) CAMIL PETRESCU ANTI-TEZELE EULUL 1, Antinomiile unui spirit vazute prin roman Daca la Liviu Rebreanu dezbatere. interioara inseamna mai intai clarificare civicd; daca la Hortensia Papadat-Bengescu analiza este adesea morfologie vegetativa si metabolism, la Camil Petrescu procesul interior are precise premise filosofice. Nou si singular nu numai in ordine ro- méneasca, fiindcd nu ne e la indemana sa citim intre predecesori un fenomen mai evident de ratare a filosofului prin literatura, sau de victorie a scriitorului printr-o exclusiva vocatie recunoscutd — cea filosofica. (Cu © exigent nascuta din afinitate, Camil Petrescu observa aceasta realitate la Eminescu: “E dificil s4 vezi in Rugaciunea unui Dac, in Mortua est!, in Glossa o poezie filosoficd propriu-zisé: E cel mult o atitudine filosofica”'.) Mai aproape de noi, conversiunea cugetatorului in literat poate parea un fapt curat, dac& avem in vedere pe un Huxley, Camus oti Sartre, la care disciplinarea eroului de pe cena se face conform unor ordine ale magistrului din sistem. Lucru mai greu de probat in cazul lui Camil Petrescu, pentru motivul ca scriitorul roman fgi_refiuzd constiinta literaturii. Ceea ce pentru critica se va infatiga intotdeauna ca handicap, iar pentru personalitatea autorului ca o prima si mare antinomie. Camil ' Camil Petrescu, Eminescu si esentele, in “R.F.R”, an VI, nr. 7, iulie 1939. 135ROMANUL PSIHOLOGIC_ROMANESC - Al. Protopopescu Petrescu nu accepta literatura, fapt in mai multe randuri sin mai multe feluri declatat; “Punctul meu de vedere este tocmal pe dos, literatura este o pierdere de timp si filosofia este singurul lucru care merita SA te ocupi de el mai aproape. [...] $i lucrez deci cu enorma placere orice lucrare de ordin filosofic sau stiinfific si cu o reala repulsie orice intrusiune literara”.! Refuza apoi orice infeles sau definitie a procesului de creatie: “Marturisesc ca nu inteleg prea bine, nici ce este proces si nici ce este creatie, si asta nu de acum, ci de multa vreme. De lunga vreme imi bat capul ca s& stiu ce poate fi acest proces, ce poate fi aceasta creatie, pentru ca apoi s& pot, in cunostinga de cauzi, sa lamurese pentru altii, ceea ce in fond nu sunt limurit pentru mine insumi””. Procesul de creatie nu trebuie confundat cu procesul de elaborare si tehnica romanesca, fiindca atat Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de rizboi, cat si Patul lui Procust sunt in primul rand doua performante de arhitectura. Fapt asupra c&ruia autorul insusi ne previne: “Din cele doua romane, unul reprezinta o tehnica si celalalt e pe alt plan”. Procesul de creatie este inteles ca participare adanca si complexa a unui subconstient filosofic “nu in sensul cA s-ar crea ceva in subconstient, ci in sensul ca acolo in subconstient se elaboreazi o dispozitie pentru scris, 0 mobilizare interioara a tuturor datelor care constituie structura noastra sufleteascd la un moment dat... orice notiune streina de filosofie e expulzata de acest subconstient™. in fine, urmatoarea contestatie se refer direct la specia romancie- rului. “Nu sunt un analist al rationalului, nu sunt un analist al fanteziei”,* declara Camil Petrescu respingand si ultima posibilitate de situare intre doua categorii la randul lor polare. Ce se afirma in schimb? Se recunoaste chiar vocatia opozitiei si antitezei: “Lucrez cu predilectie in opozitie cu ceva, intaratat s4 opun propria mea viziune, unei viziuni insuficiente, eronate ori false cu totul...". inainte de a fi dialectica, decizia este dramatica, si creatia va 1 Camil Petrescu, Procesul de creatie al operelor proprii (conferinta din 15 mai 1943), in “Manuscriptum”, an III, nr. 2 (7), 1972, p. 111. 2 Thidem, pag. 100. > [bidem, pag. 108. : Ibidem, pag. 111. 6 Ibidem, pag. 104. Idem, Addenda la falsul tratat, in Teatru, vol. 3, Bucuresti, 1947, p. 493. 136 3, Ed. Fundatiilor, i || ai E'S :CS nm CAMIL PETRESCU - Anti-tezele culut urta de la un cap Ia altul pecetea acestui tulburator conflict. Viziunea eronata ori falsa si viziunea epusé coexista in nnul Dar “viziune opusa” nu inseamna si “viziune exact: jului Ladima va fi chiat hanelor—>y—" 1 n Pe ‘trescu povestea clasicului ego bifrons e de mult incheiata. E incheiata si aritmetica proustiana a pluralitafii eurilor care se jntrunesc gi conlucreaza pasnic in una si aceeasi fiinta, In locul retributiei si festinelor consacrate de analistul clasic fiecdrui secret cucerit in sufletul { sau, romancierul Ultimei nopti de dragoste... reteazi orice iluzie si certitudine legata de psihic. Se afla in primejdie insasi legitiinivarear psihologiei si a posibilitatii de cunoastere a sufletului uman prin propriile lui mijloace. Conform cu intreaga logica a negarii, romanul de analiza ia fiinta titeza. Intr-un plan general, cei care se infrunta sunt chiar termenii naliza si psihologia. Principiul edificarii sufletesti care anima investigafiile Hortensiei Papadat-Bengescu, si care va compensa sufe- rintele unui Anton Holban ori M. Blecher, e distrus. La Camil Petrescu, analiza functioneaza nu pentru a obtine fapte satisfacdtoare, ci pentru a demonstra _nevalabilitatea si derizoratul faptului_psihic; psihologia cti legile ei acuza de fiecare data inadvertentele analizei. Ruptura si proces care anun{4 o noua varsta a romanului. In premisele acestei opozitii ne simtim in stare s& recunoastem consecinta fenomenologiei. si acelasi personaj. i". Cazul inaccesibi- ca 2. Pornind de la antipsihologismul husserlian Intorcandu-ne la studiul Husserl — 0 introducere in filosofia fenomenologic, notam, cu privire la istoria fenomenologiei, conflictul timpuriu care se declanseazA intre conceptiile psihologiste ale cunoasterii si noua logica a esentei. Husser! insusi, precizeazi Camil Petrescu, a crezut 0 vreme, urmand crezul epocii, c& psihologia poate rezolva pro- blemele fundamentale despre esenta formei cunoasterii. Revolutia s-a produs abia in clipa in care filosoful si-a dat seama “de cata lipsi de continuitate si de claritate, este in insasi fundarea in psihologie”. in consecinti, “scoaterea continuturilor logice si deci a logicei insasi din domeniul psihologiei a fost o intreprindere de mare rasunet, care a 137