3) Deplasare ctre valorile mai inalte; cdtre o viagé ,spiritua- 18” mai inalti ‘Schimbari la nivelul tuturor comportamentelor expresive (de exemplu zambetul, rasul, expresiile faciale, atitudinea, mersul, scrisul de mand); deplasare citre un comportament ‘mai expresiv si mai pufin de confruntare cu situafiile 4) Schimbiri in ceea ce priveste nivelul energetic, letargie, somn, liniste, odihna, 5) Speranté, interes fafi de viitor (opus moralului scizut, apa- tiei, lipsei de plicere) 6) Schimbari in ceca ce priveste viaja oniricé, viaja fantasma- ticd, amintirile timpurii (Allport, 1959) 7) Schimbari in moralitate (bazata pe caracter), etic, valori 9) indepartare de modul de viaja bazat pe ideea de victorie sau infrangere, competifie si joc cu suma nul ABRAHAM MASLOW CAPITOLUL4 O reexaminare a teoriei instinctelor Importanta reexaminarii Teoriile despre trebuingele primare pe care le-am schifat in ca- pitolele precedente sugereaza si chiar reclam’ o reconsiderare a teoriei instinctelor, fie si numai datoriti necesitafii de a face di- ferenja intre cea ce este mai mult sau mai pufin primar, sini- tos gi firesc. Existi, de asemenea, un numar considerabil de abordari teo- inice si experimentale care indict aceeasi directie, anu- ‘me nevoia de a reevalua teoria instinctelor gi poate chiar de a 0 reinsuflefi intr-o forma sau alta. Toate acestea sprijind un fel de scepticism fafa de accentul actual, aproape exclusiv pus de psi- hologi, sociologi gi antropologi pe maleabilitatea, flexibilitatea gi adaptabilitatea omului gi pe capacitatea lui de a invafa. Oame- nii par s4 fie mult mai independenfi si mai autonomi decat re- psihologice actuale. Cercetatorii contemporani susfin ci organismal este mai de in- credere, mai autoprotector, mai autonom si mai capabil de au- todirectionare decat se crede de obicei (Cannon, 1932; Goldstein, 1939; Levy, 1951; Rogers, 1954, si alfii). In plus, se poate adiuga Motivate $i personalitates 0 reexaminare 2 tori inst180 cd diferite evolusii au demonstrat necesitatea teoretic’ de a pos- tula un fel de tendinfa a organismului spre crestere pozitiva sau de actualizare a si iferita de tendinfa lui de conservare, echilibrare sau homeostazica si de cea de a reacfiona la impulsu- rile venite din exterior. Acest tip de tendinfa citre crestere sat ac- tualizare a sinelui a fost postulat’ intro forma vaga sau alta de ca Aristotel sau Bergson, si de mulfi alfi filoso- rilor, al psihanalistilor si al psihologilor, a fost peutilor, in special a psihanali alitatii, oricdt de neclara, a fost 7 a fost obligat inexorabil si faci diferenfa intre doriny tele sau impulsurile) elementare si cele mai pusin elementare. Este foarte simplu: nesatisfacerea anumitor trebuinge are rezul- tate patologice, in timp ce a altora, nu. La fel, satisfacerea anu- mitor trebuinfe aduce sinatate, a altora, nu. Aceste trebuinfe sunt incredibil de recalcitrante si de incdpafanate. Rezista la toate lin- gusirile, substitutele, mituirile si alternativele; nimic mu le mul- jumeste decit satisfacerea lor specifica si intrinsecd. Constient sau nu, tanjim dupa ele gi le cSt toata viafa. Se comporté in- totdeauna ca realitafi incapaanate, ireductibile, definitive si de neanalizat, care trebuie luate ca atare sau ca puncte de plecare incontestabile. Ar trebui si conteze decisiv faptul c& aproape toa- de psihiatrie, psihanaliza, psihologie clinica, asistenja social sau terapie pediatric’ au fost nevoite si postuleze 0 doc- trind a nevoilor asemanatoare instinctelor, indiferent cat de tare s-ar fi aflat in dezacord cu alte aspecte. [ABRAHAM MASLOW Inevitabil, astfel de experienje ne amintesc de caracteristicile speciei, de constitufie si de ereditate, nu de obisnuinfe superficia- le, usor de manipulat. Oricdnd a trebuit facut’ o alegere intre aceste douti alternative de rezolvare a dilemei, terapeutul a ales aproape intotdeauna ca piatra de temelie instinctul, si nu reacfia conditionata sau obisnuinfa. E pacat, fireste, ci s-a intamplat asa, caci, dupa cum vom vedea, exista si alternative intermediare, mai valide, dintre care putem alege acum in mod mai satisfacator; exist mai mult de doua alternative de rezolvare a dilemei. Dar un lucru pare clar: din punctul de vedere al teoriei dina- mice generale, teoria instinctelor, asa cum o prezint& in special McDougall si Freud, avea anumite virtufi insuficient apreciate Ja momentul respectiv, poate pentru ca greselile ei erau mult mai evidente. Teoria instinctelor accepta faptul ca oamenii acfionea- 7A autonom; c& firea lor si mediul ambiant contribuie la deter- ‘minarea comportamentului; cd firea lor le oferi un cadru prede- terminat de scopuri, obiective sau valori; c&, cel mai adesea, in condifii favorabile, lucrurile pe care gi le doresc sunt cele de care au nevoie (ce e bine pentru ei) pentru a nu se imbolnavi; cé tofi oamenii formeaza o singura specie biologic’; c& numai daca in- infelege motivatiile si obi comportamentul lui cA, per ansamblu, organismele lisate si se descur- Tesurse manifesta adesea un fel de eficienfi sau infelepciune biologica ce trebuie explicata, O critica la adresa teoriei traditionale a instinctelor ‘Vom afirma aici ck multe dintre greselile ficute de teoreticie- nii instinctelor, desi profunde si demne de a fi respinse, nu au ‘Motivate si personaltate 0 reexaminare a teoriel instinct2 fost in niciun caz intrinseci sau inevitabile si, mai mult, c8 un mare numar dintre aceste greseli au fost sivarsite deopotriva de instinctivisti si de criticii acestora. Reductionismul Majoritatea antiinstinctivistilor, cum ar fi Bernard, Watson, Kuo si alfi, au criticat in anii 1920 si 1980 teoria instinctelor pe motiv ca acestea nu pot fi descrise in termeni specifici de sti- mul-raspuns. Afirmatia se reduce, practic, la acuzafia ca instinc- tele nu se conformeaza la simpla teorie comportamentalist’. Fste adevrat; intr-adevar, nu se conformeaza. Totusi o astfel de cri- ticd nu mai este astizi luata in serios de psihologii de orientare dinamic’ si umanisti, care considera cu tofii cd este imposibil si definesti orice calitate ori activitate umana importants, in intre- gul ei, doar din perspectiva stimul-rispuns. Oastfel de incercare poate duce numai la confuzie. Putem lua drept exemplu tipic confundarea reflexului cu clasicul instinet inferior, animalic. Ultimul este un simplu act motor; cel dintai este si asta, dar si mult mai mult decat atat: impuls predetermi- nat, comportament expresiv, comportament de confruntare, obiectiv si afect. Abordarea ,tot sau nimic” : in motiv pentru care si fim obligati si alegem intre instinctul intreg, complet, si non-instinct. De ce n-ar exista si rimasife de instincte, aspecte de tip instinctual doar ale im- pulsului sau doar ale comportamentului, diferenje de grad, in- stincte parfiale? . Prea mulfi autori au folosit fara discriminare cuvantul instinct, referindu-se la trebuin}é, scop, abilitafi, comportamente, percep- [ABRAHAM MASLOW fie, exprimare, valoare si fenomenele emofionale insofitoare, lua- te izolat sau in combinajie. Rezultatul a fost un talmes-balmes de intrebuinfare lax a termenului, in care aproape fiecare reac- sie umana a fost caracterizata drept pulsional de un autor sau altul, dupa cum au aratat Marmor (1942) si Bernard (1924). Ipoteza noastra principali este aceea cd impulsurile imperioase sau trebuinfele primare umane pot fi ipnascute, cel pufin in masu- "8 apreciabil3. Comportamentul, abilitifile, cognitia sau afecti- vitatea pertinente nu trebuie si fie innascute gi ele, ci pot fi (po- trivit ipotezei noastre) dobandite sau expresive. (Fira indoialé, ereditatea determina puternic sau face posibile multe capacitaji si abilitafi umane, de exemplu vederea in culori, dar acest aspect nu ne intereseaz momentan.) Cu alte cuvinte, componenta ere- ditara a trebuinjelor primare poate fi considerati drept simpli deficien}a volitiva, fira legatura cu vreun comportament intrin- sec de atingere a obiectivelor, cerina oarbi, fara direcfie, ca si pulsiunile Se-ului postulate de Freud. (Vom vedea mai departe ca factorii de satisfacere a trebuinjelor primare par si fie si trinseci intr-un mod definibil.) Ce trebuie invaat este compor- tamentul indreptat spre scop (de confruntare cu situatiile). A fost o greseali atat pentru instinctivisti, cat si pentru adver- sarii lor, si gandeasca in termenii unei dihotomii absolute si nu in termeni de grad. Cum se poate spune ci un set complex de re- actii este determinat fie complet, fie deloc de ereditate? Nu exist structura, oricat de simpli, daramite reacfie complet’, care si aibi doar factori determinangi genetici. La cealalti extrema, este la fel de evident cd nimic nu iese complet de sub incidenja ereditatii, caci oamenii sunt o specie biologic’ © consecinja creatoare de confuzie a acestei dihotomii este tendinfa de a defini orice activitate ca fiind nepulsionala daca se Motivate si personalitate reexaminare a teat