 2 4 2
Soluţia ecuaţiei este:
1 1 1 1
u(x, y) = (x+sin x−y)4 − (x+sin x−y)2 + (x−sin x+y)4 − (x−sin x+y)2 .
2 4 2 4
3) Să se aducă la forma canonică şi să se determine soluţia generală a ecuaţiei:

∂2u ∂2u 2
2∂ u ∂u ∂u
x2 2
− 2xy + y 2
+x +y =0
∂x ∂x∂y ∂y ∂x ∂y

Rezovare: Deoarece b2 − ac = 0, rezultă că ecuaţia este de tip parabolic.

Ecuaţia diferenţială a caracteristicilor este:
dy 2 dy dy y
x2 ( ) + 2xy( ) + y 2 = 0, cu = − ⇐⇒ xy = C
dx dx dx x
5.2. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL AL DOILEA.227

Făcând schimbarea de variabile xy = ξ, x = η avem:

∂u ∂u ∂u
∂x = y ∂ξ + ∂η ;
∂u ∂u
∂y = x ∂ξ ;
2
∂ u 2 ∂2u 2
∂x2
= y 2 ∂∂ξu2 + 2y ∂ξ∂η + ∂∂ηu2 ;
∂2u ∂2u ∂2u ∂u
∂x∂y = xy ∂ξ 2 + x ∂ξ∂η + ∂ξ ;
∂2u 2
∂y 2
= x2 ∂∂ξu2 .

Ecuaţia dată devine:

∂ 2 u 1 ∂u
+ = 0, care este echivalentă cu:
∂η 2 η ∂η

∂ ∂u ∂u
(η ) = 0 sau η = f (ξ) având soluţia generală:
∂η ∂η ∂η
u = f (ξ) ln η + g(ξ).
Prin urmare soluţia generală este:

u(x, y) = f (xy) ln x + g(xy).

4) Ecuaţiile micilor oscilaţii proprii de amplitudine u(x, t), ale unei coarde
elastice perfect flexibile de la poziţia de echilibru, este dată de ecuaţia:

∂2u ∂2u
2
= a2 2 .
∂t ∂x
Să se arate, reducând la forma canonică această ecuaţie, că integrala generală
este dată de relaţia:

u(x, t) = F (x − at) + G(x + at),

unde F şi G sunt două funcţii arbitrare.

Rezolvare:
Se observă că ecuaţia din enunţ se mai scrie:

∂2u 1 ∂2u 1
2
= 2 2
şi b2 − ac = 2 > 0
∂x a ∂t a
de unde rezultă că este de tip hiperbolic. Ecuaţia diferenţială a caracteristicilor
este:
dt 2 1
( ) − 2 = 0; integrând-o, se obţine: x − at = C1 ; x + at = C2
dx a
228CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

Fig. 5.2:

Transformarea punctuală de variabile ξ = x − at; η = x + at ne conduce la

relaţiile:
∂u ∂u ∂ξ ∂u ∂η ∂u ∂u
∂x = ∂ξ ∂x + ∂η ∂x = ∂ξ + ∂η ;
∂u ∂u ∂ξ ∂u ∂η ∂u ∂u
∂t = ∂ξ ∂y + ∂η ∂t = −a ∂ξ + a ∂η ;
2
∂ u ∂ ∂u ∂ξ ∂u ∂η ∂2u ∂2u ∂2u
∂x2
= ∂ξ [ ∂ξ + ∂u ∂ ∂u
∂η ] ∂x + ∂η [ ∂ξ + ∂η ] ∂x = ∂ξ 2 + 2 ∂ξ∂η + ∂η 2 ;
∂2u ∂ ∂u ∂ξ ∂u ∂η 2 ∂2u ∂2u ∂2u
∂t2
= ∂ξ [−a ∂u ∂ ∂u
∂ξ + a ∂η ] ∂t + ∂η [−a ∂ξ + a ∂η ] ∂t = a ( ∂ξ 2 − 2 ∂ξ∂η + ∂η 2
).

Astfel că ecuaţia dată se transformă ı̂n ecuaţia:

∂2u
= 0.
∂ξ∂η
Avem:
∂2u ∂ ∂u ∂u
= ( ) = 0, de unde se obţine = f (η) şi de aici:
∂ξ∂η ∂ξ ∂η ∂η
Z Z
u = f (η)dη + F (ξ) şi notând cu f (η)dη = G(η) se obţine:

u(ξ, η) = F (ξ) + G(η);

Revenind la transformarea punctuală, avem:

u(x, t) = F (x − at) + G(x + at).

5) Să se rezolve ecuaţia:

∂2u 2
2∂ u
= a
∂t2 ∂x2
cu condiţiile iniţiale: ½
u(x, 0) = f (x)
∂u
∂t (x, 0) = g(x)
5.2. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL AL DOILEA.229

şi condiţiile la limită: ½

u(0, t) = 0
u(`, t) = 0,
fofosind metoda lui Fourier.
Rezolvare: Prima dintre condiţiile iniţiale indică poziţia punctelor coardei
ı̂n momentul t = 0. ı̂n timp ce a doua condiţie iniţială dă distribuţia vitezelor
punctelor coardei, ı̂n acelaşi moment. Condiţiile la limită exprimă matem-
atic faptul că, coarda este fixată ı̂n punctele A şi O (vezi figura din aplicaţia
precedentă)
Vom căuta soluţii de forma:

un (x, t) = Un (x)Vn (t)

cate ı̂nlocuite ı̂n ecuaţia din enunţ, conduc la relaţia:

Un (x)Vn00 (t) = a2 Un00 (x)Vn (t) şi de aici:

Un00 (x) 1 V 00 (t)

= 2 n = −λ2n .
Un (x) a Vn (t)
Constanta cu care s-au egalat rapoartele din ultima relaţie a fost luată strict
negativă, pentru a asigura ecuaţiei diferenţiale pe care o satisface Vn (t), soluţii
mărginite.
În consecinţă, determinarea funcţiei un (x, t), revine la rezolvarea ecuaţiilor
diferenţiale:

Un00 (x) + λ2n Un (x) = 0; Vn00 (x) + a2 λ2n Vn (x) = 0 a căror soluţie este imediată:

Un (x) = Cn(1) cos(λn x) + Cn(2) sin(λn x);

Vn (t) = Kn(1) cos(aλn t) + Kn(2) sin(aλn t).

Din condiţiile:
Un (0) = 0, Un (`) = 0 rezultă:
nπ
Cn(1) = 0; sin(λn `) = 0 şi de aici λn = ,
`
iar funcţiile propprii ale problemei la limită se deduc imediat: Un (x) = sin nπx
` .
Soluţia u(x, t) a ecuaţiei din enunţ, care satisface numai condiţiile la limită,
se va scrie ı̂n continuare:
∞
X nπx
u(x, t) = [Kn(1) cos(aλn t) + Kn(2) sin(aλn t)] sin
`
n=1
230CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

(1) (2)
iar constantele Kn , Kn se vor determina prin intermediul condiţiilor iniţiale.
Să observăm că sistemul de funcţii Un (x) = sin nπx
` este ortogonal, de pondere
ρ(x) = 1 pe intervalul [0, `] şi avem:
Z `
nπx `
sin2 dx = .
0 ` 2
Folosind ı̂n continuare condiţiile iniţiale, vom obţine:
X∞ Z
(1) nπx (1) 2 ` nπx
f (x) = Kn sin şi de aici, Kn = f (x) sin dx
` ` 0 `
n=1

(2)
În mod analog, pentru Kn se obţine valoarea:
Z `
(2) 2 nπx
Kn = g(x) sin dx.
anπ 0 `
6) Să se rezolve ecuaţia:
∂u ∂2u
= a2 2
∂t ∂x
cu condiţia iniţială:
u(x, 0) = f (x); x ∈ [0, `]
şi condiţiile la limită:
u(0, t) = u(`, t) = 0
Rezolvare: Vom folosi metoda separării variabilelor, deci vom căuta
soluţii de forma:

un (x, t) = Un (x)Vn (t); după ı̂nlocuire ı̂n ecuaţia din enunţ, se obţine:

Un (x)Vn0 (t) = Un00 (x)Vn (t) şi de aici:

Un00 (x) 1 V 0 (t)
= 2 n = −λ2n .
Un (x) a Vn (t)
½ 00
Un (x) + λ2n Un (x) = 0
În acest mod, se obţin ecuaţiile diferenţiale:
Vn0 (t) + a2 λ2n Vn (t) = 0
Aceste ecuaţii au soluţiile:
(1) (2)
Un (x) = Cn cos(λn x) + Cn sin(λn x)
2
Vn (t) = Kn · e−(aλn x) t
şi deoarece, ı̂n virtutea ecuaţiei din enunţ, putem lua Kn = 1, vom obţine
pentru un (x, t) expresia:
2
un (x, t) = [Cn(1) cos(λn x) + Cn(2) sin(λn x)]e−(aλn ) t .
5.3. EXERCIŢII ŞI PROBLEME PROPUSE 231

(1)
Deoarece un (0, t) = 0 rezultă Cn = 0, iar din un (`, t) = 0 rezultă sin(λn `) =
0. Valorile proprii ale problemei la limită vor fi date de şirul λn = nπ
` , astfel
că soluţia capătă forma:
anπ 2 nπx
un (x, t) = Cn(2) e−( `
) t
sin( ),
`
ı̂n timp ce, soluţia generală se va scrie:
∞
X anπ 2 nπx
u(x, t) = Cn(2) e−( `
) t
sin( )
`
n=1

(2)
Constantele Cn se determină prin intermediul condiţiei iniţiale:
∞
X nπx
f (x) = Cn(2) sin( ), de unde se obţine, cu uşurinţă:
`
n=1
Z `
2 nπξ
Cn(2) = f (ξ) sin dξ.
` 0 `
Soluţia se poate pune sub forma:
Z ∞
` X
2 anπ 2 nπx nπξ
u(x, t) = [ e−( `
) t
sin( ) sin( )]f (ξ)dξ.
` 0 n=1 ` `

5.3 Exerciţii şi probleme propuse

1) Să se determine p soluţia generală şi problema Cauchy pentru ecuaţiile:
∂u ∂u
i) x ∂x + y ∂y = x2 + y 2 ; u|y=1 = x
√
x+(y−1) x2 +y 2
R: u = y
ii) 2xu ∂u + 2yu ∂u 2 2 2
∂y = u − x − y ; u|y=1 = x
p ∂x
R: u = 2x2 − 2y 2 + 2y 3 − x2 y
iii) 2x3 ∂u 2 2 ∂u 2 ∂u
∂x + (y + 3x y) ∂y + 2x z ∂z = 0
3
R: u = ϕ( xz , x + xy2 )
p
iv) (x − x2 + y 2 + z 2 ) ∂u x ∂u 2
∂x + (u + e ) ∂y = u − e
x+y
p
R: u = ϕ( xz , x + x2 + y 2 + z 2 )
2) Să se determine soluţia u = u(x, y) a ecuaţiei:

∂2u ∂2u ∂2u

+ 3 + 2 = 0 care satisface:
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
∂u
u(0, y) = y; (0, y) = 3y 2
∂x
232CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE ECUAŢII ALE FIZICII MATEMATICE.

R: u(x, y) = (y − x)3 + 2(y − x) + (2x − y)3 + 2x − y.

3) Să se determine soluţia u = u(x, y) a ecuaţiei:

∂2u 2
3∂ u ∂u
x 2
− 4x 2
− = 0 care satisface:
∂x ∂y ∂x

u(x, x2 ) = f (x); u(x, −x2 ) = g(x)

pentru x ≥ 0, unde
q f şi g suntq două funcţii date, cu f (0) = g(0) = 0.
x2 +y x2 +y
R: u(x, y) = f ( 2 ) + g( 2 ).
4) Să se determine soluţia u = u(x, y) a ecuaţiei:

∂2u ∂2u
− 2 = 16(x2 − y 2 ) care satisface:
∂x2 ∂y

u(x, x) = f (x); u(x, −x) = g(x)

pentru x ≥ 0, unde f şi g sunt două funcţii date, cu f (0) = g(0) = 0
R: u(x, y) = (x2 − y 2 )2 + f ( x+y x−y
2 ) + g( 2 ).
5) Să se determine soluţia u = u(x, t) care verifică ecuaţia:

∂2u 1 ∂u
2
= + λ2 u care satisface:
∂t x ∂x
u(x, t + 2π) = u(x, t); u(0, t) = f (t)
unde f este o funcţie periodică de perioadă 2π şi satisface condiţiile lui Dirich-
let.
X∞
1 2 2 1 2 2
R: u(x, t) = e 2 λ x
+ (An cos nt + Bn sin nt)e 2 n x .
n=0
6) Să se determine soluţia u = u(x, t) care verifică ecuaţia:

∂2u 2
2∂ u ∂u
+ x + = 0 x ∈ [0, `] t ∈ (−∞, ∞) şi condiţiile:
∂t2 ∂x2 ∂x
u(x, t + 2π) = u(x, t) x ∈ [0, `] t ∈ (−∞, ∞)
sin t
u(0, t) = f (t); u(`, t) = ; t ∈ (−∞, ∞)
5 − 4 cos t
.
∞
X x
R: u(x, t) = 1
2 ( )n sin nt.
2`
n=0