Professional Documents
Culture Documents
ro1
FARMACOLOGIE - GENERALITĂŢI
Definiţie
Medicamentul (med) = orice substanţă de origine naturală (vegetal, animal, mineral), semisintetică sau
sintetică care administrată unui organism viu, singură sau în asociere cu altele, în doză corespunzătoare, în
timp util şi la intervale de timp potrivite, previne, ameliorează sau vindecă o boală sau unele simptome ale
ei sau o diagnostichează.
s.a. – substanţa activă
sg – sânge
org – organism
Farmacologia = ştiinţa care se ocupă cu studiul med din toate punctele de vedere.
Farmacologia
Ramuri cu caracter fundamental Ramuri cu caracter aplicativ
↓ ↓
Farmacocinetica → Farmacografia
↓ ↓
Farmacodinamia → Farmacoterapia
↓ ↓
Farmacotoxicologia → Farmacoepidimiologia
Farmacodinamia = studiul efectelor med asupra org sănătos sau bolnav, locul şi mecanismul de acţiune,
factorii care le influenţează, relaţii structură chimică – activitate biologică – interacţiuni medicamentoase.
Farmacografia = prescrierea med în dif forme farm adecvate scopului terapeutic, incompatibilităţi şi
posologie.
Farmacoterapia = indicaţiile med în cadrul trat dif boli (ex de alte tipuri de terapii: fizioterapia,
homeopatia, psihoterapia, kinetoterapia, reflexoterapia)
Farmacocinetica – etape:
- absorbţia: un proces complex prin care med trec de la locul de adm în sânge
- transportul: vehicularea med de către sg în tot sist circulator
- difuziunea şi distribuţia: trecerea med din sg în ţesuturi şi distrib lui în org; la niv ţesuturilor med
poate acţ selectiv asupra receptorilor sau se poate prod acumularea, depozitarea sa
- biotransformarea: modif struct chim a molec iniţiale cu apariţia metaboliţilor activi/inactivi
www.cartiaz.ro2
- eliminarea: ultima etapă a evoluţiei med în org în care se produce excreţia lui, neschimbat sau sub
f de metaboliţi
Definiţii:
(Wagner): Biodisponibilitatea Bd = parametru farmaceutic specific fiecărui med, parametru ce poate fi
exprimat prin două variabile:
- cantit de s.a. elib dintr-o formă farm şi absorbită în circ sistemică
- viteza cu care s.a. este elib şi absorbită
(FDA): Bd = cantit de s.a. eliberată, absorbită şi care ajunge la locul de acţiune manifestându-şi efectul
terapeutic
Bioechivalenţa med (Be): postulatul echivalenţei prevedea că doza indicată pe eticheta med este şi doza
abs de org; insuccesele terap datorate subdozărilor + accidentele datorate supradozărilor → au infirmat
postulatul echivalenţei.
Postulatul Be: - stabileşte că doza indicată pe etichetă nu este egală cu doza abs
- este fondat pe un nou pareametru farmaceutic: Bd
- pot fi considerate echivalente numai preparatele cu aceeaşi Bd
Filtrarea
- presupune existenţa unui flux de apă
- este determ de pres osmotică / hidrostatică de o parte şi de alta a membranei
- prin filtrare trec subst hidrosolub cu molec mici în sensul gradientului de conc
Difuziunea simplă
- are loc în sensul gradientului de conc dat solubilit în dublul strat lipidic
- molec neionizate sunt în gen liposolubile în timp ce ionii (având solubilit mică în lipide) nu pot
trece prin membr
Transfer specializat = reprez un transport transmembranar mediat prin sist transportor = preia molec de
med de o parte a membranei şi o cedează de cealaltă parte, redevenind apt pt transportul altei cel.
Transportul activ:
- are loc împotriva gradientului de conc, necesită energie
- este selectiv, este limitat (pt că se saturează)
- poate fi inhibat competitiv de compuşi cu o struct asemănăt
Difuziunea facilitată:
- tot prin sist transportor, nu necesită energie
- deplas med are loc în sensul gradientului de conc sau de potenţial electric
- mec este f selectiv
Pinocitoza
- constă în formarea şi deplas unei vezicule prin invaginarea unei porţiuni de membrană care
înglobează picături de med dizolvat
- veziculele traversează membrana şi se deschid în interiorul celulei sau după traversarea celulei la
polul opus (ex: bulele de aer din sucul carbonatat)
ABSORBŢIA MEDICAMENTELOR
- este prima etapă a farmacocineticii, reprez fen de pătrundere a s.a. în mediul intern al org prin căi
nat / artif.
- este proc de trecere a unui med de la locul de admim în sânge
- reprez gradul cu care un med părăseşte locul de admin, precum şi viteza cu care acesta se produce
2. Abs prin muc gastrică – se conformează legilor gen de trec a med prin membr biol
- membr gastrică se comportă ca o membr lipidică ce separă plasma de sucul gastric
- diferenţe de pH: pH suc gastric = 1, pH plasmă = 7,4
2. forma farm
Av+ căii orale: - comodă, riscuri mici, subst se abs lent, progresiv
Av-: abs variabilă, nu poate fi admin în urgenţe, med pot prod iritaţii gastrice / intest, inutiliz la pacienţii
inconştienţi/ sugari, necesită cooperarea
a. Mucoasa rinofaringiană
- vascularizaţie bună
- se abs subst lipo/hidrosolubile în sol apoase, uleioase, pulberi pt prizat
- acţiune locală: antiseptice, decongestionante, antimicob, rinite, infecţii, inflamaţii
- acţiune generală: pulbere de hipofiză posterioară (hormon)
b. Calea pulmonară
Mucoasa bronşiolară – adaptată pt protecţie şi secreţie de mucus protector
Epiteliul alveolar – prez o supraf mare de abs şi o reţea capilară f bogată
Subst med absorbite sunt: - lipo/hidro solubile – prin mucoasa bronşiolară (aerosoli)
- gazoase şi volatile – prin epiteliul alceolar (ex anestezice generale)
A. Calea subcutanată
- abs se prod lent dat vascularizaţiei reduse
- injecţiile sunt dureroase dat inervaţiei bogate
- se admin sol neutre şi izotone, subst greu solub sub f de preparate retard (insuline lente), implante
plate / sferice, micropompe osmotice (insulină)
- abs poate fi: - grăbită prin: masaj local, căldură locală, asociere cu vasodilatat
- întârziată prin: răcire locală, aplicare de garou, asociere cu vasoconstrictoare/subst
greu absorbabile
- riscuri: durere, abcese, lezare de vase/nervi
B. Calea intramusculară
- este mai rapidă decât calea s.c.
- inervaţia senzitivă mai rdusă
- echilibrul osmotic se reface rapid
- injecţiile profunde sunt m puţin dureroase
- med trec din ţes conjunctiv în sânge: - molec mici trec direct în capilare
- molec volumin trec mai întâi în limfatice
- abs are loc în 15 – 30 min
- se pot adm i.m. : sol / suspensii apoase / uleioase, în volume: 5- 20 ml, sol izotone pe cât posibil
- nu se admin i.m.: sol iritante hipo/ hiper tone prea acide / alcaline deoarece provoacă durere,
abcese sterile, complicaţii infecţ cu anaerobi
C. Calea intravenoasă
www.cartiaz.ro8
TRANSPORTUL MEDICAMENTELOR
Transportul med este afectat de st fiziol / patol a org (stare de graviditate sau în post) → cantit de
proteine este scăzută, med nu are unde să se fixeze, med rămâne în formă liberă.
Există med care intră în toate compartimentele din org şi deci se elim mai greu.
1. Bariera hematoencefalică
Celula nerv transmite un impuls nervos; intervine teaca de mielină care întârzie pătrunderea med (din
nod în nod).
În general compuşii cu sulf sunt liposolubili (merg către materiile grase - ex. creierul) - tiopentalul
(anestezic)
2. Placenta
- are permeabilitate crescută
Tipuri de distribuire
- distribuire uniformă (alcoolul)
- distribuire neuniformă (selectivă): - iod → are afinitate către glanda tiroidă
- anestezice locale → către ţes bogate în lipide
- calciu, fosfor → în oase
- tetraciclina → dinţi (îngălbenire)
- distribuire urmată de redistribuire (tiobarbiturice - anestezicul după transportul către creier se
depozit în ţes adipos → de aceea pers obeze îşi revin mai greu din anestezie)
- fact care depind de ţesut: modif patolog ale ţes (antib şi sulfamidele difuz greu în ţes cicatriceale -
dat vascularizaţiei întrerupte)
BIOTRANSFORMAREA MED
Etapa în care org intervine asupra med. Au loc modif de struct chim favorizând elim med din org.
În urma metab în ficat → alte structuri - active = metaboliţi activi "prodrug"
- inactive → se elimină
În urma metab:
1. proces de biometaboliz a med (biodetoxifiere):
- metaboliţii rezultaţi sunt m puţin activi, m puţin toxici, m puţin liposolubili
- se pot obţine metaboliţi inactivi, dar toxici
ex de metab activi: fenilbutazona: 2 metab: activ antiiflam + activ antigutoasă
ex. med prodrug: hidrocortizon hemisuccinat - hidrocortizon
2. proces de biotoxifiere - creşte activ farmacodinamică, creşte toxicitatea, apar noi proprietăţi
ex. metab cu toxicit mare: paracetamol (toxic hepatic, renal la tratam prelungit)
Mecanismele biotransformărilor
Viteza de eliminare - depinde de propriet fiz-chim ale subst, abs med (calea de admin), profilul
farmacocinetic al subst, vârsta
Forma sub care se elimină med: - netransformate
- transformate sub f de metaboliţi
www.cartiaz.ro11
Viteza de eliminare pe cale renală depinde de: struct chim, diureza, starea funcţională a org, mec de
eliminare, distrib med în cele 3 compartimente hidrice
Eliminarea renală poate fi - grăbită prin: creşterea diurezei, împiedicarea reabsorbţiei tubulare
- încetinită prin: scăderea diurezei, inhibarea proc de secreţie tubulară
Elimin med pe cale pulmonară - prin epiteliul alveolar (subst volatile şi gazoase: protoxid de azot)
- prin secreţii bronşice
Elimin med pe cale cutanată - prin secreţie sudorală: metale grele, uleiuri volatile
- pot realiza depozite în celule
- persistenţa timp îndelungat a unor med (As, Hg) în fanere - toxicitate
FARMACODINAMIE GENERALĂ
1. Sensul AF - stimulator
- inhibitor
Acţ stimulatoare: direct, acţionând asupra ei (adrenalina → tahicardie)
deprimând o funcţie antagonică (atropina → bradicardie)
(simpaticul consumă, parasimpaticul reface)
2. Potenţa AF - o subst este m potentă decât alta cu cât este m activă în doze m mici.
4. Selectivitatea - propriet unui med de a infl un teritoriu cât mai limitat din org.
Există subst med cu un singur efect, majorit având "spectru de acţiuni".
Ex. receptorii pt simpatic (α1, α2, β1, β2, β3) : β1 - la nivel cardiac, β2 - arborele bronşic, nivel vascular
6. Durata acţiunii
- timpul de înjumătăţire în sânge (T1/2)
Cu cât T1/2 este m mare, cu atât durata dintre administrări este m mare.
Tipuri de AF
- după utilitate terap şi intensit:- acţ principală (ex. acţ antipiretică a aparacetamolului)
- acţ secundară (hiposecreţia salivară - poate fi utilă la pacienţii intubaţi)
- biofizice (biochim)
- adsorbţia (ex Smecta)
- osmoza (o dată cu apa acţ şi med)
- precipitarea proteinelor (subst taninoase ca antidiareice)
Mec chimice
- r de neutralizare (antiacidele)
- r de complexare (chelare)
Efector = enzimele.
Interacţiunea med-receptor:
Med pot acţ ca agonişti (un agonist se fix pe receptor şi îl activează) - are afinitate şi activitate
intrinsecă
Un antagonist se fix pe receptor, dar nu îl activează - nu are activitate intrinsecă.
Ex: acetilcolina → fixare pe receptor → scade pres intraoculară
atropina → fixare pe receptor, îl blochează, nu mai lasă acetilcolina să se fixeze → creşte
pres intraoculară
Antagoniştii pot fi competitivi (se leagă de receptori la niv situsurilor de legare ale agoniştilor)
Antagoniştii necompetitivi se fixează de receptori pe un situs diferit de un situs de legare al
agonistului, blochează receptorii şi împiedică legarea agonistului.
Tipuri de receptori
1. Structura chimică
Doza: reprez cantit de med prin a cărei admin obţinem un efect biologic.
Subst pot fi: - inactive farmacodinamic (nu au potenţă)
- cu potenţă mică
- cu potenţă medie
- puternic active (DE - doza eficace)
Indicele terapeutic reprezintă o margine de siguranţă; cu cât este mai mare cu atât este mai uşor de
mânuit terapeutic.
Asocierea medicamentelor
Interacţiuni medicamentoase = interacţ farmaceutice = incompatibilităţi.
FARMACOTOXICOLOGIE GENERALĂ
Este ramura cu caracter predominant care stud efectele / reacţiile adverse la med, patologia med,
precum şi intoxicaţiile acute / cronice.
Reacţii adverse la med şi factorii de risc
R. adv sunt r nocive, nedorite care apar întâmplător la dozele utilizate obişnuit la om.
Factori favorizanţi:
- dozele mari
- stări fiziologice (sarcina, vârsta înaintată, copilul mic)
- stări patologice (insuf renală, insuf hepatică)
Alţi factori sunt legaţi de:
- malnutriţie
- consum de alcool, tutun
- poluanţi din mediu
Riscul creşte progresiv cu nr de med utilizate de un singur pacient.
Tipuri de r adv:
- ef sec
- ef adv toxice
- intoleranţa
1. Efecte secundare - sunt nedorite, sunt de ordin farmacodinamic, ca o consecinţă directă sau indir a
AF. Ef sec pot fi: - uneori dorite
- alteori dorite
- adesea inevitabile
Uneori pot fi utile terapeutic; nu sunt dependente de doză.
Ex: uscăciunea mucoaselor (hiposalivaţia) după admin de atropină este neplăcută şi poate fi combătută
printr-un consum crescut de lichide; în preanestezie este utiliz pt reducerea secreţiilor în căile aeriene
superioare, secreţii nefavorab în cursul anesteziei generale.
2. Efecte adverse toxice - sunt tulb funcţionale / morfologice, diferite de ef farmacodinamice, întotd
nedorite şi care apar la o parte din subiecţii trataţi în cond similare. Apar în fc de bolnav sau de med.
Apar la doze obişnuite şi pot prod leziuni la niv aparatelor / sistemelor şi tulburări ale funcţiilor
acestora.
Sunt dependente de doză; riscul este m mare cu cât doza este m mare.
Factori care ţin de med:
a. toxicitatea mare şi indicele terapeutic mic (ex. în cazul digitalicelor-digoxină DE este f apropiată de
DL: indicele terapeutic = 2 - 3)
b. biodisponibilit anumitor preparate / forme farm care poate fi variată pt aceeaşi subst de la un
producător la altul. (ex fen a fost semnalat pt fenitoină-anticonvulsivant, antiepileptic şi pt glicozide
cardiotonice)
c. schema de dozare - dacă nu se ţine seama de fatmacocinetica med, ac aspect poate favoriza apariţia
toxicităţii. Se ţine cont de calea de admin şi intervalul dintre doze.
d. interacţ med - pot fi prin mec farmacocinetic sau farmacodinamic (med care nu se vor asocia cu
alcool: opioide, tranchilizante, neuroleptice, antibiotice)
b. reactivitatea individuală - putem întâlni pers f sensibile, care la doze obişnuite de med duc la
apariţia de r adv toxice. Acest fenomen este datorat: - fie unei particularităţi de metabolizare
- fie unei selectivităţi excesive ale ţesutului ţintă
Ef adv toxice sunt urmărite prin det de toxicit la dif specii de animale de lab în studii preclinice:
- toxicit acută: evaluată după admin unică şi obs după 7-14 zile
- toxicit subacută: după admin repetată, zilnică
- toxicit cronică: după admin repetată 3-12 luni
3. Intoleranţa - este o r adv medicamentoasă care se manif printr-un răspuns anormal cantitativ şi/sau
calitativ la un med.
- congenitală - poate fi de specie sau de grup (idiosincrazie)
- dobândită
a. Idiosincrazia - se manif prin efecte dif de acţ fdinamică caracteristică ce apare numai la unii indivizi,
putându-se manifesta la prima admin a med sau la timp scurt de la începutul admin.
Răspunsul neobişnuit este independent de doză şi diferenţa faţă de răspunsul fdinamic normal poate fi :
- cantitativă (ef de supradozare sau ineficacitate)
- calitativă (r anormală faţă de cea fdinamică)
Când o genă prez anomalii sau este absentă, enzima respectivă are o constituţie anormală sau lipseşte;
aceste anomalii enzimatice = enzimopatii (sunt manifeste sau latente).
În cazul în care se admin un med care este metab de o astfel de enzimă apar r. idiosincrazice (există 2
tipuri: fcinetice şi fdinamice).
Manifestările fcinetice sunt responsabile de distrib diferită a vitezei de biotransform a unor med într-o
populaţie. În fc de metabolizare avem:
- metaboliţi lenţi: apar ef de supradozare, cu intensit crescută şi consecinţe ftoxicologice
- metaboliţi rapizi: ineficacitate terap şi consecinţe fterapeutice
Manifestările fdinamice - au consecinţe ftoxicologice
3) r alergice prin complexe imune (de tip 3) - se datorează formării de complexe între antigeni şi
anticorpi circulanţi (imunoglobuline G şi M). Complexele imune solubile care se form se fix în vasele
mici şi în membranele bazale declanşând fen inflamatorii.
Manif clinice m frecvente: boala serului (caract prin febră, urticarie, adenopatie=ganglioni măriţi), unele
forme de pneumonii. Ex: peniciline, sulfamide, nitrofurantroina
4) r alergice mediate celular (de tip 4): fac parte din categ reacţiilor întârziate, se dat intervenţiei
limfocitelor sensibilizate, care elib limfochine provocând fenomene inflamatorii.
De obicei, manifestările acestui tip de r alergice sunt cutanate: dermatita de contact (apare prin admin
locală de neomicină, gentamicină)
4. Toleranţa: - congenitală
- dobândită
Constă într-o sensibilitate redusă / absenţa sensibilităţii la unele acţiuni ale unui med.
T. congenitală - apare imediat după naştere, poate fi: de specie sau de grup.
T dobândită - poate avea la bază un mec fcinetic/ fdinamic cu desensibilizarea receptorilor.
T adevărată se dezvoltă lent şi nu este niciodată completă. Se cunosc câteva aspecte ale toleranţei:
- obişnuinţa - constă în diminuarea treptată a unor efecte ale unui med în urma admin repetate;
fenomenul este reversibil.
www.cartiaz.ro18
- mitridatismul -reprez capacit unui org de a suporta fără simptome deosebite, ca urmare a admin de
cantităţi progresiv crescânde dintr-o subst, doze, care la prima admin pot prod ef toxice. (ex fumătorii
care suportă doze mari de nicotină)
- toleranţa încrucişată - se poate prod între 2 sau m multe med (ex: alcoolicii sunt m puţin sensibili la
anestezice gen)
- tahifilaxia (toleranţa acută) - constă în dimin progresivă a intensit efectului unor doze constante dintr-
o subst prin admin repetată la intervale scurte de timp. Prin întrerup admin se ajunge repede la
redobândirea sensibilit iniţiale. (ex efedrina, nafazolina)
Toleranţa nu treb confundată cu efectele farmacodependenţei (cei care se droghează).