LUCH CAECILU LACTANTIU UBER AD DONATUM DESPRE MOARTEA CONFESSOREM PERSECUTORILOR DE MORTIBUS on PERSECUTORUM lingvavs LACTANTIU aciem circumire ac milites Licinianos nunc precibus solli- citare, nunc donis. Nullo loco auditur. Fit impetus in eum et ad suos refugit. Caedebatur acies eius impune et tantus numerus legionum, tanta vis militum a paucis metebatur. 3. Nemo nominis, nemo virtutis, nemo veterum praemiorum memor: quasi ad devotam mortem, non ad proelium ve- nissent, sic eos deus summus iugulandos subiecit inimicis Tam strata erat ingens multitudo. 4. Videt Maximinus aliter rem geri quam putabat, Proiecit purpuram et sumpta veste servili fugit ac fretum traiecit. At in exercitu pars dimidia prostrata est, pars autem vel dedita vel in fugam versa est: ademerat enim pudorem deserendi desertor imperator. 5. Atille Kalendis Mais id est una nocte atque una die , Nicomediam alia nocte pervenit, cum locus proelii abesset milia centum sexaginta, raptisque filiis et uxore et paucis ex palatio comitibus petivit Orientem. 6. Sed in Cappadocia collects ex fuga et ab Oriente militibus substiit. Ita vestem resumpsit. 48 1. Licinius vero accepta exercitus parte ac distributa traiecit exercitum in Bithyniam paucis post pugnam diebus et Nicomediam ingressus gratiam deo, cuius auxilio vicerat, DESPRE MOARTEA PERSECUTORILOR 2. Maximinus Daza a strabitut campul de batalie si a incercat si-i ispiteasc4 pe soldatii lui Licinius atat cu rugimin{i, cAt si cu daruri, Nu a fost ascultat nicaieri. A fost lansat un atac impotriva lui si fa trebuit] s& se refugieze la ai sai. Armata lui s-a lsat macelérita fara si riposteze; un numar atat de mare de legiuni si o fort militard atat de impresionanta era zdrobit4 de o mand de oameni. 3. Nimeni nu-si mai amintea de renumele su, de vitejia sa, de recompensele primite altdidata: ca si cum ar fi venit ca victime harazite mortii, si nu ca luptatori, astfel Dumnezeul cel Preainalt i-a aruncat inaintea dusmanilor lor, ca si fie ucisi. Gra- mezi de trupuri ziceau deja la pAmant, 4. Maximinus vedea cd lupta luase alt turnura decat sperase el. $i-a aruncat purpura si, imbricind haina unui sclav, a luat-o la fuga si a traversat strimtoarea. intre timp, o jumatate din armata sa a fost nimicité pe campul de lupti, iar restul armatei fie s-a predat, fie a luat-o la fuga: cdci imparatul fugar ipi luase asupra sa ruginea dezertarii. 5. in cea ce-] priveste pe acesta, se afla la calendele lui mai, iar in noaptea urma- toare era la Nicomedia, adic dupa o zi gio noapte, desi aceasta localitate se afl la o distanja de 160 de mile de locul luptei. Dupa ce si-a luat fii, sofia si cativa slujitori ai palatului, s-a indreptat spre Orient, 6. A poposit ins in Capadocia, unde si-a adunat o parte dintre soldatii pusi pe fuga si din cei veniti din Orient. Astfel, si-a recdpatat purpura imperiala. 48 1. insd Licinius, primind o parte din trupe si repar- tizindu-le, la puine zile dupa luptd si-a recut armata spre Bithynia si, intrand in Nicomedia, I-a muljumit lui Dumnezeu cu ajutorul céruia objinuse victoria. La idele lui iunie™, pe cAnd el si Constantin erau consuli150 TACTANTIU retulit ac die Iduum Iuniarum Constantino atque ipso ter consulibus de resituenda ecclesia huius modi litteras ad praesidem datas proponi iussit: 2. ,Cum feliciter tam ego [quam) Constantinus Augustus quam etiam ego Licinius ‘Augustus apud Mediolanum convenissemus atque universa quae ad commoda et securitatem publicam pertinerent, in tractatu haberemus, haec inter cetera quae videbamus plu- ribus hominibus profutura, vel in primis ordinanda esse credidimus, quibus divinitatis reverentia continebatur, ut daremus et christianis et omnibus liberam potestatem se- quendi religionem quam quisque voluisset, quod quicquid divinitatis in sede caelesti, nobis atque omnibus qui sub potestate nostra sunt constituti, placatum ac propitium posit existere. 3. Itaque hoc consilium salubri ac reticissima ratione ineundum esse credidimus, ut nulli omnino faculta~ tem abnegendam putaremus, qui vel observationi christia- norum vel ei religioni mentem suam dederet quam ipse sibi aptissimam esse sentiret, ut possit nobis summa divinitas, cuius religioni liberis mentibus obsequimur, in omnibus solitum favorem suum benivolentiamque praestare. 4. Quare scire dicationem tuam convenit placuisse nobis, ut amotis ‘omnibus omnino condicionibus quae prius scriptis ad offi- cium tuum datis super christianorum nomine videbantur, nunc libere ac simpliciter unus quisque eorum, qui eandem observandae religionis christianorum gerunt voluntatem, citra ullam in- quietudinem ac molestiam sui id ipsum observare conten- dant. 5. Quae sollicitudini tuae plenissime significanda esse credidimus, quo scires nos liberam atque absolutam colendae religionis suae facultatem isdem christianis dedisse. 6. Quod cum isdem a nobis indultum esse pervideas, intellegit dicatio DESPRE MOARTEA PERSECUTORILOR pentru a treia oar’, a poruncit si fie afigat un edict adresat guveratorului”®, cu privire la reabilitarea Bisericii: 2. ,Eu, Constantin Augustus, cat si eu, Licinius Augustus, dupa ce intr-un mod atat de fericit ne-am intalnit la Mediolanum si am dezbitut toate problemele care privesc binele $i siguranta publica, am considerat ci trebuie reglementat, printre alte neajunsuri pe care le avem in vedere, binele majori- tii cetajenilor, in primul rand in privinja respectului fap de divinitate, astfel incat si dm si crestinilor, gi tuturor celorlalti oameni posibilitatea de a urma liber religia pe care fiecare si-o doreste, pentru ca orice divinitate s-ar gisi in Licagul ceresc, [aceasta] si se poati arita favorabila si binevoitoare fata de noi si faya de tofi cei aflayi sub puterea noastra. 3. De aceea, noi am considerat c4, in spiritul unei politici sand- toase gi foarte corecte, trebuie luatt hotirérea de a nv-i fi refuzata aceastd posibilitate nimanui care s-a atagat sufleteste fie de religia crestinilor, fie de cea pe care o consider ci-i este cea mai potrivit’, asa incat Divinitatea supremi a cirei religie noi o urmam de bunavoie si ne ofere tuturor favoarea si bunavointa sa obignuitd. 4. De aceea, se cuvine ca Excelenta Voastri si stie cd am decis ca, indepartand complet toate restrictiile care erau confinute mai inainte in documentele trimise birourilor tale cu privire la nu- mele de crestini, si abolim prevederile care ne pireau foarte sinistre si strine de clemenja noastri. De acum inainte, in mod liber gi sincer, fiecare dintre cei care doresc si cinsteasca religia crestinilor si 0 poatd facc firi si intampine vreo neplicere sau opreliste 5. Noi am considerat de cuviinfa c& trebuie supuse atentiei tale aceste decizii in amnunt, ca si stii ct le-am acordat crestinilor mai sus amintiti posibilita- tea liberi si deplina de a-si practica propria religie, 6. De vreme ce vedeti bine ci noi am acordat acest drept crestinilor, Excelenfa Voastra infelegeti cd si