Atomii lexicali ("tokens" în englezã) sunt: cuvinte cheie, identificatori (nume

simbolice alese de programatori), numere (constante numerice), constante sir (între

ghilimele), operatori si separatori. Un atom lexical trebuie scris integral pe o linie si nu
se poate extinde pe mai multe linii. In cadrul unui atom lexical nu se pot folosi spatii
albe (exceptie fac spatiilor dintr-o constantã sir).
Respectarea acestei reguli poate fi mai dificilã în cazul unor siruri constante lungi,
dar existã posibilitatea prelungirii unui sir constant de pe o linie pe alta folosind
caracterul '\'. Exemple:

puts (" Inceput sir foarte foarte lung\

sfârsit sir"); // spatiile albe se vor afisa
// solutie alternativa
puts ("Inceput sir foarte foarte lung",
"sfârsit sir"); // spatiile albe nu conteazã

Spatiile albe se folosesc între elementele unei expresii, pentru a usura citirea lor, si la
început de linie pentru alinierea instructiunilor dintr-un bloc.

Structura programelor C

Un program C este compus în general din mai multe functii, dintre care functia
"main" nu poate lipsi, deoarece cu ea începe executia programului. Functiile pot face
parte dintr-un singur fisier sursã sau din mai multe fisiere sursã. Un fisier sursã C este
un fisier text care contine o succesiune de declaratii: definitii de functii si, eventual,
declaratii de variabile.
Functia “main” poate fi declaratã fãrã argumente sau cu argumente, prin care ea
primeste date transmise de operator prin linia de comandã care lanseazã programul în
executie. Dacã functia “main” are tipul explicit sau implicit int, atunci trebuie folositã
instructiunea return pentru a preciza un cod de terminare (zero pentru terminare
normalã, negativ pentru terminare cu eroare). Exemplu:

#include <stdio.h>
int main ( ) {
printf (" main ");
return 0;
}

Compilatorul gcc nu semnaleazã ca eroare absenta intructiunii return din functia

“main” sau din alte functii cu rezultat (cu tip diferit de void), dar aceastã libertate este
si o sursã importantã de erori pentru alte functii decât “main”.
Definitia unei functii C are un antet si un bloc de instructiuni încadrat de acolade.
In interiorul unei functii existã de obicei si alte blocuri de instructiuni, încadrate de
acolade, si care pot contine declaratii de variabile. Antetul contine tipul si numele
functiei si o listã de argumente.