SURÂSUL BUCOVINEI

REVISTĂ DE ISTORIE, LITERATURĂ ȘI UMOR EDITATĂ DE CENACLUL

„NECTARIE” DIN VAMA - SUCEAVA

Coperta 1: „În vizită la bunica” , foto SORIN ONIȘOR

Coperta 3: replică masculină la coperta 4
Coperta 4: membre, prietene și colaboratoare care au dat curs invitației de a ne trimite foto cu ie.

Au colaborat la realizarea revistei:

IOAN ABUTNĂRIȚEI 2
ION CERNAT 4
OCTAVIAN CĂPĂȚÂNĂ 7
PAUL BRAȘCANU 8
ION PACHIA - TATOMIRESCU 10
PARASCHIVA ABUTNĂRIŢEI 12
NINA GONȚA 14
AL. FLORIN ŢENE 15
CORNELIA PĂUN HEINZEL 17
CORNELIU CARP 20
DAN TEODORESCU 22
CONSTANTIN MĂNUŢĂ 25
LUMINIȚA REVEICA ȚARAN 27
LIVIU PAPUC 28
ADI SECARĂ 29
MIHAI BATOG - BUJENIŢĂ 31
MIHAI CABA 33
MELANIA RUSU CARAGIOIU 36
IRINA LUCIA MIHALCA 38
ANGHELUŢĂ PETRONELA 39
ANICA FACINA 40
ANGI MELANIA CRISTEA 42
ANGELA BURTEA 43
CONSTANTIN RUSU BUCOVINEANU 44
MIHAIL ECOVOIU 44
IFTIMIE NESFÂNTU 46
MARIAN CĂLINESCU 48
MIHAI BURDUJA 49
AURORA SÂRBU 51
ROLAND F. VOINESCU 52
TRAIAN NISTIRIUC- IVANCIU 54
VASILE FILIP 55
VALENTINA BECART 56
LELIA MOSSORA 57
LUCA CIPOLLA 58
VALERIA IACOB TĂMAȘ 59
VALERIAN BEDRULE 60
NICOLAE SILADE 61
OLGUȚA TRIFAN 62
ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ 63
ANA ARDELEANU 64
VASILE LARCO 65
VIOLETA URDĂ 66
MARIA IEVA 67
EUGEN DEUTSCH 68
GHEORGHE SOLCAN 69
SORIN COTLARCIUC 70
IOAN NITU 71
MARIA TOMIȚĂ CORINI 71
COSTEL STANCU 72
VIOLANDA BRATU 73
MARIOARA VIŞAN 74
BRÂNDUȘA SORINA BIALY 75
VOICHIŢA TULCAN MACOVEI 76
MIHAELA DRELCIUC 77
MARIN MOSCU 78
ANGELA PISTOL 79
ALENSIS DE NOBILIS 80
DANA CIUHLĂU 81
DOINA GURIȚĂ 82
DOINA TOMA 83
ŞTEFANA CRISTINA MARCU 84
STELUȚA LUCREȚIA MORARI 84
IONICA BANDRABUR 86
LUMINIŢA IGNEA 87
OANA MARIA SOROHAN 89
SIMION TUDUREAN 90
ELENA FĂȘIE 90
IOAN MUGUREL SASU 91

Director: DR. SORIN CONSTANTIN COTLARCIUC

Redactor șef: IOAN MUGUREL SASU (mugurel_sasu@yahoo.com)
Secretar de redacție: LUMINIȚA IGNEA
Tehnoredactare : DORIN STEHNIOV

ISSN 2344-620X
ISSN-L 2344-620X

Opiniile autorilor se încadrează în libertatea de exprimare iar răspunderea pentru conținutul materialelor revine, în
exclusivitate, semnatarilor. Rugăm să ne trimiteți textele corectate, noi nu ne permitem modificarea acestora.
Mulţumim Primăriei şi Consiliului Local Vama pentru sprijinul acordat activităţii noastre.

editura pim
 SURÂSUL BUCOVINEI
P ăreri de
A
dică părerile unui cititor care
nu-și uită concluziile rezultate
din lectură, dar și care nu-și iartă
îndrăzneala de a încerca să scrie.
Cumva este chiar greu de înțeles cum poate fi
scriitor cineva care nu și-a făcut stagiul de cititor,
nu știu dacă e un bun exemplu, dar ar fi ca și cum
cineva ar ajunge fără a porni.
Dacă viețile noastre ar dura milenii, am putea
privi înapoi, musai cu nostalgie, spunând că a mai
trecut un secol de poezie, situația fiind cea pe care
o știm, de la un festival la altul trece doar un an de
poezie. Sunt și cazuri în care suntem nevoiți (nu
ne obligă nimeni, că nu poate, „e democrație”, că
altfel ...) să considerăm poezie și ceea ce produc
acele persoane care se consideră poeți, acesta fiind
motivul principal pentru care ceea ce scriu trebuie
să fie poezie. Stâlpul infamiei, firida rușinii (Ismail
Kadare) și afumarea cu tutun de contrabandă ar fi
cele mai mici pedepse pentru cel care, insuficient
sau deloc emancipat fiind, nu ar considera versuri
acele aberații lirice (vorba vine lirice) cu care ni
se verifică rezistența la postmodernism. La urma
urmei fiecare scrie ce vrea, dar și cititorii vor citi
ce le place, va exista o anume selecție cu urmări de
diviziune și nu prea se mai poate justifica lamentația
referitoare la întristătoarea lipsă de cititori. Nu
cititorii au obligația de a ne accepta felul în care
ne exhibăm frustrările și consecințele nerăbdării
furibunde cu care ne construim piedestalul nemeritat
pe care ne aflăm, cel puțin în tainica intimitate a
gândurilor nemărturisibile. Nici prestația literară a
panegiriștilor de mare talent și vocație nu pare a fi
suficient de aproape de interesul celor care nu citesc
numai cu ochii, chiar dacă abundența de sintagme
uzitate până la limita banalizării reușește să ascundă,
de suficient de multe ori, impardonabile carențe.
1
c ititor
Există și o altă metodă de a ieși în față, de a
atrage atenția cititorilor (dacă luăm în seamă
noianul de aprecieri de pe Facebook, al cititoarelor),
dar mai bine lăsăm acolo unde este, și pentru cine
este, poezia inspirată, sau cu sorginte identică, din
inscripțiile de pe pereții grupurilor sanitare din
autogările de dinainte de 1990.
Progresul tehnic ne-a umplut casele cu aparate
care ne fac viața ușoară, dar ceea ce nu mai trebuie
să facem noi reprezintă o parte din viața noastră
care nu ne mai aparține, pe măsură ce evoluția
tehnologică devine tot mai pregnantă, efortul
nostru de a acționa își pierde din intensitate, numai
că, de la o vreme, acest păcat lovește și efortul de
a gândi. Să fi rămas, dintre toate visurile omenirii
doar cel al unui ev mediu informatizat prin care
specia noastră să se îndrepte spre o tot mai tragică
existență larvară? Singurătatea înlocuită de o
singularitate mai mult bizară decât excentrică,
va pierde calitatea umană de a dori integrarea în
societate în favoarea unor relații denaturate, chiar
până la a deveni nefirești.
Este de înțeles de ce poezia unor astfel de
vremuri și condiții sociale nu poate fi aceeași cu cea
pe care o doresc nostalgicii strofelor din care rămâne
, involuntar, câte un vers în memoria cititorului.
Florile artificiale pot fi păstrate un timp
îndelungat sau aruncate imediat, în ambele cazuri
posesorul lor va fi scutit de a asista la ofilirea și
moartea lor ca în cazul celor naturale. Nu trebuie
decât să accepți ideea...
Sunt simple păreri de cititor, nu recomandăm
nimic, doar deconspirăm perpetua dorință de a
găsi prin mulțimea de creații literare și versuri
adevărate.
Ioan Mugurel �asu

G E N E R A LUL EROU AL ROMÂN IE I
L EONAR D M O C I U L S C H I
L A C E N T ENARU L MAR II U N IRI
AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
L
a intrarea României în război, în anul
1941, Leonard Mociulschi era locțiitorul
comandantului Brigăzii 1 Mixte Munte cu care
a plecat din Mănăstirea Humorului, pentru eliberarea
Bucovinei. Cu această Brigadă a luptat inițial pe
aliniamentul VICOV – CIUDEI – CERNĂUȚI, apoi
a tot înaintat spre est, luptând în prima linie alături
de ostașii săi și cucerind pe rând puncte strategice
pe NISTRU, pe BUG și pe NIPRU. A ajuns până în
Crimeea, după încheierea asaltului asupra acesteia,
generalul și batalioanele sale au fost decorați cu
Ordinul „Mihai Viteazul”, cel mai înalt ordin militar de
război al României.
La 6 octombrie 1942 generalul era numit
comandantul Diviziei 3 Munte, ocazie cu care colonelul
Radu Korne care fusese comandantul diviziei rostea
următoarele cuvinte: „Astăzi vine în capul diviziei
domnul general Leonard Mociulschi. Nu cred să fie
ostaș român care să nu-l cunoască. Nu cred să fie
vânător de munte care să nu-și facă o mândrie din
faptul că domnia sa face parte încă de mult din acest
corp de elită. Fericesc Divizia 3 Munte că are cinstea
să aibă un asemenea comandant în fruntea ei...”. Atunci
divizia lupta în Caucaz, unde îi eșuase misiunea, era cu
moralul la pământ și urma să intre în refacere. După
refacere, sub comanda generalului Mociulschi divizia
a continuat să fie unul dintre cele mei puternice și
importante brațe armate ale României. În primăvară,
vânătorii de munte au fost trimişi în KUBAN, iar
în vara anului 1943, au fost retrași din prima linie
2
SURÂSUL
și transferați în CRIMEEA pentru refacere. Aici a
avut loc bătălia pentru capul de pod KERCI, pe care
Mociulschi a reușit să-l elimine până în iarna anului
1943, provocând pagube semnificative sovieticilor:
mii de morți și sute de prizonieri, precum și capturi
importante de arme.
În perioada decembrie 1943 – ianuarie 1944,
împreună cu generalul ION DUMITRACHE, a condus
două grupări de Vânători de Munte cu care a eliminat
3700 de partizani din munții Crimeii. În urma acestei
acțiuni, Mociulschi a primit a doua oară ordinul
„MIHAI VITEAZUL” și a fost avansat la gradul de
general de divizie.
Începând cu primăvara anului 1944, Divizia 3
Munte a fost dislocată în țară și subordonată ARMATEI
1 pentru a lupta pe frontul de vest, mai precis pe Valea
Crișului Negru. De acolo au fost reluate luptele când
Regele Mihai l-a înlăturat pe Mareșalul Ion Antonescu
și România a întors armele la 23 august 1944. În
toamna anului 1944 au avut loc încleștări puternice în
zona BEIUȘ și ORADEA cu armatele ungare. Bătălia
pentru Beiuș a fost pierdută, Divizia 3 Munte fiind
nevoită să abandoneze orașul și să se retragă, însă a
rezistat suficient timp pentru a primi întăriri. După
aceea, Divizia 3 Munte a fost subordonată Corpului
33 sovietic și a primit un Regiment anti-tanc și un
Divizion de lansatoare KATIUȘA. S-a trecut la ofensivă
și Beiușul a fost eliberat.
A urmat apoi bătălia pentru ORADEA. În
octombrie 1944, aici a fost cea mai mare bătălie cu
tancuri pe teritoriul României, iar în final Oradea a
fost eliberată. Mociulschi și ostașii săi bravi au trecut
frontiera de dinainte de 1940, în Ungaria. Trupele
române au înaintat prin Ungaria, a urmat bătălia
pentru DEBRECEN, unde Mociulschi a învins după
lupte grele de stradă. S-a deschis un nou teatru de
operații, cel din munții BÜKK, unde generalul a ieșit
iar învingător.
În ianuarie 1945, vânătorii de munte ai
generalului Mociulschi au ajuns în SLOVACIA, în
zona LUCENEC. Până la sfârșitul lunii februarie 1945,
românii cuceriseră aproape toate vârfurile importante
din munții JAVORINA, misiune pentru care generalul
Mociulschi a fost decorat a treia oară cu ordinul
„MIHAI VITEAZUL” cu spade.
C U M S - A T R A S F O R M AT U N E R O U D E
RĂZBOI ÎN DEȚINUT LA CANAL
L a 15 mai 1946, Tribunalul poporului din București
îi chema la judecată pe generalii români care au
luptat pe Frontul de Est și nu s-au întors în țară în
 BUCOVINEI
divizia potrivită (adică Tudor Vladimirescu sau Horia,
Cloșca și Crișan). Acuzația principală: crime de război,
prevăzute în Legea 312 din 1945.
Degeaba și-au exprimat protestul câțiva lideri
politici și intelectualii vremii (ai lumii vechi) să-i
salveze. Nu s-a putut. Printre cei care au fost citați s-au
numărat și generalii PETRU DUMITRESCU, NICOLAE
DĂSCĂLESCU ȘI LEONARD MOCIULSCHI.
Învinuirile ce i-au fost aduse generalului
Mociulschi erau multe și vizau campania din EST. A
fost acuzat că în noiembrie 1942 ar fi arestat și executat
10 partizani în Caucaz, sub pretextul că aveau arme
ascunse. Apoi, a fost acuzat că ar fi organizat case de
toleranță în comunele KENEGHES și ABINSKAIA,
luând cele mai tinere și frumoase fete din sat, că ar
fi ridicat și trimis în țară, în momentul retragerii din
Caucaz, 3000 de oameni din MOLDOVANSKOIE
(ținutul KRASNODAR), o localitate formată în
principal din români basarabeni. A fost acuzat de rele
tratamente față de populațiile din locurile în care își
instala punctul de comandă: că evacua populația civilă,
că dădea foc la case și că în final preda totul în mâinile
germanilor. A fost acuzat că ar fi judecat în limba
română, vreo 50 de partizani, pe care i-ar fi executat
personal.
Interogatoriul a avut loc pe 27 mai 1946, când
generalul a dezmințit toate învinuirile aduse la adresa sa,
au fost foarte mulți martori în sală (pentru că generalul
era apreciat și stimat de superiori, subordonați și foști
soldați și gradați) și care au demontat toate acuzațiile.
Cu mărturiile pe masă, acuzatorii nu s-au descurcat prea
bine, iar cei doi martori ai acuzării pe care-i pregătiseră
comuniștii nu s-au prezentat. În finalul ședinței publice
din 31 mai 1946 s-a consemnat: „Faptele ce se pun în
sarcina acuzatului general Mociulschi Leonard nu
s-au putut dovedi, din contră dânsul a avut o purtare
demnă și umană și în cadrul legilor războiului, pe
care nu le-a depășit cu nimic. Așa fiind, urmează a se
pronunța achitarea sa”. Aceasta a fost prima încercare a
sistemului comunist de a-l închide pe generalul-erou.
A eșuat, dar asta nu a presupus să i se permită să ducă
o viață tihnită la mica sa moșie din Codlea, unde se
retrăsese să se ocupe cu îngrijirea celor 5 ha de pământ
primite la acordarea ordinului „Mihai Viteazul”.
La 1 septembrie 1947, Leonard Mociulschi a fost
trecut în rezervă. În mintea comuniștilor, a rămas
un dușman al poporului, a rămas ideea că trebuie
închis. A fost arestat pe 12 august 1948, sub acuzația
că e „element reacționar și ostil RPR” fără mandat
judecătoresc, ci numai în baza unei note anonime care
menționa că în anii 1945-1946 „a lucrat împotriva
regimului democratic atât în domeniul politic cât și în
cel militar”. A îmbrăcat pentru prima dată zeghea la
3
Penitenciarul JILAVA. Pe 7 august 1951 a fost trimis la
CANALUL DUNĂRE – MAREA NEAGRĂ, la colonia
nr. 4 „CASTELUL”. Timp de 2 ani a făcut muncă
silnică, însă conform rapoartelor gardienilor, a muncit
cu sârg, așa încât în vara anului 1953 își îndeplinise
norma în proporție de 136%. De la Canal a fost trimis
la Colonia de muncă ONEȘTI, iar pe 2 aprilie 1954
o comisie a M.A.I. a propus eliberarea lui. Însă în
locul eliberării a fost mutat înapoi la JILAVA, și i s-a
redeschis un dosar din 1948, privind executarea unor
evrei din CIUDEI în iulie 1941. Finalizarea anchetei
l-a di sculpat pe Mociulschi, iar la 24 septembrie 1955
a fost abrogată Legea 291/1947. Leonard Mociulschi a
ieșit din Penitenciarul JILAVA pe 10 octombrie 1955,
dar i s-a dat domiciliu forțat la BLAJ.
L U N G U L D R U M S P R E R E A B I L I TA R E
C u sănătatea distrusă, cu averea confiscată, cu pensia
suspendată, generalul și soția sa au început o nouă
viață în BLAJ. A fost nevoie să se angajeze muncitor la
CFR, la descărcat vagoane, iar soția zilier la depozitul
de lemne din oraș și muncitor sezonier la sera de flori.
Treptat au început să apară primele semne de mai bine:
- în august 1956 a început să primească o pensie
de 590 lei – care va ajunge în anul 1977, la 3600
de lei;
- în anul 1960 a putut să se mute în județul
Brașov, în satul PURCĂRENI;
- în 1964 s-a mutat chiar în Brașov, unde a primit
un apartament de la stat;
- tot în acest an a fost repus în drepturi, i s-a dat
uniforma militară și a fost avansat la gradul de
general-locotenent în rezervă;
- în anul 1967 i s-a permis să-și publice
memoriile din campania de Vest;
- în anul 1968 are o mare satisfacție
personală, generalul DE GAULLE, care era
în vizită oficială la București, s-a interesat
de soarta generalului român recunoscut în
toată EUROPA pentru faptele sale de arme.
Generalul Leonard Mociulschi a decedat pe 15
aprilie 1979. În testamentul său a lăsat o ultimă dorință:
să fie incinerat, iar cenușa să-i fie răspândită pe cele
mai înalte piscuri montane din România: Moldoveanu,
Omu și Postăvaru. Aceasta a fost povestea unui Vânător
de Munte.
col. (r.) Ioa� Abutnăriței

Contribuții la cunoașterea fenomenului
demografic în satul Vama, județul Suceava
de la atestarea documentară (1409)
până la sfârșitul secolului al XVIII-lea
(I)
E
ste îndeobște cunoscut că în istoria Țărilor
Române nu a existat o preocupare pentru
înregistrarea populației și nici pentru
păstrarea acelor înscrisuri care ar fi putut să ne scoată
din incertitudini și îndoieli în legătură cu multiple
aspecte din istoria poporului român. Dacă s-au făcut
asemenea consemnări, înregistrări, documente și
înscrisuri și, cu siguranță că s-au făcut, altfel n-ar fi
putut funcționa administrația și justiția, economia,
comerțul, schimbul de produse, altfel spus, nu s-ar
fi putut desfășura viața de stat, nu s-au păstrat din
multiple cauze, mai des vorbindu-se de năvăliri și
distrugeri când se pierdeau și actele de proprietate ale
posesorilor privilegiați.
În aceste condiții, când este dificil să ne facem o
imagine cât mai aproape de realitate despre populația
satelor românești, în perioada statalității depline,
despre populația satelor din prestatalitate nu putem să
emitem decât presupuneri cu valoare de posibilitate
credibilă, în baza izvoarelor scrise bizantine, slave,
papale, maghiare, orientale, care au avut în vedere și
realitățile demografice din teritoriile românești.
Dacă restrângem sfera de investigație și ne
referim strict la viitorul sat Vama, de la vărsarea
Moldoviței în Moldova, putem, să afirmăm cu deplin
temei că factorul demografic local a existat sub forma
unei populații rare, în locuințe grupate în cuiburi,
ducând o existență modestă, de crescători de vite și
agricultori pe mici parcele. Descoperirile arheologice
și analiza scheletelor atestă, pentru secolele
XI-XIII existența tipului europoid amestecat cu tipul
4
SURÂSUL
mongoloid. În ce „privește densitatea de locuire
pare să fi fost relativ uniformă în partea centrală și
nordică a Moldovei”, fără să excludem, ci dimpotrivă,
aportul demografic din Ardeal și Maramureș. Zona
Obcinelor și zona muntoasă au fost străbătute de
un drum care unea Moldova cu Transilvania încă
din timpul stăpânirii romanilor, drum care a fost
străbătut și de o coloană a armatei mongolo-tătare
la 1241, din cele cinci coloane care au atacat Europa
Centrală, victimă fiind Ungaria, dar stăpânirea
mongolă s-a instalat, pentru cel puțin o sută de ani,
asupra Moldovei și a Europei Estice. Date importante
despre situația politică, implicit cea demografică, din
viitorul areal românesc, denumit în limbajul arhaizat
bizantin (Dacia și Geția), întâlnim în lucrarea „Codex
Rohonczi” pus în valoare de cercetătoarea Viorica
Enăchiuc și folosit de profesoara Viorica Cernăuțeanu
în Monografia Pojorâtei (jud. Suceava). Codexul
descrie evenimentele petrecute în secolul al XI-lea
(1065-1095) și acțiunea „de forță” a împăratului
bizantin Alexie I Comnenul care vorbește de Vlad
Blakul, aflat, după cum se înțelege, într-o relație de
subordonare față de Imperiul bizantin, din moment
ce o solie bizantină îi cere să apere de migratorii
uzi (pecenegi) „linia de bătaie de la Rarău la Mare”.
Să fie acest centru de rezistență și pază, Rarăul
adică, centrul viitorului Ocol al Câmpulungului
Moldovenesc, despre care se susține de către unii
istorici și cercetători că are o existență prestatală? Un
scenariu despre vechimea și aria acestei „republici a
Câmpulungului”ar trebui să pornească sau măcar să
amintească despre „cetatea de la Frasin”, localizată
de istoricul Constantin Cihodaru. Din „republica
Câmpulungului”, după cum denumește Dimitrie
Cantemir acest Ocol care a cuprins 15 sate de pe valea
Moldovei și, peste pasul Mestecăniș, valea Bistriței și
râul Dorna, a făcut parte, cu siguranță, și satul Vama,
amintit într-un document de danie de la Alexandru
cel Bun către mănăstirea Moldovița, din 1409. Ocolul
Câmpulungului Moldovenesc nu putea fi, în condițiile
evului mediu românesc, decât un pământ domnesc,
iar locuitorii așezați în satele ocolului beneficiau de
unele avantaje, fiind ei apărători ai hotarelor, aveau
drepturi (dreptul de vânat și pescuit, dreptul de
morărit și de desfacere a băuturilor alcoolice, dreptul
de lăzuire a pădurii) pe care țăranii dependenți de
boieri, de mănăstiri, nu le aveau. Sigur domnul Țării
avea dreptul de a dărui din domeniul domnesc părți
variind ca întindere, pentru „credincioasă slujbă”,
pentru pomenirea din veac în veac, unor biserici sau
mănăstiri. În 1402, domnitorul Alexandru cel Bun
ctitorește, pe valea Moldoviței, mănăstirea Moldovița,
căreia îi dă, prin actul din 18 noiembrie 1409, dat din
 BUCOVINEI
Suceava, veniturile vămii domnești de la vărsarea
Moldoviței în Moldova, unde se vămuiau mărfurile
ce veneau sau treceau în Ardeal și Ungaria. Acest
punct de vamă trebuie să fi funcționat și în timpul
stăpânirii tătărăști, vama domnească continuând-o, și
trebuie să ne imaginăm că punctul de vamă n-a fost
aşezat într-un loc pustiu, trebuie să fi funcționat cu
un personal „specializat” și cu oameni de ajutor, luați
dintre localnici.
Considerând că veniturile vămii sunt insuficiente
pentru nevoile mănăstirii, domnitorul Alexandru cel
Bun întărește, prin actul de danie din 14 aprilie 1411,
veniturile vămii, „uric cu tot venitul, neclintit, în vecii
vecilor”, adăugând ca danie și satul de lângă vamă,
prevăzut cu hotare care, în linii mari, sunt hotarele
satului Vama de astăzi. Urmașii lui Alexandru cel Bun
au întărit dania prin care satul de la vamă a devenit
sat dependent de călugării mănăstirii Moldovița.
Așa, de exemplu, Ștefan, fiul lui Alexandru cel Bun,
întărește dania părintelui său prin actul din 14
februarie 1447, în care menționează „satul care este
la vamă” „unde a fost jude Cârstea”. Și nepotul Ștefan,
Ștefan cel Mare, prin actul din 15 noiembrie 1499, dat
din Hârlău, întărește mănăstirii Moldovița vama de
la Moldovița și satul de la vamă, la care adaugă alte
danii în sate (Voculinți, Sașii, pe Costâna). Nu știm
cu precizie când a fost mutată vama de la Moldovița
la Câmpulung, posibil în secolul al XVI-lea, știm însă
că numele instituției de vamă a rămas satului Vama,
ca sat dependent de mănăstirea Moldovița. În acest
sat, primul locuitor amintit cu numele este Cârstea,
judele satului, cel învestit cu funcții administrative și
judecătorești.
În evul mediu românesc, locuitorii satelor, în
special cele dependente, erau denumiți cu numele
generic de sat, grămadă, podani, vecini etc., rar fiind
pomeniți ca indivizi cu nume și prenume, atunci când
erau folosiți ca martori în procesele dintre proprietarii
moșiilor, deși țăranii dependenți nu aveau dreptul de
a depune mărturii; ei aparțineau stăpânului!
După judele Cârstea, care poate fi plasat la
începutul secolului al XV-lea, este amintit, la aproape
un secol distanță în timp, în 1514, Pașco din Vama,
care are numele înscris pe o icoană care se află la
mănăstirea Sucevița. Icoana a fost pictată de călugărul
Amfilohie de la mănăstirea Moldovița, „detașat” în
Vama pentru servicii religioase, de unde bănuim că la
începutul secolului al XVI-lea, în Vama era biserică.
Numele Pașco este, după cum spune Simion Florea
Marian, o prescurtare de la Lupașcu; Lupu și Ursu
fiind nume folosite des în onomastica românească, cel
puțin în zona de munte. Dacă, într-adevăr, întâlnim
un Lupașcu în Vama în secolul al XVI-lea, ar însemna
5
că actuala familie Lupașcu este cea mai veche din
Vama.
În același secol al XVI-lea, în a doua jumătate,
îl aflăm pe Nicoară, șoltuz în Vama la 1582, funcție
administrativă a cărei denumire a fost preluată de la
„ungurii” și sașii din Ardeal. Să observăm că în secolul
al XVI-lea, „satul de la vamă”, „satul unde a fost jude
Cârstea” pătrunsese în documente cu numele de
Vama. Între cei dintâi vămeni amintiți în documente
cu numele se află și Arsenie Vătăman la 1699 (fruntaș
al satului, ales de cetățeni și de egumenul mănăstirii
Moldovița) și Pavel Cioată din același an care vinde
lui Gheorghe Mercheș din Câmpulung o „moșie”
din Sălătruc pentru 30 de lei bătuți. Pământul era
însă proprietatea mănăstirii, iar vămenii nu aveau
dreptul să-l vândă, având numai dreptul de folosință.
Și alți vămeni au vândut câmpulungenilor terenurile
cuprinse între Podul Secăturii și pârâul Hurghiș, dar
mănăstirea Moldovița, adresându-se Divanului și
domnitorului Mihail Racoviță la 1719, și-a recuperat
moșia vândută de vămeni care s-au manifestat ca
proprietari deplini.
O altă categorie de documente din care aflăm
numele altor vămeni care au trăit în secolul al
XVII-lea o constituie cărțile, manuscrise și editate,
care s-au folosit în biserica Înălțarea Domnului până
la Primul Război Mondial. Pe marginea cărților
religioase, preoții și diaconii au făcut de-a lungul
timpului însemnări despre oameni și evenimentele
politice, chiar despre vreme și despre întâmplări
din sat. Așa, de exemplu, între filele unui Praxiu
(Faptele Apostolilor din 1567) găsim o însemnare
care arată că Frimul (Ifrim?) și femeia lui Magina au
cumpărat de la Andronic, crâșmarul din Iași, la anul
1660, această carte care a stat un timp la mănăstirea
Moldovița. apoi, dintr-o altă însemnare, aflăm de alți
cumpărători, anume Vlad și sora sa Marina, care au
dat-o la mâna popei Iacob. Pe un Ceasloveț slavon scris
înainte de anul 1582, sunt înscriși diaconii Toader,
Sandu și Ștefan din Vama și popa Isac care scrie că el
„a legat acest Ceasloveț din satul Vama, la anul 7228
(1720 martie 12)”. În altă carte, pe un Sobornic (texte
amestecate, frânturi) care conține și un Molitvelnic
românesc, (tipărit de mitropolitul Moldovei Dositei,
la Iași, în 1681), se spune că „această liturghie a
cumpărat-o Isac, ginerele lui Hurghiș, de la feciorul
popei Ilie în anul 1684, octombrie 23. Apoi, cu trei
scrisuri diferite, sunt trecuți nou-născuții, probabil
dintr-o familie: Ileana, 1 mai 1689, Maria, 19 mai
1681, Simion, 22 mai 1864, Caterina, 29 mai 1683,
Toader, 8 februarie 1685, Dumitru, 4 august „când a
murit fecioară, în mijlocul zilei, Maria, în anul 1686”,
Toader, 13 februarie 1694. Mai aflăm că s-a călugărit

Miftodie, ginerele popei Grigoraș din Vama, la 1740.
De pe o Evanghelie slavonă aflăm „când a șăzut preut
feciorul lui Zmucilă, Gligorie, la 1706”, apoi, pe altă
filă este trecut Michael Hurghiș din Vama, la 10
aprilie 1746.
La biserica Înălțarea Domnului s-a aflat și opera
lui Varlaam, Mitropolitul Moldovei, Carte românească
de învățătură (1643), care a fost legată a doua oară în
1779 cu banii credincioșilor Mihalache Tâmpescu,
Toader Bosancu, Vasile Bosancu, Grigore Badale,
Pentelei Râlea, Chiruț Pașcan, Mihai Humoreanu,
Petre Râlea, Ștefan Lipan, Ursu Balmoș și Nichita
Botezat.
Pe lângă însemnările despre slujitorii bisericii
și despre credincioși, aflăm, de exemplu, că în Vama
a venit zapciu Vasile Movilă în 1757 (scrie chiar el,
zapciul) care ne duce cu gândul la fiscalitate excesivă,
într-un sat care era dependent de mănăstirea
Moldovița.
Pe o filă din „Cartea românească de învățătură”
ni se spune că un Lupașcu a învățat copiii lui Pircu
și fata lui Puiu, Mărioara, și feciorul Pârcălabului,
14 decembrie 1719. Era, evident, un progres: se
învăța cititul și scrisul, se puteau citi cărțile sfinte, se
deschidea un alt orizont pentru copiii din Vama.
Cărțile, inclusiv cele de cult, erau rare și scumpe
și erau cumpărate pentru biserică de toți credincioșii.
În zilele lui Ioan Antonie Voievodul țării Moldovei,
când mitropolit era Dositei, toți oamenii bătrâni au
cumpărat o Evanghelie românească și a scris păcătosul
erei [hierodiacon] Miron în 27 martie 1675.
În secolul al XVIII-lea se ascut disensiunile și
conflictele dintre vămeni și mănăstirea Moldovița,
încât a fost necesară intervenția repetată a organelor
statului de a impune obligațiile oamenilor față de
mănăstire. În procesele care au avut loc între vămeni
și mănăstirea Moldovița, vămenii și-au desemnat
reprezentanții, ca să le apere interesele, o comisie
a țăranilor din care făceau parte fruntașii satului:
Toader Lucan, Grigore Badale, Ioniță Lucanul, Toader
Mândrilă și Ioniță Chiruț. Vămenii au fost lăsați de
lege, fiind nevoiți să plătească toate datoriile pe care
le aveau față de mănăstire, iar fruntașii țăranilor au
fost pedepsiți. Spre deosebire de secolele trecute, în
secolul al XVIII-lea vămenii sunt identificați după
nume și prenume, la fel ca oamenii liberi. Pentru
a se stabili hotarul dintre mănăstirea Moldovița
și mănăstirea Voroneț, domnitorul Mihai Cehan
Racoviță dispune în 1756 formarea unei comisii de
cunoscători și jurători care a cuprins și pe vămeni:
Mihail, popa din Vama, de 65 de ani, Vasile Sasu,
Pintilie Șistac, Grigore Badale, Axinte Leontieș, Ursu
Balmoș, Vasile Călinescu, Matei Tâmpescu, Grigore
6
SURÂSUL
Bosancu și Gavril Lucanul.
Într-un document din 10 august 1772 sunt
arătate obligațiile vămenilor față de mănăstirea
Moldovița (12 zile de clacă pe an, zeciuiala din
toate ce se fac pe moșie, cărăușie, zile de meremet,
de lucru la construcțiile mănăstirii etc.), respectarea
interdicțiilor (pescuit, vânătoare, moară, vânzare
de băuturi alcoolice), obligații care, e drept, n-au
fost îndeplinite întotdeauna. Dintre vămenii care
n-au respectat interdicția de a face stână pe moșia
mănăstirii sunt nominalizați Grigore Badale și Ioniță
Sasu, obligați să plătească daunele produse și să
suporte 50 de lovituri la talpă.
Pentru perioada de timp cuprinsă între anii
1500 și 1750 avem puține nume de vămeni despre
care putem afirma că din punct de vedere etnic cei
nominalizați în document și satul ca întreg, erau
români, iar din punct de vedere confesional creștini
ortodocși, fără să excludem că erau locuitori de alte
etnii și de alte confesiuni care, în timp, s-au contopit
în masa românească. Mai puțin putem spune despre
satul Vama ca unitate productivă: creșterea vitelor
mari și a oilor, schimbul de produse (târguri,
iarmaroace), meșteșuguri și meșteșugari, instalații
hidrotehnice. Cu mai multă siguranță putem afirma
că înmulțirea populației a determinat, începând cu
secolul al XVII-lea, poate și înainte de acest secol,
defrișarea pădurii începând de la luncile apelor spre
etajele superioare.
Dacă ne întrebăm ce nume de botez foloseau
atunci, putem afirma că se foloseau relativ puține
nume din calendarul creștin-ortodox, numele
sfinților și părinților bisericii sunt relativ puțin
folosite. Încă nu intrase în uz numele Gheorghe și
Ion, dar se foloseau mai des numele de Ștefan, Toader
și Mihai (Mihăilă, Mihael). Nu s-a renunțat la numele
Lupu și Ursu despre care cred că sunt foarte vechi în
onomastica românească. Care sunt numele bărbătești
folosite? Cristea, Pașco [Lupăescu], Nicoară, Arsenie,
Pavel, Frimu (Ifrim?), Vlad, Iacob, Toader, Sandu,
Ștefan, Isac, Hurghiș, Ilie, Simion, Toader, Dumitru,
Toader, Ștefan, Mihăilă, Ștefan, Miftode, Grigoraș,
Isac, Zmucilă (Zmucitu!), Grigore, Mihael Hurghiș,
Mihalache, Toader, Vasile, Grigore, Pintilei, Chiruț
Pașcan, Mihai Petru, Ștefan, Ursu, Nichita, Ioniță,
Toader, Ioniță, Mihail (Preot), Vasile, Pintilei, Grigore,
Axinte, Ursu, Vasile, Matei, Grigore și Gavril.
Între numele feminine întâlnim: Marina, Ileana,
Maria, Ilinca, Caterina, Mărioara și Magina.
Io� Cernat
 BUCOVINEI

O
comoară excepțională, formată din peste 30 de
hărți în original și alte documente ale Imperiului
Austro-Ungar, toate vechi de secole, se află în
acest moment în proprietatea unui român.

Valoarea lor este uriașă, nu doar din punct de vedere

financiar (probabil zeci de milioane de euro), cât mai ales
din punct de vedere istoric, deoarece ele pot să dea mari
dureri de cap revizioniștilor maghiari.
Din motive lesne de înțeles, nu voi da numele
proprietarului acestui tezaur, eu fiind mandatat,
deocamdată, doar să le prezint publicului, pentru a ști
că există în original și sunt de o mare importanță pentru
istoria națională.
Ce vă pot spune, totuși, este că documentele sunt
moștenite pe o linie de descendență care merge până în
sânul familiilor conducătoare ale Imperiului Austro-Ungar,
că acest om a fost ofertat și de guvernul de la Budapesta
și de reprezentanții altor interese, dar că, deși oferta
generală a fost de zeci de milioane de euro pentru a le
vinde în exteriorul țării, patriotismul l-a făcut să nu vrea
ca aceste valori să părăsească România. Peste toate, în mod
surprinzător pentru mulți, fosta lui soție, etnică maghiară,
i-a lăsat cu limbă de moarte că nu dorește ca aceste hărți
să părăsească țara, că ele trebuie să fie folosite în interesul
României și că nici măcar Ungaria NU trebuie să le aibă,
deoarece nimeni nu va mai auzi de ele după achiziție!
Autenticitatea acestor hărți a fost confirmată atât de
experții acreditați ai Ministerului Culturii din România, cât
și de un expert al Casei Regale Britanice. Toate documentele
au imprimat sigiliul nobiliar al contelui Peter Frangepan,
Dacia Ripensis
Cu toate acestea, așa cum era de așteptat, statul român,
cel care de 27 de ani a distrus și vândut România, nu a dorit
să le achiziționeze în interes național, deși oferta făcută de
proprietar a fost de… zeci de ori mai mică decât ce i se
oferise din străinătate.
În consecință, mi-am asumat responsabilitatea de a
le aduce pe rând la cunoștința publicului și, în paralel, de
a motiva reprezentanții puterii politice să le achiziționeze
spre folosul istoriei României.
Pentru acest articol am ales o hartă excepțională:
harta Europei din vremea lui Carol cel Mare al francilor
(747 ‒ 814 e.n.), reprodusă după o hartă a lui Ortelius în
jurul anului 1600 de către editorul Ioannes Iansonius și
gravorul Petrus Kaerius Calavit, la Amsterdam. Ea poartă
numele Germania Veteris și are puterea de a da peste cap
toată filosofia revizionismului maghiar deoarece harta, așa
cum apare clar pe ea, ne arată că pe teritoriul României
de astăzi, dar și pe o parte a teritoriului Ungariei de astăzi,
înainte de venirea ungurilor în Europa, în secolul al IX-lea,
aici trăiau DACII!

Octavian Căpățână
trezorier al unui mare demnitar regal, iar valoarea lor este
una de TEZAUR al Patrimoniului Național.

7

DIN ISTORIA TURISMULUI BUCOVINEAN
D
upă modelul unor asociații și cluburi din Anglia și
Franța, câțiva alpiniști pasionați, respectiv Gustav
Jäger, Lambert Märzroth, Paul Grohmann,
Adolf Blamauer, Josef Anton Specht și Eduard Fischer
von Röslerstamm, înființează la 18.05.1869 la Viena,
Österreichische Touristenklub (ÖTK) adică Clubul
de Turism al Austriei (azi Ö.T.C.). Protectorii acestei
asociații de turism în timpul monarhiei austro-ungare
au fost arhiducele Carl Ludwig (1877-1896), arhiducele
Otto Franz Joseph (1896-1906), arhiducele Carl Franz
Joseph (1907-1916) și arhiducele Maximilian Eugen
(1917-1918). Printre membrii de onoare ai clubului
s-a numărat Hans conte de Wilczek, Johann II prinț de
Liechtenstein, Ernst conte de Hoyos-Sprinzenstein și
președintele parlamentului, Michael Hainisch.
Österreichische Touristenklub (ÖTK)
Sektion Bukowina la C-lung Moldovenesc
(1889)
8
SURÂSUL
Modelul său s-a extins rapid așa că apar și alte
asociații turistice similare prin Ungaria, ca de exemplu
Siebenburgische Karpatenverein (SKV) în anul 1880 la
Sibiu cu o filială SKV la Bistrița în anul 1881, precum și
în multe alte părți ale monarhiei.
În anul 1888 apare în Bucovina, la Cernăuți,
a 91-a filială locală a Clubului Austriac de Turism,
numită Österreichische Touristenklub (ÖTK) -
Sektion Bukowina, care s-a angajat de la început
prin președintele său, ministrul Alexandru Petrino,
să aibă „o implicare puternică în activitatea turistică și
promovarea frumuseților naturale locale“ și a conceput
un program cuprinzător de acțiuni dorite, în plus față
de recomandările generale al statutului de funcționare,
cum ar fi „stabilirea unor unități de cazare și construcția
de adăposturi montane“ sau „primirea, îndrumarea și
ajutorarea turiștilor ce călătoresc“, prin proiecte concrete,
care au inclus de exemplu construirea Casei de adăpost
și vânătoare ,,Mitropolitul Repta Vladimir / Erzbischof
Repta Schutzhaus’” de pe Rarău, organizarea de excursii
cu trenul și călare la principalele obiective turistice,
intervenții repetate în Dieta Bucovinei pentru susținerea
proiectului construcției căii ferate de la Câmpulung la
Vatra Dornei, iar mai apoi prin al doilea președinte al
filialei bucovinene a Österreichische Touristenklub,
inginerul silvic Franz Bittner, s-a reușit ,,închirierea
periodică a unui tren de călători direct către Dorna-Watra
în scop turistic”, construcția drumului între Vatra Dornei
și Colbu cu o lungime de 26 km precum și ,,publicarea
unui Ghid ilustrat pentru Bukowina”. Casa de adăpost
,,Mitropolitul Repta Vladimir” de pe Rarău s-a ridicat
sub îndrumarea lui Franz Neumaher în baza unui
proiect realizat de arhitectul Karl Romstorfer cu sprijinul
Fondului religionar greco-oriental, al oficialităților din
Câmpulung Moldovenesc și al locuitorilor entuziaști și
tot cu ajutorul acestora s-a construit și drumul de acces
prin Izvorul Alb și Valea Seacă pe o lungime de 11 km.
Inaugurată cu mult fast la data de 17 iunie 1906, la șase
ani de la data sfințirii pietrei de temelie, cabana avea trei
camere mari pentru oaspeți, bucătărie și salon, anexă
pentru paznicul ei și o magazie pentru echipamentul
sportiv și materiale.
Tot prin implicarea inginerului silvic Franz
Bittner s-a ridicat în anul 1908 pe vârful Giumalăului
monumentul Crucea Jubilară, iar la propunerea
directorului bunurilor Fondului religionar, Josef
Ullmann, a fost începută construcția unui mic adăpost
cu 3 locuri - la baza acesteia.
Primul ghid editat pentru turiștii care urmau a vizita
Bucovina a fost ,,Heiteres und Ernstes aus der Bukowina”
tipărit la Cernăuți în 1906 (de Hermann Mittelmann și
Franz Porubsky), dar cel mai reușit ghid ilustrat pentru
călătorii prin Bucovina - Illustrierter Führer durch die
 BUCOVINEI
Bukowina - a fost conceput de Hermann Mittelmann
imediat după aceea și a apărut în vara anului 1907.
Mittelmann era născut în 1869 în Cernăuți, unde
a absolvit gimnaziul și a lucrat ca editor și redactor-
șef al diferitelor ziare (Bukowiner Kaufmännische
Blätter, Bukowiner Kurorte-Zeitung, și Österreichische
Philatelisten-Zeitung), fiind membru al Asociației
Naționale de Turism și expert în materie de călătorie
și transporturi, membru corespondent al Comisiei
Centrale pentru Studierea și Conservarea Artelor și
Monumentelor istorice din Viena și membru al Muzeului
Ţării Bucovinei.
După cum scria ziarul Czernowitzer Allgemeine
Zeitung din 24 iulie 1907 la pag. 4 ,,editorul acestui
ghid publică descrieri pitorești ale frumuseților naturale
din Bucovina pe care le întregește cu numeroase
ilustrații, iar aceste documente valoroase vor contribui
cu siguranță la promovarea și avântul turismului din
Bucovina”. Răsfoindu-l astăzi, la 112 ani de atunci, rămâi
plăcut surprins de bogăția, exactitatea și diversitatea
informațiilor. Chiar ne onorează comparațiile pe care le
face, din perspectiva unui cunoscător: Vatra Dornei era
numită ,,Franzesbad-ul Răsăritului” iar Câmpulungul
Moldovenesc era ,,Micul Innsbruck din Bucovina”.
După anul 1910, la propunerea consilierilor
Bittner, Ullmann și cu sprijinul guvernatorului, baronul
Oktavian Regner von Bleyleben, au început lucrările
pentru mărirea capacității de cazare a Casei de adăpost
de pe Rarău la 50 de persoane, la construcția unei stații
pentru observații meteo, a unui grajd pentru 20 de cai și
s-a reușit instalarea un circuit telefonic interurban. S-a
reușit amenajarea drumului între Vatra Dornei și Colbu,
fapt care a dus la mărirea substanțială a numărului de
turiști care plecau cu plutele până acolo și se întorceau
călare în stațiune, existând multe relatări în presă pe
această temă. Consilierul Josef Ullmann s-a preocupat
foarte mult de amenajarea stațiunilor balneare Solca,
Vatra Dornei și Dorna Candrenilor, a intervenit pentru
acordarea de fonduri necesare pentru construcția unor
edificii balneare și dotarea acestora, de modernizarea
drumurilor de acces, de marcarea traseelor montane și
construcția unor adăposturi pentru turiști, lucru apreciat
de către dorneni, care i-au oferit la data de 11.08.1908
titlul de cetățean de onoare al orașului și au dat numele
său promenadei (aleilor) care duceau la Pavilionul
Elvețian de pe Runc, construit de firma Roman Terlifay
din Vatra Dornei. Declanșarea Primului Război Mondial
a pus însă capăt multor proiecte și a distrus o mare parte
din infrastructura deja creată.
După război și Unire, va fi înființată la 2 aprilie
1926, din inițiativa lui Mihai Haret, organizația
de turism Turing Clubul României (T.C.R.), prin
transformarea asociației Hanul Drumeților. Scopurile
9
Franz Bittner și Casa Repta RARĂU
asociației erau precizate în actul constitutiv și statut: „de
a dezvolta turismul sub toate formele, a face propagandă
pentru înființarea rezervațiilor naturale în România, de
a construi poteci și case de adăpost, a edita ghiduri, hărți
și orice lucrări cu conținut geografic, turistic sau științific,
de a promova frumusețile naturale românești peste hotare
pentru a atrage turiștii străini”. Din primul comitet
de conducere au făcut parte mari iubitori ai munților
românești: Mihai Haret (președinte), Bucura Dumbravă,
Emanoil Bucuța, Valeriu Pușcariu (redactor șef), Nicolae
Bogdan, Ion Bianu și alții.
Fondată la 10 august 1928, Secția „Bucovina -
Pietrele Doamnei” a TCR, va fi condusă în perioada
1928-1935 de întemeietorul ei, deputatul Iorgu G.
Toma, apoi de ing. Alexandru I. Sbera (1935-1940) şi de
dr. Gheorghe Dănileanu (1940-1947) până la desființare.
Clubul T.C.R. a avut o activitate turistică dinamică, în
principal prin construirea de case de adăpost în zonele
muntoase izolate, reamenajări și marcarea de drumuri
și poteci turistice, răspândirea cunoștințelor pentru
protejarea naturii, organizarea de excursii, cursuri și
competiții de schi, conferințe de propagandă turistică,
serbări etc.; unele secții au luat sub administrare
ocrotirea unor frumuseți naturale și au întreținut relații
de prietenie și schimb de informații cu diferite asociații
de turism de peste hotare.
Casa de vânătoare și agrement Repta fiind distrusă
de un incendiu, a fost înlocuită în anul 1928 cu cabana
Rarău. Despre aceasta și Secția „Pietrele Doamnei” a
Touring Clubului României, voi reproduce informația
originală, din cartea ing. Ovidiu Corduneanu ,,Turing
Clubul României - Asociație de turism pentru protecția
naturei, Secția Bucovinei, Județul Câmpulung – Procesele
Verbale ale Comitetului local 1931-1941” apărută
în anul 2010: ,,Secția TCR Pietrele Doamnei, deși cu un
număr relativ mic de membri, este o secție solidă, care-
și afirmă existența pe fiecare zi. Mulțumită puternicului
ajutor pe care încă de la început i l-a dat I.P.S.S. Nectarie

al Bucovinei prin Fondul bisericesc ortodox-român al
Bucovinei secția a putut organiza o splendidă casă de
adăpost, ridicată în 1928 la 1600 m altitudine și situată
la spatele unor stânci împădurite, în fața faimosului grup
stâncos detunat Pietrele Doamnei”. Și această construcție
va fi distrusă în 1943, dar în vara anului 1945 „Secția
TCR Bucovina a ridicat întreaga construcție de lemn, a
acoperit în întregime casa cu șindrilă și a terminat complet
la parter 2 camere, bucătăria, cât și dependințele compuse
din cameră, grajd, șură și cabinetul-toaletă”. Cabana
Rarău, redevine simbolul munților Bucovinei și rezistă
până în 1976, anul marii alunecări de teren (pornită de
la izvoarele de sub Pietrele Roșii și ajunsă până la Poiana
Sihăstriei). În acest an este demolată, iar pe locul său este
ridicat hotelul Alpin Rarău, în forma în care (cu mici
modificări exterioare) a ajuns până azi.
Schimbarea regimului din România, a determinat
ca asociațiile turistice să fie dizolvate în anul 1948, iar
tot patrimoniul deținut de ele a fost trecut în subordinea
Oficiul Național de Turism. Denumirea acestei societăţi a
devenit consacrată în timpul regimului comunist, care a
reînfiinţat ONT Carpaţi (Oficiul National de Turism) în
noiembrie 1964, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri
nr. 908.
Potrivit acestei hotărâri, ONT Carpaţi era
„organizaţie economică de interes general“ aflată „sub
îndrumarea şi controlul Ministerului Comerţului
Exterior“. Dacă analizăm activitatea acestei instituții
mamut, la care mulți dintre noi am fost martori,
contribuabili sau beneficiari ai serviciilor sale, trebuie să
recunoaștem că a fost una de apreciat, lăudabilă chiar
pentru acele timpuri. A fost interesantă și după 1989,
când O.N.T. a fost privatizat, dar din motive care nu
pot fi discutate aici, în anul 2011 acționarii companiei
au declarat-o falită. Activitatea în turism a fost preluată
în cea mai mare parte de operatorii privați aflați totuși
sub tutela Ministerului Turismului, care funcţionează ca
organ de specialitate al administraţiei publice centrale,
în subordinea Guvernului, aplică strategia şi Programul
de guvernare în domeniul turismului în concordanţă
cu cerinţele economiei de piaţă şi pentru stimularea
iniţiativei operatorilor economici din domeniul de
competenţă.
Cu bune și rele, turismul în Bucovina continuă să
se dezvolte și caută să se adapteze cerințelor de piață,
dar este loc de mai bine. Spun asta analizând strategia de
dezvoltare şi promovare a turismului în judeţul Suceava
pe ultimii 15 ani; mult prea puține lucruri din cele
promise s-au și transformat în fapte.
Paul Brașcanu
- Vatra Dornei -
10
SURÂSUL
„Aşezământul“ celor patru sute
(de handicapaţi)
(Continuare din numărul anterior...)
D urlănescu (5) este maistrul / „salariatul“
conştiincios de la sectorul de „împletit sârmă“:
Pe cei de la împletit de sârmă îi găsi [directorul Daniel
Ştefan] tolăniţi pe valurile plasei ce trebuia să fie
livrată. Îl primiră cu un „bună-ziua“ rostit slab, anemic,
de oameni frânţi de oboseală. „−Ce aveţi măi de zăceţi
aşa? Sunteţi bolnavi?“ / „−Păi au pregătit deja un vagon,
răspunse în numele lor maistrul Durlănescu. Era poate
cel mai conştiincios salariat. Era inventiv şi plin de
bune intenţii. Ţinea la amărâţii ăştia care lucrau şi era
sincer când le lua apărarea. Simţea acum că directorul
este nemulţumit. Dar nu ştia de ce anume. „−Cine
v-a supărat?“ îl întrebă el pe director. / „−Nimeni!“ /
„−Aţi venit că vă era dor de mine?“ Directorul zâmbi cu
amărăciune. / „−Ascultă poveste, dragă Durlănescule,
am chemat secretarul de partid să mă ajute în
instaurarea disciplinei din acest colectiv şi acesta-mi
spune că nu-i dispus să-mi facă favoarea aceasta, că,
vezi Doamne, în trecut ar fi fost condamnat pentru aşa
ceva.“ / „−Astea-s poveşti, domnule director ! A furat
mobilă, a mâncat şi a băut până când l-au prins. Şi ce
mare condamnare i-a dat ? Şase luni cu suspendare.“ /
„−El zice că a primit pentru că a vrut să fie bine pentru
bunul mers al societăţii, că s-a luptat cu unii şi cu alţii
şi că a fost trădat.“ / „−Minte cu neruşinare [...]. O să se
dea el pe brazdă. Vă zic una bună, să vă mai descreţiţi
fruntea. Cică un tată îi zice fiului său: − Nu mi-ai dat
nicio satisfacţie de când te-ai născut, fiule ! / − Da,
tată..., dar înainte ???“ / Directorul zâmbi, mai mult din
amabilitate. N-avea nicio legătură gluma cu necazurile
din aşezământ. Îşi dădu seama doar de faptul că
Durlănescu era stăpân pe situaţie şi-şi făcea treaba aşa
cum se cuvenea.» (p. 57 sq.); «Durlănescu se străduia
să ofere fiecăruia câte ceva de făcut după priceperea sa.
Era un mecanic iscuzit, plin de iniţiativă şi cu idei care
 BUCOVINEI
dădeau roade.» (p. 87).
Câinele Roşu (6), comunist-secretarul
organizatoric de partid al judeţenei / provinciei
cu Aşezământul – Tovarăşul Baciu (7), comunist-
secretarul Academiei Ştefan Gheorghiu din Capitală
reprezintă un binom format din „secretarul
organizaţiei inferioare / provinciale de partid al
puterii“, ca subordonat / executor, şi „secretarul
organizaţiei superioare / centrale de partid al
puterii“, ca ordonator / „dictator“:
«„−Alo, tov. Secretar? M-aţi căutat?“ întrebă
secretarul organizatoric al judeţului la telefon. I se mai
spunea şi câinele roşu. Şi chiar avea un păr roşu care-i
stătea vâlvoi, ca o coamă pe scăfârlia rotundă ca o bilă. /
„−Da, să trăiţi!“ îi răspunse secretarul Academiei Ştefan
Gheorghiu. / „−Măi, ce se întâmplă acolo pe la voi?“ /
„−Toate-s bune şi la locul lor! Dar la dumneavoastră, la
Şetafan Gheorghiu?“ întrebă câinele roşu pe secretarul
fabricii de activişti din capitală. Că într-adevăr, era la
telefon, secretarul Academiei. / „−Şi la noi ar fi fost
bune şi frumoase dacă nu s-ar fi găsit un directoraş
de la voi din aşezământ s-o supere pe soră-mea!“ /
„−Vai de mine! cum se poate asta? Spuneţi-mi despre
ce este vorba şi rezolvăm imediat!“ /„−Păi, uite cum stă
treaba, directoraşul acesta al vostru, că doar voi l-aţi pus,
a găsit de cuviinţă s-o acuze pe soră-mea că ar fi furat
nişte carne!“ / „−Vai de mine, tovarăşu’ Baciu, cum se
poate asta? O rezolvăm imediat!“ / „−Păi aşa să faceţi!
Că la câte am făcut eu pentru judeţul vostru, meritam
parcă mai multă atenţie!“ / „−Aşa este tovarăşu’ Baciu,
aşa este! Vă rog să aveţi toată nădejdea că voi rezolva
problema cu celeritate...“, zise câinele roşu. / „Cu ce bă?“ /
„−Cu prioritate, tovarăşu’ Baciu!“ / „−Lasă-te măi de
goange, mie să vii şi să-mi raportezi cât mai repede
posibil, dar nu mai mult de două-trei zile, ce-ai rezolvat!“ /
„−Îl dau afară tovarăşu’!“ / „−Bă, nu asta mă interesează!
Dobitocul acela a declanşat un dosar soră-mii! Îl laşi
pe funcţie şi-i ordoni să retragă dosarul, ai înţeles?“»
(p. 63 sq.).
Anonimul Asistat Revoltat (8) reprezintă
„aşezămân-tosul“ care nu mai poate suporta regimul
corupt, grobian, impus de personalul administrativ
„al Stabilimentului“, reclamând „la direcţiune“ faptul
că a fost obligat să stea / doarmă, de sâmbătă şi până
luni, într-un pat învecinat cu cel în care se află mortul
– un asistat, „coleg de dormitor“, ce decedase în urmă
cu trei zile: «„−Domnule director, domnule director, vă caută
«La minister ştia că nu se poate adresa. La miliţie
nici atât. Primarul era un lasă-mă să te las. Amărât,
îşi mai aprinse o ţigară. Avea gura amară şi sufletul
cătrănit. O bătaie în uşă îl intrigă. Deschise greoi,
fără chef. În faţa lui era un asistat. „−Domn’ director,
nu mai suport!“ / „−Ce-ai păţit? Ce nu mai suporţi?“
11
/ „−Nu mai pot dormi cu mortu-pat...“ / „−Care mort,
care pat?“ nu-şi putu stăpâni enervarea directorul. /
„−Veniţi. De două nopţi stau cu el în cameră...“ [...] /
În semiîntunericul dormitorului o lumânare aprinsă
deasupra tăbliei unui pat, indica locul mortului. În
spatele lor se iţi infirmiera. / „−I-am aprins o lumânare.
A murit sâmbătă seara“, zise ea, tremurând.» (p. 72 sq.).
Dan Melinte (9) este „un vechi salariat“ în post
de asistent medical al Aşezământului, care tratează
bolnavele cuprinse de „incurabila înţepeneală“
apelând la serviciile „semipriapicului“ Milică (10)
de-i poreclit Câinele:
«Uşa se deschise brusc. În cabinet năvăli Dan
Melinte, singurul asistent bărbat, dintre cei care slujeau
la starea sănătăţii stabilimentului. „−Domnule director,
veniţi repede că s-a întâmplat ceva!“ Daniel Ştefan îşi lăsă
baltă lectura şi se îndreptă în urma lui Melinte, spre locul
întâmplării. Ajunse la sala dormitoarelor de la parter. O
asistată şedea întinsă pe un pat cu privirea îndreptată
spre tavan şi dinţii încleştaţi. „−N-am înţeles, pentru
ce m-ai chemat?“ îşi arătă directorul nedumerirea. /
„−Ia pipăiţi aici“, îl îndemnă Melinte, ridicând poalele
rochiei femeii înţepenite, de parcă ar fi fost într-o
altă lume. Jenat de părul pubian apărut brusc în faţa
lui, Daniel apăsă cu degetul abdomenul aşa cum îl
îndemnase asistentul. Era rigid ca o scândură. / [...] /
„−Şi ce-i de făcut?“ îşi arătă directorul nedumerirea. /
„−Salvarea femeii vine de la Milică, zis Câinele!„ [...] /
„−Nu domnule director, el este pe jumătate priapic şi
rezolvăm problema aşa cum trebuie şi pentru unul şi
pentru altul.“ / „−Aşa faceţi voi tratamentul la aceşti
oameni bătuţi de Dumnezeu?“ / „−Păi altfel cum? Poate
sta aşa până când nu-şi mai revine deloc. Nu vedeţi
cum este ca şi moartă?“ / „−Dar are ochii deschişi!“ /
„−Îi are domnule directori, că toţi istericii îi au, mai
ales ăştia marcaţi de abstinenţă sexuală. Iar Milică este
tratamentul potrivit. Alţii se pierd cu firea prea repede.
Milică e ca un câine, ca o maşină de făcut sex, nu se
opreşte decât atunci când fata e rezolvată.“» (p. 76 sq.);
Dupan-mama (11) este speriată de repetatele
ameninţări „cu violarea“ de către fiu-i-asistat-de-la-
Aşezământ şi Fiica d-nei Dupan (12), căsătorită în
Olanda şi soră asistatului, vine în ţară şi îndepărtează
primejdia, graţie directorului, „răsplătit“ după tradiţia
din anotimp „cu o sticlă de Whisky, cu un cartuş de
Kent şi cu un pachet de cafea-boabe“:
cineva!“ îl anunţă portarul de serviciu. Îşi întoarse
capul. Pe uşa de la intrare, o doamnă brunetă, trecută de
mult de prima tinereţe îl aştepta. Avea o ţinută elegantă,
chiar surprinzător de elegantă, într-o vreme când nu se
mai găsea mai nimic prin galantare. Era însoţită de o
altă femeie, mult mai tânără, cu o vestimentaţie intens

colorată. „−Domnule director, mă numesc Dupan.
Copilul meu se află internat la dumneavoastră, iar
aceasta este fiica mea şi sora copilului internat!“/ [...] /
„Ei, care-i problema?“ / „−Domnule director, am venit
să vă rugăm să nu-l mai învoiţi pe fratele meu acasă“,
rosti tânăra doamnă cu fermitate. Daniel o privi cu
ochii dilataţi. Mama nu-şi ridică privirile din pământ.
„−De câte ori a venit acasă în ultima vreme a vrut s-o
violeze pe mama. Pulsiunile sexulae ale fratelui meu pun
în primejdie atât moralitatea cât şi viaţa mamei.“ [...]
„−Am venit cu mama pentru că ea este reprezentantul
legal în faţa dumneavoastră! Eu nu pot să vin mai
des pentru că sunt căsătorită în Olanda şi n-am
cum să mă deplasez prea des în România. Socialiştii
dumneavoastră nu-mi acordă vize prea des“, rosti ea
dintr-o răsuflare.» (p. 84 sq.);
Otilia (13) ilustrează încă o cumplită dramă
de asistată sinucigaşă din secolul dictaturilor şi al
războaielor mondiale:
«„−Deşteptarea!“ – se auzi uşor glasul răguşit al
supraveghetorului. Buimăcită, Otilia se ridică în capul
oaselor, îşi trecu degetele prin părul negru cu luciri
metalice. Visase frumos. Se privi în oglindă, se rujă
cu un roşu intens şi se îndreptă spre sala de mese [...].
Ajunse printre primii pe holul de la intrarea în sala
de mese. Pe uşă era un afiş. Nea Durlănescu adusese
filmul „Enigma Otiliei“. „−Asta sunt eu!“ zise ea cu
glasul uşor surescitat. / „−Eşti pe dracu, tuta naibii!“
o apostrofă Angela din căruciorul postat chiar lângă
ea. / „−Sunt eu, sunt eu! M-am visat soare, sunt eu!“ /
„−Bine că nu te-ai visat rahat!“ [...] nu se lăsă Angela.
Otilia se bosumflă şi nu mai zise nimic [...]. După
ce a intrat în sala de mese, s-a aşezat [...] cât mai
îndepărtată de limba veninoasă a femeii din cărucior
[...]; apoi s-a dus la atelierul de împletit sârmă [...].
„−Aţi adus mai multe afişe cu Enigma Otiliei?“ / „−
Da dragă, dar ce-ţi trebuie ţie?“ / „−Eu sunt Otilia,
domnule Durlănescu! [...] Zău că aşa este! Mă cheamă
Otilia, jur pe mormântul mamei că mă cheamă
Otilia“, îngăimă ea cu tristeţe. / „−Uite, ia un afiş şi
astâmpără-te!“ Fata luă hârtia luciasă [...]. Apoi plecă
la croitorie, unde se obişnuise să calce cu fierul, tot
ceea ce coseau ceilalţi. „−A venit Otilia, actriţa noastră
preferată, pe care o s-o vedem diseară“, zise cu răutate
Angela de cum o văzu pe uşă. Otilia nu spuse nimic.
Îşi apucă fierul de călcat, îl puse în priză şi aşteptă
să se încălzească. „−Şi nu te apuci să ne interpretezi
rolul tău?“ nu-şi lăsă răutatea femeia din cărucior [...].
Otilia apucă fierul de călcat cu mâna dreaptă şi-l azvârli
cu furie către guraliva din cărucior. Ceilalţi asistaţi
scoaseră un ţipăt de groază. Noroc că firul de alimentare
opri zborul fierului de călcat [...]. Maistrul [...] o dădu
afară pe Otilia. Ajunsă pe holul atelierelor, Otilia nu-şi
12
SURÂSUL
putu opri plânsul [...]. Sunt Otilia, fata din film !, îşi
spuse ea în gând, urcându-se pe pervazul clădirii unde
se afla atelierul lor [...]. „−Sunt Otilia, fata din film!“,
mai zise o dată cu voce tare, aruncându-se din înaltul
ferestrei. Trupul sumar îmbrăcat se repezi lacom către
betonul aspru. Ţeasta i se crăpă brusc cu un pocnet sec
atunci când se izbi de beton, Sângele se întinse uşor,
părăsind trupul frânt, cu picioarele desfăcute nefiresc.
De la geamul atelierului de croitorie asistaţii priveau
înmărmuriţi la trupul inert al celei ce fusese Otilia.»
(p. 86 sqs.).
Romanul Aşezământul (2018) de Gheorghe
Andrei Neagu, îşi înrăzăreşte paradoxist-zolist o
problematică neasemuit de spinoasă în întregul ei
şi în complementaritatea celei dintr-un alt excelent
op anterior, „macronuvela“ / „miniromanul“ Tabăra
damnaţilor (2016).
Ion Pachia - Tatomirescu
M IREASMA A MINTIRILOR
M onahia Elena Simionovici este o personalitate
cunoscută nu numai în obştea Sfintei Mănăstiri
Voroneţ sau oriunde în lume se vorbeşte despre aceasta,
ci şi în lumea literară bucovineană. Scrierile sale sunt
impregnate de talent, de arta stăpânirii cuvântului „Măria
Sa „ cum îl numeşte autoarea. Am avut nenumărate
prilejuri să o ascult cuvântând sau să citesc din scrierile
sale şi întotdeauna m-a impresionat grija pentru rostire,
pentru adevăr, pentru iubirea de Dumnezeu şi de
semeni. Am însoţit-o pe monahia Elena, cu gândul, în
„ Bucuria călătoriilor de suflet” , admirând puterea de
observare şi descoperire a realităţilor şi resposabilitatea
faţă de cuvântul care învaţă şi înalţă. Pretutindeni,
monahia Elena poartă în suflet starea de spirit a
Voroneţului, zidire albastră precum ochii măicuţei sale
dragi, căreia îi închină cel mai frumos omagiu prin
volumul de amintiri” Mireasmă de albastru” (ediţia a
 BUCOVINEI
II-a, Editura „ Muşatinii”, Suceava, 2019)
Volumul ne propune o întoarcere la vârsta
paradisiacă a copilăriei, chiar dacă pentru iubita sa mamă
„Drumul spre viaţa cea amară începuse”prea repede.
Copilăria autoarei este dominată de poveştile mamei,
seara când toate greutăţile zilei se estompau, se pierdeau
sub glasul său blând”...ştiu că era cea mai mare bucurie
pe care o puteam trăi ascultând poveştile mamei”. Erau
aceste poveşti despre o copilărie împovărată de griji,
într-o familie cu mulţi copii, cu drag de carte în anii de
şcoală, fără cărţi, scriind pe o tăbliţă şi nevoită să accepte
nedreptatea de a nu-i fi recunoscută sârguinţa, pentru
că nu era” fata notarului”. Mama a fost un copil foarte
bun, rar se întâmpla să facă vreo şotie, pentru care avea
mustrări de conştiinţă mai mari decât frica de pedeapsă.
A trăit realităţi crude: fraţii mai mari plecaţi la război, cel
mai mare şi mai îndrăgit moare la Cotul Donului, este
măritată de tânără din voia părinţilor, luptă cu greutăţile
de după război, foamete, tifos...Din lacrima amintirilor
se desprinde povestea primilor ani de şcoală ai autoarei,
cu mama plecată să se trateze de o boală care făcea
ravagii atunci, cu nedreptatea ce i s-a făcut în primul an.
Dârzenia şi tenacitatea omului de azi s-a clădit atunci,
nimeni n-a mai întrecut-o la carte!
Întoarcerea mamei a fost şi întoarcerea poveştilor,
mai ales despre ororile războiului, despre fuga de ruşi,
care au distrus gospodăriile oamenilor, dar cu exemple de
bunătate şi omenie, de energie şi gândire pozitivă oferite
de bunica, o altă figură luminoasă a cărţii, cu învăţăminte
pentru toată viaţa”...nimic, bun sau rău făptuit, nu rămâne
13
fără răsplată”, după cum spunea bunicul. Nenumărate au
fost exemplele de bunătate şi înţelepciune ale mamei, care
au rodit frumos în sufletul autoarei. Neştirbit i-a rămas în
minte glasul său duios”...subţirel ca un fir de borangic cu
care mama înflorea pânza...un murmur cu care trebuia
să adoarmă pe cei dragi”. Neasemuite erau pregătirile
pentru sfintele sărbători de iarnă, când” ochii mamei se
luminau”, când toate se rostuiau după rânduieli păstrate
din veac şi pe care oamenii au încercat să le păstreze şi
după război. A venit şi colectivizarea, oamenii au trebuit
să se adapteze vremurilor, dar înţelepciunea şi umorul
nu i-au părăsit, făcându-le zilele mai suportabile, Despre
toate acestea vorbeşte autoarea, cu talent şi fină ironie,
făcându-ne părtaşi la unele întâmplări hazlii.
Revine obsedant chipul mamei” o femeie tare
harnică. Niciodată n-am văzut-o stând fără treabă”,
pricepută la toate, şefă de echipă fruntaşă, ocupată, după
întoarcerea de la câmp, cu torsul, cu vopsitul cu culori
naturale, cu grija zilei de mâine şi de ceasul când va fi
chemată la marea trecere. De un altruism exemplar, în
stare să-şi dea cămaşa de pe dânsa , totdeauna „ atinsă
la inimă de durerea şi amarul celor din jur”, ducând
cu demnitate greul celor patruzeci de ani de văduvie,
neplângându-se de nimic, dar cu sufletul deschis să
primească mărturisiri despre amarul celorlalţi, iubind
şi lucrând pământul şi bucurându-se de roadele cu care
acesta o răsplătea, având toată viaţa” bucuiria muncii
bine făcute”, aşa se conturează, cu nesfârşită duioşie
şi recunoştinţă icoana mamei. A rămas puternică şi la
bătrâneţe, când a trebuit să-şi îngroape fiul mai mare,
numind povara anilor drept primăveri, îngrijorată de
soarta fiicei, pe care a înţeles-o când a părăsit familia
şcolii şi s-a încredinţat familiei de surori sufleteşti.
Impresionant este sfatul mamei”... să ascult şi să trăiesc în
pace cu cei din jur”. Aşa s-a stins ea” împăcată cu toţi şi
cu toate, iertând pe toţi de cele petrtecute...în toată viaţa
ei amară purtându-şi cu demnitate crucea”
Paginile cărţii sunt şi un omagiu adus satului
românesc de la câmpie, care a rezistat în faţa tăvălugului
unor vremuri neprielnice. Dominantă este icoana
luminoasă a mamei, vegheată de mireasma ochilor
ei albaştri, care-i insuflă autoarei, în finalul cărţii, un
îndemn la iubirea pentru mame, la păstrarea celor mai
scumpe amintiri pe care le poate avea un om, acelea
legate de fiinţa datorită căreia suntem pe lume şi suntem
oameni. Paginile scrise cu atâta talent de povestitor şi
putere de evocare sunt dovada dragostei nemărginite pe
care o poartă mamei, după iubirea de Dumnezeu. Lectura
acestei cărţi ne determină să fim mai resposabili pentru
datoriile pe care le avem faţă de părinţi.
Paraschiva Abutnăriţei

ÎN BASARABIA ROMÂNĂ
CENTENARUL UNIRII
(Continuare din numărul anterior...)
P este un timp, când deja trecuseră de lanțul muntos
Ural (granița dintre cele două continente, Europa și
Asia) și trenul ținea direcția - Siberia, au început decesele,
mai ales în rândul celor mici, mai vulnerabili. O molimă,
dizenteria, făcea ravagii printre copii. În vagonul lor
încă nu ajunsese. Se fereau să mai iasă afară, să nu se
molipsească...
Nu mai așteptau opririle, ca să-și facă nevoile prin
tufișuri, ci stăteau la rând la acel hârb. Se deprinseseră...
Omul se deprinde cu toate. Nu se mai jenau...
Făceau de serviciu să țină cât de cât ordine în vagon.
Au căptușit, cu hainele ce le mai aveau de schimb, pereții
de scândură ai vagonului, băgând în crăpături cârpe și
paie. Se încălzeau de la respirație... Într-un vagon nu prea
mare - se aflau vreo 30 de inși!
Veruța a făcut 8 anișori în acel tren al morții.
Cadavrele erau băgate în saci și scoase din vagoane
de soldații înarmați, când trenul făcea opriri. De la un
timp, cu cât trenul înainta spre Siberia, opririle erau mai
dese. Se pare că ...decesele erau mai multe.
Se săpa o groapă, de numai vreo jumate de metru
adâncime, poate mai puțin. Îngropați pe loc, în fugă.
Pradă animalelor, când se va topi zăpada.
- Cum să suportăm toate astea, Grigore, cum? Vezi,
mama a slăbit de tot, de câteva zile nu se mai mișcă. Cei
mici au făcut păduchi, nespălați de atâta timp. Îi tot șterg
cu cârpe ude, dar... părul, capul... nespălat. De-am ajunge
de-acu mai repede, oare unde ne duc atât de departe?
Grigore nu mai avea putere să-i răspundă sau să-și
consoleze nevasta! Mereu îi spunea unul și același lucru:
- Roagă-te la Domnul să ajungem vii, ne descurcăm
noi! Suntem deprinși cu munca, numai să nu ne răzlețească
și să nu ne ducă în minele lor, acolo e moarte sigură!
- Veruța azi face 8 anișori. Doamna Domnica din
Sărățeni a mai păstrat o bucățică de pastramă, i-a făcut-o
14
SURÂSUL
cadou! N-am vrut s-o iau, dar a tot insistat. Zice că ea e
bătrână, și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul, i se rupe
inima când vede copii înfometați.
- Să-i dea Domnul sănătate să ajungă vie, încă nu e
tare bătrână. Avem noroc, Dochiță, că în vagon nu-s mulți
copii, iar adulții caută de ei. Poate îi scăpăm pe toți... vii!
...Veruța n-a uitat nici azi, la cei 75 de ani ai săi, cum
și-a „sărbătorit” ziua de naștere, când a împlinit 8 anișori!
A împărțit acea pastramă uscată și mică la frații și surorile
ei și la bunici. Câte o fărâmă! Părinților nu le-a mai ajuns...
La alte multe zile de naștere care au fost pe parcursul
vieții ei, ba chiar și la nunta ei, când împărțea, tăia tortul, îi
apărea în minte acea bucățică de pastramă, tăiată cu grijă
de ea, în mici fărâme, ca să ajungă la toți ai săi...
În Tomsk, la mai mult de trei săptămâni de la
îmbarcare, trenul s-a oprit și staționa mai mult ca de
obicei:
- Cred că ne coboară aici, am ajuns destul de departe.
Nu știu dacă pe aici se face agricultură... zise tatăl ei.
- Mama este slăbită de tot, mă tem să nu moară! îi
spuse înspăimântată soția.
- Poate rezistă, ne dau undeva să stăm, să putem să o
îngrijim, s-o scăpăm.
N-au mai scăpat-o. Când le-au dat o cameră într-o
baracă, bunica Veruței s-a stins... în tăcere. Nu avea 70 de
ani împliniți. Dar mângâiată la gândul că a murit lângă ai
săi. Au îngropat-o într-un cimitir al deportaților.
Deseori, Veruța auzea șoaptele părinților. Mult mai târziu
însă a înțeles de ce părinții ei își vorbeau în șoaptă:
- Poate, când va zdohni Stalin, ne vor lăsa să plecăm
acasă, zicea Grigore.
- Of, Doamne, iartă-ne! Că dorim moartea cuiva!
- Acela nu-i om, care permite astfel de lucruri.
Adu-ți aminte ce-am îndurat în ultimii ani în Moldova:
colectivizarea, rusificarea...
- Astea ca astea, dar să ne ridice în miez de noapte, să
ne aducă aici, printre străini, care ne socot niște animale
bune numai de muncă, în aceste omături și friguri...e prea
de tot!
- Bine că nu m-au dus la mină. La uzina asta
metalurgică, deși e muncă grea și tot periculoasă, măcar
nu sunt sub pământ.
- Acolo cred că-i duc numai pe cei tineri, să reziste
mai mult timp la munci grele și... mortale. Îi ții minte pe
cei ce mergeau în tren cu noi, stăteau în colțul stâng de
vagon, nu mai știu nimic de băiatul lor. Și avea numai 18
ani. Ei zic că l-au dus la o mină, o bază secretă...De acolo
nimeni nu se mai întoarce. Plânge întruna biata femeie,
pe ascuns, să n-o vadă autoritățile. Nu are dreptul să
vorbească despre asta, nu-i răspunde nimeni la întrebarea
unde-i este feciorul.
- Dochiță, de ce n-ai vrut să fugim în România în
`40 sau în 1944? Ți-am propus atunci...
 BUCOVINEI
- Cum să fugim cu acea gospodărie mare, cu
pământul, cu părinții? Și ei s-au împotrivit! Dacă știam
atunci ce ne așteaptă! Dac-ar ști omul ce-ar păți, dinainte
s-ar păzi! Mai ales... de sovietici!
Veruţa îi auzise de multe ori discutând despre
România, o ţară în care se născuse şi ea, în anul 1943.
Avea numai un anişor când ruşii puseseră iarăşi stăpânire
pe provincia românească Basarabia. Părinţii şi bunicii
ei îşi aminteau adesea despre perioada de la Unirea din
1918 până în anul 1940, cu drag şi dor de traiul lor bun
şi liber din acele vremuri. Bunicul participase la primul
război mondial şi chiar la mişcarea de unificare. Erau buni
români, poate de aceea Puterea Sovietică şi-a adus aminte
de familia Ţârdea şi, până la urmă, i-a deportat în acest
oraş siberian, friguros şi străin sufletului lor.
În nopţile lungi şi reci, ghemuiți cu toții într-o
cameră de baracă, în şuieratul viscolului, părinţii ei încă
sperau la o viaţă mai bună, la timpul când se vor întoarce
acasă, în Moldova dragă:
- Dochiţă, nu te usca, nu mai plânge, să avem răbdare,
nu cred că ne vor ţine aici mult timp, nu avem nicio vină.
Ne vom întoarce acasă! E greu printre străini!
- Am îngropat-o pe mama în pământ străin și atât de
departe de casă! Când ne vom întoarce, poate să-i luăm
osemintele cu noi, să le îngropăm în cimitirul nostru din
sat!
- Va fi cum vei zice tu, Dochiţă, numai nu mai plânge,
îi tot şoptea Grigore soției sale, nopțile.
•••
...Stalin a murit la 5 martie 1953, dar autoritățile
sovietice nu s-au grăbit să-i elibereze, să-i lase să plece
înapoi, la baștină, deși noul conducător al URSS,
Hrușciov, promisese marea cu sarea. Vestitul lui „dezgheț”
și mult trâmbițata lege a amnistiei pentru mai multe
categorii de deportați, au „ajuns” în Siberia, în Tomsk, la
familia Veruței, abia la începutul anului 1957. Trebuia să
completeze o groază de acte și... să aștepte.
Se întorceau... abia în vara anului 1957, cu drepturi
restrânse. Nu aveau voie să se stabilească în raza raionului
de baștină, să pretindă la averea... naționalizată. Rămâneau
monitorizați de autorități, etc.
Și... se întorceau fără osemintele bunicii. Autoritățile
ruse nu le-au dat voie să dezgroape mormântul.
Dochiței nu i s-au uscat ochii de plâns în timpul
călătoriei de întoarcere.
Au ajuns la un verișor de-al tatălui Veruței, într-un
sat din nordul Basarabiei.
Trebuia să-și ia viața de la capăt...
Veruța a rămas, pentru totdeauna, cu ferma convingere că
viața omului de rând depinde întru totul de orânduire și
de statul unde locuiește.
De aceea, de-ndată ce în anul 1991 s-a destrămat
15
URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) și s-a
ivit posibilitatea de a ieși în afara sârmei ghimpate ce
despărțea cele două state românești, împreună cu familia,
a trecut Prutul și s-a stabilit în Iași, unde locuiește și în
prezent.
Nina Gonța
Zeiţele nu mor niciodată,
rămân în subconştiientul popoarelor
O amenii primitivi nu l-au cunoscut pe Dumnezeu.
Însă se temeau de vicistitudinile naturii, pe care nu
le puteau explica şi înţelege.
Mult mai târziu au apărut religiile, diferite ca percepere a
dumnezeirii,în funcţie de geografie, teritorii, climă, limbă
şi dezvoltare socială
Ca sursă de informaţii despre apariţia religiilor este,
în primul rând, limba vorbită de populaţiile respective.
Deşi limbajul oamenilor se schimbă mereu, totuşi şi acesta
păstrează multe urme din trecutul îndepărtat. Chiar şi
limba română păstrează până astăzi expresii care cândva
au avut un înţeles cu totul diferit faţă de cel de acum.
Un alt izvor al cunoştiinţelor noastre asupra
credinţei oamenilor din vremuri ancestrale îl constituie
mitologia, adică legendele din generaţie în generaţie
despre multitudinea de zei, zeiţie, eroi etc. Studiind aceste
legende putem să ne dăm seama cum îşi reprezentau
oamenii primitivi lumea şi care erau credinţele lor
religioase. În acest context , în realitatea concretă, lucrurile
nu se întâmplă totdeauna aşa. Progresul material sau cel
biologic nu atrage după sine cu necesitate şi progresul vieţii
spirituale. Mai mult nici chiar progresul psihologic nu este
coordonat necesar progresului spiritual. Psihologicul face
parte din „natură “ şi scopurile lui nu se confundă prin
esenţă cu ţintele urmărite de viaţa spirituală.
Revenind la sursele de informare, mai adaug, obiceiurile
din popor, superstiţiile născute din cauza necunoaşterii şi
ignoranţei, datinile, care se păstrează adesea de-a lungul
secolelor, oamenii nemaiştiind după o anumită vreme

îndelungată, care este semnificaţia lor adevărată. După
riturile şi datinile religiilor de azi, putem să urmărim şi
să explicăm datinile şi reprezentările religioase ale omului
primitiv.
Formele reprezentărilor religioase ale oamenilor
primitivi au fost cât se poate de diferite, în funcţie de
condiţiile concrete de viaţă ale fiecărui grup social.
Personificând forţele naturii, omul primitiv avea în acelaşi
timp cele mai confuze reprezentări despre propria lui
natură. El, nu putea să deosebească visul de realitate, aşa
cum deosebim noi.
Când omenirea a conştientizat de existenţa lui
Dumnezeu? Dar de ce acesta este recunoscut de alte
popoare sub o altă denumire? Scriitoarea Voichiţa Tulcan
Macovei în cartea sa „Cine sunt eu şi cine este Dumnezeu-
Dialoguri interreligioase “(Vol I. 2016 ), spune: „Dacă
Dumnezeu este Unul singur, înseamnă că şi Adevărul Său
revelat va fi Unul. Căci, în mod logic, nu pot exista mai
multe adevăruri despre un anumit lucru! “ (Prefaţă de
Voichiţa Tulcan Macovei).
Dar, totuşi când omenirea a conştientizat de existenţa
luiDumnezeu?
Cu mult înainte de apariţia credinţei în zeii
atotputernici, începe divizarea diferitelor forţe ale naturii.
Aşa a apărut ideea unui Dumnezeu care dirijează soarele.
Au mai apărut zeul care dirijează tunetele, care se numea
Thor, la vechii germani, Perun la vechii slavi, Zeus la
vechii greci şi Jupiter la la romani, închipuit cu un ciocan
în mână cu care loveşte, sau mai este zugrăvit cu un
mănunchi de fulgere pe care le lansează din cer.
În aceste condiţii oamenii, treptat, au conştientizat
că, practic, este un singur Dumnezeu, care la daci era
denumit Domnul Zeu. Cuvinte, care prin contopire, a
rezultat Dumnezeu.
Vauvenargues spunea că: „Religia este datoria omului
faţă de Dumnezeu “, iar L. N. Tolstoi declara: „Adevărata
religie este raportul omului faţă de viaţa infinită din
jurul lui, raport care este în concordanţă cu raţiunea şi
cunoştinţele omului, care leagă viaţa lui de această infinitate
şi îi îndrumează faptele. “
Şi, când omenirea a conştientizat că Dumnezeu este
Esenţa Primă şi ultimă a vieţii?
Scriitoarea Voichiţa Tulcan Macovei, în cartea sa,
amintită mai sus, scrie: „Vechiul Testament şi Tora de
la primele versete consemnează imaginea (chipul) lui
Dumnezeu sub formă de Duh“. Exemplificând: „Pământul
era pustiu şi gol: pestefaţa adâncului de ape era întuneric şi
Duhul lui Dumnezeu se mişca deasupra apelor, Dumnezeu
a zis: „Să fie lumină - şi a fost lumină-“ (Geneza, I, 2-3 .).
D. D. Roşca scrie în „Existenţa tragică“ că: „nu
atitudinea spirituală proprie ştiinţei poate înlocui, fără
pierdere pentru viaţa noastră spirituală, atitudinea estetică,
morală ori filosofică“. În concluzie, ştiinţa pozitivă nu
16
SURÂSUL
implică în nici o măsură deprecierea valorilor credinţei în
Dumnezeu, morală, estetică, sau metafizică.
Până la apariţia creştinismului, zeiţele mame din
religiile precreştine cu pruncii acestora, din iconografia
cunoscută apar în diferite desene din epocă, -acestea fiind
prototipul Maicii Domnului creştină şi ale pruncului
Hristos, astfel au rămas până la noi desene cu Hathor, zeiţa
mamă din egiptul antic, hrănindu-şi fiul - zeul Horus, au
ajuns până la noi desene cu zeiţe mame şi pruncii lor în
diferite religii precreştine; zeiţa mamă Iştar cu pruncul în
Sumer, Babilon, Astria; zeiţa greacă Demeter cu pruncul,
sunt imagini vechi ce ne amintesc de Maica Domnului cu
Pruncul din perioada creştină etc.
După apariţia Evangheliilor, zeii şi zeiţele au trecut în
planul doi. Nu au murit, s-au strecurat în mitologie. Astfel
evangheliile lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan ne aduc până
astăzi genealogia lui Iisus şi viaţa acestuia. În Evanghelia
lui Matei se povesteşte naşterea lui Iisus, Maria având,
înaite de căsătoria cu Iosif, în pântec Duhul Sfânt: „Ea va
naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus; căci el va mântui
poporul său de păcate. “(Matei, I, 18-21 ).
Nu cred că ştiinţa pozitivă este competentă în analiza
creştinismului, sau în alte creaţii omeneşti. Ştiinţific este
simţul de relativitate al valorilor şi atitudinilor, şi nu
dogmatismul, orice haină ar îmbrăca el. Ştiinţific este
să nu ai nici un fel de superstiţie, nici chiar pe acea a
ştiinţei. Creştinismul nu este o superstiţie, nu este nici o
dogma, este un adevăr despre Acela care a creat Universul,
lumea întreagă, cum spune în Argument Voichiţa
Tulcan Macovei, din volumul „Cine sunt eu şi cine este
Dumnezeu.“
Evanghelia lui Marcu, fiind scrisă după o sută de ani
de la naşterea lui Iisus, nu spune nimic despre naşterea
Fiului Omului, cum spune Matei în Evanghelia sa. După
cum povesteşte Marcu, abia atunci când Iisus a ieşit din
apă Ioan „a văzut cerurile deschise şi duhul ca un porumbel
pogorând asupra lui. Şi glas porni din ceruri: -Tu ești fiul
meu cel iubit, întru tine bine am voit- “( Marcu I, 11).
ÎnEvanghelialuiLuca,pentruaînlăturaorceîndoială,îngerul
trimite pe Maria la bătrâna Elisabeta, care rămăsese grea.
Când Maria a sosit la Elisabeta şi I s-a închinat, povesteşte
Luca „pruncul a săltat în sânul ei “ şi de bucurie bătrâna
Elisabeta, cu glas puternic a strigat şi a zis: „Binecuvântată
eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecului tău“
(Luca, I, 42 ). Evanghelia după Luca a fost scrisă la 120 de
ani după evenimente le pe care le descrie.
În acest eseu nu pun la îndoială cele scrise de
evanghelişti, dar, adevărul istoric trebuie spus. Nici o
Evanghelie n-a văzut lumina zilei înainte de cel de-al
doilea pătrar al secolului al II-lea. Cea mai veche este
Evanghelia lui Marcu, după care urmează Evangheliile lui
Matei şi apoi a lui Luca. Cea mai nouă este considerată
Evanghelia lui Ioan.
 BUCOVINEI
Convingerea noastră e că însăşi ştiinţa, făcută
cu spirit critic şi nu ridicată pe dogme, nu deschide
perspectiva măritoare de orizonturi de unde putem
întrezării că pasiunea morală, atitudinea estetică şi
speculaţia metafizică sunt atitudini creatoare de valori
cel puţin tot atât de mari şi cu drept de existenţă la fel de
neprescriptibilă ca şi valorile creştine.
Valorile creştine, nu sunt aspecte iluzorii ale
existenţei, ci elemente constitutive ale ei tot atât de reale
ca şi opusele lor. Cu ajutorul valorilor, am reuşit câteodată
să transformăm radical existenţa umană.
Al. Flori� Ţene
Învăţăturile fetei adoptate,
a preotului şi a profesoarei
de psihologie, către noii săi
colegi de şcoală
(Continuare din numărul anterior...)
P e această bază, am fost titularizată pe postul de profesor
psiholog, fără concurs, cu simpla recomandare că am
făcut adopţia, în ziua de azi, când aproape toată lumea a
făcut o facultate şi este licenţiată, mai ales în psihologie. Iar
Ilie al meu a primit acum, când au făcut cu miile teologia,
chiar parohie, care costă cât un elicopter. Desigur că ne-
am plătit posturile, aşa cum fac aproape toţi acum, la noi.
Şi-am făcut împrumuturi la bănci, aşa cum se procedează,
încât am ajuns să muncim aproape pe gratis. Am crezut
însă, că este uşor să fii părinte adoptiv. Şi nu este deloc aşa.
Nu este facil, nici pentru cei care au nimerit copii cuminţi.
Dar pentru noi, care am avut ghinionul să dăm peste o
psihopată. Doar aşa a diagnosticat-o medicul, pe Marina,
la recentul consult”.
Alice s-a agitat mult pentru că a trebuit să o mute pe
adolescentă de la şcoala la care studia.
17
Mamele băieţilor din clasă au făcut corp comun, se
uniseră şi cerură mutarea fetei din clasă, pe motiv că le
hărţuieşte sexual băieţii. Obiceiurile Marinei, de a vorbi
pornografic şi de a se dezbrăca, nu aveau niciun efect asupra
colegilor băieţi. Pe ei nu îi interesa acest aspect. Ei doreau
doar să se distreze cu jocurile pe computer. Acţiunile fetei
aveau efect doar asupra taţilor, care erau acasă, atunci când
Maria îi vizita neinvitată. Probabil din această cauză, femeile
s-au panicat tare. Erau îngrijorate mai mult de reacţiilor
soţilor lor, decât de cele ale fiilor. Taţii erau foarte încântaţi
de prestaţiile adolescentei!
Marina era o persoană înaltă, având peste 1,70 m, cu
ochelari de vedere, avea faţa unei femei de peste treizeci de
ani, cu părul negru, lins, retezat la marginea inferioară a
gâtului, cu picioare lungi şi cărnoase, cu partea de la talie
în jos, bine dezvoltată. “Are ce arăta bărbaţilor!”, gândi
profesoara cu gelozie.
Pentru a o putea supraveghea mai de aproape, Alice a
luat decizia de a o aduce la ea, în şcoala unde avea catedra.
A înscris-o în clasă, dar nu reuşi mai mult de atât, căci
diriginta avu o idee minunată. Se hotărî, ca Maria să stea
în aceeaşi bancă şi să fie consiliată, îndrumată de Andrei,
elevul considerat în comunitate model de moralitate şi foarte
religios. Adolescentul a fost însă, el, cel schimbat complet
de adolescentă. Înalt şi foarte gras, încât părea un bărbat
de patruzeci de ani, Andrei, a învăţat de la adolescentă
multe năzdrăvănii. A ajuns să danseze senzual, imitându-l
pe Michael Jackson la gesturi. Lucrurile pe care le învăţa
de la adolescentă erau mai atrăgătoare, decât absolut orice
cunoştea el, până la acea dată. Iar când au văzut părinţii
băiatului pe Internet, postările filmate cu acesta dansând
voluptos, sexual s-au cutremurat şi au cerut ca fiul lor, să
fie ţinut la distanţă de Marina, reclamând conducerii şcolii
acest fapt :
- Ne distruge băiatul! El nu a făcut niciodată aşa ceva.
Nu mai învaţă, s-a schimbat complet.
Adolescenta, bazându-se pe faptul că mama este cadru
didactic în Colegiu, profită din plin de acest lucru. Copiii de
liceu erau mândrii de prietenia lor, cu fata unei profesoare.
Cele mai bune prietene şi ascultătoare fidele ale Marinei au
fost racolate, din rândul fetelor cuminţi, care învăţau foarte 
bine. Marina le explica şi îndruma, în aspecte pe care ele
nu le cunoşteau, sub nici o formă, de care nici nu auziseră
vreodată. Erau lucruri noi, care exercitau asupra lor, o
atracţie puternică, irezistibilă...
În realitate, cum a ajuns în Colegiu, Marina a strâns
întâi în jurul său, pe băieţii certaţi cu disciplina. Acestora le
plăcea la nebunie modul de comportare sfidător şi limbajul
vulgar, chiar pornografic al adolescentei. Marina consideră,
că este momentul de a-şi arăta acestora părţile intime, aşa
cum făcea cu bărbaţii de pe Internet. Ea gândi că băieţii
vor fi încântaţi şi o vor admira peste măsură, devenind
astfel dependenţi de ea. Va putea face astfel, tot ce vrea cu

ei. Efectul a fost însă cu totul altul. Adolescenţii, care aveau
ca unic mijloc de distracţie jocurile de pe Internet au râs de
s-au prăpădit, la vederea fotografiilor. În timpul orelor de
şcoală, unul câte unul îşi aduceau aminte, de vreo poză de-a
fetei şi râdeau în gura mare, cu sughiţuri, antrenând şi pe
ceilalţi băieţi, care vizionaseră imaginile. Marina se enerva
şi se răstea la ei: “ Ce nu aţi mai văzut aşa ceva  idioţilor
? Bărbaţilor le plac fotografiile mele. Voi însă sunteţi nişte
proşti!”. Marina îşi aminti că aşa au procedat şi băieţii
naturali ai preotului şi profesoarei, când şi-a arătat prima
dată părţile intime, prin casă. Râdeau cu un râs prostesc,
de parcă i-ar fi gâdilat cineva pe corp. Apoi, s-au obişnuit
şi nu au mai reacţionat, sub nici o formă. Li se părea totul
normal. În special fiul cel mare, care este acum student la
„Medicină”. Cel mic însă a rămas cu râsul tâmp, de parcă
ar fi devenit handicapat. Nici roşeala în obraji a preotului,
la vederea nudului său, nu trecuse. Preotului îi năvălea
necontrolat sângele în obraji iar Maria se distra până peste
măsură, de reacţia bărbatului. Se răzbuna astfel, pe Alice,
mama adoptivă, care se credea femeia perfectă. “Ea, cu
băieţii ei naivi!” gândi adolescenta.
În Colegiu, în mod surprinzător, fetelor care învăţau
foarte bine şi erau cuminţi le-au plăcut fără măsură relatările
şi sfaturile Marinei.
- Vă instruiesc eu, cum să vă pozaţi şi să trimiteţi
fotografiile la bărbaţi. Vă învăţ şi ce cuvinte să folosiţi, ce
să le spuneţi şi toţi se vor înamora de voi, peste măsură, le
spuse Marina. Vor deveni sclavii voştri pentru totdeauna.
Nu vedeţi ce succes am eu pe Facebook ? Câţi mă vor...
Fetele au ascultat-o silitoare. Aşa ceva nu aveau de unde
să înveţe, din nici o carte lecturată, de la niciun curs audiat
la şcoală. Învăţăturile Marinei erau mai utile, chiar decât
sfaturile doamnei psiholog, când le consilia în cabinetul
său şi care, după cum le spunea chiar fiica acesteia, nu avea
cunoştinţă de aceste lucruri.
- Eu ştiu mai multe lucruri, chiar decât mama. Cu
învăţăturile mele, veţi deveni experte în bărbaţi, le spuse cu
aroganţă Marina. Îi veţi manevra, ca pe nişte păpuşi. Şi fetele
ascultară cu atenţie, cu gurile căscate şi cu ochii clipind des,
parcă pentru a nu scăpa ceva, din noile cunoştinţe, pe care
aveau să le deprindă şi care le vor fi cu adevărat folositoare
în viaţă, nu ca cele de la şcoală.
- Ce vă predau proastele astea, nu vă foloseşte la nimic,
spuse Marina referindu-se la profesoare. Cu învăţăturile
mele însă, veţi avea succes garantat în viaţă.
Curând, şmecheraşii clasei se obişnuiră şi ei cu
Marina şi cu fotografiile indecente ale acesteia. Dacă pozele
atrăgeau bărbaţii adulţi pe Internet, trebuiau să le placă şi
lor. Băieţii roiau şi ei, din nou, în jurul adolescentei. Dar, cele
care o adulau ca pe o zeiţă erau fetele cuminţi, premiante la
învăţătură. Existau în clasă şi câteva adolescente, care nu o
plăceau deloc pe Marina şi care îşi manifestau chiar public
sentimentele.
18
SURÂSUL
- Marina, mai lasă-ne cu prostiile tale. De când ai
venit, niciun profesor nu mai poate să-şi ţină orele. Elevii
cei mai cuminţi au devenit indisciplinaţi şi nu mai învaţă.
Fac numai năzdrăvănii!
Admiratorii Marinei erau desigur mulţi mai numeroşi
şi din toate clasele colegiului. Adolescenta se împrietenise
cu elevi din clase diferite, fiind atraşi la început, de faptul că
fata era fiica unei profesoare din şcoală, apoi erau cuceriţi pe
deplin, de felul de a fi neconformist al adolescentei.
“Fata asta este mai eficientă decât mine”, îşi spuse
profesoara. „Are mai multe rezultate cu elevii din liceu,
decât obţin eu, în cabinetul psihologic al şcolii. Îi învaţă mult
mai rapid şi mai eficient, orice îşi propune. Îi manevrează pe
toţi, aşa cum vrea ea, fie adulţi, fie copii”.
Zilnic, Marina cheltuia sume imense, făcea comenzi pe
Internet, de valori mari, nu învăţa, dar avea bursă de merit
şi făcea numai prostii. Preotul şi soţia sa gândiră să nu-i mai
dea bani.
- O pedepsim şi îi spunem că, numai dacă este cuminte
şi învaţă, va fi recompensată, propuse soţului său, într-o zi,
Alice.
- Este o idee bună, confirmă Ilie. Chiar consumă mulţi
bani, cumpărând numai lucruri inutile.
Dar adolescenta găsi imediat o soluţie. “Ce, credeţi că vă
merge cu mine ?” îşi spuse Marina. „Eu ştiu unde ţineţi
cardul şi codul PIN”.
Adolescenta le fură cardul imediat şi cunoscând pin-ul
le cheltui toţi banii, existenţi pe el - o sumă imensă, strânsă
de oameni, de-a lungul anilor.
Preotul şi profesoara, nici nu se gândeau, că cineva din
casă, le-ar putea fura vreodată banii. Fii proprii erau educaţi
în aşa fel încât, nu s-ar fi atins de bani, sub nici o formă. Nici
n-ar fi folosit cardurile bancare ale părinţilor, fără acordul
acestora.
- Marina, ce-ai făcut ? Ne-ai lăsat fără toţi banii, adunaţi
de noi, din greu. La vară nu mai putem face nici o excursie,
în străinătate. Şi nici să ne cumpărăm un lucru necesar,
scump nu mai putem, spuse preotul cu necaz. Măcar i-ai
cheltuit pe ceva util ? Ai cumpărat cu ei, ceva ce aveai cu
adevărat nevoie, sau ţi-ai bătut pur şi simplu joc de bani, aşa
cum faci şi cu noi ?
- Ce, trebuia să stau fără bani ? De ce m-aţi adoptat ?
Să aveţi numai avantaje ? Iar eu să stau în lipsuri. Ştiu eu, că
de asta te-au făcut preot. Mi-a spus acest lucru Anghel, care
merita el postul la biserică. El a făcut o facultate serioasă, nu
ca tine. Şi nici Alice n-ar fi predat la un Colegiu. Acum, când
este plin de psihologi, pe toate drumurile! O să le povestesc
tuturor, cum voi mă obidiţi. Şi la biserică la tine, spuse Maria
tatălui său şi la tine la şcoală, se adresă fata către Alice.
Adolescenta îşi cumpărase haine de firmă, la preţuri
exorbitante, pe care nici preotul, nici soţia sa, nici fii lor, nu
şi-au permis, să le achiziţioneze vreodată.
Soţii s-au necăjit tare, dar nu au avut ce face. Cum
 BUCOVINEI
de pe card, nu mai putea scoate bani, fata găsi imediat altă
soluţie. Marina luă bomboanele de ciocolată, din cabinetul
psihologic şcolar al mamei sale şi le vându cu succes,
elevilor din şcoală. Ştiind că era fiica profesoarei lor, elevii
cumpărară toate bomboanele la suprapreţ iar adolescenta
câştigă, o sumă mare de bani, pentru cheltuielile sale. Dar
cel mai mult, câştigă de pe urma bătrânelor enoriaşe, de la
biserică.
Marina fură nişte lumânări de la biserica, în care era
preot tatăl său, unde s-a dus sub pretextul că se roagă cu
sfinţenie. Le vându apoi cu suprapreţ, unor femei bătrâne
bisericoase, menţionând cu emfază, că este fiica preotului
şi că lumânările sunt sfinţite de acesta. În plus a mai cerut
şi ceva bani pentru biserică, specificând că trebuie aduse
urgent, câteva îmbunătăţiri clădirii locaşului de cult, aşa că
Marina strânsese o sumă frumuşică, pentru a- şi satisface
nevoile sale materiale proprii.
„Sunt o sursă nesecată de idei, când este vorba de
înşelătorii şi furtişaguri”, gândi fata. „Folosesc din plin faptul,
că mama mea este profesoară, şi psiholog pe deasupra şi că
sunt fiica preotului. Astfel, pot face oricând rost de bani, de
la cunoscuţii părinţilor mei adoptivi, fără probleme”.
Preotul Ilie se zbătea, între rolul său de tată, în care
dorea aducerea pe calea cea bună a fiicei sale adoptate
şi cel de bărbat, frământat veşnic de imaginile pe care i
le oferea adolescenta zilnic. Indiferent ce făcea, acestea
apăreau în faţa ochilor săi. “Piei drace!”,  îşi spunea preotul,
dar totul era fără rezultat. Imaginile îl chinuiau parcă mai
puternic. Tânăra venea zâmbind sadic, răzbunător, oferind
adevărate spectacole de striptease părintelui său. Observând
slăbiciunile bărbatului, Marina se bucura mult, privind
chinurile acestuia şi încerca permanent lucruri noi, în
locuri diferite, parcă pentru a-l aţâţa mai tare. Intra peste
el dezbrăcată, în baie, scuzându-se că o face din greşeală.
O făcea însă intenţionat, doar pentru a-şi arăta formele
rubiconde, bine dezvoltate. Se răzbuna în acest mod, nu
numai pe el, ci în special pe mama sa. Iar, pe fraţii săi nu îi
suporta deloc. Ea, un copil înfiat dorea răzbunare şi primii
care trebuiau să sufere erau membrii familiei sale. Pe ei,
adolescenta îi ura de moarte. Mai ales, când erau fericiţi. Şi
ce mulţumită era, când aceştia aveau în casă, un necaz! Dacă
nu aveau, le producea ea, desigur, unul.
- Ce mai face Marina? întrebă în cancelarie pe Alice un
profesor, de vreo şaizeci de ani. Eu am fost un copil înfiat şi
oricât de multe au făcut părinţii adoptivi pentru mine, eu
tot i-am urât toată viaţa mea. Iar ei, la rândul lor, au avut
aceleaşi simţăminte faţă de mine. O astfel de alianţă nu are
sorţi de izbândă. Este o legătură nefericită, în care suferă
mult atât copilul adoptat, cât şi părinţii adoptivi. Voi, cum
vă descurcaţi ? întrebă el, cunoscând necazurile femeii cu
adolescenta.
Femeia oftă resemnată :
- Greu, dar trebuie să rezistăm. Poate reuşim, să facem
19
ceva din fata aceasta. Eu am şi albit, îşi spuse cu năduf
femeia. În păr, cu fiecare năzdrăvănie făcută de Marina,
îmi apar câteva fire albe. Dar, nu am ce face. Mă vopsesc
şi remediez situaţia. Ridurile, însă, este mai greu să le fac
dispărute.
- Aţi şi slăbit mult, remarcă profesorul.
- Ţin cură de slăbire. Trebuie şi noi, profesoarele să
arătăm ca adolescentele.   Să ne menţinem, spuse Alice,
mândră, aşa cum explica deseori colegelor sale, care se
mirau, cât de mult a slăbit.
Alice începuse într-adevăr  tratamentul de slăbire dorit
şi acesta îşi arăta deja roadele. „Voi arăta de acum înainte,
filiformă, ca o adolescentă, să nu-l pierd pe scumpul meu
Ilie”, îşi spunea femeia speriată. Şi profesoara lua neîncetat,
cu nesaţ, licorile, prafurile de slăbit prescrise de nutriţionistul
său.
-Sunt plante! Nu au cum să vă facă rău, îi spuse acesta.
Chiar eu iau din când în când puţină tătăneasă! Face bine la
fiere, la stomac, la toate...
-Dar, nu este o plantă otrăvitoare ? Aşa scrie în cărţi,
explică femeia.
- Da, dar puţină otravă, nu strică în organism, o lămuri
specialistul.
Alice cunoştea o elevă, a cărei soră murise în urma
tratamentului cu ceaiuri de slăbit. Făcuse cancer de la
acestea. „ Dar nici să-l pierd pe Ilie nu vreau!  Trebuie să
fiu trasă prin inel, ca o silfidă din zilele noastre”, îşi spunea
permanent femeia, încurajându-se cu tratamentul său.
...
Trecuseră câteva luni, de când Alice ţinea cura de
slăbire. Femeia căpătase o siluetă de invidiat, dar în acelaşi
timp, se simţea din ce în ce mai rău. Nu mai avea deloc
putere, se simţea sfârşită.
  Epi l og
 
„Acesta este numai începutul sfârşitului”, gândi fericită
adolescenta, privind trupul încremenit al Alicei. Bărbaţii
sunt mai prostuţi ca ea! Ai mei sunt!”.
Marina rămase singura persoană feminină din casă.
„Acum voi manevra, aşa cum doresc, bărbaţii din casă. Vor
face exact ce vreau eu. Îi voi juca pe degete, exact cum mi-
am propus. Şi voi putea să mă răzbun pe ei, până la capăt...
aşa cum am făcut cu Alice. Am scăpat definitiv de ea, femeia
dracului! ”.
NOTĂ: Aceasta este o povestire. Orice asemănare
izbitoare cu persoane, locuri și situații cunoscute este
pur întâmplătoare, deşi se spune că „viaţa bate filmul” şi
realitatea poate fi mai înspăimântătoare decât viaţa reală.  
Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel

O PRIETENIE
CE NU SE P OATE UITA
A m gândit că ar fi nimerit să fie reîmprospătată memoria
românilor cu câteva ceva din domeniul istoriei, fapte și
lucruri știute numai de înaintașii noștri.
Aș dori să vă amintesc de vizita la Iași din anul 1711
a țarului Petru Alexievici, supranumit cel Mare, cel mai de
seamă monarh al vremurilor trecute, cel care a pus temelia
Rusiei de astăzi, cel care a apărat interesele moldovenilor
de acum 307 de ani. La vremea de atunci, Constantin
Cantemir, fost răzeș din zona Vâlcea, a ajuns pe scaunul
Moldovei. Dumitrașcu, fiul mai mic a avut mare tragere de
inimă spre carte, fiind îdemnat la aceasta și de învățătorul
său, călugărul Erimia Cacaveia, un om învățat, bun orator
și scriitor cunoscut la acea vreme. Pe la vârsta de 15 ani,
Dumitrașcu a fost trimis la Constantinopol ca ostatec, în
locul fratelui mai mare Antioh, care trebuia să se întoarcă
acasă, după ce fusese ținut zălog la Țarigrad. Ajuns la
Constantinopol, Dumitrașcu, fiul cel mic intră în rândul
celor mai de seamă intelectuali ai vremii ca: filologul
Iacomin Meletie adeptul lui Thales din Milet, filosoful de
la care a învățat limba turcă  Effendi Saadi, muzicianul
Chieman Ahmed și italianul Angeli. La Constantinopol
a acumulat acea cultură enciclopedică și învățând multe
limbi străine ce l-au făcut vestit în toată lumea. Cred că
ați recunoscut că este vorba de Dimitrie Cantemir, o
persoană cu virtuți înalte, minte ascuțită, muncitor, veșnic
neobosit cu talent unic la acea vreme, iar despre dânsul
și despre cărțile sale se dusese vestea în toate țările lumii,
la Țarigrad, la Berlin, la Paris, încât numele său figurează
cu cinste și astăzi în rândul învățaților, scris pe pereții
bibliotecii, Sainte Geneviéve din Paris.
Când Constantin Cantemir, tatăl, a murit în anul
1693, pe scaunul domniei a urcat Dumitrașcu, însă
domnia nu a durat decât o lună și câteva zile din luna
aprilie 1693, căci uneltirile câtorva boieri moldoveni, așa
20
SURÂSUL
cum s-a întâmplat și cu Constantin Brâncoveanu, domnul
Munteniei, neântrecut în intrigi diplomatice și a fost
nevoit să ia din nou drumul pribegiei, spre Țarigrad. Între
timp tronul a fost ocupat pentru scurt timp de un grec,
pe nume Constantin Duca, apoi de Antioh Cantemir,
fratele său mai mare, care a domnit de două ori, iar
Constantin Duca, Racoviță Vodă de două ori, apoi Neculai
Mavrocordat, ca în anul 1710 în luna noiembrie, fostul
capuchehaia al Moldovei la Constantinopol, Dumitrașcu
Vodă, să fie domnitor cu ajutorul turcilor în Moldova.
În urma bătăliei de la Zenta unde și el luptase alături
de turci, aceștia fuseseră înfrânți de austriecii conduși de
Eugen de Savoia. Văzând că steaua imperiului Otoman
începuse să-și piardă lumina, Dumitrașcu Vodă Cantemir
simțise că trebuia să rupă orice legături cu turcii și să
plece cu toată țărișoara lui sub steagul creștin al lui Petru
Alexievici.
Mai târziu, în timpul marei revoluții rusești, Netceaev
în cetehismul său revoluționar, scriind despre condițiile
unui astfel de om spune: “revoluționarul nu are nimic
personal, nici interese, nici afaceri, nici sentimente, nici
proprietate, nici chiar nume. Toată ființa în întregul ei
este absorbită de o singură pasiune: revoluția. El trebuie
să ucidă în el orice legătură de familie, de prietenie, de
dragoste. El trebuie să cunoască o singură voluptate,
o singură recompensă, o singură dorință: succesul
revoluției.” Acesta a fost Petru cel Mare.
Dacă răsfoim istoria Rusiei de altădată vom vedea că
prin anul 1689, la cârma țării venise Petru la numai 18
ani. Pe atunci Rusia nu avea ieșire la nici o mare decât în
partea de Nord, prin Portul Arhanghelesc, înghețat în
cea mai mare parte a anului. Poporul Rus, în proporție
de 90% cât îl formau numai țăranii, era un popor de robi;
se puteau vinde separat membrii unei familii încât țarina
Elisabeta recunoștea oficial comerțul cu suflete și-l taxa ca
pe orice afacere comercială.
Venind în contact cu străinii din apus, aduși de
primul Romanov, Mihail, și așezați în cartierul Sloboda
din Moscova, Petru a prins gustul pentru civilizație.
Rămas fără tată la vârsta de 9 ani, adică în anul 1682, a
lăsat la conducerea Rusiei pe sora sa Sofia ca regentă, iar
dânsul, împreună cu 300 de oameni, dornic de cunoaștere
a început a colinda orașele din Olanda, sub numele de
Petre Mihailovici subofițer rus, lucrând la Amsterdam
într-un loc unde se construiau vapoare. A trecut și prin
Franța, München, Dresda și Berlin din Germania. În iulia
1689 a fost nevoit să se întoarcă în Rusia să potolească o
revoluție care  avea să umplea cu sânge străzile bătrânului
oraș.
Folosindu-se de puterea sa absolută, genialul
revoluționar a transformat radical regimul politic,
administrativ, militar și social al țării sale. Guvernul a fost
organizat după cel suedez.
 BUCOVINEI
Vă pot spune doar atât: că domnitorul Moldovei a
avut această deosebită cinste să se bucure de prietenia
țarului Rusiei, căci ceea ce reprezenta Dumitrașcu
Cantemir pe atunci în lumea filosofilor și cărturarilor,
reprezenta Petru Alexievici în lumea capetelor încoronate
ale lumii.
Cronicarul Ion Neculce l-a văzut și l-a descris pe
Petru cel Mare ca unul ce l-a cunoscut întâi la Iași, la
palatul domnesc, pe urmă la Țuțora lângă Prut și apoi la
Moscova. Povestește că domnitorul Moldovei încheiase
tratat de alianță cu Petru cel Mare și de vizita oficialului
Rus în orașul Iași: “Atunci,  Șeremetu Feldmareșalul și
cu Dumitrașcu Vodă din Braniște de la Țuțora, dacă au
aflat că este Împăratul la Iași, au lăsat oastea și au mers la
împăratul de sau îmbrățișat. Atunci, a umblat Împăratul
prin toate mănăstirile de le-au văzut și din toate i-au
mai plăcut mănăstirea Golia, zicând că are trei feluri de
meșteșuguri: Leșesc, Grecesc și Moschiicesc.”
Se mai spunea și de către Neculae Costin cronicarul
cum l-a întâlnit Petru pe domnitorul Cantemir la Iași:
“ Deci, Împăratul, cum s-a adunat cu boierii de la Prut,
au purces numai cu Curtea lui cea Domnească, iară pre
urma lui au sosit și Împărăteasa lui mai târziu. Și acum,
Împăratul venea de la feredeu ( baie) și în curte la ratul
l-au sărutat pe cap luându-l în brațe și ridicându-l sus cu
o mână, fiind Dumitrașcu Vodă om scund și Împăratul
om de fire într-un tot mai faeș. Și doamna lui Dumitrașcu
Vodă s-a întâlnit cu Împărăteasa și i-au dăruit  Împărăteasa
un left (giuvaer) cu lănțuc și cu pietre scumpe de i-au pus
pe grumaz.”
Se mai povestea cum au mers la Mitropolie unde
au văzut biserica și casele. Au vorbit și cu mitropolitul de
atunci, Chir Ghedeon. Apoi, au mers pe la toate bisericile
și mănăstirile unde se  trăgeau clopotele. Locuitorii
orașului îi priveau cu multă bucurie, mulțumind lui
Dumnezeu că le-au trimis un Împărat creștin. A urmat
masa, iar când a fost ca să se așeze, Petru cel Mare nu au
dorit să se pună în capul mesei ci într-o parte, invitându-l
în capul mesei pe Dumitrașcu Vodă, după dânsul pe
generalul Golochinu Gavril Ivanovici, apoi pe alți generali
mai mici: Dolhoruchi cel mijlociu, Mihai Galicinu cel mic,
ministrul Sava Rogojinschi, vistierul Șeferu, generalul
Renu, generalul Vesbahu, Toma Cantacuzino Spătaru
fugit din Țara Românească și feciorul lui Șeremetu. S-au
ospătat și s-au veselit cu vin de Cotnari, dar și cu vinul cu
pelin și s-au mirat cum cum în țara lor nu se face vinul cu
pelin atât de bun.
Tot Ion Neculce cronicarul mai zicea: “Împărăteasa și
cu Doamna și cu giupânesele ce se întâlniseră în Iași încă
ședeau la masă în sala cea mică, de se cinsteau, iară atâta
dragoste arăta Împăratul către Dumitrașcu Vodă, unde
văzuse că s-au închinat de buna voie a lui, că se tindea cu
amândouă mâinile și cuprindea pe Dumitrașcu Vodă de
21
grumaz, și-l săruta pe față, pe cap și pe ochi, ca un părinte
pe un fiu al său. Aceasta era când s-au îmbrățișat în casa
cea mică, că atuncea fiind în Iași în curțile domnești,
într-o zi de dimineață, numai ce au ieșit pe poarta dinspre
grajduri, pe jos, numai cu trei slugi ofițeri, și au mers până
la mănăstirea Treisfetitelor tot pe jos și intrând în biserică
de au văzut, îndată au sosit careta împărătească cu tot
alaiul obișnuit și ieșind din biserică au purces să vadă și
celelalte mănăstiri.
În urma bătăliei de la Stănilești, pe Prut, în iunie
1711, între ruși și turci, cei dintâi au fost învinși aliații
rușilor, moldovenii. Dumitrașcu, împreună cu oamenii de
încredere s-au refugiat la ruși. Turcii au cerut extrădarea
domnitorului moldovean, pentru a-l pedepsi pe cel socotit
trădător. O parte din sfetnicii lui Petru erau de părere ca
Dumitrașcu Vodă să fie predat turcilor pentru ca să nu
piară oastea întreagă pentru un singur om.
Cuvintele lui Petru cel Mare au fost demne de
un Împărat: “Aș putea să dau turcilor toată țara până la
Cursc, fiindcă am speranța că am s-o recuceresc, dar sub
niciun motiv nu-mi pot călca cuvântul și să extrădez pe
un principe, care pentru mine și-a părăsit principatul, căci
este cu neputință de a recâștiga onoarea odată pierdută.”
Cu omul de încredere, Ion Neculce cronicarul nostru,
cu copiii și cu soția sa Casandra, fiica lui Șerban Vodă,
a ajuns în țara Moscului și a primit de la Petru cincizeci
de sate cu cinsprezece mii de oameni, douăzeci de pungi
de bani pe an, care făceau cam șase mii de ruble și două
perechi de case în Moscova.
Petru cel Mare, îi cerea sfatul ori de câte ori avea
nevoie și l-a luat cu dânsul în călătoriile sale prin Persia.
Plecat în anul 1723 din Astrahan spre Moldova,
bolnav de diabet, domnitorul moldovean, Dimitrie
Cantemir moare pe drum în ziua de 21 august, când abia
împlinise 50 de ani. A fost ca o lovitură cruntă pentru
Petru cel Mare la aflarea acelei vești.
Redau cuvintele din anul 1946, ale domnului căpitan
Const. Nic. Bratu:   „Luând pilda trecutului, cu rădăcinile
prieteniei între noi și vecinii de la răsărit, adâncite mult în
faldurile istoriei, putem privi cu încredere viitorul, luând
de pildă prezentul, că urmașii lui Petru Alexievici au știut
ca și în vremurile noastre și sub ochii noștri, să ne întindă
aceeași mână caldă și prietenească ca și acum două sute
treizeci și cinci de ani.”
Toate aceste lucruri, le-am găsit într-o broșură
intitulată:”Vizita lui Petru cel Mare la Iași”, din iunie 1711.
Această broșură a fost concepută de Căpitanul Const.
Nic. Bratu și editată de Editura Societății Arlus – SECȚIA
MILITARĂ – FILIALA IAȘI, după o Conferință ținută în
cadrul societății, în anul 1946.
Corneliu Carp

Expoziția de tapiserii a Gabrielei Moga Lazăr
la Muzeul Municipal din Iași – 2018
Vernisajul expoziției de tapiserii a Gabrielei Moga Lazăr
(Continuare din numărul anterior...)
N
u uităm nici pe cei care au trecut în neființă!
Nu uităm pe domnul profesor Gheorghe
Macarie, expert al Ministerului Culturii,
care a fost întotdeauna alături de mama noastră și a
participat aproape la toate expozițiile dumneaei.
Și nu uităm pe etnografa de excepție, Emilia
Pavel, cu care mama a avut o colaborare foarte
strânsă încă de la început și alături de care a studiat
țesături vechi la Muzeul Etnografic din Iași.
Și nu uităm pe fosta ei elevă și apoi colegă, pe
doamna Maricica Borș.
Mama noastră s-a născut în satul Vișinelu,
comuna Sărmașu, în anul 1926 și, încă copil fiind,
a deprins arta țesutului. Deci nu a învățat să țeasă
după aceea, ea știa deja această meserie din copilărie.
Tapiseriile s-au născut plecând de la valorile naționale,
de la patrimoniul românesc. Este o artă autentică care
a fost admirată în România la Iasi, la București, la Cluj,
la Vișinelu, la Sărmașu, în Moldova la Chișinău. În
Franța, a avut expoziție la Grand Palais, la Primăria
Parisului, la Angers, la Aubusson (care este leagănul
tapiseriei mondiale) și multe altele.
Mama noastră spunea că lucrările sunt ale mele,
dar ele sunt inspirate din arte milenară a poporului
român. Dorința ei a fost ca ele să dezvăluie ochiului
străin inima poporului român.
Mai aș vrea să adaug ceva în completare la cele
spuse de domnul profesor Şoitu cu privire la tapiseria
cu portretul lui Eminescu pe care mama a creat-o
prin anii 1976 – 1977. Domnia sa a vorbit despre
galaxia reprezentată în lucrare care se învârte invers
22
SURÂSUL
față de sensul normal de rotație al galaxiilor. Eu eram
lângă mama când se gândea cum să realizeze această
tapiserie. Aveam o problemă: galaxiile toate se învârt
în sensul acelor de ceasornic, căci asta este legea
universului. Dar cum să pună figura lui Eminescu fără
să-i închidă viziunea universului ?
Priviți tapiseria! Eminescu este cel care a întors
galaxia care se rotește în sens invers acelor de ceas !
Trecând azi prin parcul Copou am văzut într-un
afiș că această idee a mamei noastre a fost preluată si
de alți artiști. Afișul de la Copou este făcut în culori,
poate mai modern, dar a preluat această idee în care
galaxia se învârte în sens invers. Legea universului
schimbată de către poetul nostru național!
Prezentarea cărții „Mărgelele copilăriei”
de Simina Lazăr,
Scriitoarea Carmelia Leonte-din partea Editurii
Muzeelor Literare Iași
Dragi prieteni,
Ați observat probabil că orice orator începe cu
o formulă prin care reușește să capteze atenţia și,
eventual, simpatia, ceea ce poate fi interpretat ca o
formă de manipulare. Și eu voi încerca să vă câştig
atenţia şi prietenia în vederea iertării unor greşeli pe
care cu siguranţă sau aproape sigur le voi comite.
Ce aș vrea să vă spun în numai două vorbe?
Muzeul nostru, Muzeul Național al Literaturii Române
din Iaşi, şi-a câştigat de curând rangul naţional datorită
valorilor pe care le are şi cu care noi ne mândrim.
Acest muzeu are douăsprezece obiective interesante
şi vă rugăm să le vizitaţi în măsura în care aveţi
timp şi interes. Acest muzeu are şi o editură pentru
promovarea valorilor care există în arhivele noastre
mai întâi şi apoi pentru a colabora cu noi şi interesanţi
autori. Aşa am ajuns să o cunosc pe doamna Simina
Lazăr.
La prezentarea cărții Siminei Lazăr merita să vină
cineva din partea editurii nu numai datorită cărții
ei, ci și datorită calității sale umane (pe care am avut
ocazia să o cunosc). Este o doamnă foarte amabilă şi
se vede că a trăit într-un mediu cult şi elevat pentru că
are o fineţe a detaliilor şi a perspectivei umane care, în
general, se probează în orice relație pe care o stabilim
la un moment dat cu cineva. Totul este să fim receptivi,
să observăm și să participăm.
Acum vreau să vă spun doar două cuvinte despre
carte.
Sigur că noi, românii, când pomenim de amintiri
din copilărie, ne gândim la „Amintirile” lui Creangă;
este aproape un clișeu mental. Nu există nicio legătură,
doar un „background”, adică un fundal, cultural pe
care se vede că doamna Simina Lazăr şi l-a însuşit. Însă
în cartea dumneaei este vorba de cu totul alt stil, mai
 BUCOVINEI
puţin jucăuș, și, de asemenea amintirile dumneaei sunt
deseori un fel de flux al conştiinţei bine condus. Şi noi
ştim că orice amintire este o rememorare, deci o creaţie.
Medicii spun că niciodată sau aproape niciodată nu ne
amintim faptul în sine, ci ne amintim amintirea. Şi de
fiecare dată când revenim la lucrurile care s-au petrecut
cândva, noi adăugăm câte ceva amintirii respective,
realizând un nou proces de creaţie. Cu alte cuvinte,
amintirile noastre sunt extraordinar de subiective
şi ne definesc personalitatea. Felul cum privim în
trecut, felul cum ne amintim anumite lucruri, spune
foarte mult despre noi. Spune mult mai mult despre
noi înşine decât despre decorul obiectiv în care ne-am
petrecut zilele evocate la momentul respectiv.
Același lucru l-aș putea spune şi despre doamna
Simina Lazăr care este o poetă a amintirilor,
adică introduce multă sensibilitate şi delicateţe
în evenimentele evocate, transformându-le într-o
dantelărie foarte fină, care amenință să se volatilizeze,
dar fără să facă asta; e multă dragoste faţă de cei din
jur: părinţi, rude, prieteni. Această dragoste susține
textul, făcându-l plauzibil în ochii noștri.
Eu o felicit pe doamna Simina Lazăr şi îi urez
mult succes în continuare!
Poeta Nazaria Buga – redactor- șef la revista
„Rațiunea mistică”
Mărgelele copilăriei - o carte a nostalgiei
Din „memoria clepsidrei”, România s-a
dobândit, din diaspora, cu o carte care evocă Iașul.
Iașul, cu amurgurile sale inconfundabile, stilizate de
melancolii ale celor care trăiesc, în media secolului
XX. Cu nostalgia şi sublimele metehne ale „copilului
universal”.
Prin umanitarismul pe care îl practică, Simina
Dolores Lazăr-Huser se bucură de demnitatea de
everghet, în sensul că i-a ajutat pe foarte mulți din
România, în supraviețuirea lor dificilă (materială,
morală și culturală); a iscat un magnetism al
umanismului târziu contemporan, într-o lume care se
risipește în viteză şi discontinuitate.
Cu entuziasmul său, Simina umanizează tot ce
atinge, entuziasm care este un apanagiu şi un reflex al
copilăriei de altădată.
Modalitatea în care a dus, după sine, Cărțile,
dintr-o parte în alta a Europei, dintr-o parte a României
în alta; sau brațe întregi din sublimele reviste Spectacle
du Monde, L’Observateur, tomuri de Istoria Artei, dar
şi texte la zi asupra vernisajelor pariziene, precum
şi kilograme şi kilograme de xeroxuri, cu texte din
Cioran şi alte filosofii ale timpului, până încoace în
fizica cuantică...
Vrednică este. Plină de proiecte, o regăsim, în
ceea ce filosofia sociologică franceză ar numi homme
23
d’agir - omul activ, omul de acţiune care, pe unde trece,
mută constant faţa timpului.
Ea însăși cu studii de artă, s-a preocupat
cu profesionalism, cu devotament desăvârșit, de
expozițiile mamei sale, Doña Gabriela Moga-Lazăr, de
cronica şi reverberația în epocă, dar şi în postumitate.
Legat de vernisajul de astăzi (inaugurarea
Muzeului Municipal din Iaşi), invocăm o frază
inovatoare a lui Horia Bernea, la deschiderea Muzeului
Țăranului Român:
„Ceremonia triumfului însemna intrarea solemnă
în oraș a învingătorilor. Victoria fără arme a unor
lucruri țărănești, prezența lor solemnă în oraș este,
într-un sens, o cucerire de teritoriu, o expansiune dar,
mai cu seamă, conduce gândul spre alt fel de triumf:
cel al frumuseții care va salva lumea. Vă invităm, în
termenii vechi, latini, să decernați, împreună cu noi,
triumful frumuseții țărănești, să aclamați cortegiul ei
tăcut și imobil”.
Pe când doamna Moga Lazăr era încă în viață,
etnografa Emilia Pavel din Iași a prezentat pe Doña
Lazar într-un studiu complex, între etnografie și
tapiseria modernă, studiu publicat, în revista de
spiritualitate „Raţiunea Mistică”.
Revenim: acest fel atavic de a iubi cartea - cartea
ca tipăritură, de la Guttenberg încoace - nu putea
să nu aibă un reflex precis în viața Siminei Lazăr-
Huser; scrisul a urmărit-o, în umbra și în penumbra
vieții sale, dar acum s-a făcut materie concretă în
forma Mărgelelor copilăriei - construită asemeni unei
piramide, cu amintiri în axa/recurs la memorie, cu
personaje și întâmplări semnificative.
Mama este cea care regentează fericit „mărgeluțele
copilăriei”; sub acoperământul ei se desăvârșesc toate;
cu auzul său cosmic, ea știe așezarea fiecărei nuanțe, în
acest athanor al casei Moga-Lazăr.
E ora de pedagogie a mamei care s-a răsfrânt
pe sine, în viețile ei paralele: copilele sale, școala sa,
munca la ghergheful său, hautelisse, expozițiile sale...
Casa este impregnată nuanțat de prezența mamei.
Un „StabatMater” imprimă fecund zidurile casei, cu
partitura sa inaudibilă.
Acum toate se duc în uitare şi casa cu geranii și
pânze de păianjen, atent măiestrite, în lungul pereților,
de înșiși păianjenii, amintesc de un Macondo supra
spiritual al cărui arhetip s-a risipit și el înspre pierduta
copilărie.
„Mărgelele copilăriei” sunt un elogiu al românei
scrise, coborând în acel etimon a toate care este
copilăria, cu expresii idiomatice ce smălțuiesc fericit
vorbirea curentă.
E un recurs la memorie, în care nucleu,
personajele se diferențiază cu substanță. În secolul

marcat de secularizare, această carte pune o măsură,
în metarealismul difuz dispersat în zona deja interzisă
– copilăria.
În timpul atotintegrator, viața autoarei i-a
desfășurat la picioare o hartă a lumii pe care a
traversat-o, cu ochii larg deschiși.
Ca într-o Geneză de mare respirație, personajele
se individualizează. Stilul este fluent şi fixează arborele
memoriei floral, cu apogiaturi neprevăzute.
În partea de substrat - cartea tatălui - trăiește
eminentul filolog, Profesorul Ștefan Lazăr - tipologie a
unui homo universalis care s-a răvășit, în toți și în toate,
cu generozitatea care îl prindea ca o pagină desprinsă
din Istoria Ideilor. Cu privirea sa de vultur, n-a trăit
după anul '89. Dar, din patrimoniul în aer liber, din
„grădina sfântă” - Eternitatea din Iași - profesorul
nostru păzește fruntariile, limes-ul acestei Românii, în
care a gândit alături de un Mircea Eliade şi seria.
Era prea mică lumea asta, pentru el. Neîncăpătoare.
A plecat.
Ce se desprinde din această carte este că Domnul
profesor era un Socrate al Iaşilor. Ca Petre Țuţea care,
dacă prindea un vagabond, până nu-i făcea lumină în
cap, pe o idee, nu-l scăpa din mâinile sale. Profesorul
Lazăr vorbea, totdeauna, dintr-un uriaș timp subiectiv.
Pe terminologie, era suveran. A creat influență. Teren
cărturăresc vast. Sintagme ale sale au rămas în inima
discipolilor săi. „Mărgelele...” esențializează aerul
doctrinar al Profesorului nostru. Îi plăcea să spună,
mereu și mereu, că e născut în Munții Metaliferi,
în „patria chica” - adică, o mică parte din viitoarea
Românie Mare.
A sosit, din Ardealul său, în Moldova și a
supradimensionat, cu energiile sale, „modelul nostru
răsăritean, contemplativ și isihast, letargic și nemișcat,
fatalist și tragic”.
Tezauriza totul, în acea lume în care trebuia să
trăiască ascuns, apt pentru anonimatul sacrificial.
Și spun tezauriza, căci mă refer la o hartă pe
care târziu mi-a arătat-o, în București. Poate că toată
viața lucrase la această hartă lingvistică: etimon,
structuri, forme verbale, arhaitate și evoluții - toate
apăreau stratificat, în culori diferite, până în adâncul
spectacular al vitrourilor gramaticale. Acest fel de
a construi harta lui l-am găsit, în vasta operă a lui
Sadoveanu, care a coborât în graiuri, precum Sfântul
Duh, din secolul XX, prin secolul XIX (cu ultimele
sale praguri dacice), înspre Dacia slăvită, prin Creanga
de Aur. Şi spun tezauriza pentru că Domnul Profesor
a afirmat atunci că un exemplar al Hărții sale istorice
e îngropat, în Munții Metaliferi, altul este încredințat
cuiva şi era încă unul și acesta, din mâinile sale, destul
de fragilizat, pentru că se lucrase, pe el, în ani şi în ani.
24
SURÂSUL
În toate ale sale, Domnul Profesor părea să fie
Avangarda. Era traducătorul, în spaniolă, a unui poet
foarte puternic ancorat în interbelic; mai ales că primul
său volum, din 1933, volum marcat de avangardă,
se numea «Virgil Carianopol». Titlul cărții era chiar
numele poetului. Din această traducere, stăruie o
boare de artă poetică, mai până acum: „cada palabra es
un soldadoherido en la granluchaque se da en mi”.
Apoi, recita Domnul Profesor, până la uitare de sine,
un mic poem de Aron Cotruș, monument-miniatură
care traducea perfect „revolta în genunchi” a țării
Ardealului: De jos / te-ai ridicat pietros, viforos, /
pentru moți, / pentru cei săraci şi goi, pentru toţi... /
și-ai despicat în două istoria, / țăran de cremene, / cum
n-a mai fost altul să-ți semene, / Horia.
Domnul Profesor a dus câteva epoci, pe brațele
sale.
Era hispanist, dincolo de toate.
Lăsa sentimentul că este în siguranță. N-a spus
niciodată, dar absolut niciodată că este urmărit de
Sistem. Din carte, aflăm, că trăia şi angoasa aceasta.
Dar, dacă vreți să-i descoperiți Domnului Profesor
făptura de „su carne humana” (cum ar spune Borges)
și construcția sa de aer, citiți „Mărgelele copilăriei”.
Va trăi și prin Dumneavoastră.
În cercul Domnului Profesor, era și un hispanist,
profesorul Chirilă Blănaru care cultiva, precis și
amplu, filologiile. Din păcate, s-a stins, la maturitate,
şi a lăsat, în urma sa, nu o operă, ci altceva rivalizând
cu o operă: biblioteca sa atât de specială, în zona
castiliană, dar şi catalană. Cartea Mărgelele copilăriei
este un frumos „lamento”, pe tema „unde sunt cei de
dinaintea noastră” (“Ubi sunt qui ante nos”).
Reflexul unui „fugit irreparabile tempus”
aureolează subtil numeroase pagini. „E cartea Casei!”,
spune Simina Lazăr-Huser, în particular, cu lacrimi și
disperare.
De aici, un posibil viitor proiect, ca această Casă,
să devină un topos al Tapiseriei, în Iași, şi poate un
centru UNESCO. Acolo, sus pe o creastă a Iașilor,
dincolo de care se varsă „mahalaua celestă” a poetului
Mihai Ursachi, dar şi situl atemporal: bojdeuca lui Ion
Creangă.
Toate se vor lega, de va îngădui Dumnezeu.
În aceste 250 de pagini, l-am căutat pe Dumnezeu.
Or, copilul face ca măcar una din lumile sale să fie
locuită de Dumnezeu.
Prof. univ. Dr. LaurențiuŞoitu
Comentarii despre cartea „Mărgelele copilăriei”
Ce facem noi aici?! Reluăm întrebarea utilizată ca
leitmotiv, în prima parte. Am aflat căfetele Gabrielei
Moga Lazăr, i-au ridicat mamei o statuie în centrul
satului natal. Statuia aceea a fost dezvelită anul trecut.
 BUCOVINEI
Iar anul acesta parcă era nedrept ca, la Iași, să nu se
mai dezvelească, metaforic vorbind, încă o statuie.
Este statuia din cartea Siminei Lazăr. Cartea este
într-adevăr o statuie, un monument înălțat părinților
săi, așezați așa, față în față unul cu celălalt, cum era
firesc. Cum erau în viața ei, a copilului atent la tot ce
se mişcă. Cele două statui (care, în fapt, sunt una) le
găsim în cartea Siminei Lazăr. Deci, nu era îndeajuns
de vorbit numai despre tapiserii. Acolo, prin portretele
sale, însăși Gabriela Moga Lazăr a ridicat și ea statui
părinților ei: mamei și tatălui. Le știți ori le veți vedea
portretele.
Vrednică familie este aceea care reușește să facă
așa ceva; să ridice din generație în generație statui
părinților! Vrednică este exemplaritatea poveștilor pe
care noi astăzi le-am trecut în revistă !
În cartea Siminei Lazăr, descoperim nu doar
portretele părinților, descoperim și rădăcinile
comportamentelor exemplare pe care mama le-a
dăruit celor care au cunoscut-o. Rădăcinile acelea
sunt în poveștile domniei sale. În puținele zile pe care
le-au petrecut la rudele mamei sau la rudele tatălui;
căci părinții au avut grijă ca să-și ducă și copiii acolo,
în mica patrie mare, cum o numea doamna Nazaria
Buga în prezentarea sa. Câtă căldură a sufletului vor
fi avut cele trei fete în umbletul lor pe ulițele satului
în care tatăl a crescut! Dacă vrem să aflăm, cartea ne
va spune.
Simina Lazăr - fiica Gabrielei Moga Lazăr
Mulțumesc Muzeului Municipal pentru că a
organizat expoziția Gabrielei Moga Lazăr în această
frumoasă clădire și ne-a primit cu atâta căldură.
Mulțumesc și Editurii Muzeelor Literare pentru că
mi-a permis să scriu cartea „Mărgelele copilăriei”. La
început, fusesem invitată să particip cu câteva pagini
la o carte colectiva :„Cartea copilăriilor” publicată de
Editura Polirom. Dar eu, când am început să scriu, nu
m-am oprit la 5 pagini. Am ajuns la 50 de pagini , apoi
al 100 și așa mai departe, până când s-a născut cartea
aceasta. O puteți găsi în magazinele muzeelor literare
(Casa Pogor, Bojdeuca lui Ion Creangă, etc.) sau o
puteți comanda pe Internet conectându-se pe site-ul
Editurii Muzeelor Literare (h t t p : / / e m l i a s i . r o ).
Aș vrea să nu uit să-i mulțumesc și celui care
a sculptat bustul mamei mele care a fost dezvelit
anul trecut în satul ei natal : sculptorul Constantin
Crengăniș, aici prezent.
Dacă mergeți în sala de jos, veți vedea macheta
acestei frumoasei sculpturi.
Încă o dată mulțumim celor care au organizat
acest eveniment, precum
A consemși
natcelor care au venit aici la
Dan Teodorescu
sărbătorea aceasta.
25
M Ă R T U R I I E M O Ţ I O NA N T E
DESPRE DESTINE DISTRUSE
De unde sunt este cartea lui Vladislav Nicolai
Bohosievici apărută la Suceava, 2018, însoţită de un
preambul emoţionant În memoria tatălui meu.
Vladislav Nicolai Bohosievici s-a născut la 17
noiembrie 1940, la Suceava, din armeni polonizaţi de pe
Valea Ceremuşului, care „face hotarul dintre Moldova
şi Polonia”. Tatăl său, născut la Banila, era doctor în
medicină, din 1933, absolvent al Academiei de Medicină
din Paris. Autorul mărturiseşte că l-a trecut în tabăra
„învinşilor, nu a învingătorilor” deoarece era de origine
polonă şi a iubit doar „acea parte din Bucovina care,
după 1918, s-a învecinat cu Polonia”.
Mama sa, Elena Flondor, provenea din familia
Nicolae şi Elena Flondor din Carapciu pe Siret ,­ familie
cu adânci rădăcini politice, economice şi artistice din
Bucovina, artizani ai Unirii de la 1918. Fraţii săi: Bogdan
s-a născut la Cernăuţi, în 1935, iar Cazimir, în 1936.
După cercetarea făcută, după 1989, bunicii săi au fost
declaraţi duşmani ai poporului şi ai marelui prieten
din răsărit şi deportaţi în Siberia, dar nu le-a mai găsit
mormântul.
Prefaţa cărţii De unde sunt este semnată de
Ioan Popescu, unul dintre colegii căruia autorul îi
încredinţează varianta actuală a cărţii. Autorul a tot
amânat apariţia ei şi astfel a ajuns o carte postumă.
Prof. univ. dr. Mihai Toma colegul de facultate
al lui Vladislav Nicolai Bohosievici în cartea Din viaţa,
activitatea şi gândurile unui profesor, apărută la Casa
Editorială Demiurg, Iaşi, 2016, dă date despre studenţie
şi din primii ani de după absolvire aflând că era un
coleg foarte bun, un om special a cărui familie a trăit
o dramă cumplită din istoria zbuciumată a Bucovinei şi
României. O astfel de dramă şi-a pus amprenta asupra
vieţii şi personalităţii unui om de excepţie
„Până la jumătatea anului 1940, se poate spune,

fără a greşi, că familia doctorului Bohosievici a fost
fericită, părinţii tineri, aveau doi copii şi îl aşteptau pe al
treilea, (…) averea lor era suficientă, o locuinţă cu multe
apartamente pe care le închiriau,( …) vacanţele şi le
petreceau la Constanţa sau la Nisa” declară cu mândrie
autorul acestei cărţi minunate.
Datorită calităţii de medic tatăl său mereu era
încorporat pe front şi trimis în armată şi în prizonierat,
timp de aproape opt ani.
Bunica paternă şi nepotul Bogdan, au fost
deportaţi în august 1940 în Siberia, acolo şi-au găsit
sfârşitul.
Mama sa, Elena este internată în spital, la Iaşi, în
ianuarie 1941, unde va sta mai mulţi ani având o boală
incurabilă. La 15 octombrie 1944 „ea va muri singură şi
părăsită de toată lumea şi demersurile pe care le-am făcut
în ultimul timp m-au convins că nu vom afla niciodată
unde a fost înmormântată…”, iar eroul cărţii, Vladislav
Nicolai, o va cunoaşte doar din fotografii.
Într-o astfel de situaţie ”tata apelează la o fată care
de-abia împlinise optsprezece ani, dintr-un sat apropiat
(Soloneţul de Jos) la Dărmăneştii Sucevei devinind
guvernanta noastră, dar pe care, vrând nevrând, viaţa
o va oblige să devină de fapt mama noastră adoptivă”.
Aşa apare în viaţa familiei doctorului Bohosievici tânăra
Paraschiva Tipa cunoscută în carte sub numele „mama
PAŞA” o fire blândă, caldă, îngăduitoare, sufletistă.
Îngrijeşte de copii cu multă pasiune, îi alimentează
corect, astfel scrie într-o scrisoare ,doctoral către
cumnata sa Daisy: “cu privire la nepoţii tăi (se referea
la mine şi Caziu) trebuie să mă feliciţi. Arată bine, au
culoarea roz în obraji şi în timpul revederii noastre
nu au plâns nici măcar o singură dată”. Mai declară
autorul, eroul principal: „Când am vorbit prima oară şi
am pronunţat “ma-ma” la ea m-am uitat, şi fără să fac o
impietate, este şi acum Mama, numai că în povestea asta
i-am spus mamă adoptivă, pentru a nu crea confuzii.”
Tot autorul mai face o confesiune: „Din septembrie 1942
până în octombrie1948 dar şi după aceea, bucovineanca
din Soloneţul de Jos a avut grijă în fiecare zi de mine şi
de fratele meu şi a traversat cei mai grei ani din viaţă cu
un curaj şi o abnegaţie greu de înţeles pentru mulţi din
cei care au cunoscut-o şi care în acea vreme îşi trăiau cei
mai frumoşi ani din viaţă.”
Viitoarea mamă adoptivă Tipa Paraschiva,
împreună cu copiii, este evacuată la Turnul Severin,
judeţul Mehedinţi, şi va locui la Strehaia.
În 1948 doctorul Bohosievici revine din
prizonierat.
În momentele foarte grele ale vieţii lor, când tatăl
vine în ţară în 1948 după o lungă absenţă Nicolai abia
îl bănuie că este tatăl său căci nu-l văzuse niciodată şi
spune:“cred că a înţeles că trecuseră mulţi ani în care
26
SURÂSUL
“guvernanta” pe care o ruga cu ani în urmă să aibă grijă
de noi, a ţinut loc şi de tată şi de mamă”. Perioada nomadă
a vieţii noastre este împărţită tot sub aripa ocrotitoare a
mamei adoptive/ mama PAŞA, cu care devenisem experţi
în împachetarea şi despachetarea tuturor lucrurilor din
casă. După Strehaia au stat în multe sate şi oraşe din care
erau nevoiţi să se mute din diferite motive” de vreo 14
ori.
În 1950 se căsătoreşte cu mama adoptivă şi se
naşte Maria Julieta, tata îi zicea Marilka. În 1953 este
anul izbucnirii unei epidemii de poliomelită în Vrancea
şi doctoral Bohosievici este trimis acolo şi contactează
boala, găsindu-şi sfârşitul la 21 august, este înmormântat
la Bârlad, iar „după douăzeci de ani împreună cu
mama Paşa osemintele sunt aduse la Iaşi şi înhumate la
Cimitirul Eternitatea aproape de mormintele ostaşilor
sovietici”. După decesul doctorului, familia (mama
adoptivă-Paşa cu trei copii: Cazimir - student, Vladislav
Nicolae - elev şi Marilka de patru luni) se mută la Iaşi în
august 1953.
În 1957 Vladislav Nicolae este absolvent al
Liceului Naţional din Iaşi, iar între 1958-1963 urmează
cursurile facultăţii de Fizică de la Universitatea
“Al.I.Cuza”din Iaşi. După absolvire lucrează în calitate
de cercetător în cadrul laboratorului de specialitate al
Uzinei Metalurgice din Iaşi.
Când aşternem pe hârtie aceste rânduri, vorbind
despre cartea De unde sunt, în urma lansării ei în
cadrul Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română
în Bucovina – Filiala Iaşi, programul Amiază culturală
bucovineană (ediţia a LXXXIV-a), moderator dr. Vasile
Diacon, de sâmbătă, 14 iulie 2018, la Muzeul Unirii, Iaşi,
putem afirma cu mare satisfacţie şi deplină emoţie că am
participat la această prezentare cu mare interes spiritual.
Nu mică ne-a fost mirarea şi satisfacţia când am văzut că
în sală se află şi eroina cărţii şi poveştii adevărate trăite de
o familie din România anilor’40. Eroina despre care am
încercat să facem un portret succint „mama adoptivă –
Paşa” este o doamnă de peste 90 de ani frumoasă, senină,
caldă, luminoasă precum sfinţii din icoane – emoţionant
– să n-o atingi nici cu o rază de soare, un cristal viu, o
nestemată printre oamenii secolului XXI.
Iubite cetitorule, cum ar spune cronicarul – te las
pe tine să citeşti această gingaşă şi emoţionantă carte, să
descoperi tragediile prin care a trecut România înainte
şi după al Doilea Război Mondial, cu lacrimi în suflet,
destinele frânte pe nedrept ale semenilor şi înaintaşilor
tăi, care sunt doar o infimă parte din multitudinea de
vieţi irosite.
Magdalena şi
Constantin Mănuţă
 BUCOVINEI
P OEMELE S UFLETULUI
F ie că au fost „ascunse într-un colț al sufletului”
sau au fost rătăcite de Timp și de Viață, poeziile
Doamnei Felicia Liliana Axentoi redeschid
drumul Sinelui, ca o adevărată incantație a destinului,
îmblânzind visuri pierdute și construind punți de
cuvinte către alte înțelesuri ale propriilor trăiri: Cu
poezia-n suflet m-am născut / Și poezia-mi devenise
scut / Prin valurile vieții. / Prin versul ei îmi ascund
/ Singurătatea-n care sunt / Și visele distruse. / La
umbra ei mă răcoresc / Și sufletul mi-l încălzesc /
Doar prin cuvinte. / Se nasc iubiri din mintea mea,
/ Se nasc tristeți, se nasc dureri / În umbra grea.”
(Sentință)
Poezia nu a putut prinde viață fără o adevărată
rugăciune către cuvânt, într-un Templu imaginar al
Cărții, care a desăvârșit temelia creației, redescoperind
sensuri rătăcite în praful vremii și primenind trăirile
prin cuvântul taumaturgic: „Ție îți datorez totul. / Prin
tine am învățat să fiu eu / Și doar prin tine am înțeles
/ Sensul unei alte vieți. / Alături de mine ai fost / În
toate momentele grele, / M-ai sprijinit mereu / Fără
a cere nimic în schimb. / Am învățat să deosebesc /
Răul de bine, a fi onest nu egoist, / Și toate câte sunt
în lume, / Mulțumirea de a trăi.” (Imn cărții)
Poezia începuturilor a fost rodul unui refugiu
livresc și al unui pact poetic în care starea existențială
a cuvântului scris a purtat un nume, Eminescu
(„Nemuritoare versuri, nemuritor poet, / Luceafăr,
sus pe cer, luceafăr pe pământ / Mă-nchin la tine
idol sfânt / De-aici de unde sunt.”-Dor de Luceafăr;
„Gândind la tine…am păstrat tăcere, / Se-aude vuietul
mării șoptind / Asemenea mareei am prins iar putere
/ Și aurora boreală m-a trezit privind.”-Gândind în
tăcere) sau Bacovia („Plouă, plouă, plouă, / Plouă în
surdină / Picurii de ploaie / Ochilor lumină. / Plouă,
plouă, plouă, / Plouă peste noi, / Plouă în amiaza /
Veșnicilor ploi…”- În cântecul ploii).
27
În fața Cuvântului scris, Felicia Liliana Axentoi
își regăsește destinul ca pecete a timpului domesticit
de visele răstălmăcite de atotputernicia poeziei
și-și regăsește, printre rândurile cărții, împlinirea
firescului și a nefirescului: „Mister și ceață, / Nori
și fum, / Făptura-mi învelește;/ O lungă scară-n
drum, / Mă urc pe ea orbește…/ Din ochi destinu-
ntrebător / Îmi răscolește fața, / Dar ce faci tu,
sărmane muritor, / Nu știi că de la început / Ți-e
scrisă-n carte viața?” (Destin) Popasurile livrești ale
sufletului poetei convertesc poezia la o adevărată
religie a sinelui în care ruga devine suferință („În
seara asta-s tristă, / Suspin și plâng și cânt / Mă-
ncearcă nebunia / Și nu știu cum s-o sting. / Așa sunt
câteodată / Așa e felul meu / Zâmbesc și peste-o clipă
/ Să nu știu cine sunt.”- Revelație), amintire „Doar
amintirile lovesc / Și rana lor mă doare / Un gând
îmi spune să le-opresc / Și-atunci, din somn, tresar
și mă trezesc.” – Amintiri în valuri), singurătate („
Îmi plâng singurătatea / Distrusă de cuvinte, / De
atâtea jurăminte / Pierdute-n vidul sideral.”- O clipă
infinită), lumină divină („Tu ce pururi mă veghezi /
Hai, vino, și mă udă / Doar ochii mi-i inundă / Cu
apele din cer.”- Lumină divină), iubire („Nu vreau
să mai vorbesc despre iubire / Asupra mea planează
un blestem / Știu doar că singura-mi menire / E să
transform iubirea în poem.” – Poem), pentru ca, în
cele din urmă, regăsirea să fie în copilărie („Dor de
copilărie / Născut în sufletul meu / Pustiit de lumea
întreagă / Te aștept mereu. / Mă cheamă, mă strânge,
/ Mă arde cu foc / Și simt că deodată / Tot ce-i în
viață nu-i joc. / C-am fost și suntem / Și înainte vom
fi / Puțin mai bătrâni, / Niciodată copii. – Dor de
copilărie)
Înfruptându-se din celest și din teluric
(„Pe fruntea mea stă cerul / Iar, în picioare, port
pământul…”- Abstract), rănită de spinii destinului
(„Pe spini călcat-am viața toată / Și-aș vrea să-i simt
când voi fi moartă, / Să îmi aduc aminte-n veșnicie /
De-o viață tristă și pustie.” – Când voi muri), Felicia
Liliana Axintoi reușește să renască în volumul de
versuri „Emoții”, aidoma Păsării Phoenix, din cenușa
propriilor cuvinte, trăite și răstălmăcite: „Asemenea
păsării Phoenix / Din cenușă mă ridic / De moarte
am fost respins / Și nu mai simt nimic. / Renasc la
viață iar / Mă prind cu mâini de fier / La crâncena-
mi durere / Am început să zbier. / Lumina-mi fu
aprinsă / În veșnicu-ntuneric / De-o mână albă,
ninsă, / De-un vis prea efemer. / Lumini și praf de
aur / Adulmecă-a mea minte. / Lumină-i focul faur /
Și ploaia de cuvinte…” (Voință)
Prof. dr. Luminița Reveica Țaran

Petrecerea poporal ă a cabinetului
d e l e c t u r ă „ S tâ l p u l l u i Vo d ă ”
d i n Va m a , d i n 7 au g u s t a . c .
P
entru cel ce cunoaşte inteligentul popor din
munţii româneşti ai Bucovinei, era o necesitate
sufletească a urma invitării harnicului comitet
al cabinetului de lectură din Vama, şi într-adevăr orice
aşteptare era întrecută. Remarcăm înainte de toate că acu
4 ani fruntaşii satului Vama au decis să stabilească pentru
tineretul lor un loc separat, unde să se petreacă duminicile
şi sărbătorile. Drept aceea, din mijloacele proprii au
edificat în vasta curte a casei comunale din loc o sală mare
şi frumoasă în care se adună tineretul de câte ori voieşte să
petreacă împreună. Această sală a fost destinată şi pentru
petrecerea cabinetului. La intrarea principală în curtea
primăriei era ridicat un frumos arc de pe care fâlfâia cu
mândrie un mare tricolor. Aici făcură onorurile o parte
din comitetul aranjator, în frunte cu zelosul vicepreşedinte
George Daşchevici, care primea pe numeroşii oaspeţi
sosiţi şi îi petrecea până în apropiata sală, unde erau
întâmpinaţi de preşedintele Nicolai Lucan. Vasta sală era
decorată în mod admirabil cu brazi şi covoare naţionale;
pe păreţi atârnau icoanele Maj. Sale Împăratului şi
Împărătesei, iar în mijloc înconjurat de un frumos tricolor
icoana Voievodului Ştefan cel Mare. La 2 ore se deschise
jocul cu hora mare, la care au luat parte toţi cei prezenţi.
Cei invitaţi vin în cete necontenit. La 3 ore îşi face apariţia
Dr. E Criclevici, care e întâmpinat cu entuziaste strigăte
de „să trăiască”. Pe la 5 ore am calculat popor peste
una mie, iar inteligenţa la 50, care se compunea din
inteligenţa din Vama – afară de parohul local – şi
numeroasele familii din Câmpulung, Gura Humorului
şi împrejurime, din care remarcăm familiile d-lui
director Ştefan Dracinschi, d-lui secretar Scânteuţă,
d-lui profesor Grigori Halip, d-lui paroh Dimitrovici şi
d-lui A. Constantinovici, ambii din Vatra-Moldoviţei,
d-nii Diaconovici, Pâslea, Poleac din Câmpulung etc.
Pe la ora amintită se urcă dl prezident N. Lucan pe
28
SURÂSUL
o tribună improvizată şi deschide adunarea festivă cu
un întreit „Să trăiască Maj. Sa Împăratul”. Lui îi urmează
la tribună Dr. E. Criclevici. D-sa îşi exprimă deosebita
bucurie ce o simte văzându-se iarăşi în mijlocul bravilor
săi munteni, desfăşoară în termeni energici scopul
cabinetelor de lectură şi importanţa lor pentru dezvoltarea
conştiinţei naţionale; totodată aduce vorbitorul bravilor
vămeni salutul deputatului lor, al d-lui Dr. G. Popovici,
a cărui prezenţă în acest moment cauza naţională o
recere în alt loc. Vorbirea d-lui Dr. E. Criclevici a fost des
întreruptă prin aclamaţiuni, iar la numirea numelui d-lui
Dr. G. Popovici tunete de aplauze răsunau prin sală.
În numele celor prezenţi, s-a trimis, între viile
aclamaţiuni, următoarea telegramă:
Dr. George Popovici, deputat, Cernăuţi,
„Stâlpul lui Vodă” urează izbândă stâlpului naţiunii.
George Daşchevici, vicar.
Nicolai Lucan, prezident.
Urmează la tribună economul din Câmpulung
Toader Dorneanu, care schiţează activitatea prea
gloriosului nostru Împărat, care îşi serbează în anul acesta
jubileul de 50 ani de domnie.
După finirea acestei vorbiri bine compuse, cei
prezenţi intonează „imnul festiv” Doam ne sfinte. Îi
urmează la vorbitor economul George Daşchevici. Rar
când am avut fericirea să auzim din gura unui simplu
econom un credeu politic atât de ferm şi decisiv. Dacă
în fiecare district am avea numai 2 sau 3 care să lupte
cu francheţa şi fermitatea unui George Daşchevici,
redobândirea caracterului adevărat al acestei biete ţări va fi
numai o chestie de puţini ani. Cuvintele vorbitorului au fost
des subliniate prin viile aplauze [ale] celor prezenţi. În fine
se acordă cuvântul d-lui profesor Grigori Halip, care într-
un cuvânt bine simţit îndeamnă pe cei prezenţi să smulgă
din mâinile celor străini şcoala, meşteşugul şi comerţul,
şi atunci le va fi buna stare asigurată. Cu un Deşteaptă-te,
române, cântat de toţi cei prezenţi, vorbirile îşi află un
finit şi se reîncepe iarăşi jocul, care a fost foarte animat.
Cătră 7½ ore seara părăsesc fetele, conform obiceiului,
petrecerea şi rămânând numai nevestele. Se improvizează
în mijlocul curţii o tribună pe care se suie Dr. E. Criclevici
şi spune că în decursul petrecerii sale au venit la dânsul
bătrânii satului şi i s-au plâns că în Vama există o sciziune
între bătrâni şi tineri, şi că aceşti din urmă caută toate
mijloacele să ieie frâiele în mână. Se bucură că poate auzi
aşa ceva, că lupta aceasta e pentru dânsul cea mai bună
dovadă că ideea naţională ia, în Vama, un avânt satisfăcător.
Bătrânii erau învăţaţi a primi cu braţele deschise pe orice
venetic i se închina şi urma lui. Tinerii văd scăparea din
tristele împrejurări în care i-a adus acest nefast sistem de
„lasă-mă să te las” în propriile lor puteri, alegându-
şi drept bază principiul pur naţional. Dă, deci, sfatul
„tinerilor” să nu se lepede de toţi bătrânii, ci să meargă şi
 BUCOVINEI
să le propovăduiască credeul naţional şi dacă le va succede,
a-i câştiga pentru sfânta lor cauză, să-i ridice la dânşii
sus şi aşa împreună să muncească pentru binele comun,
excluzând pe oricine care nu va abandona sistemul vechi
de oportunitate [= oportunism]. Vorbirea aceasta a fost
din ambele părţi primită cu mult entuziasm. Îi urmează
dl Grigori Halip, care, în liniamente scurte dă istoricul
românilor începând cu colonizarea Daciei. Dl E. Dan
mulţumeşte oaspeţilor care n-au cruţat nici o cheltuială
şi au venit să petreacă împreună cu bravul popor din
Vama. Finea vorbirilor oficiale a făcut-o bravul tânăr
Dimitrie Cioloca, care, într-o vorbire presărată cu mult
umor, invită poporul să sprijinească ziaristica română
abonând „Patria” şi „Deşteptarea”. Între toate aceste s-au
cântat mai multe cântece naţionale. Pe la 9 ore au intrat cu
toţii în sală, unde au urmat jocurile naţionale, ca arcanul,
corăbeasca etc. Târziu către dimineaţă ne-am despărţit,
luând fiecare plăcute amintiri şi câştigându-şi convingerea
că având astfel de popor, recâştigarea drepturilor noastre
e asigurată.
[„Patria” (Cernăuţi), An. II,
nr. 160, 31 iul./12 aug. 1898, p.3]
Liviu Papuc
Î N VINGÂND „ M I C I M E A ” DI N OM
(Angela Burtea, Ochiul Suf letului,
Editura Mircea cel Bătrân, Băile Olăneşti, 2018)
S
ufletul ca o furtună perfectă, care poate salva
totul sau distruge totul! Aşa simte Angela Burtea
şi literatura, „Cuvântul înainte” este dovadă şi el:
indiferent de situaţia omului, a individului, fie că el este
Preşedinte al Statelor Unite ale Americii, scriitoarea
sau oameni simpli, fără pretenţii intelectual-artistice,
surprinşi în câteva dintre textele cărţii-experiment care
este propusă cititorilor, Destinul pare să fie necruţător,
chiar dacă are şi darurile sale, clipele minunate de iubire,
de splendoare pur şi simplu. Scrie Angela Burtea în
29
ultimul text, „Mingea de foc”: „Ţi-am cuprins capul între
mâinile-mi tremurânde şi-am căutat s-alung tristeţea din
ochii tăi. Ştiam ce urmează, ştiam că viaţa este uneori
nedreaptă, dar cine eram noi, de fapt, şi cu ce drept am fi
devenit judecători ai existenţei noastre?” (p.146)
Deşi există şi un filon moralist, observat şi de către
prefaţatorul Constantin Gherghinoiu, cunoscutul scriitor
polivalent, acesta tinde să se închine Metaforei, căutării
acesteia, ca un alt fel de răspuns între cunoscuta dispută
dintre estetică şi etică.
Atitudinea Angelei Burtea, cel puţin în această carte
şi mai ales în acel cuvânt înainte menţionat, este aproape
apofatică: „Nu scriu de dor şi nici de drag, nu scriu să
scap de vreun păcat, nu scriu ca noaptea să întârzie şi nici
că ziua e pustie, ci scriu aşa… că am să zbor cu capu-n
buza norilor, cu braţele întinse larg spre ţărmul vechi şi-
ndepărtat, cu sufletul zglobiu sau gol spre marea mare-a
horelor.” (p.9) Cuprinsă de tornada creaţiei, Dorothy
para-modernistă, scriitoarea brăileană pare până la un
moment dat juca cartea dezorientării, Oz-ul fiind de fapt
chiar Realitatea… realităţii, fişele de personaje schiţate
putând fi mai mult decât necesare pentru un salt la
nivelul meta-romanului abordat din ce în ce mai mult
de experimentalişti, nemulţumiţi, într-un fel sau altul, de
starea literaturii. Starea metafizică!
Este vorba de fişe precum: „…n-am adunat
firimiturile megalomanilor, ci mi-am aşteptat rândul, deşi
vedeam şi aflam cu uşurinţă despre întâlnirile de taină ale
unora dintre aceia care nu-şi mai încăpeau în pene şi se
credeau centrul Universului, dar pozau cu pricepere în
oameni integri, în oameni verticali şi plini de graţie.
Nu l-am iubit niciodată pe cel care nu avea pute-rea
să mă privească în ochi atunci când încerca să-mi explice
un anume lucru, dar, din bun simţ, l-am acceptat. Ştiam
din prima clipă că ascunde ceva, că în ţesă- tura sa sunt
multe fire meschine, că neputinţa de-a fi om se pitula cu
dibăcie în pielea sa de cameleon. Uneori m-am făcut că nu
observ şi l-am lăsat să prospere învârtindu-se printre cei
de-o seamă cu el, minunându-mă de abilitatea cu care-i
mânuia chiar şi pe cei avizaţi.” (p.10)
Tonul poate căpăta accente renascentist-elizabethane:
„În spatele imaginii afişate domnea pe tronu-i de mucava
leşul celui adevărat. Nici corbii nu se încumetau să
ciupească din el, fiindcă zborul lor ar fi fost îngreunat. Şi-
am fugit, lăsând în urmă fumul amărăciunilor.”
Această fugă „din Oz” (cunoscătorii ştiu că Dorothy,
imediat ce ajuns în Oz, de fapt în acel ţinut învecinat cu
Cetatea de Smarald, a vrut imediat să se întoarcă „acasă”,
deci să fugă de acolo!) poate căpăta forma căutării. Şi a
literaturii. Şi, deşi se referă şi la greşeli, ale vieţii, această
căutare nu este deloc una dintre ele, lipsindu-i autoarei
poate o formă de curaj de asumare a condiţiei absolute a
scriitorului: el chiar trebuie să se detaşeze de „personajele

negative” reale, la propriu, transformându-le doar în
personaje… literare. Faptul divers predomină, „zilele
noastre mărunte” (titlul unui roman istoric recent apărut!)
dictează: este surprinsă meschinăria poliţistului („Eu
spun altceva, bestial de important: educaţia în trafic! Dar
cum locurile libere sunt aproape inexistente, posibilitatea
de a greşi este iminentă!”, p.13), dar şi jocurile inocente
ale copilăriei; un obsedat sexual, cu un viol de neiertat,
în „Socoteala”, poate cel mai naturalist text; spectaculos,
ca într-un text de Dickens, o poveste sui generis cu un
fel de fantomă, în „Declinul lui Bibi”, o naratoare pare să
fi murit, chiar ne convinge de asta, dar totul e fantastic,
este o înscenare prin ca-re naratoarea vrea să scape de
partenerul de viaţă,
Bibi, un bărbat jalnic din multe puncte de vedere, aici
apărând şi termenul de „micimea” a omului; există şi un
excurs în „Raiul copilăriei”, dacă nu chiar mai multe, un
ciot având chiar un rol important („Falnicul de ieri, ciotul
de azi”)… Idila dintre Întuneric şi o naratoare este de o
frumuseţe aparte, chiar dacă filosofarea pare să înăbuşe
fiorul, dar nu şi încărcătura sapienţială!
Poate chiar mai emoţionante sunt paginile din
„Amintiri nepieritoare”, unde revine figura pregnantă
a bunicului, şi unde asistăm la o demisie din/de ţară,
deoarece o anume criză poate cauza rupturi… de suflet.
D(o)ar trăim într-o (altă) ţară, cu sensul de stat, mai sus
este vorba de Locul sacru al Bunicilor, de unde Absurdul a
plecat în lume pentru a face carieră, şi literară, chiar dacă
specii diferite sunt de găsit pretutindeni în lume! Natura,
cu frumuseţile ei mistice, pot fi o salvare: „E toamnă, e
vremea mea, şi simt că-mi seamănă tot mai mult (şi
viceversa), e vremea când se auresc pădurile, când iubirea
coboară uşor peste frunza codrilor, amestecându-se cu
pământul proaspăt, loc în care se coace sărutul, urmând
ca-n primăvară să tresalte prin firele nevăzute ale firii din
noi şi să ne împresoare cu braţele lungi şi puternice ale
renaşterii.” (p.15) Un text este „Mă cheamă codrul”, mai
mult sau mai puţin eminescian, ca atmosferă… „Ninge în
aprilie” este şi el de reţinut!
Principial, cartea în ansamblu este o carte-iubire,
declaraţie de iubire, de ataşament pentru nişte valori
(inserţiile de constatare a Răului fiind mai mult de
coloratură, deşi expresia „amprenta mâinilor murdare” te
poate urmări mult, ca violenţa din filmele lui Tarantino,
era să zic „unele dintre filmele lui”, dar mai ales figura
demonului cu faţa omenească ce iese dintr-un vulcan
noroios, p135!) parcă trecute deseori la index, sub
imperiul ipocriziei şi imposturii generalizate: „Şi-am
privit indignată cum oamenii au început a iubi tot mai
mult minciuna. Dintr-o explicabilă perversitate voiau
să fie minţiţi tot mai mult şi minţeau în aceeaşi măsură.
Până şi viaţa devenise o minciună…” (p.20) Când
intervine şi umorul, cum este cazul textului „Supărarea
30
SURÂSUL
bărbatului”, situaţia literară capătă multidimensionalitate,
în limitele genului. Schimbând perspectiva relatării, ca în
„Femeia dimineţilor senine”, probabil cel mai provocator
text, naratorul fiind un bărbat, se ajunge la subtilităţile
literaturii fantastice sud-americane, neinsistându-se
însă, din păcate, pe avatarurile inimilor! Promisiunea
contopirii sufletelor unor entităţi merge revalorificată!
Ana şi Ni-neta, cele două personaje feminine sunt bine
creionate, situaţiile bine analizate, deznodământul pare să
fie un pic grăbit, într-o lume grăbită! Dar ultimul paragraf
este un poem în sine:
„La mormântul Ninetei bucheţelele de violete n-au
dispărut niciodată. Nick şi-a schimbat locul de muncă, la
scurt timp după accident. Când şi când, putea fi văzut în
faţa parcului, în locul în care i-a dat prima îmbrăţişare şi
aproape în fiecare dimineaţă, înainte de a ajunge la serviciu,
îngenuncheat la mormântul ei. Într-o taină desăvârşită,
Nick rămânea prins între cele două lumi, ascultând la
nesfârşit cântecul inimilor lor: a lui şi a celeilalte femei.
Murise o iubire şi se născuse alta!” (p.51) „Puterea
zâmbetului”, aşa se şi numeşte un text, pare să învingă,
ca şi „Gândul de lumină al nopţii din noi”. „Chemarea
ploii”, ca şi „Noiembrie” ne trimit cu gândul la „Exuviile”
Simonei Popescu: „Când ploaia se oprea, ieşeam cu toţii
în faţa porţilor, unde şanţurile străjuiau uliţa. Intram
unul câte unul, cu picioarele goale şi pantalonii suflecaţi,
păşind satisfăcuţi prin apa adunată în adânciturile lungi
şi adânci, săpate de bărbaţii satului. Atunci începeau
adevăratele chiuituri, zarva plină de mister creată de
nebunia ploii. Ne bucuram şi râdeam cu gura până la
urechi, când vreunul dintre noi cădea, făcându-se una cu
pământul. Ieşea cu greu la mal, ud şi plin de noroi din
cap şi până-n picioare, râdea laolaltă cu noi, apoi îşi făcea
drum spre casă, loc în care urma să fie spălat şi primenit.
Îmbrăcat în haine curate, revenea uşor spăşit, călcând cu
mare grijă pământul alunecos. Fusese avertizat: dacă mai
cazi o dată, aşa rămâi, plin de noroi!” (p.60)
Bref, cartea este un semn „că se trăieşte”, conform
mesajului entuziast al „Semnelor iubirii”, p.95, unde
umorul iese iarăşi elegant la suprafaţă, în miezul unei
poveşti de iubire abia schiţate, dar în care mai apare şi
un poliţist de la Rutieră! Florile de cireş dintr-un alt text
subliniază componenta delicată a multor abordări, cartea
fiind de fapt o fiinţă cu două capete, unul narând mai
mult, celălalt liricizând, Nostalgia fiind de bază:
„Acum ai schimbat totul pe-o viaţă scumpă de oraş
şi fugi din când în când la munte cu prietenii, iar floarea
noastră de cireş te tot aşteaptă. Şi nu vei veni…” (p.131)
Tensiunea este împărţită între tinereţe şi maturitate, între
rural şi urban, între raţiune şi impulsivitatea instinctivă.
Concluzia că niciodată nu suntem singuri este mai mult
decât optimistă!
�di �ecară
 BUCOVINEI
ASPECTE NARATIVE ÎN STUDIILE LINGVISTICE
- BASMUL -
S
tudiile lingvistice, în abordarea aspectelor
narative, iau în considerare toate modalităţile de
exprimare sub această formă literară sau orală.
Ceea ce pentru cazul de faţă ar necesita o explorare
extinsă în domeniu şi ar excede mult dimensiunile
unui subiect fatalmente limitat de spaţiul tipografic.
Prin urmare, consider că referirea la un singur aspect
al narativului, unul cu rădăcini adânci în cultura
omenirii, basmul, este suficientă şi poate deveni chiar
edificatoare. Cu atât mai mult cu cât această formă de
naraţiune trece de la nivelul oral-folcloric la forme
culte în care autori de mare prestigiu din întreaga
lume şi-au exersat condeiul. Iar dacă ne gândim şi la
cinematografie, cea care, în nenumărate producţii pune
în prim plan acest model cultural, iar apoi, în alte genuri
de film, introduce simbolistica şi preceptele morale
izvorâte tot din această formă arhaică de naraţiune
putem spune că avem o plajă largă de posibile referiri,
dar şi concluzii, unele chiar deosebit de interesante.
Să pornim însă de la definiţia basmului: Basmul
(din sl. basnŭ: născocire, scornire), numit şi poveste, este
alături de povestire, snoavă şi legendă, una dintre cele
mai vechi specii ale literaturii orale, semnalată încă din
antichitate, răspândită într-un număr enorm de variante
la toate popoarele. Indiferent de tip, basmul diferă de
restul scrierilor fantastice, precum nuvela, prin aceea că
prezintă evenimente şi personaje ce posedă caracteristici
supranaturale, fără a pretinde că acestea sunt reale sau
seamănă cu realitatea, miraculosul din basme purtând,
astfel, numele de fabulos şi reprezentând, de fapt, un
fantastic convenţional, previzibil, ce vine în contrast cu
fantasticul autentic modern, unde desfăşurarea epică şi
fenomenele prezentate sunt imprevizibile, insolite şi se
manifestă în realitatea cotidiană, drept o continuare a
ei. (Wikipedia).
Nici trimiterea la limba slavă şi nici alăturarea
basmului cu povestea nu sunt erori de natură să
31
modifice profund ideea de bază, aceea că basmul
este o specie a narativului, iniţial orală, foarte veche.
Pentru că vom găsi verbul: a băsni printre arhaismele
limbii române având sensul de: a născoci, a inventa, a
spune lucruri de necrezut, prin urmare etimologia de
provenienţă slavă poate fi pusă în discuţie, dacă cineva
ar fi interesat de acest lucru. Însă a suprapune basmul
cu povestea este, sunt convins, o eroare care ar putea
afecta exact rolul şi locul basmului în cultura umană,
rol ceva mai puţin înţeles şi, în consecinţă, de multe ori
neglijat de cei care abordează problematica.
Afirm aceasta deoarece, frecvent, este ignorat
contextul socio-economic în care basmul se presupune
că apare, dar în mod sigur circulă, cu preponderenţă.
Avem suficiente mărturii că basmul este una din
formele majore de cultură folclorică în Evul Mediu,
aşa cum îl considerăm noi europenii, însă informaţii
despre basm, concept identic celui luat în discuţie,
există dovezi că sunt prezente cu mult mai devreme în
culturi mult mai vechi şi chiar îndepărtate geografic,
Orient, Africa, Australia, continentele Americane, etc...
Deci se poate afirma că basmul este parte a culturii
planetare şi, aşa cum am amintit, circulă într-un context
socio-economic în care ştim că omul era preocupat şi
chiar acaparat de procurarea celor necesare existenţei,
deci, se poate lua în discuţie, lipsa nu numai a timpului
necesar reflecţiei asupra problemelor ideatice de tip
cultural ci şi o foarte posibilă lipsă de interes pentru
aceste aspecte ale vieţii. Observăm că nici în zilele
noastre nu se observă o apetenţă pentru creaţie la
populaţiile aflate la limita de jos a mijloacelor de
existenţă. Şi nu vom lua în discuţie unele aspecte ale
naraţiunii care prefigurează, aproape la fel ca literatura
de anticipaţie din zilele noastre, referirile la tehnologii
şi acţiuni care depăşesc cu mult imaginaţia un om,
oricât de inteligent ar fi el, aflat în stadiul de culegător,
agricultor rudimentar, sau chiar vânător. Dar pentru
o mai bună aşezare a problemei să recurgem tot la
informaţia oferită de sursa Wikipedia:
Despre originea basmelor au existat mai multe
teorii, mai importante fiind: teoria mitologică, teoria
antropologică, teoria ritualistă şi teoria indianistă. Mitul,
istoria sacră, înscrisă în timpul „circular, reversibil şi
recuperabil”, vorbeşte despre zei, despre fiinţe fantastice
cu abilităţi pentru călătorii cosmice şi terestre. Basmul
induce şi ideea de lume repetabilă, existentă în tipare
arhaice, atemporale, încă de la începutul începuturilor.
Unele gesturi sunt magice, cum ar fi scuipatul de trei ori
în urmă; la fel, petele de sânge de pe batistă pot arăta
că fratele de cruce este mort. Plantele pot adăposti copii:
un dafin are în el o fată care iese doar noaptea pentru a
culege flori. Zmeii sau balaurii aleargă după carne de
om sau o miros de departe când se întorc acasă şi aruncă

buzduganul de la distanţă. Unele pedepse, cum ar fi
aceea a decapita persoana şi a o arde, aruncând cenuşa
în patru direcţii, sunt de certă inspiraţie arhaică, din
comunităţile primitive.
Relaţia dintre basm şi mit a fost stabilită de fraţii
Grimm, de Wesselski şi de Propp: basmul are ca sursă
certă de inspiraţie mitul, iar cele două specii au existat
de la început la popoarele arhaice, uneori confundându-
se. Cu timpul, însă, mitul a pierdut importanţa pe care
o avea prin degradarea sacrului şi transformarea lui în
profan, zeii şi eroii mitici fiind înlocuiţi cu personaje
umane, cu puteri însă supranaturale, în basmul
fantastic, sau cu personaje comune, în cel nuvelistic.
Pe această pantă a desacralizării, zeitatea supremă a
pădurii devine Strâmbă-Lemne, adică un personaj cu
puteri specifice mediului în care trăieşte; foarte băutor
devine Setilă, în timp ce zeul ubicuu, uriaşul care păşeşte
de pe un munte pe altul, devine Munte Vânăt, având
capacitatea de a fi peste tot, de a sta cu picioarele pe
lună şi cu capul sub un stejar, calităţi pe care le întâlnim
la Păsări-Lăţi-Lungilă. Teoriile moderne vorbesc de
poligeneza basmelor, de originea multiplă, de influenţele
reciproce, ca şi de structurarea unei tipologii coerente a
acestei specii literare.
Şi o ultimă referire, din aceeaşi sursă, la timpul în
care basmul îşi concretizează acţiunile, dar şi la timpul
în care el este vehiculat de naratori care, aşa cum vedem
din chiar spusele lor, se pare că au preluat conţinutul
de la o sursă mult mai veche, considerată acum ca
nefiind de încredere sau doar suspicionată de a fi pus
în circulaţie lucruri şi fapte neverosimile, pentru cei ce
povestesc, dar şi pentru cei care ascultă: Verosimilitatea
basmului fantastic trimite spre o vreme îndepărtată, in
illo tempore, când a umblat Dumnăzău cu Sfântu Pătru
pă Pământ, când erau viteji cu urieşi, adică într-un timp
mitic. Despre veridicitatea faptelor petrecute într-un
timp atât de îndepărtat şi insondabil chiar cu percepţia
omului modern, există accepţiunea: „nu credea nimenea,
toată lumea vede că-s bazme de pierdut vremea, poate
copiii ăştia mai mici cred c-aşa o fost. Nu, ce să crezi în
minciuni? Niciodată n-o existat oameni care să creadă,
chiar dacă n-o ştiut carte.” Inserţia în timpul mitic este
dată de formule iniţiale şi finale, care fixează timpul
narativ în care se proiectează acţiunea, iar la sfârşit
închide această buclă temporală, prin revenirea în timpul
real. Formulele pot fi diversificate, uneori foarte expresive
şi dezvoltate, precizând şi atitudinea naratorului faţă
de faptele povestite şi caracterul lor miraculos, aproape
paradoxal, dar toate au ca nucleu precizarea de ordin
temporal: „A fost odată ca niciodată; că, de n-ar fi, nu
s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita
micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se
luau de gât lupii cu mieii de se sărutau înfrăţindu-se; de
32
SURÂSUL
când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă
de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea
poveşti: De când scria musca pe perete,/ Mai mincinos
cine nu crede.” Sau o formulă de final: „Iar eu, isprăvind
povestea, încălecai p-o şea şi vă spusei dumneavoastră
aşa; încălecai p-un fus, să fie de minciună cui a spus;
încălecai p-o lingură scurtă, să nu mai aştepte nimica
de la mine cine-ascultă; iar descălecând de după şea,
aştept un bacşiş de la cine mi-o da: Basm băsmuit,/
Gura i-a trosnit,/Şi cu lucruri bune i s-a umplut”.
Formulele mediane menţin discursul narativ în acelaşi
timp al fabulei, făcând conexiunea între secvenţele
narative, arătând durata, continuitatea, deplasarea fără
sfârşit: „Şi se luptară,/ Şi se luptară,/ Zi de vară până
seară” sau „Zi de vară/ Până seară,/ Cale lungă,/ Să-i
ajungă.” (sursa Wikipedia).
Iată deci că studiile nu ignoră vechimea basmului,
dar nici nu dezvoltă relaţia dintre nivelul socio-
economic şi creativitate. Ca să nu mai vorbim de
faptul că, deşi tangenţială, problema destul de stranie
a existenţei unor fiinţe atestate ştiinţific, uriaşii de
exemplu, care nu aveau cum să fie, aşa credem,
cunoscuţi creatorului de basm, un om aparţinând
totuşi istoriei cunoscute a omenirii, ori a unor mijloace
tehnice pe care abia acum le-am putea înţelege, poate
genera puternice controverse.
Să dăm câteva exemple: Zmeul, o fiinţă care
nu se confundă în nici un fel cu balaurul şi nici cu
uriaşul, căpcăunul sau alţi umanoizi, locuieşte pe un
tărâm special (dincolo, ţara zmeilor) în nici un caz
sub pământ, este o fiinţă cu un puternic sentiment al
familiei (fraţi, mamă excesiv de iubitoare, dar şi foarte
puternică, autoritară) şi deţine tot felul de posibilităţi
de a se deplasa (de regulă în zbor), răpeşte, în scopuri
conjugale, femei frumoase pe care le ţine închise în
locuri speciale, dar foarte bine utilate (vestitele palate
ale zmeilor) sub un control destul de sever. Zmeul
nu este o simplă brută, are chiar nişte tabieturi, vrea
ca masa să-i fie servită nici caldă nici rece, iar pentru
asta îşi anunţă soţia din timp (trimite de la distanţă un
buzdugan care loveşte într-un anumit fel în poartă) şi în
general face notă discordantă cu manierele unui timp
în care credem că acestea nu erau chiar norme sociale
generalizate. În prezent am spune că zmeul trimite un
mesaj SMS, o chestiune banală pentru oricare dintre
noi, însă de neimaginat pentru acele vremuri. Şi mai
interesant este personajul din Tinereţe fără bătrâneţe,
„jumătate de om călare pe jumătate de iepure şchiop”
o descriere care incită mai ceva decât viziunea lui
Iezechel şi care, la o analiză conformă normelor actuale
de gândire, ar putea fi un fel de motociclist. Nici cheile
zmeului, acelea care ţipă dacă sunt luate de o altă mână,
nu ne mai surprind acum. Cheile amprentate sunt la fel
 BUCOVINEI
de banale precum mai sus pomenitele SMS-uri. Maşinile
de zburat ale zmeilor, să nu le confundăm cu bidiviul
vorbitor al personajului pozitiv, sunt de asemenea de
natură să ne uimească. Nu aduc în discuţie paradoxul
temporar care ne fascinează în acelaşi basm şi care ne
vorbeşte despre un tărâm în care timpul trece altfel
dând iluzia unei permanente tinereţi. Şi nici despre
apa moartă care cufundă omul într-un somn greu, dar
foarte necesar unei intervenţii chirurgicale extreme
(recompunerea unui corp dezmembrat) sau a apei vii,
singura în măsură, după intervenţie, să readucă la viaţă
personajul.
Iar dacă ne referim la mit, aşa cum a ajuns el la noi,
ne putem întreba cine sunt înţelepţii centauri (Nessus
cel priceput la farmece şi care îl va ucide pe viteazul,
dar cam instabilul, Herakles ori Chiron, învăţatul care
îl crescuse şi educase pe acelaşi neliniştit Herakles.
Pentru că nu putem confunda un simplu călăreţ, foarte
frecvent în timpurile istorice, cu aceste personaje
fascinante a căror înţelepciune şi cunoştinţe par a
fi transmise unor urmaşi nu tocmai vrednici de ele.
Dar păsările stymfalide prezentate ca un fel de reptile
zburătoare mai precis precum pteranosaurus sau
ramforincus, fiinţe despre care ştiinţa a luat cunoştinţă
abia prin secolul al XIX-lea? Desigur lucrurile stranii
prezentate în basme nu se opresc aici. Hidra din Lerna
este, conform descrierii, un saurian uriaş, una din
acele specii considerate dispărute cu mult înaintea
apariţiei omului, iar hiperbolele referitoare la refacerea
capetelor sunt, evident, adăugiri mult mai târzii menite
să amplifice efectul narativ. Cât despre leul din Nemeea
el este în mod cert o realitate a unor vremuri, este vorba
de aproximativ cinci mii de ani, când aceste fiare chiar
trăiau în spaţiul sud-european.
Chiar şi cele câteva exemple la care ne-am referit
pot induce întrebarea: Nu cumva basmul este un
depozit de ştiinţe al unei civilizaţii anterioare pe cale
de dispariţie, din diferite pricini, depozit transmis
potenţialilor urmaşi în aşa fel încât atunci când aceştia
vor ajunge la înţelepciune şi îşi vor putea pune întrebări,
să găsească şi răspunsuri!? Pentru că şi metoda găsită
pentru a face basmul transmisibil prin timp fără să
piardă informaţia indiferent de modificările, inerente,
introduse de povestitor sau chiar de instituţii precum
cele eclesiastice, evident din necesităţi ideologice,
este tulburător de ciudată. Basmul se transmite, de
milenii, prin intermediul celui mai simplu, dar şi
celui mai eficient mod. Mama, în mod tradiţional,
principalul vector de transmisie, este cea care spune
basme copilului până în jurul vârstei de şase-şapte ani.
Creierul copilului, indiferent de sex, absoarbe şi reţine
aproape integral informaţia apoi, la rândul său copilul
devenit adult o va reda viitorilor copii, fără prea multă
33
prelucrare întrucât nici el nu înţelege în totalitate ceea
ce povesteşte. Această tehnică, uimitoare prin simplitate
nu poate fi însă decât rodul unei cunoaşteri profunde
nu numai a speciei ci şi a posibilităţilor fiziologice ale
indivizilor acesteia. Cine să fi fost cei care aveau aceste
cunoştinţe!?
Este greu de spus, dar în contextul societăţilor
civilizate tehnologic, societăţi în care basmul este
înlocuit cu alte modalităţi de informare (formare) a
copiilor (desene animate, poveşti scrise de povestitori
fără profunzime, etc...) este predictibilă pierderea unui
important depozit de cunoştinţe iniţiatice, posibil
potenţiale surse de revoluţii tehnice şi nu numai.
Mihai Bato� - Bujeniţă
LA 7 ANI DE NEMURIRE:
ION MITICAN
O
m al Luminii materiale, prin profesia
inginerească, Om al Luminii spirituale, prin
vocaţia scriitoricească, ION MITICAN, că
despre el este vorba, la 7 ani de la trecerea sa la cele
veşnice, în 24 martie 2012, rămâne la fel de viu, expresiv
şi luminos, pentru toţi cei care l-au cunoscut şi s-au
pătruns de numeroasele sale cărţi evocatoare ale unui
Iaşi memorabil, de legendă şi spirit inconfundabil, pe
care l-a zugrăvit cronicăreşte cum nu se poate mai bine.
Tăria acestei afirmaţii solide şi rememoratoare
despre viaţa şi opera lui Ion Mitican a fost subliniată
o dată în plus la momentul cucernic al celor 7 ani de
veşnicie, din 23 martie 2019, săvârşit la mormântul
lui din Cimitirul “Sfinţii Petru şi Pavel”, aflat pe colina
ieşeană a Şorogarilor, prin cuvintele calde şi pioase
rostite de către toţi acei care au dorit să-i aducă astfel
un luminos şi binemeritat omagiu. Chiar dacă simple şi
directe, dar scoase din adâncul inimilor, aceste cuvinte
au întregit chipul, bonomia, sfătoşenia şi neastâmpărul

iscoditor, proprii celui ce rămâne pentru totdeauna
înscris în memoria afectivă a iubitorilor de Iaşi, de
acum şi de altădată, drept “cronicarul de har” al vechilor
locuri şi zidiri din “dulcele Târg al Ieşilor”.
Deloc întâmplător sau tocmai de aceea, epitaful de
pe crucea mormântului său sună la fel de însufleţitor:
Tu n-ai murit, Ion Mitican. “În tolba noastră am
adunat toate cuvintele şi toate înscrisurile tale dar, iartă-
ne, n-am găsit arcul, pe măsura harului lor, pentru a le
transplanta în inimile ieşenilor.(Colegii tăi)”
Manifestarea evocatoare: “In memoriam ION
MITICAN” de la mormântul său s-a prelungit şi în a
doua zi de duminică, 24 martie, la Muzeul Municipal
Iaşi, acolo unde numeroşii participanţi de la Iaşi, mulţi
şi din Dăneştiul natal, au fost întâmpinaţi, pe lângă
căldura ospeţiei, cu surpriza unei înregistrări video, în
care povestitorul omagiat, în stilul său aparte, cu vocea
sa domoală şi convingătoare, trădând a înţelepciune,
îşi purta auditoriul prin Iaşul interbelic de altădată, pe
urmele apelor minerale de la Breazu, vestite în toată
Europa pentru calităţile lor curative. Revăzându-i
verva înflăcărată a fiinţei sale şi ascultându-i cu nesaţ
cuvintele lui, ce împrumutau limbajul specific unor
vremuri colbuite, auditoriul a fost pe cât de fascinat pe
atât de înfiorat în simţire. Sub acelaşi imbold sufletesc,
tot mai mulţi vorbitori ieşeni şi dăneşteni, trezind
amintirile încă vii legate de omul şi scriitorul Ion
Mitican, i-au evocat puternicile trasături de caracter
ale personalităţii saledistincte, care-i dau, astfel, fără
tăgadă, dreptul la nemurire.
Dar pentru ca evocarea lui Ion Mitican să fie una
completă este bine să aruncăm, fie şi succinct, o privire
peste biografia lui.
OMUL CARE A APRINS LUMINA
LA DĂNEŞTI
S-a născut la 11 aprilie 1931, în Dăneştii Vasluiului,
într-o familie de ţărani. După absolvirea şcolii
primare din sat a urmat, din clasa a 5-a, ca bursier,
Liceul Naţional Iaşi, pe care, din cauza războiului, l-a
absolvit în 1950, urmând în continuare cursurile Fac.
de Electrotehnică de la Iaşi. La terminarea acesteia,
în 1955, refuză repartiţia ministerială şi se angajează
inginer la Uzina Electrică din Vaslui, cu scopul declarat
de a-şi “implini visul ca şi Dăneştiul natal să fie iluminat
electric.” Dovedindu-şi abnegaţia şi priceperea,
mobilizează forţele locale cu care construieşte o mică
uzină electrică, plantează stâlpii şi întinde reţeaua,
astfel că în august 1955, spre bucuria dăneştenilor, în
casele acestora s-au aprins becurile electrice! Nu s-a
oprit aici, ci a mai realizat şi radioficarea satului cu
34
SURÂSUL
difuzoare şi dotarea Căminului Cultural cu un aparat
de proiecţie pentru filme.
SPIRIT INGINERESC NOVATOR
LA REGIONALA CFR IAŞI
În februarie 1960 s-a transferat la Direcţia
Regională CFR Iaşi, revenindu-i sarcina de a se
ocupa de comunicaţiile feroviare şi de formarea
viitorilor specialişti în cadrul Grupului Şcolar CFR
Iaşi. Dovedindu-şi şi aici spiritul său inventiv, pentru
prevenirea unor nedorite accidente feroviare propune
şi militează cu ardoare spre implementarea propriului
sistem conceput privind introducerea radiotelefoniei
între Biroul de Mişcare şi locomotivele trenurilor.
Cum primele experimente din anul 1973 pe linia
Iaşi – Bârnova au dat rezultatele scontate, sistemul
radiotelefoniei a fost extins treptat până în 1976 în
tot cuprinsul Regionalei CFR Iaşi, iar apoi, graţie
asiduităţii sale, sistemul a fost extins până în 1980 în
toată ţara. În această perioadă tehnică fertilă (1973-
79) a inovării sistemului comunicaţiilor CFR inginerul
Ion Mitican publică nu mai puţin de 5 volume tehnice
foarte necesare specialiştilor ceferişti. Să mai notăm că,
mai târziu, Ion Mitican s-a arătat deosebit de preocupat
şi de noutatea utilizării calculatoarelor electronice,
astfel că, pe lângă propria-i instruire, s-a îngrijit în
cadrul Clubului CFR şi de formarea celor interesaţi de
acest domeniu nou al informaticii.
IUBITOR ŞI ISCODITOR AL ISTORIEI
“DULCELUI TÂRG”
După cum mărturiseşte, pasiunea sa pentru istorie
i-a fost cultivată încă din liceu: “Am îndrăgit istoria în
general şi mai ales pe cea a Iaşului. Mi-am dezvoltat
gustul pentru scris graţie profesorului de istorie din liceu,
care ne ţinea lecţii extraordinare despre Iaşi.” Ca dovadă
a mărturisirii sale, Ion Mitican a îmbinat în mod fericit
exercitarea profesiei cu dorinţa cercetării aprofundate
a istoriei vechilor locuri, case şi zidiri ieşene, pentru
a cărei cunoaştere a petrecut mult timp prin biblioteci
şi Arhivele Statului, scoţând la iveală sumedenie de
documente “de epocă” şi informaţii preţioase despre
vremurile de altădată ale urbei ieşene şi despre
personalităţile care le-au marcat. Rod al acestor
îndelungi documentări istorice au fost numeroasele
sale articole şi note inedite despre “dulcele Târg” de
odinioară, pe care le-a publicat în presa locală, Cronica
şi Flacăra Iaşului, trezind largul interes al cititorilor
ieşeni şi nu numai...
De aici pofta scrisului îl îndeamnă mai departe
 BUCOVINEI
Ion Mitican
spre scriitura literară. Fidel profesiei, primul volum
avea să-i fie dedicat istoriei Gării Iaşi, micul “Palat
al Dogilor”, cum obişnuia să-o “alinte”, construită şi
inaugurată la 1870, odată cu prima cale ferată din
Moldova: Lemberg-Cernăuţi-Iaşi. Volumul, intitulat:
“Un veac prin Gara Iaşi”, cuprinzând date, documente
şi informaţii inedite aflate din presa vremii, a apărut în
1983, la Editura Sport-Turism, bucurându-se de un real
succes. Începând cu 1990 şi îndeosebi după ieşirea sa
la pensie din 1994, paşii iscodirii sale nesăţioase aveau
să-l poarte neobosiţi de-a lungul şi de-a latul “oraşului
celor 7 coline”, pe urmele lui Mihai Eminescu, Ion
Creangă şi Veronica Micle, recompunându-le pecetea
vieţuirii, a prieteniei şi dragostei lor pentru Iaşi, în
volume remarcabile prin acurateţea şi limbajul dulce al
povestirilor.
Continuând, cu fireasca-i îndărătnicie a căutărilor,
să meargă “Cu Iaşii mână-n mână”, să-i străbată vechile
uliţi (Uliţa Mare din demult uitate vremuri, Din Uliţa
Domnească în “Arcărie”), străzile ( Din Târgu Cucului
în Piaţa Unirii, Strada Lăpuşneanu de altădată),
oprindu-se din când în când la vechi locuri, case şi
palate (Vechi locuri şi zidiri ieşene, Palatul Marilor
Uniri, Romantica poveste a Palatului Roznovanu),
cronicarul Ion Mitican, spre toată lauda lui, reuşeşte să
scoată la iveală Iaşul de altădată, cu legendele lui, cu
parfumul lui ales în spirit şi trăire (Iaşi, file de demult,
Iaşul care nu mai este).
Şi, astfel, rând pe rând, s-au tot adunat până în
2011 nu mai puţin de 23 de volume de autor, cum şi
încă 6 volume elaborate împreună cu alţi “trecutologi”,
între care, Constantin Ostap, Olga Rusu, Ionel Maftei,
trecuţi şi ei ...Dincolo. La acestea se intercalează cu
aceeaşi “priză la public” povestirile din rubrica sa
permanentă “Iaşi, file de istorie” din reînfiinţatul ziar
săptămânal Curierul de Iaşi, articolele din cotidienele
35
Monitorul, Opinia, Ziarul de Iaşi, numeroasele emisiuni
radiodifuzate şi susţinerea unor apreciate interviuri
televizate la TVR şi Tele-M.
Câteodată, din pasiunea lecturii volumelor
sale, cititorii pot desprinde adevărate “comori”
informaţionale de interes naţional. Astfel, din volumul
“Urcând Copoul cu gândul la Podul Verde” (2006) s-a
putut afla reproducerea Afişului reprezentaţiilor din
11-14 iulie 1868 a SOARELUI ELECTRIC, care au avut
loc în grădina casei de pe Copou a logofătului Costache
Sturdza, descoperit de Ion Mitican la Arhivele Statului.
Importanţa acestui document original atestă oraşului
Iaşi prioritatea naţională a “aprinderii” primului
SOARE ELECTRIC din România, în urmă cu mai bine
de un veac şi jumătate!
În vârstă de aproape 81 de ani, în urma unei
insuficienţe cardiace, la 24 martie 2012, mult regretat,
inginerul – scriitor Ion Mitican trece Dincolo de Styx,
în Împărăţia Luminii Veşnice, fiind înhumat în locul
de veci din Cimitirul “Sf. Petru şi Pavel”, special ales
dinainte pentru priveliştea deschisă asupra Iaşului,
oraşul pe care l-a iubit din toată fiinţa sa.
ETERNITATEA LUI ION MITICAN
Cu toate că Ion Mitican era considerat de multă
vreme un veritabil “OM al Cetăţii”, recunoaşterea avea
să-i revină post-mortem, când Primăria Municipiului
Iaşi avea să-i acorde, în oct. 2012, binemeritatul titlu
de “Cetăţean de Onoare”. Sub semnul cinstirii sale,
tot Primăria Iaşi, în 2014, avea să atribuie unei străzi
a oraşului numele de Ion Mitican. An de an, de la
moartea lui Ion Mitican, discipolii şi colegii ieşeni, dar
şi localnicii din Dăneşti, au continuat să desfăşoare
simţite manifestări comemorative şi omagiale pentru
cel care şi-a închinat întreaga viaţă Iaşului şi Dăneştiului
natal. Aşa cum s-a subliniat la recenta manifestare
a marcării celor 7 ani de nemurire, Ion Mitican,
inginerul, istoricul autodidact, scriitorul şi cronicarul
vechilor zidiri ieşene, iubitorul de Iaşi şi a istoriei sale
legendare, n-a murit! El va trăi de-a pururea, în vecii
vecilor, prin cărţile sale şi prin dâra de Lumină pe care
cu generoasă osârdie a presărat-o în urma sa!
Prin Ion Mitican, Cetatea ieşeană a câştigat un
plus de memorie afectivă şi noi carate de strălucire pe
frontispiciul său aurit!
În ţărâna tristului său mormânt flori împurpurate
îi veghează Nemurirea...
Garoafă roşie, nu plânge, Ion Mitican n-a murit...
Mihai Caba

R U S P OR F I R - „ A M E R IC A N U ”
1907 - POVESTE DE EMIGRANT
A fost odată un bunic,
Trăind în pusta legendară-
Către Panonia, un pic,
Pe Crișul alb – un rai de țară.
Acum avea nepoți – o droaie,
Cu toți bălani și rumeiori,
Desculți, pe soare sau pe ploaie,
Ca o grădină de bujori!
Stăteau pe prispă lângă ,,taica”,
Nici unul nu-i spunea ,,bunicul”,
Mâncând pită cu părădaică;
Din porc mai era doar șoricul...
Și taica-al nostru povestea
Iar din istoria lui măiastră
Cum a plecat cu o boccea
Spre alte zări, pe marea albastră:
,,Și-am mers pe jos pân’ la Fiume,
,,Când mai desculț, când în opinci,
,,Știți voi ce lungă-i astă lume?
,,Sute de kilometri, cinci…
,,Cum am mâncat?
,,Cum am dormit?
,,Pus-am sub cap când m-am culcat
,,Sacul și straiul ponosit.
,,Și iată-mă-s ajuns în port
,,În soare, zarvă și mulțimi
,,Și obosit – aproape mort!
,,De-acum, Porfire, să te țini!...
,,Am tot pândit să mă strecor,
,,Să plec pe unde-a fost Columb,
,,Dar era pază la vapor
,,Și-l umpleau cu saci de porumb.
,,M-am întremat de drumul greu;
,,Găsit-am fructe pe ales;
,,Parcă ieșeau în drumul meu
,,Și mă îmbiau tot la cules…
Poem-baladă, în versuri, despre incercarea
de emigrare definitivă în America
a bunicului meu.
,,Astăzi o chiflă, mâine un fruct,
,,Un somn mai bun pe lângă mare
,,Și apă chiar din apaduct,
,,M-au pus mai iute pe picioare!
,,M-am angajat să car bagaje,
,,Baloturi, saci, ca fiecare:
,,Să încarc la vase și la barje
,,Să-mi fac un ban pentru mâncare.
,,Și așa trecură șase luni,
,,În care trimiteam și-acasă,
,,Erau puțini bani, erau buni,
,,S-aveți ce pune voi pe masă!
,,Mi-am zis atunci: ,,oricum ar fi,
,,Aici mă zdrobesc pe nimic,
,,N-am ce trimite la copii,
,,Doar sărutări și-un sfanț, în plic!”
,,Când eu mă căinam de zor,
,,Intr-o înserare, spre amurg,
,,Se pregătește un vapor,
,,Să plece unde bani... se scurg...
,,Și fără să gândesc nimica
,,Am luat balotul și sarica,
,,Am pus bagaju’ în hala goală
,,Și mi-am făcut o socoteală:
,,Să mă ascund undeva-n cală,
,,Să ies noaptea, când puntea-i goală!
,,Dar cala era cu cărbune!
,, - Ce faci Porfire ? Haide, spune!
,,Mi-am făcut un loc în cărbuni;
,,Cărbunii doar de foc sunt buni!
,,Eram peste tot bătucit,
,,Dormind chircit și chinuit!
,,Cum amorțisem chiar de tot,
,,Mă ridicam în câte-un cot
,,Și mă uitam la cel fochist,
,,Sau poate-l chema mașinist,
36
SURÂSUL
,,Cum asuda și se lupta
,,Până ce soba o umplea!
,,Avea vaporu’ o ,,gură” mare
,,În care ardea un foc de iad
,,Și-un singur om la lopătare
,,Să-i dea cărbunii care ard…
,,Atunci m-a fulgerat un gând:
,,Eu stau ascuns și nu mai pot
,,Și-am început să stau flămând
,,Și ce va fi când termin tot?!
,,Când mașinistul mai ieșea,
,,Luam lopata și cu spor,
,,Când nu mă vedea cineva,
,,’Zvărleam cărbunii în cuptor.
,,Pânâ într-o zi când m-a surprins
,,Că-l ajutam la munca grea;
,,De-atunci necazul meu s-a stins:
,,Omul, mâncare îmi aducea…
,,Și multe luni au tot trecut
,,Până vaporul s-a oprit
,,Și-așa viață-am început
,,În tărâmul făgăduit!
,,Mă întrebam unde eram
,,Cu alții oameni și de-alt neam,
,,Dar mașinistul le-a vorbit
,,Și-atunci docherii m-au primit…
,,Eram, cică, la Lacuri Mari,
,,La Detroit, unde samsari
,,Aveau bussines și fabrică,
,,În jinduita Americă!
BUCOVINEI
,,Am lucrat greu : docher în port,
,,Din zori și până cădeam mort,
,,Cărând optzeci de kile în spate,
,,Câte o zi, rar, jumătate…
,,Până într-o zi cănd un forjor,
,,Lucrând ceva la un vapor,
,,S-a luat de vorbă și cu mine
,,Și m-a întrebat de nu știu, cine
,,Ar vrea să-i fie ucanic,
,,Dar nu un puști, un om voinic!
,, Atunci, cu noul grai, peltic,
,,În limba lui Sam, eu îi zic:
,,Domnule, eu aș vrea să vin;
,,Cu docheritul, e un chin!
,,Și așa dintr-un hamal hai-hui,
,,M-am făcut ucenicul lui!
,,Și credeți că mi-a fost ușor?
,,Muncă prea grea, dar bani cu spor!
,,Am început să vă trimit
,,Tot ce-am păstrat, chivernisit.
,,Să vă trimit, deci la părinți,
,,Dolari cu zimți și fără zimți,
,,Din care ați avut și casă
,,Și cai și azimă pe masă!
,,Am început a vorbi bine
,,Acea limbă americană;
,,La muncă mă întreceam pe mine;
,,Aveam și bani, aveam și hrană!
,,Meșterul nu avea copii;
,,Din vorbă în vorbă a aflat
,,Că eu aveam vreo șapte fii,
,,Frumoși, cu obraz bucălat.
,,Mi-a zis să merg să îi aduc
,,Că el mi-ii ,,cumpără” (?!), pe toți
,,Și bune zile am să-apuc:
,,Dolarii-s dolari ! Și nu-s zloți!
,,Mi-a dat bilete de vapor
,,Pentru copii, pentru soție,
,,Mi-a urat ,,drum bun și mult spor!”
,,Și să-i mai scriu ce o să fie…
,,Și m-am întors atunci în sat:
,,Forjor cu pieptul înstelat,
,,Fiind că așchii de oțel
,,Aveam puzderie, prinsă în el!
37
,,Aproape în fiecare zi
,,Săreau scântei de fier aprins,
,,Treceau prin șorț, ca prin hârtii
,,Și-astfel, sub piele mi s-au stins!
,,Le-am spus nevestei și la fii –
,,Acum nu mai erau copii,
,,Ci înălțati cu-acei opt ani,
,,Frumoși, cuminți, aveau și… bani…
,,Când visul de America
,,I-a prin în mreaja de dolari
,,Erau toți gata de-a pleca
,,Spre școli străine și domni mari…
,,Și cine credeți că n-a vrut
,,Să facem visul început?
,,Maica, bărâna, soața mea,
,,Zicea să nu mergem, nu vrea
,,Să-ți strice ea rostul din sat
,,Acuma, când s-a mai săltat!
,,Și am plecat iar, pe cinci ani,
,,Tot fără voi, după alți bani...
,,Părinții voștri au crescut,
,,S-au însurat și și-au făcut
,,Fiecare, un rost al lui,
,,Doar, Oanea-mic, cel mai mic pui
,,S-a dus la școli împărătești,
,,Împărătești, dar le plătești!
,,Și-atât de mult am tot plătit,
,,De șaișpe mii am cheltuit!
,,Și unchiu Oanea –i șef de gară,
,,Are o slujbă grea în țară...
,,Vă place să mergeți la el,
,,El vă dă bani, voi într-un fel
,,Îi mulțumiți cu - un coș de prune
,,Și cu mult drag și vorbe bune!
,,V-am povestit din păr a fir,
,,Povestea mea.
,,Eu, Rus Porfir!”
Melania Rusu Caragioiu

Răspunsul
Încă strivită de sărutul tău,
pasiunea îşi continuă curgerea,
sub luna în descreştere
nu-şi poate opri răsuflarea,
distanţa dintre noi respiră prin
mine,
uşor deschid zorii unei noi zile,
în răsucirea tăcerii te strig,
întreb unde eşti,
în reflexia apei străvezii a oglinzii
apari,
nedumerită te privesc,
îmi faci semn cu mâna:
- Cred că sunt aici şi acolo,
n-am putut împiedica alunecarea,
nu a stat în voinţa mea,
m-ai învăţat să fiu,
să trăiesc clipa,
să visez dincolo de zările albastre
şi să-mi urmez visele,
m-ai învăţat să trec peste
ce credeam că nu sunt,
să-mi ţin echilibrul.
Ca o oază-n deşert
te-am întâlnit şi-am înţeles,
prin îngerii apăruţi
eşti binecuvântat dacă eşti sincer,
cu tine alături
am început să exist,
o călăuză în noaptea înstrăinărilor
şi-o punte spre mine însumi.
Cuvintele, neînţelese până acum,
au alte trăiri, undeva-n suflet
nu ştiam nimic de mine,
acum sunt cu tine
oriunde mă simt,
distanţele nu mai există,
viaţa-şi are un nou curs,
fiinţez în tot ce eşti,
ceva din inima ta
a răsărit în a mea,
te iubesc până la infinit,
pacea ta e şi-n mine,
nu mai există dureri,
zbateri, lacrimi, nelinişti, căutări,
pentru că eşti… răspunsul.
Mantia nopţii
Noaptea continuă să-şi ţeasă vraja
revărsată tainic în oglinda cerului.
Prin vălurile ei întunecate,
periculos de-aproape-ai ajuns.
În aer se simte furtuna din noi,
o tensiune a simţurilor,
acel semnal de alarmă al iubirii.
Învăluită în catifeaua zâmbetului,
îmbrăţişată de braţul cald al gândului,
încercuită de firele inimii tale,
plutim în eternitatea timpului
şi-n răsucirea unui spaţiu,
răspuns la visele noastre.
O poartă prin care-am pătruns,
prin curbe de timp,
dincolo de toate frontierele,
în armonia cântecului ploii,
în adevărul interior
prin care lumina delicată a
emoţiilor
într-un moment de deschidere,
eliberare şi recunoaştere,
îşi regăseşte drumul din adâncuri.
Uniţi în abandon,
între realitate şi fantezie,
o linişte străvezie curge prin noi,
înconjurându-ne.
O clipă încremenită
în zborul spre Absolut!
Irina Lucia Mihalca
38
SURÂSUL
Strigătul
În cădere,
cu braţele întinse
spre cerul liber, în flăcări,
un copac
îşi strigă departe,
puternic, sfâşietor, durerea.
Întins, galben, abandonat
- erou căzut
privind la stele -,
trupul spectral
a cedat
roua lacrimilor
şi-o îmbrăţişare
acestui pământ tăcut.
În zori,
printre frunzele verzi,
mugurii cântă renaşterea.
Doar un surâs...
Doar un surâs
spre cineva ascuns în tine
şi spre tăcerea urcată treptat în noi,
spre acel copil pe care
îl port peste tot,
spre uimirea sângelui tău,
un surâs pentru ochii plânşi
şi zâmbetul de nuanţele cerului,
un surâs către marea regăsire,
un surâs spre o prăjitură pudrată
pe care nu o vom mai mânca
şi pentru iubirea ce-mi venea din priviri,
întrebându-te dacă ne vom regăsi,
când, de ce despărţiţi?
Mă priveai bucuros că eram fericită,
că iubeam, râdeam, dansam şi cântam,
şi totuşi erai trist pentru că
acea prăjitură
nu o vom mai savura vreodată,
şi-atunci ţi-ai zis:
- E o minune de fată!
 BUCOVINEI
VIAŢA, CA „O SCÂNTEIE”...
GHEORGHE SOLCAN
(Continuare din numărul trecut...)
U
ltima povestire, „Calvarul visului împlinit”, este
structurată în şase părţi cu titluri sugestive:
„Bătrâni”, „Visul”, „Înfruntarea”, „Mama”,
„Libertatea”, „Calvarul”. Doi bătrâni, soţ şi soţie, îşi duc
viaţa obişnuită, patriarhală, într-un sat de munte, ale
cărui frumuseţe şi prospeţime sunt descrise detaliat de
narator: „În clipocitul său, pârâul parcă voia să spună
ceva numai de el ştiut, sau, poate, în timp ce oglindea
malurile, îşi cânta un cântec atât de simplu şi de melodios,
încât nu se putea să treci indiferent pe lângă el. De o
parte şi de alta a pârâului se aflau casele aşezate la umbra
munţilor vecini”. Dar traiul lor simplu şi cumpătat este
pus în pericol chiar de fiul lor, Dumitru, ajuns inginer la
oraş, care va veni în satul natal cu scopul transformării
majore a acestuia, „stricând” rânduielile din vechime.
Încercând să-i facă să înţeleagă „binefacerile” civilizaţiei
propuse de el, Dumitru provoacă, de fapt, contradicţia
dintre ideile sale novatoare şi conservatorismul
celor din sat (părinţii şi vechiul lui prieten). Tatăl nu
acceptă nicidecum stricarea orânduielilor satului şi
nici strămutarea acestuia, devenind tranşant şi chiar
intolerant faţă de fiu: „Ce-o să mai lăsaţi voi urmaşilor
voştri, dacă vă bateţi joc de pădure? Blocuri?... Noi doi
trăim în lumi diferite. Tu vrei să aduci raiul tău de beton,
iar mie nu-mi trebuie aşa ceva! Eu vreau să trăiesc în
lumea în care m-am născut şi am vieţuit până acum!”;
„Voi nu construiţi o lume nouă, ci ştergeţi de pe faţa
pământului pe cea veche”. După zece ani, tatăl moare de
supărare şi este îngropat „primul în ţintirimul cel nou”,
iar mama îl consideră mort şi pe fiul ei, pe care nu-l
acceptă nici la înmormântarea tatălui: „A devenit un om
fără inimă. Parc-ar fi un fel de maşină care nu gândeşte”.
Pe de altă parte, este transmis aici, subliminal, mesajul
că e aproape imposibil de luptat cu o generaţie refractară
39
la nou, care nu se poate desprinde de traiul obişnuit
pentru a-l înlocui cu unul modern, civilizat. Peste alţi
mulţi ani care au trecut peste Dumitru, s-a instaurat
aşa-zisa „libertate”, iar el constată că tot ce a construit el
altădată, sacrificându-şi familia, s-a distrus iremediabil,
prin privatizări frauduloase, prin firme-căpuşă. Banul
devenise acum zeu, iar în numele lui se fură şi se taie
pădurile. „Furtul, mârlănia, minciuna, spolierea, prostia,
îngâmfarea, nesimţirea, delapidarea, jecmăneala, fie
de la stat, fie de la oameni neştiutori, sau fără apărare,
instigarea la ură între pături sociale, ori între oameni,
... denigrarea, ameninţarea cu justiţia, batjocura cea
mai ordinară la adresa neamului românesc au devenit
nişte lucruri obişnuite”. Dumitru, inginerul novator de
odinioară, a ajuns să fie blestemat de săteni pentru că le-a
stricat rostul. Eforturile sale se dovedeau acum zadarnice,
iar el, revenit în sat, merge la mormintele părinţilor şi îşi
cere iertare. Apoi, urcă la un schit, pentru a se spovedi,
ajungând, într-un final, să se întoarcă la credinţa în
divinitate, sperând la iertare ori la mântuirea sufletului.
Personajul este unul plin de controverse, măcinat de
remuşcări, luptându-se cu întrebările trecutului şi ale
prezentului, încercând să descifreze când şi unde a
greşit sau a păcătuit. Finalul povestirii, dar şi al cărţii
se constituie, poate, într-unul dintre cele mai simbolice
mesaje ale scrierii: „După ce Domnul ţi-a dat acestea
toate, te-ai jucat de-a Dumnezeu. Ai hotărât, în numele
altora, lucruri pe care ei nu le voiau” ; „Te-ai aplecat
vreodată, te-ai smerit, ai mulţumit cuiva pentru câte ţi-a
dăruit? Ce ai dat în schimbul atâtor daruri cu care te-a
înzestrat Dumnezeu?”. Întrebările lasă uşi deschise spre
viitor, spre descifrarea tainelor universului care nu pot fi
uşor pătrunse şi aplicate în viaţa de toate zilele, ne lasă o
posibilitate de a reflecta şi de a ne regăsi pe noi înşine în
această existenţă umană plină de provocări.
Şi astfel, odată cu evoluţia acestor personaje de
proză scurtă, ajungem să-l cunoaştem pe autor, pe care
îl ghicim, poate, şi în profesorul care scrie teatru pentru
copii, şi în profesorul care ajunge „comunist” fără voia
lui, şi în copilul de la ţară care trăieşte intens în mijlocul
unei naturi paradisiace... O nostalgie nedefinită ne
încearcă citind această carte, care ne transfigurează
într-o lume altfel, cu bune şi cu rele, aşa cum este,
dealtfel, lumea noastră, populată cu personaje diverse,
de la care putem prelua atitudini, comportamente, ori le
putem respinge... Pana scriitorului zboară fluent, printre
descrieri dantelate cu figuri de stil, printre dialoguri
alerte, dăruindu-ne momente plăcute, melancolice, dar
şi antrenante în acelaşi timp...
prof. Angheluţă Petronela
 SURÂSUL

Selecție din volumul

„Ceasornicul de iarbă”

Versiunea originală Versiunea în limba engleză: Versiunea în limba franceză:

(în limba română) Marian Călinescu Emilia Popescu Rusu

Iris albastru Blue iris blue eye Bleu iris

potir cu miere și colb- honey and dust in the Graal- une calice avec du miel et de la poussière
cuib de albine bees in honeycomb nid d'abeille

Șopotul apei Murmur of water Le murmure de l’eau

Pe aceleași pietre- on the same rocks- sur les mêmes pierres
Altă poveste another tale une autre histoire

Amurg de toamnă Autumn twilght Crépuscule d’automne

Vremea merelor coapte- the time of ripe apples- le temp des pommes mûres-
priveghi cu strămoși a wake with my ancestors réveiller avec ancêtres

Șuier de iarnă Whistles of winter Siffled’hiver

scâncet de plâns printre brazi- sweeping call of the fir trees- Gémir pleurer parmi les sapins
măcel de Crăciun Christmas massacre abattage de Noël

În golf nuferii Gulf 's water lilies Dans le golf les nénuphars
și barca trasă la mal- the boat towed back to the shore- Et le bateau tirée au bord -
luna veghează moon is watching over la lune regarde

Noapte de iarnă- A midwinter night- Nuit d'hiver -

insomnii de mătase some fine silk insomnia insomnie de soie
cu lună plină full moon through the sky avec pleine lune

În zbor tremurat- In a trembling fly- En vol fremissant-

O pasăre colibri the minuscule humming bird Un colibri
Deapănă viața spinning the life twist mouline la vie

Rândunelele The swallows Les hirondelles

Adunate pe sârme- lined up on power lines- alignées sur des fils-
Sobru parlament sober parliament sobre parlement

Câmpuri de rapiță- Canola fields Champs de colza

unduite de vânturi waved in the wind- ondulées des vents-
valuri de mare sea crests vagues de mer

40
BUCOVINEI

Pe câmpul verde On the green field Dans le pré vert

Coasa linii desenând- a scythe drawing lines- la faux tracant des lignes-
arhitectură architecture architecture

Multă scriitură Lot of poetry - Plus d’écriture

Pe foile zăpezii- winter in Bucovina sur les pages de neige-
Iarnă în Bucovina the files of the snow hiver en Bucovina

Dans de fluturi Dance of butterflies Danse de papillons

În câmp cu margarete- all around a daisies field- sur le champ avec des marguerites -
Bătrâna pe prag old woman outside levieille femme sur le seuil

Nisipuri galbene Yellow tides of sand Sables jaunes

Vuietul mării sub cer- the rote of sea under skies- lemugir de la mer sous ciel-
imensitate an immensity immensité

Macii în lanuri Poppies in wheat field Les coquelicots dans le champ de blé
Pete roșii de sânge- bloodstains of the perfect crime- taches rouges de sang -
metamorfoză metamorphosis métamorphose

Iarbă cu rouă Mountain dew in grass Herbe avec rosée

Triluri necunoscute- unknowed warbles in the air- trilles inconnus-
Hoinar în vară summer nomadic errant en été

Precum cocorii As the sandhill cranes Ainsi que les grues

dans la marginea apei- dancing at the riverside Dansent au bord de l'eau -
vin marinarii coming of seamen les marins viennent

Egreta la mal Egret on the shore L’aigrette au bord

Apa oglindă de-argint- water's a silver mirror- l’eau miroir d’argent
Tablou japonez japanese painting tableau japonais

Râul de argint The silver river Le rivière d’argent

Cingătoare peste câmp- a belt engirdling the flat- ceinture sur le champ –
broaștele-n concert the frogs in concert les grenouilles en concerto

Singur călător Alone traveler Seul voyageur

Pe cărări de cetină- on the pathways of savin- sur les sentiers de branche de sapin
orașul părăsit the abandoned town ville abandonnée

Ochii bătrânei The old lady’s eyes Les yeux de la vieille femme
Faruri pe-o mare creață- flashlights on a tided sea- les phares sur une mer ondulée -
cronică vie alive history chronique vivante

Cuplu în noapte A couple in night Couple dans la nuit

Umbre îngemănate- their little shadows are twinned- ombres jumelles -
desen sub Lună a painting under moon dessin sous la Lune

Anica �acina
41
 SURÂSUL

Ar ta @ s e l f r e s p e c t u l u i
codul penal
s-a inventat să nu abuzăm de condiția artei
până și poeții pot da de pământ
cu arta
pot abuza ostentativ cuvinte
le pot transforma în corzi de kickboxing
unde își trântesc adversarii literari

furtul unor sintagme poate echivala

cu hoția trivială
căci un poet este ca un pet cu vorbe de hartie
D imine ț i hibe r nal e cum poți să nu incriminezi
furtul artistic?
Iubitule, în ceasul hibernal
Cuvinte diafane nu-ți șoptesc! se fură sentimente brute falii de viață
Te las suavei dimineți carnal utopii pigmenți
Să-i muști aroma cu parfum domnesc. arta nu are cod
oricine se poate așeza la drumul mare
Și de presar prin lume verbe vii nelegat la mâini
Aceste lucruri mi se par firești, să își scrie memoriile fără self respect
Cât încă știi iubirii arc să-i fii față de arta din penitenciare
Poți tot azurul să-l împodobești.
D ăr uire
Iar ție, dragoste cu trup-ulcior
Îți seamăn clipele în poarta vieții Dintre pietrele vestale,
Și îmi răsar, sărate, sub picior doar tu ești un somn agale.
Uscate lacrimile sorții.
Din întreagă primăvară
Nu pot să mă mai scriu pe cer oval Mi-ai adus numai povară.
Și nici să îți mai fiu altar zânatic!
Pot doar sideful risipit în val Viilor cu gust de pârg
Să îl așez în trunchi de pomi sălbatic. Le-ai răspuns ușor nătâng.

Și de va fi să-mi cauți rătăcirea Sorilor din vara mea

Te voi lăsa din pântecul trufaș Le-ai pus nimb de catifea
Să mai rodești un anotimp iubirea
Apoi doar cerului s-o dai, borfaș! Și ai numărat anume
Litera din al meu nume.
#arderapida
Te iubescuri longiline
iar noua ordine a cuvintelor cere o licitație a sentimentelor Ai sădit doar pentru mine!
din care s-ar putea să ieși cu singurătatea pe zero
neinițiat în marea taină a conviețuirii camaradești În altarul nopții verde
unde nimeni nu suportă pe nimeni dar aparent este maestru în arta conversației M-ai iubit pe îndelete
mai sunt îndrăgostiți pe stoc? întreb flegmatic
vânzătorul-robot Și din vorbe mi-ai croit
Pace în al meu zenit,

�ngi Melania Cristea Cer blurat de sentimente,

Lună dalbă, vifor, sete!

42
 BUCOVINEI
Pensionara
S
e sculase de dimineață, fiindcă ceasul biologic
funcționa cu exactitate, iar statul îndelungat în
pat ar fi mirosit a lene sau boală, ori ea nu era nici
leneșă și nici nu acuza vreo durere într-atât de mare,
încât să se facă una cu patul. Printr-o mișcare lentă, își
coborî picioarele la marginea patului, se frecă ușor la
ochi și privi prin sticla curată și strălucitoare a ferestrei,
care se afla la 50 de centimetri de ea. Răsărise soarele de
câteva minute și-și cobora razele într-o mângâiere suavă,
atingând și fereastra de la etajul doi, în spatele căreia
perechea de ochi căprui se clătea în baia de lumină.
În ziua aceea de septembrie, în cea dintâi zi a
toamnei, programul ei nu mai semăna cu programul
anului trecut și nici cu cel de-acum 42 de ani. Era altceva.
Era nou, era un alt început, pe care și-l grăbise singură
într-o clipă de deznădejde, într-un minut de cumpănă
sentimentală, într-o oră de maximă analiză interioară.
Nu regreta, ci părea doar nostalgică după un timp care
expirase prea repede, atât de repede încât nu-i simțise
iuțeala și rapacitatea cu care-i furase tinerețea, anii, viața.
În aceeași lentoare, îndepărtă perdeaua și deschise
larg fereastra. Aerul plăcut, cu iz de frunză ruginie
și bănuți de tufănică, o determină să zâmbească și
să respire îndelung, ca și când o clipă de insuficiență
respiratorie pusese stăpânire pe dânsa. O dată… și-ncă
o dată! Tresări! O lacrimă se prelinse din ochii ușor
obosiți, ascunși în spatele lentilelor, căci de vreo doi ani
se făcuse soră bună și cu ochelarii.
Cafeaua! Nu-i grabă! își spuse zâmbind, timp în
care mâna-i fină, dar cu pielea ușor încrețită, se îndreptă
spre aparatul de radio, prietenul cel vechi și statornic. O
fracțiune de secundă își privi palmele. Le întoarse când
pe față, când pe dos. Erau tot ale ei, dar atât de diferite!
Timpul le transformase, n-o avantaja! Or fi devenit
ele mai îndemânatice, dar și mai trudite! Recunoștea,
nu avusese întotdeauna grijă de ele, nu și le protejase
43
îndeajuns, căci traiul scump ceruse sacrificiu ori ea nu se
împotrivise niciodată muncilor domestice. Tot privindu-
le, se întrebă în mare taină: Oare peste câte alte mâini au
poposit mâinile mele, spre a conduce stiloul sau creionul în
scrierea literelor și cifrelor în cei 42 de ani?
Și nu s-a sfiit niciodată să-și așeze mâna peste sutele
de mâini mici și fragile, curate și cu unghii îngrijite
ori peste cele care văzuseră mai rar apa și săpunul sau
peste cele cu pielea arsă și aspră datorită muncii fizice la
care fuseseră supuse, fără voia lor. Oare ce vor fi făcând
acum acele multe perechi de mâini, peste care, odinioară,
mâinile mele au încercat să croiască drum? se gândi ea.
Câți ochi n-o priviseră de-a lungul anilor, câte
urechi nu-i furaseră cuvintele, câte inimi nu ticăiseră
întru iubire, câte minți nu se deschiseseră sub lumina și
ocrotirea ei, dar câte mâini nu fuseseră întinse spre ea și
câte glasuri nu se auziseră șoptind ori strigând: Doamna,
vă rog, veniți și la mine! Doamna, nu-mi iese litera asta!
Doamna, stiloul nu-mi mai scrie/ vârful creionului s-a
rupt! Doamna, Mircea m-a tras de codițe! Doamna, vă
iubesc, dar mi-e dor de mama…
Amintiri, amintiri, amintiri! Multe năvăliseră la ușa
sufletului ei în dimineața aceea de septembrie. Și câte
n-ar fi avut să aștearnă pe hârtie! Nu, nu venise timpul,
era prea devreme, nici nu se uscase tușul pe noua decizie,
mai avea de așteptat.
Pe furiș, de parcă ar fi privit-o întreaga clasă, își
șterse o pârdalnică de lacrimă. Dispari! își spuse cu
glas ferm. De câte ori nu lăcrimase și la școală, de câte
ori inima ei de mamă nu fusese frântă de durere ori de
bucurie! Doamne, câte nu adunase în sufletul ei!
Acum, nimic nu mai putea fi schimbat, hotărârea
rămânea definitivă. Nu regret, nu mă jelesc, nu strig!
Esenin! își șopti, atât cât să-și audă cuvintele ca pe-o
binecuvântare, după care continuă ușor îndârjit: Te-am
trăit sau te-am visat doar, viață?
•
La braț cu nostalgia, înțelegea că, pentru prima dată
în viață, nimic nu o mai zorea, că acele ceasornicului se
mișcau blând, iar ticăitul său nu-i precipita mișcările,
ci, din contră, o acompania plăcut. În sunetul ceasului
deșteptător și-al știrilor de tot felul își bău și cafeaua.
Calm, stând relaxată în fotoliul din modestul său balcon,
savură licoarea aromată și atât de binefăcătoare. Zâmbi
unui gând frumos, dădu să se ridice spre a-și verifica
mapa școlară, apoi se reașeză, spunându-și: Gata! Atât a
fost! De-acum trebuie să mă grăbesc încet, căci au grijă ei,
anii, să-mi grăbească trecerea! De azi, sunt pensionară!
Angela Burtea
 SURÂSUL

Tu cui rămâi, iubire? Timpul Domn

Tu cui rămâi, iubire, de mă pierzi,
Pentru cine vor rodi crengile-ți verzi?
Pentru cine vor da iarăși teii-n floare,
Pentru cine să se nască-o sărbătoare?
Dacă mă pierzi, tu ți-ai pierdut fântâna ...
În locul mau cin` să-ți întindă mâna?
Când dorul ca o piatră o să mi te-apese,
Și fulgerul suspinelor o să te-ndoaie;
Din suflet cine-o să-ți clădească o hodaie?
Cine-o să-ți mai arunce romaniță-n scaldă,
Și-apoi să-ți dăruiască pieptul ca pe o pernă caldă;
Ca să adormi frumos, cine-o să mi te-aline,
Cine-o să te-ncălzească cu jarul din cuvinte?
Când cerul tău mult prea îngust va fi
Și gerurile crude te vor biciui,
Atunci ochii tăi, scăldați în rouă,
Când alergând flămânzi, nu m-or găsi,
Se vor culca bolnavi lângă o piatră nouă,
Și-ar blestema lumina stelelor pustii ...
Aceasta-i ne-nțeleasa rânduială,
Pentru care nimeni nu cere și nu dă socoteală ..
Orice iubire se naște lâng-o floare,
Apoi pe-un pat străin se ofilește,
Dar de-i iubire, ea nicicând nu moare!
Tu - cui rămâi, iubire, de mă pierzi,
Pentru cine vor rodi crengile-ți verzi?
TIMPULE DOMN
Încă o noapte îți mai cer,
O dragoste și-un somn,
Încă un ceas, o zi și-un fior,
O, Doamne, ce frumos
Ni se scurge viața pe sub picior!
TIMPULE DOMN
Încă mi-s fragede poamele,
Lasă-mi-le să se coacă!
Patimile iubirilor netrăite
Încă mă dor;
Timpule domn, nu fi rău,
Tu n-ai nici un dor?
Timpule domn,
Fă-te că m-ai uitat,
Și mai lasă-mi o viață,
Pitulată într-un ceasornic stricat;
Mai am atâtea cântece de cântat
Și atâtea iubiri de împăcat!
Încă o noapte îți cer,
Și o dragoste,
Încă un ceas, o zi și-un fior;
Mai cruță c-o singură clipă
Sărmana mea fire,
Mi-e sete de-o mare iubire!
Și ca să le-mplinesc pe toate,
Îți cer și-un strop de libertate!

Mihail Ecovoiu
Din roua ta, cine o să se adape,
Și fructul tău, cui fi-va prea aproape?

HAIDUCUL ȘI POTERA
(Un fel de baladă ce s-ar putea cânta)

Î ntâmplare din munții de sub Piatra Raia (Munții Rarăului) cu haiducul

bucovinean Gavril Petreanu și șeful poterii, un comisar ce voia musai să-l
ducă legat pe haiduc la Târg, în beciurile Jandarmeriei

După povestirea auzită de mine de la nepotul vestitului baci Costan a lui

Niță Piticari, cel ce mi-a povestit-o, Petrea Rusu a Țărănoaiei era pe atunci
când a trăit haiducul, un băietan. Acela a fost fiul lui Costan Rusu, ginerele
baciului Costan a lui Niță Piticari și a fost tatăl celui ce a pus în versuri astă
întâmplare: eu, Constantin Rusu Bucovineanu.

44
 BUCOVINEI
1 Într-un amurgit de sară
De la Raia în gios scoboară,
Da, nu pe cal încălecat,
Un bărbat mai mic la stat.
La statură a hi el mic,
Da-i o samânță de voinic,
Îndesat, calcând pe cale,
Poartă pușcă și pistoale,
Gavril a Petreanului
Di la Capusatului!
2 Și cum vine și coboară
În amurgul cel de sară,
La zăvoare la hotar
Baciu Costan Piticar,
Și-i zice haiducului:
- Amu-i vremea mulsului,
Șezi la noi dacă ai vinit,
Aicea ești bun primit,
Ori di nu, hai în bordei,
Ești flămând, da tu nu cei!
3 Hai Gavril, că-i hi flamând
Că la lucru mai au rând
Ginere și-al meu nipot
Ei știu să grijească tot!
Și cum zice baciu, pune
Foc de lemne sub ciaune,
Unul pentru mamaligă,
Altul un mieluț să-i frigă,
Și-amu nu mai aștepta,
Or gati și or mânca!
4 Stă Petreanu, nu graiește,
Nici la masă nu poftește.
Zâce baciu: - Știu, nu vrei
Din bucate ca să iei…
Ești haiduc, bre, nu tâlhar
Și lui Costan Piticar,
Decât banii care leagă,
Omenia îi mai dragă,
Gavriluț îți zâs de-un fel,
Baciu Costan nu-i mișel!
5 Știu și eu! Da zâc, îi rău
Că la Târg pi capu tău
Platesc domnii în argint
Dus legat dacă te prind.
Da, baciu Costan, să știe,
Ține mult la omenie.
Hai Gavriluț și-i mânca!
De am grait rău, mi-i pușca!
Și așea haiducu-și lasă
Pușca gios și stă la masă!
6 Da pe când el ospăta
Ca și-o hiară se turna
Un dulău lânos și rău,
Gios în vale spre pârău!
- Vezi ci-i, bade Constantine!
- Mă Gavrile, nu îi bini,
Urcă la deal Potera,
Jandarmii-s pe urma ta!
Ca și-o umbră-n aratare,
Haiducu pe loc dispare.
Constantin Rusu �ucovineanu
45
7 În bordei, jandarmii sap
Și-un spurcat di comisar,
Să rostește rău la baci:
- Moșule, di vrei să-mi placi
Spune iute bre moșneag
Cine ți-o calcat în prag?
Di vrai să mai apuci anu,
Să ne spui, uni-i Petreanu?
Da nici haiducu nu stă-n loc,
Din Raia sloboade foc!
8 Domnu comisar, din chiatră
Auzi flinta lui cum latră!
- Di nu ești laș, nici mișel,
Du-te, dă servus cu el!
Comisarul cătrănit,
Două palme i-o trăznit!
9 Da i-o zâs în gând, moșneagu,
Îți faci de lucru cu dracu?
Pentru asta ți-oi plati
Înapoi când îi vini!
După chin și obosală,
Potera cu mâna goală,
Că haiducu îi barbat,
Nu s-o dat ușor legat.
I-o lasat cu buză înflate,
Codru cu haiducu-i frate.
10 Baciu Costan Piticar
I-o platit la comisar
Pentru palme-i amare
Păr de capră în mâncaare,
Să dea „sracica” peste el,
Că baci Costan nu-i mișel,
Să se lase pălmuit
Pentru palme i-o platit,
Iar domn comisar să știe
Zăcea di pântecarie.
11 Și așea, atunci la Raia
Une gaia strigă ploaia,
Tăte aistea s-o întâmplat
Și haiducu o scapat.
Mai pe urmă, cii mișei
O sarit cu puști și ei,
Pe urma Petreanului,
Sus la Moara Dracului,
Iar haiducu ranit rău
O cazut rapus în hău.

N așterea r omanului
R
ămăsese singur. Soția lui, de o frumusețe puțin
obișnuită în lumea satului, murise pe neașteptate
și într-un chip ciudat. Medicul o văzuse și, poate
prins cu alte griji, a semnat și parafat documentul care
certifica decesul. La parastas, o vecină singură, care-l
știa bine și de multă vreme, i-ar fi spus că un altul din
sat, care-i făcea avansuri, ar fi omorât-o, făcând în așa fel
încât să nu se afle...
„Scorneli”, a gândit el, fără să spună nimic.
Și ceilalți, dacă l-au văzut așa, i-au dat pace...
Fiecare și le știe pe ale lui. Cu timpul, omul a devenit
tot mai retras.
Avea doar două preocupări, mai vechi, care acum
se accentuaseră. Își îngrijea grădina, în capătul căreia se
afla un plop uriaș și, în rest, făcea drumuri prin pădure
și de la o vreme excursii prin lume. Vecinii l-au văzut
cum, după întoarcerea de la Murano, adusese două vase
de sticlă, un albastru ciudat, pe care nu și le-a păstrat
în casă, ci le-a așezat în grădină, în locuri alese anume.
De prin alte țări, pe unde călătorea, adusese flori exotice,
plantate în straturi cu forme cum nu se mai văzuseră.
De prin pădure, mai aducea câte o rădăcină sau câte un
trunchi mai ciudat, pe care, la fel, le așeza prin gradina
lui, ce părea să prindă contur...
Văzută de-aproape și pe îndelete, ici un buștean, pe
care te puteai așeza să cugeți, dincolo o alee, șerpuind
printre straturi cu flori și arbuști, cuiburi cu fasole, araci
neobișnuiți ca formă, câteodată întruchipând un arc...
Nici el nu știa de ce le pune unde le pune, de ce le așază
într-un anume fel...
Dacă-l întreba cineva, răspundea simplu, niciodată
morocănos.
„Așa-mi vine, bre!”
Și așa-i veneau
Trecuseră ani. Iar grădina lui ajunsese deja din vorbă-n
vorbă, vestită...
46
SURÂSUL
Și, într-o zi, aflându-mă prin zonă, un prieten, șofer
de taxi, știind că sunt în căutare de subiecte inedite, mi-a
vorbit despre acel om...
– Unde locuiește? l-am întrebat.
– Aici, peste râu, mi-a spus el... Am fost ieri la târg,
să vând o vacă, să-mi pot achita o rată pe care nu aveam
cu ce să o plătesc (își făcuse o casă și împrumutase
bani din bancă) și nu departe de mine, povesteau niște
oameni. Vreți să vă duc la el? Parcă anume ați venit chiar
acum...
Era ceva ciudat în felul în care prietenul meu,
taximetristul, îmi povestise. De la o vreme devenisem
atent la aceste așa-zis întâmplări și semne, greu de
sesizat când nu te auzi decât pe tine însuți...
– Da.
Șoferul a virat la prima intersecție, intrând pe un
drum de țară. Am trecut râul pe podul amintit în poveste
și nu știu de ce, parcă și podul și drumul ne duceau întru
acolo. Este acel sentiment ciudat că trebuie să ajungi
neapărat undeva, la un om, la un anume moment mai
ales.
Am strigat la poartă și nu ne-a răspuns nimeni. Un
vecin de peste drum a ieșit din ogradă, venind aproape
de noi.
– Vedeți că-i în grădină. Intrați, nu are câini... S-a
urcat în plopul din fundul grădinii și stă de dimineață
acolo. Nu l-am văzut niciodată până acum, cățărat în
plop. Sper că nu i-a venit cine știe ce gând. De când i-a
murit soția e mai ciudat...
Și omul mi-a povestit, parcă grăbindu-se, tot ce
știam și de la taximetrist.
Am ajuns aproape de plop și i-am vorbit. Mi-a spus
să urc până la el... Avea o scară de funie, făcută cu mâinile
lui, ancorată zdravăn și jos, lângă tulpina plopului, și sus
de tot, unde se afla. Nu-mi era mie la îndemână, însă
împins de un curaj paradoxal, în acel moment nu cred
că mai eram eu, am urcat treaptă cu treaptă, pe scara de
funie... numărându-le.
– Uitați-vă la grădină, mi-a spus el, fără nici o altă
vorbă. Mă uit și eu, încă de dimineață, ca boul. Și nu-mi
vine să cred... Vă țin eu, nu vă faceți griji.
– No, poți înțelege dumneata cum vine asta?!
Mă luase deja amețeala, de parcă mă scufundam
într-un vârtej. Și am simțit totodată mâna lui puternică
în jurul mijlocului... Nu mai era nevoie de nici o altă
asigurare. Acolo și-atunci, mă simțeam ca și cum însuși
Dumnezeu m-ar fi ținut în mâna Lui. În fața ochilor mei,
pe jumătatea din stânga a grădinii, un chip de femeie, cu
ochi albaștri, albastru de Murano, și cu flori împletite în
păr, flori vii, și-alături, chipul bărbatului ce-o omorâse,
și-n mâna lui, arma crimei...
Coborâsem, și eu și el. Dacă în timp ce eram
amândoi în plop nu-mi spusese mai nimic, acum
 BUCOVINEI
continua să povestească, de parcă s-ar fi descătușat de-
odată.
– Io, unul, de când sunt tot singur, m-am luat cu
grădina. Am tot pus și am scos, azi o floare, mâine-zi un
arbust, adus de prin insulele grecești. Veneau de prin sat
să vadă cum merge lucrul la grădină. „Măi, omule, mai
arunca așa câte unul cu vorba, de ce nu pui dumneata
roșii și vinete, ceapă și castraveți? La cât muncești aici,
te-ai îmbogăți...” Și după ce s-au lămurit ei că nu-i nimic
de furat, mi-or dat pace.
Îl ascultam ca și cum nu eram acolo, la tulpina
plopului. De parcă aș fi fost într-un vis. Nu mă puteam
încă desprinde de chipul acelei femei, văzută de sus și
chipul bărbatului ce ținea în mână o cană de lut, în care-i
pregătise un extract de cucută. Știam deja că acel om era
criminalul, știam chiar că trăiește și, fără să știu anume
de unde, tocmai trecusem pe lângă casa lui, pe malul
pârâului, dincolo de podul pe care venisem. Meșterul
cu grădina, continua să povestească, de parcă și-ar fi
povestit lui însuși, ca și cum eu nici nu eram acolo.
– (...) Și mi-am văzut de treabă. Unul dintre vecini,
are casa chiar pe malul pârâului, dincolo de podul pe
care ați trecut, venind încoace, nu mi-a deschis niciodată
poarta. Abia astăzi l-am văzut și eu, privind, din plop,
grădina.
Îl priveam fără să-l văd, sau mai exact văzându-l și pe
el și toată povestea aceea: soția lui, asemenea unui înger,
casele și satul, șoferul care mă aștepta în drum, vorbind
la telefon cu cineva de-acasă... Și-apoi, l-am văzut pe cel
ce-și făcuse casă la pod, adunând cucută de prin bălăriile
ce crescuseră anapoda pe malul pârâului, nu-l lăsau să-și
mai lungească un pic grădina de zarzavaturi, pregătind
apoi otrava și absent cumva, aruncând toate ustensilele
folosite pe foc. Nu mă întrebam de unde știe că nu e bine
să folosești nimic metalic ori că e nevoie să lucreze cu
mănuși.
Nici nu simțeam nevoia să mai cer alte detalii.
Eram ca și cum aș fi fost în afara timpului, furat de acea
detașare, când vezi și simți cele trăite de cei din jur.
– Eu n-am știut niciodată de ce simt nevoia să
îngrijesc de grădină.
Creatorul grădinii continua să vorbească, într-un
fel de ruminație, ca și cum eu n-aș fi fost acolo. De altfel,
nu-l priveam. Nici nu știam dacă el vorbește cu voce
tare ori se destăinuie unui duhovnic nevăzut, sau dacă
eu, suflet-pereche acolo, la rădăcina plopului, în acea
trăire împreună, îi auzeam doar gândurile. Ori gândeam
aceleași gânduri cu el...
– De jos, de oriunde aș fi privit, nu se vedea nimic
limpede. Simțeam însă de fiecare dată ce mai trebuie să
pun și unde, ce floare, ce arbust, ce piatră... Și la fiecare
drum pe care-l făceam, aici la noi prin pădurea de lângă
sat sau prin alte locuri, mi se lipeau privirile de ceva
47
anume și fără să mai caut ori să mă tocmesc la preț, când
era să cumpăr, plăteam și-l aduceam acasă. (...) Ajută-mă
puțin, să dau jos scara, că de se urcă vreun drac de copil
și vede, iese belea. Nu adevărul celor făcute îl face pe om
să se căiască, nebunia începe când te gândești că un altul
a aflat deja.
S-a urcat iar, a desprins capătul din plop al scării
și, la coborâre, deosebit de atent, desfăcea fiecare ancoră
folosită să o fixeze. Avea o agilitate și deprinderi și o
ușurință văzute doar la oamenii care-și lucrează cu
mâinile lor pământul.
– Ce vei face acum? l-am întrebat.
– Nu știu... Nu așa răspunzi și dumneata când te
întreabă unul sau altul?! Mulți se așteptau să merg și să
cer anchetă. Ori chiar au insinuat că, nefăcând nici un
gest, aș arăta că eu sunt vinovatul. Mie îmi e de ajuns
că ai venit astăzi aici. Și că o să scrii povestea aceasta...
Nici o faptă omenească nu rămâne fără urmări. Doar
povestea scrisă și publicată, romanul, va împlini ce e dat
să se împlinească. Ca și mine cu grădina, în toți acești ani,
ți-ai adunat reportaje și interviuri, ți-ai căutat doctori,
oameni cu care să vorbești, ce aveau ceva de mărturisit...
Și prin cele mărturisite de ei, ne-au mărturisit pe noi.
– Unde locuiește? l-am întrebat.
– Aici, peste râu, mi-a spus el... Am fost ieri la târg,
să vând o vacă, să-mi pot achita o rată pe care nu aveam
cu ce să o plătesc (își făcuse o casă și împrumutase
bani din bancă) și nu departe de mine, povesteau niște
oameni.
Mi-a trecut prin minte că de multe ori să te duci
la târg era mai degrabă un pretext, acceptat de cei din
preajmă. Nu neapărat pentru a vinde și cumpăra cele
necesare prin gospodărie mergeau oamenii la târg, acolo
se făcea și schimb de povești, mai vedeai ce povestește
unul sau altul, de prin satele din jur. Și spun „vedeai”,
și nu „auzeai”, de multe ori ajungeai să citești pe fața
unor cunoscuți sau necunoscuți, mai multe decât cele
spuse cu vorbe. Când ești în lumea ta, acasă la tine, să
fii printre oameni, înseamnă mult mai mult decât a fi
printre oameni. Înseamnă chiar să fii...
– Vreți să vă duc la el? Parcă anume ați venit chiar
acum...
Era ceva ciudat în felul în care prietenul meu,
taximetristul, îmi povestise. De la o vreme devenisem
atent la aceste așa-zis întâmplări și semne, greu de sesizat
când nu te auzi decât pe tine însuți... Mă simțeam confuz,
cu mințile rătăcite. M-am scuturat ca de friguri, de parcă
în clipa aceea mă trezeam, și i-am răspuns pe un ton ce
nu admitea nici un fel de replică.
– Nu. Mergem mai departe pe drumul nostru...
Iftimie Nesfântu
 SURÂSUL

adam s-a dus să aștearnă la vacă și vaca era trântită jos,

eva lui a venit cu copilul în brațe și era buhăieș florean,
acest adam a muls coraslă și eva lui a făcut din ea clătite
cu mure. Când s-a făcut vară adamul a cumpărat o coasă
austriacă și a făcut o toporiște nouă, a dus fierarului o
căruță de strujeni și i-a zis să-i facă cioflânce noi, n-a
plouat și iarba e rară, acest adam a ridicat lucernă și
copilul merge în picioare ținându-se de pătuț. Când s-a
făcut toamnă acest adam a tăiat arinii din pârău și eva lui
era mânioasă, otavă a fost mai multă decât fân și i-a zis
evei lui să-și vadă de oalele ei să nu dea în foc, a făcut o
gireadă mare de snopi și ea l-a făcut prost, fiii oamenilor
zic că acest adam muncește, are drac. Când a nins eva lui
n-a plecat de la el, și copilul umbă singur, acest adam a
năruit butuci pe coastă și a desfăcut o claie de acum doi
Par adisul Pie rdut ani, când a venit primăvara acest adam a dat de pomană
un berbecuț și când a venit toamna acest adam avea un

D
umnezeu l-a așezat pe Adam în grădina raiului, s-o buhăieș de un an și vaca era știră nu se mai ținea la taur,
lucreze și s-o păzească. Acest dam are tot anul de și când a venit vara adamul a început la fân și a plouat
lucru. Vara alungă mistreții și ciutele de pe cosire, tot postul și toată iarna acest adam a făcut lemne c-a fost
prășește cartofii și rărește porumbul, scutură cărăbușii iarna goală și când s-a făcut primăvară copilul lui a vrut
din pomi și duce vacile la păscut, cosește și adună fânul, role.
umblă prin pădure la cules de bureți și de zmeură, se - N-avem bani, dar hai să-ți spună tata o poveste...
duce cu undița prin pohoi și prinde scobari. Toamna - Nu vreau poveste, m-am săturat de povești, fiii
acest adam face otavă și scoate cartofii, culege păpușoiul oamenilor au trambulină și jumper.
și tomnește beciul, se duce în pădure după lemne și cară Acest adam își strânge copilul și pe eva lui la
opintici cu sacul, strânge merele și ară de toamnă, aduce piept. Când a plouat, numai deasupra casei lor a ieșit
oile din munte și ridică o șură. Acest adam toată iarna curcubeul. Copilul a adormit, pe urmă și eva lui cu
cară fânul cu sania și scoate gunoiul din grajd, duce capul pe braț, numai acest adam are fruntea brăzdată de
lapte cu blehuțul la lăptărie și opărește șișcă în cazane, riduri și somnul nu îl prinde, vom munci și vom lua o
coboară din pădure câte un târș să-l roadă oile și face un trambulină, atunci copilul va vrea bicicletă, sau dronă.
măturoi de mesteacăn, scoate omătul din curte și crapă Acest adam ar vrea să adoarmă și suspină după paradisul
coltiși de brădancă. De cum mijește primăvara acest pierdut.
adam moșește oile și împrăștie gunoiul pe câmp, grijește
cu grebla dealul și curăță păscătoarea, paște turma și taie
Marian Călinescu
un miel de Paști, ridică gardurile și înnoiește porțile,
curăță pomii și sapă un șanț în bahnă, se suie în pod
și coboară strohul. Când vine vara acest adam își bate
coasa și o strânge cu găvozul, înmoaie cutea în chioc și
caută coasa în gură să n-aibă ață, duce vaca la buhai și
strânge flori de tei, culege fragi în coștei de scoarță de
molid și potcovește calul, culege gândacii de pe belde și
dă țărână rândurilor cu plugul. Acest adam, când a venit
toamna, eva lui i-a făcut un băiat. Până să dea omătul,
acest adam a adus lemne uscate și verzi și și-a căptușit
șura, a păscut oile până târziu în noiembrie și a făcut o
gireadă de otavă, a dat gunoiul afară din uluc și vaca a
făcut pântece, a săpat o fântâniță și a făcut o masă de cireș.
Când a umblat popa cu icoana, acest adam avea o oaie
fătată și vițelul se zbătea în pântecele vacii dacă-i dădea
apă rece, încă nu isprăvise fânul dintr-un pod și mai avea
două fânare neumblate, a adus un ciung din pădure și
copilul i s-a făcut frumos. Când a venit primăvara, acest

48
 BUCOVINEI
MAEȘTRI S LOVEI Ș I TENTAȚIA L ICORILOR
III
Î
ncă din antichitate se duce o luptă înverșunată împotriva
beției. În Sparta, cunoscută pentru austeritatea
moravurilor, un funcționar public era îmbătat și obligat
să umble astfel prin cetate, ceea ce constituia un avertisment
practic împotriva celor dispuși să cedeze în fața tentațiilor lui
Dionisos. Se pare că primul „alcoolic” a fost bătrânul Noe,
care, după potop, părărăsindu-și arca, a plantat viță de vie și,
când a cules roadele, s-a îmbătat, adormind buștean.
După cum se știe, multe celebrități – în funcție de
constituția fizică – au „colaborat” tenace cu alcoolul. Cu toate
că nu a fost niciodată declarat de medici ca fiind alcoolic,
marele politician englez, Winston Leonard Spencer Churchill
(a trăit 91 de ani, între 1874-1965!). Laureat al Premiului
Nobel pentru Literatură în 1953, era cunoscut pentru apetitul
său pentru marca de whisky Hankey Bannister, din care,
bea uneori două sticle pe zi! Încă din timpul vizitelor sale
în India și în Africa de Sud, Chrchill recunoștea că obișnuia
să pună whisky în apă, contra bolilor exotice. Nu îi lipsea
trabucul și spre sfârșitul vieții a suferit mai multe atacuri
cerebrale. Din păcate, starea sănătății nu i-a permis să se
ducă în SUA, în 1963, când J.F. Kennedy i-a acordat titlul de
„Prim cetățean de onoare al SUA”. „Euforizat” mai tot timpul,
premierul britanic a îmbinat armonios războiul cu tăria. Nu-i
de mirare că o distinsă doamnă, i-a spus după o ședință a
Parlamentului: „Winston și azi ești beat”. Calm, Churchill i-a
răspuns : „Mie beția mâine îmi trece, dar d-voastră tot urâtă
rămâneți”. Acest mare om de stat suferise, încă din tinerețe,
de ceea ce el numea „câinele negru al depresiei”. Spre sfârșitul
vieții a declarat că „Întotdeauna am obținut mai mult de la
băutură, decât a obținut ea de la mine!”. În Ferma Animalelor,
dobitoacele se revoltă pentru că domnul Jones, fermierul, e
un bețiv. La sfârșitul poveștii, animalele trag cu ochiul prin
fereastră la porcii care acum beau bere și acela e momentul
în care își dau seama că porcii au devenit oameni. E aceeași
poveste ca aceea din Epopeea lui Ghilgameș, spusă acum
49
4000 de ani. Enkidu era un sălbatic care trăia, mânca și bea
cu animalele. Apoi preoteasa lui Ishtar, îi dă bere și animalele
știu că nu mai e unul dintre ele. Alcoolul este identificat,
în credințele și tradițiile multor colectivități umane, cu
focul vieții. În alte mitologii și tradiții, alcoolul în general și
vinul în particular se identifică totdeauna cu energia vitală
și cu esența ei, energie care provine din uniunea a două
elemente primordiale contrarii, care sunt apa și focul. De
unde și credința vehiculată că alcoolul și implicit vinul pot fi
identificate cu apa focului sau cu apa care arde. „Alcoolul, în
general, și vinul în particular, prin euforia pe care o creează,
ca și prin stimularea celulei nervoase, sunt socotite drept cea
mai la îndemână modalitate de defrânare a organismului
și, implicit, de scoatere a forțelor somatice, deci corporale,
de sub tirania celor psihice, raționale. Având darul de a
îndepărta vălurile sub care ne drapăm, ca să ne ascundem
personalitatea, aceleași produse creeează situația în care
omul transpare așa cum este el în realitate. Din acest punct de
vedere anticii latini nu exagerau prea mult, afirmînd că „Ex
oculis, pocolis, cognoscitor omnis”, ceea ce înseamnă „în ochi și
la băutură se cunoaște totul”. Sau, altfel spus „In vino veritas”,
expresie veche de peste două milenii, atribuită înțeleptului
Alceu, în virtutea căreia omul își dezvăluie personalitatea sub
influența băuturilor alcoolice”. (Citat din dr. Arcadie Percek).
Exilatul poet Ovidiu, descriind cât de aspre erau iernile la
Pontul Euxin, amintea că vinul se făcea stâncă în vasele de lut
ale sciților, încât pentru a fi „mâncat” (băut) trebuia tăiat în
bucăți cu barda. Vinul a fost considerat milenii de-a rândul –
drept primul drog activ, cunoscut de om și, ca atare, pentru
aceste considerente, transmise din generație în generație, i
s-a păstrat întotdeauna un respect aproape mistic. Când
Ludovic al XIV-lea s-a îmbolnăvit, medicul Solius din
localitatea Beaume, situată în sudul Franței, declara public
că regele se va vindeca de suferința sa numai dacă va
consuma vin din această regiune. Pe de altă parte, Covisart
și Berthollet, doi dintre cei mai reputați medici din suita lui
Napoleon Bonaparte, îl sfătuiau pe împărat, să consume vin,
„cu înțelepciune și persuasiune”. Poetul german Hugo von
Hoffmansthal subliniază într-un catren, virtuțile terapeutice
ale vinului, precizând: „El e cel mai bun bucătar de pe
Pămînt/ Și cel mai slăvit printre vracii din lume/ Bolnavii
la viață-i aduce curând,/ Betegii tot el pe picioare îi pune”.
Celebrul poet Charles Baudelaire, înfocat apărător al vinului,
declara cu maximă convingere: „Dacă vinul ar dispărea din
producția omenirii, cred că s-ar produce în sănătatea și
inteligența locuitorilor planetei noastre un gol, o absență,
mult mai înspăimântătoare decât toate excesele de care e făcut
răspunzător”. În cuvinte calde și emoționante, în care vibrează
nostalgia tinereții și sentimentul nedreptăților sociale,
poetul adaugă : „Cine nu v-a cunoscut, bucurii profunde ale
vinului? Oricine are o remușcare de împăcat, o amintire de
evocat, o durere de înecat, un castel în Spania de clădit, toți
te-au invocat, zeu misterios, ascuns în fibrele viței. Atât de

mari sunt spectacolele vinului, iluminate de soarele din
interior, cât este de adevărat și de arzătoare cea de a doua
tinerețe, pe care omul o trăiește prin vin. Și acum, spuneți,
care dintre voi va avea curajul nemilos să condamne pe omul
care bea geniu?”. Și marele Goethe este de-a dreptul extaziat
când vorbește despre vița de vie: „Mireasma florilor de viță
nu te mișcă ci te uluiește, e ceva de-a dreptul magnific. E ca
o muzică foarte mare, extraordinară…” Același Goethe, în
timpul unei călătorii, intră într-un restaurant și comandă o
sticlă de vin. Înainte de a-l bea, îl gustă și-l îndoi apoi cu apă.
La o altă masă, niște studenți, veseli și gălăgioși, îl priveau.
Unul dintre ei îl întrebă:
- De ce, dragă domnule, diluați nobila băutură?
Goethe răspunse: – Numai apa te face mut, lucru adeverit
de peștii din lac, numai vinul te face nătăfleț, fapt confirmat
de domnii de la masă; și pentru că nu vreau să fiu ca nici
unul dintre ei, pun apă în vin. Când Goethe se întreba tot el
răspundea: „Cam ce-am putea spune de ziua de azi? Eu cred
că doar: ergo bibamus!” Așadar să bem!...
Pregătind aceste rânduri pentru tipar, am descoperit
printre sutele de fișe, adunate pe parcursul anilor, spusele
lui Pistocterus către Lydus în comedia Bacchidele a lui Plaut:
„Atunci când va să se așeze stăpână-tău la masă dimpreună
cu iubita lui în mijlocul convivilor voioși, respingător lucru
este să ia parte și un dascăl cicălitor – non sit consentaneum…
praesentibus illis paedagogus ut una siet”. Dar imediat am dat
peste altă vorbă, tot atât de înțeleaptă, a iscusitului gastronom
francez Pierre de Montmor, prieten cu Moliere: „Bucatele
nu au sare și vinul n-are buchet fără o conversație onestă și
agreabilă”. În adevăr, detestabilă vietate e comeseanul care
stă la petrecere mut, cu nasul și ochii ațintiți în farfurie și în
pahar, preocupat exclusiv să înfulece și să plescăie! Așadar în
nădejdea că vom izbândi a ne păstra plăcuți și cuviincioși, să
pomenim și alte exemple care se pretează la tema noastră. Cu
150 de ani în urmă, chimistul italian Angelo Mariani (1838-
1914) a descoperit rețeta unei băuturi din vin și extract de
cocaină, băutură foarte apreciată de Jules Verne și Papa Leon
al XIII-lea. Dar la începutul secolului trecut, această băutură,
o dată cu hașișul, a fost interzisă. In ale sale Amintiri fără
sfârșit, A. Salmon ne spune că americanul William Seabrook
a avut tăria să stea un an fără să bea. Asta i-a adus un premiu
considerabil, decernat în fiecare an de o societate de virtute
unui pocăit de acest soi. Un glumeț l-a botezat „Premiul
Goncourt american al bețivilor”. Premiul acesta atât de mare
i-a dat scumpului Seabrook posibilitatea să se pună din nou,
fără înconjur, pe băut whisky. I-a ajuns pentru un an.
În Notă la Divina Comedie, R. Ortiz ne spune că
Marchese degli Orgogliosi din Forli era vestit pentru bețiile
lui. Întrebându-și paharnicul ce se spune în lume despre el,
acesta i-a răspuns: „Se spune că nu faceți nimic altceva decât
să beți”. Atunci bețivul i-a replicat: „De ce nu se spune că
mi-e sete întruna?” Un scriitor anonim declara: „Beau ca să
fiu lucid. Lucid nu pot fi decît când beau”, iar William James
50
SURÂSUL
spunea: „Trezia diminuează, discriminează și spune nu; beția
extinde, unește și spune da”. Citat din Emile Zola: „…(în
băutură) se dizolvau toate incertitudinile, toate înfrângerile.
Când își dădea seama că această veselie e nejustificată de
realitate, îneca această senzație penibilă din nou în alcool.
”Se spune că Al. Fadeev scria puțin pentru că bea mult.
Faulkner a băut și mai mult, ceea ce nu l-a împiedicat să
scrie câteva zeci de romane.(Ilya Ehrenburg, Oameni, ani,
viață). În timp ce-și perfecționa scriitura, Faulkner a făcut o
sumedenie de munci care mai de care mai ciudate – casier la o
librărie, diriginte de poștă la universitate, conțopist la bancă.
Romanele lui au fost lăudate în cercurile literare, dar prea
puțin recompensate financiar. Din această cauză Faulkner
s-a orientat către Hollywood, unde a lucrat ca scenarist
pentru multe din filmele anilor 40. Se plătea bine, așa că a
început să se bată pe burtă cu starurile. În plus își permitea
să-și satisfacă pofta de băutură bună și sex extramarital. Iată
ce declara cel mai inovator stilist al literaturii americane:
„După ce beau un martini, mă simt mai mare, mai înțelept,
mai înalt. După ce îl beau pe al doilea, mă simt fără egal.
După asta nimic nu-mi mai stă în cale.” Băutura și chefurile
au început să-și spună cuvântul asupra sănătății lui și, drept
urmare, munca a avut de suferit. Deși calitatea romanelor
a început să scadă, a reușit să pună mâna pe două premii
Pulitzer și Premiul Nobel pentru Literatură. Discursul pentru
ceremonia de acceptare a Premiului Nobel – despre care unii
spun că l-ar fi susținut beat – a fost apreciat ca fiind cea mai
elocventă expunere asupra credinței în umanitate, susținută
vreodată. În 6 iulie 1962, la câteva săptămâni după ce a căzut
de pe cal la ferma lui din apropiere de Oxford, Faulkner a
murit în spital în urma unui infarct. Mulți scriitori, mai ales
francezi, dar și germani, englezi și români (să nu-l uităm pe
Păstorel) au vorbit despre șampanie. Poetul francez Charles-
Francois Panard (1689-1765) își aranja versurile în forma
unei butelii de șampanie! Pierre-Jean de Beranger (1780-
1857) rima Champagne cu „pays de Cocagne”, restaurantul
„A la Bouteille d-or” poseda autograful lui Moliere care, cu
Boilleau și Chapelle, consumase acolo stridii cu șampanie,
potârnichi de Provence cu trufe, tarte a la Hocquincourt
și brânză de Brie. Voltaire considera șampania specifică
pentru spiritul spumos francez. Nans, vestita curtezană a
lui Zola, turna pahare de șampanie bărbaților îmbulziți s-o
salute. În Nanette Solomon, a fraților de Goncourt, sticlele de
șampanie trec din mână în mână, ca gălețile la un incendiu.
În caligrama lui Apollinaire Le vigneron champanois se
aruncă buteliile ca obuzurile unei „încântătoare artilerii”.
Agatha Cristie își intitulează un roman Moartea cu șampanie.
Spumantul figurează și în operele picturale: Gavarni are o
gravură cu titlul Șampanie, Daumier alta intitulată Tizana
nu e șampanie, Robert G. Schmidt are un tablou Sărbătoare
cu șampanie. Nu se abțineau de la șampanie Liszt, Wagner,
Gluck, șampania e Oda bucuriei de Beethoven pe versurile
lui Schiller din An die Freude.
 BUCOVINEI

În legătură cu șampania s-au spus vorbe celebre

și au circulat multe și picante anecdote. Doamna de
Pompadour susținea că unicul vin care după ce e băut lasă
o femeia tot frumoasă e șampania. Care e cauza, întreba Asteptare ...
Fredrich al II-lea, pentru care paharele cu șampanie nu
În casa
sună, ciocnite, atât de limpede ca paharele cu alt vin?
sufletului meu
Academicienii au cerut pentru răspuns o duzină de sticle,
stau păsări aurite,
fiind săraci și necunoscând fenomenul. Dar împăratul a
ce așteaptă
declarat că n-are atâția bani pentru a plăti. Patriotismul
al chemării zbor
se oprește la șampanie, a zis Bismarck, întrebat de ce
spre clipe fericite.
se preferă șampania berii. Cezanne a explicat că a pus
În casa
într-un tablou al său șampania lângă mere, fiind
sufletului meu
încredințat că Eva, în Paradis, ar fi optat pentru
stă dorul
șampanie. Tratat cu un pahar de șampanie roze de
ce te strigă
Stravinschi, Picasso a apreciat că băutura e un Tintoretto Risipire în doi  să vii la mine,
(teinture, balsam) pentru stomac.
 Un surâs cald fior,
Shakespeare, în comedia „A douăsprezecea noapte”,
dat vieții într-o zi cu cerul ochilor,
închină iubirii și vinului versuri pline de cald lirism:
mi-a schimbat soarta. o clipă.
„Iubirea e un ce, pe care/ Azi vrea să-l aibă fiecare,/
Mi-arunc ochii, În casa
Spumos ca vinu-n cupă”. În Scurtă istorie a beției avem o
mândri și încrezători, sufletului meu
descriere frumoasă și amănunțită a cârciumii din epoca
peste minunile lumii… găsi-vei alinarea;
Tudorilor în opera marelui Will, pentru că taverna Boars
Pe drumul prăfuit, cu îmbrățișări de dor
Head din East cheap e locul în care Falstaff își pierde cea
ars de soarele amiezii, vom șterge
mai mare parte a timpului și toți banii. Adesea Falstaff e
dau peste sufletul tău, așteptarea.
înțeles greșit. Lumea crede că el și tovarășii săi sunt ultimii
sărăntoci, de cea mai joasă speță. Dar Falstaff bea porto însetat de iubire.
– sau sherry, cum i-am spune astăzi –, iar vinul de porto, Să ne risipim clipele Metafore oarbe
care trebuia importat din Portugalia, era cea mai scumpă în așternutul trăirilor noastre,
alergând, liberi, În tainița sufletului
băutură din Anglia Tudorilor. Echivalentul modern ar
prin pajiștea cosită ard lumânări:
fi un bărbat care insistă să bea numai șampanie. Sigur,
a toamnei! albastre speranțe,
stabilimentul doamnei Quickly e sordid, dar nu e ieftin.
lungi așteptări.
La un moment dat, Shakespeare dezvăluie că Falstaff a Mi-e dor Metafore oarbe
cheltuit aproape șase șilingi pe porto într-o zi obișnuită,
îmi inundă
adică de două-trei ori mai mult decât câștiga un Amintiri, amintiri,
simțirea… 
muncitor într-o săptămână. Suntem destul de siguri că botez de lacrimi,
Simt timpul
Shakespeare era băutor de vin. În operele lui găsim peste scăpărat printre lumini...
cum trece
o sută de referințe la vin și porto și doar șaisprezece la Doar amintiri.
și vine-asfințirea…
bere. La Shakespeare, sugestia că o persoană bea bere Mi-e dor,
Inima-mi bate
e de obicei o insultă, ceea ce se potrivește cu puținele mi-e tare dor!
în dangăt de clopot,
lucruri pe care le știm despre obiceiurile lui în privința Mi -e dor, frumos,
văd groapa săpată,
consumului de alcool. Știm sigur că a băut la hanul de tine!
încet, mă apropii…
Tabard pentru că și-a scrijelit numele în lemnărie și se Amintiri, amintiri,
Spinii sălbatici
poate să fi vizitat Mermaid Tavern și Golden Cross din doar amintiri…
mă- nțeapă în tălpi,
Oxford. Se pare însă că era un ins stilat. Păcat, fiindcă
ne place să ne imaginăm marile noastre figuri literare ca
Chemare tainică... văd moartea cu ochii,
destinul meu pleacă...
pe niște tipi prietenoși care se împleticeau prin cârciumi Curge mierea-n faguri…
O lume de vise,
împreună cu oameni ca noi. În multe cârciumi din ziua Zumzet de albine...
sălbatica viață,
de azi găsești o pancartă cu un citat din Dr. Johnson. Tainică chemare
totul rămâne
„Omul nu a născocit niciodată ceva care să prilejuiască tu trezești în mine!
uitare și ceață.
atâta fericire ca o cârciumă sau un han bun” … O încolăcire
de brațe pe trup
Documentar alcătuit de
îmi inundă clipa,
Mihai Burduja fiori mă pătrund. Aurora Sârbu
51
 SURÂSUL

Șoferul pune mașina în mișcare. În scurt timp se aude

GPS-ul.
– În o sută de metri virați la dreapta!
– Ai lasă-mă! Nu cumva ai pretenția să fac ce zici tu?
– Păi, atunci de ce ți-ai mai luat GPS, cap pătrat?
– Așa ca să fiu șmecher!
– Acum dacă tot ți-ai luat astfel de aparat fă ce-ți spune.
– Băi, nu cumva oi fi și tu vreun șef?
– Nu, dom’le, sunt aparat care-ți spune pe unde s-o iei.
– Vorbești serios? E, află că io o iau pe unde vrea mușchii
mei!
– Păi, aici e ghidușia, aparatul îți spune să mergi exact pe
unde vrea mușchii tăi!
– Aoleo!
– Ce-i?!
GPS-ul buclucaș – Băi, ai senzori, ceva, pe mușchii mei?!

U
n șofer și-a cumpărat un GPS nou. Vrea să scoată
aparatul din husă dar se încurcă, până la urmă sfâșie
husa și scoate aparatul. Încearcă să îl monteze, îl
împinge în fantele din suport dar nu reușește să-l fixeze, se duce
în casă și se întoarce cu un cuțit, lărgește fantele suportului cu
vârful cuțitului, după care realizează că le-a lărgit prea mult
și nu mai poate fixa aparatul, până la urmă îl lipește cu bandă
adezivă. Tot cu vârful cuțitului îndoaie lamelele de contact de
la priza de mașină până face un scurt circuit și arde siguranța
electrică, astfel că rămâne fără curent la priză.
Sună o cunoștință să-l întrebe cum să remedieze
defecțiunea. Urmând sfaturile primite prin telefon lucrează la
panoul de siguranțe, își rupe o unghie, se lovește cu capul de
bordul mașinii. După un timp își dă seama că singur nu poate
rezolva problema astfel încât cheamă un meseriaș să-l ajute.
S-a rezolvat problema tehnică și șoferul pornește aparatul
GPS.
– Bună ziua!
– Îu! Care ești în mașină?
– Băi, cap sec, nu ți-ai luat GPS nou, modern?
– Ba da! Da’ cine vorbește?
– Eu!
– Care, eu?!
– Eu, GPS-ul!... Atehnicule!
– Ai lasă-mă!
– Nu pot să te las că m-ai lipit pe parbriz.
– Și acum ce facem?
– Îi dai drumul!
– La ce să dau drumu’?!
– Pornește motorul!
– Îu! De ce?!
– Ca să plecăm!
– Păi, mergi și tu cu mine?
– Acum dacă m-ai lipit pe parbriz ce să fac, vreau nu
vreau merg cu tine.
– E, hai! Fie, hai, să plecăm.
– Băi, minte în pioneze, păi, nu ai setat tu locația de
destinație!
– Ce-am setat?!
– Măi, minte diluată, nu mi-ai spus tu unde vrei să ajungi!
– Așa-i, ai dreptate! Deci, s-o iau la...
– Nu o mai iei nicăieri, că, virgulă, cu atâta vorbărie a
trecut de mult drumul la dreapta.
– Și atunci ce facem?
– Reconfigurarea traseului!
– Ce, trasfigurare, băi, minte-n tranzistori. Mamă, ce
i-am băgat-o p-asta! Alo! Și eu de unde știu unde-s o sută de
metri, c-am lăsat ruleta acasă?
– Păi, ce aveai de gând, minte de mătasea broaștei, vroiai
să cobori din mașină să măsori drumul o sută de metri?
– Păi, altfel, cum?!
– Minte de ciuboțica cucului, tu n-ai văzut că era o
singură stradă la dreapta?
– A, ba da!
– E, acolo erau o sută de metri!
– A, da?!
– Reconfigurarea traseului!
– Băi, te mai trasfigurezi mult?
– În cincizeci de metri virați la stânga!
Șoferul trage de volan la stânga.
– Băi, șoferul lui pește prăjit, n-ai văzut că-i linie
continuă?
– Păi, n-ai zis tu s-o iau la stânga?!
– Eu am zis, dar cu cinci sute de metri în urmă, dacă te
întinzi la vorbărie treci de toate indicațiile mele.
– Auzi, da’ de unde știi tu că-i linie continuă?
– Pentru că am două facultăți și pe deasupra și un
doctorat în geografie!
– Ai lasă-mă!
– Minte de murături la borcan, am hărți preinstalate!
– Aaa! Și pe hărțile alea era linie continuă?!
– Sigur!
– Băi, băiete, și am zis să nu-mi iau aparat, d-ăsta,

52
 BUCOVINEI

englezesc, nemțesc! – Ai grijă, că treci pe roșu! Băi, daltonistule, uită-te pe

– Cum adică?! Păi, de care vroiai să îți iei? unde mergi!
– E! Ceva făcut în lumea a treia! – Auzi, maratonist e tac-tu, și pe de altă parte eu n-o să-
– De ce?! mi schimb obiceiurile de o viață doar așa că mi-am luat GPS.
– Pentru că hărțile de la ăia nu au marcate liniile continue, – Atunci de ce ți-ai luat aparat așa modern, minte de
de fapt, ăia nici nu au linii continue. cărămidă refractară?
– Auzi, lasă vorbăria și uite-te pe unde mergi! – Dacă stau bine să mă gândesc, ca să mi se pară nevastă-
– Mă uit! mea liniștită și tăcută, că-n comparație cu tine...
– Reconfigurarea traseului! – Dacă stăteai, dar nu stai, mergi, așa că farurile înainte,
– Băi, nene aparate, da’ nehotărât ești! că te urci în vreun pom fructifer cu mașină cu tot!
– Aoleo! Săriți! Săriți! – Aoleo, mamă! Cu ăsta ajung la balamuc, nu la destinație.
– Ce-ai, băi, ești nebun, cum să sar din mașină? – Băi, minte de mătase artificială, mi-s-a supraîncălzit
– Nu tu! procesorul, ai de gând să respecți instrucțiunile și să ieșim o
– Da’ cine?! dată la liman?
– Pietonii pe care îi călcai pe trecerea de pietoni! – Da’ io nu merg la Limanu!
– Ai lasă-mă! Să nu-mi spui că ți-a programat ăia să ai – Alo, minte cu buline, am zis eu să mergi spre Limanu?
grijă și de pietoni. – Nu știu, că nu înțeleg deloc ce zici, și la cât sunt eu de
– Ba da! inteligent, c-așa a zis la televizor, că-s inteligent.
– Auzi, câinele moare de drum lung și aparatu’ GPS de – Dintre toți oamenii de pe pământ îi durea capul pe cei
grija altuia. de la televizor tocmai de tine.
– Măi, minte de motor cu aburi, dacă intri într-un copac o – Da’ ce, băi, aparatură modernă, de tine n-a zis că ești cel
mierlim amândoi! mai tare?
– Și dacă intru în stâlp cum e?! – Ba da! A zis, dar aia era o reclamă plătită, minte de
– Auzi, băi, minte îndulcită cu zahăr candel, eu cu tine o clătite cu magiun!
să mor în primul rând de rușine! – Băi, nea aparatu’ cu tranzistori, mai ajungem și noi
– De ce?! Să nu-mi spui c-ai făcut pe tine de frică cu mine undeva?
la volan! – În ritmul ăsta până se termină benzina ajungem doar
– Bine, nu îți spun! Oricum nu mai era mult și era să se până în mijlocul drumului.
întâmple și asta. Alo! Mă faci de râs pe piața GPS-elor! – Care, drum?!
– Ai lasă-mă! – Parcă mai contează!
– Păi, da! Ai fi primul șofer care a plecat cu GPS-ul la – Auzi, măcar să mă întorc acasă!
drum și a ajuns… ăhă… pe lună! – Vai, de procesorul meu, nici acasă nu ești în stare să
– Băi, nene, adică, băi aparate, îmi spui pe unde s-o iau, că ajungi singur? Aoleo, semnalizează!
dacă n-ai turuit de mă doare capu’! – Ce-i aia?!
– Reconfigurare traseului! – Îu! Că bine zici! Școala de șoferi ai făcut-o la seral?
– Auzi, dacă nu știi drumu’ ce mă tot bați la cap, – Nu, la ff!
hotărăște-te o dată! – Ce este asta, la fete frumoase?!
– În cincizeci de metri virați la dreapta! – Nu, la fără frecvență!
– Băi, minte-n condensatori, tu nu vezi că-s blocuri în – Chiar așa! Permis de conducere ai?
dreapta! – Păi, nu mi-a făcut unchiu’ rost.
– Băi, minte spoită cu lavabil, tu nu vezi că e o alee printre – Lasă-l pe unchi-tu, că nu ăla moare la volan!
blocuri? – Ce, băi, aparatură ultramodernă, ți-e frică să nu mori?
– A, s-o iau pe acolo?! – Mi-e frică că o să mor de râs cu tine la volan!
– Nu o mai iei, că iar a trecut! – Pe unde o iau?
– Pe cine am întrecut? – Ia-o la dreapta, dacă știi care e aia!
– Te-ai întrecut singur! – Aici m-ai prins!
– Cu mașina?! – Băi, nu pe acolo! Aoleo, fratele meu, tu știi ce sunt alea
– Nu, cu prostia! reguli de circulație?
– Auzi, ia vezi! Că te bag în priză să-ți iasă fum pe urechi! – Nu, da’ ce contează?
– Cu tine la volan cred că tot acolo ajungem. – Mamă! Dar în ce țară m-a cumpărat ăsta?!
– Acolo, unde?!

Roland F. Voinescu
– Vai, de procesorul meu!
– Băi, minte de diode, ia zi...

53
 SURÂSUL

N-am căutat
I
N-am căutat
să-mi interpretez visele
ca făcând parte
dintr-o lume
ce nu-ți aparține...
Visele mele, colorate
cu iluzii demult coborâte
în uitarea ta de sine...

II
N-am căutat
să-ți amputez argumentele
în care îți definești
puterea de a-mi seduce
senimentele...
Sentimentele mele nefirești, Mâhniri Lin de suspin
așezate, cuminți,
pe fundamentul imaginar
al nespuselor dorinți. I I
Mâhniri prin dimineți umbroase, Lin e fulgu-atunci când cade
III Cu cețuri visătoare, străvezii, Sub amurgul ce își scade
N-am căutat, Întâmpinate, prin zvâcniri sfioase, Razele de viață pline
îți jur De străluciri din ce în ce mai vii... În suspinul din destine.
pe fulgul vestitor de ger,
ceea ce n-ai să-ți cer... II II
M-am închinat Mâhniri în zile mohorâte, Lină-i șoapta ce pătrunde
la marea-nvolburată Sub stropi de-aleanuri întristate, Și-n speranță se ascunde,
și la cerul pur, Cu of, din nouri coborâte, Cu fiori să îți îmbrace
imposibile căi spre infinitul dat, Spre a ne fi-n tăcere încrustate... Gândul ce-n tristețe zace.
să-mi fie inefabil pat...
III III
IV Mâhnirii amurgul ne strecoară, Lin e rodul așteptării,
N-am căutat Când ziua se scurge în noapte, Somnul lung al depărtării,
nesăvârșitul, Prin clipe ce pleacă să moară Depărtare blestemată,
să-l scot de unde nu-i, În murmur foșnitor de șoapte... Fără mamă, fără tată.
să îl întind
pe pânze moi, de ceață,
să am cu ce IV IV
îmi însoți sfârșitul Mâhniri în nopți pustii și nesfârșite, Lină-i suflarea domoală,
în lumea nimănui. Din ierni cu geruri și ninsori, Care-n dimineți te scoală
În toamnele cu brumă poleite, Din coșmarul negru-al nopții,
V În primăveri cu fluturi și cu flori. Din umbra rece a morții.
N-am căutat,
numaidecât, iubirea,
ea este sau nu este,

Traian Nistiriuc- Ivanciu

ți-am căutat
numai privirea,
doar ea să-mi spună,
cât e de bună
a vieții poveste.

54
 BUCOVINEI
Tentaţia zborului
Pământul şi Cerul sunt deopotrivă izvoare şi spaţii
din care şi în care creaţia, indiferent de straiul pe care îl
îmbracă, îşi dobândeşte dimensiunile valorice, valenţele
zborului cu aripi necăzătoare devenind idealul fiecărui
creator. „Un cer de stele de desupt, / Deasupra-i cer de
stele...” sintetiza Mihai Eminescu Universul prin care
împărăţea nemuritorul Luceafăr.
Prin toate volumele de poezie publicate până
în prezent, suceveanul cu rădăcini botoşănene Ilie
Ibănescu-Anemone se înfăţişează publicului cititor
de literatură ca un posesor al principalelor date ce pot
conduce către împlinirea înaltelor aspiraţii. El este
conştient, totodată, de dificultăţile pe care un asemenea
drum îl implică. Se consideră un „Călător prin univers,
/ Mă duce norul zburător...” Tentaţia urcuşului. Dar şi
conştiinţa realităţii: „Pe cărările de foc / Îngeri negri mă
vor duce, / Într-un colţ de Univers, / Pentru mine nu e
loc...”
Noua carte de versuri –
„Oamenii Universului”, – apărută
în acest an, 2019, la Editura Lidana,
poate fi socotită ca un tablou finit
pe care autorul şi-l zugrăveşte în
cele mai directe şi sincere culori.
„Pământule bun, din iubire pentru
tine / Te vrem gură de rai şi far la
marea albastră, / Rămâi dea pururi
casa noastră / În Univers”. Dar
poetul nu idealizează, nu compune
elegii, ci poezie realistă, într-o
exprimare directă. „Suntem o ţară
de iepuri / În bătaia pustiei...”. Sau:
„Ninge viscolit în inima mea, /
Când văd ţara răvăşită şi săracă...”
Chiar şi metafora capătă înfăţişarea
de săgeată îndreptată către crudele
55
realităţi cu care şi poetul se confruntă, fără a le tolera,
dar şi fără mijloace de a le înlătura. „M-am urcat pe-
un colţ de lună / Să văd lumea dacă-i bună...” Şi a băgat
de seamă că „Viaţa nu-i decât un vis – / Dulce floare de
cais!” Pentru că se simte „...cocorul care / N-are aripi să
mai zboare”.
Om credincios condeiului său, Ilie Ibănescu-
Anemone îşi dovedeşte afecţiunea faţă de actul creaţiei în
chip demn, curajos şi generos. Atitudine care se reflectă
în egală măsură şi în relaţiile sale cu cititorii, respectul
pe care li-l poartă reieşind cu limpezime din felul în
care li se adresează, direct sau indirect. Şi se roagă
pentru ei: „Lasă Doamne, luminile cerului, / Să cadă
peste ţara mea, / Aici e grădina raiului, / Tu lasă îngerii
de pază, înarmaţi cu solia luminii”. Dar nu-i amăgeşte.
Dimpotrivă, sub apăsarea realităţilor cu care nu doar el
se confruntă, le atrage luarea aminte: „Moare timpul, /
Arde Universul...” Nu-l rabdă inima, însă, să-l lase pe
cel de lângă dânsul cuprins de disperare, prin lipsa unei
perspective încurajatoare: „Spre noi se îndreaptă acum
săgeţile luminii / Va înflori şi spaţiul lui Astral / Şi pâinea
cerului o vom avea / Pe masă”.
Fără a se făli cu asta, poetul Ilie Ibănescu-Anemone
este şi un om credincios. „Sfânta Cruce”, „De la Creator”,
„Sfinţii Trei Ierarhi”, „Sfântul Grigore Teologul”, „Sfântul
Ioan Gură de Aur”, „Daniil Sihastrul”, „Îngerii colindă”
sunt texte edificatoare. La fel sunt şi cele câteva poezii
dedicate Sfântului Efrem, sirianul care s-a creştinat,
devenind „Stea strălucitoare pe cerul / Răsăritului din
Nisibie (...) Învăţătorul sirienilor şi al lumii...”
Profesor de Limba şi Literatura Română, poetul
Ilie Ibănescu-Anemone este şi un bun cunoscător dar şi
un mare iubitor al domeniului. Nu e, deci, de mirare că
în scrierile sale reverberează şi ecouri din creaţiile unor
mari poeţi români: Mihai Eminescu,
George Coşbuc, Lucian Blaga, George
Bacovia ş.a. Cum, de asemenea, este
firească afecţiunea faţă de Nicolae
Labiş: „Mălinule, cu fruntea de
zăpadă, / În care dorm păduri de stele,
/ Izvorul trece murmurând / Povestea
puiului de cerb”.
Dar şi ecouri din marii prozatori
se pot distinge în această carte. Şi din
cunoscuţi dramaturgi – „Am adormit
pe-un colţ de lună / Privind la steaua
fără nume...” Gestul nu este câtuşi
de puţin imputabil, pentru că Ilie
Ibănescu-Anemone nu vrea altceva
decât să-şi asume apartenenţa.
Vasile Filip

Să împărțim tăcerea
Din volumul în lucru
”Aș frânge tăcerea...”
(poeme fără capăt...)
Să împărțim tăcerea
de ieri, de azi,
mâine, doar vorbe fără rost;
alunecări, c-o barcă,
peste ape.
Să taci și tu,
când lumea se împarte;
nu-i timp
de prăbușiri,
doar răsuciri de lance -
într-o noapte.
Să împărțim tăcerea;
de nicăieri,
un vaiet –
se rup zăgazuri,
când vin spre noi,
furtunile celeste.
Rămâi, rămâi și privește...
Doar această ultimă
închinăciune...
și infernul începe cu prima
tăcere,
din ruga cea mai aprinsă.
Ca o furtună de îngeri, mai răsar
la fereastră,
ca un suflet căzut în genunchi;
Rămâi, rămâi și suspină...
Doar această ultimă durere,
și clipele fug
spre o altă sângerare,
și alt poem fără sfârșit...
POEME BECARTIENE
Ca o zbatere de tâmplă...
(doar poezia m-a salvat...)
Ca un fruct aruncat,
mă simt între aromele tale,
ca o zbatere de tâmplă,
într-o amintire;
Această fisură...
Ascunde-mi
comorile,
într-un loc neumbrit;
soarele se plimbă
agale,
nedumerit e gândul, iar ”suflete de-argint” se vând la drumul
fisurat de îndoială.
Păstrează-mi sufletul,
într-o sferă albastră;
cerul e, uneori, prea
sus,
nu știu cine aleargă,
când zăvoarele au prezis...
Valentina Becart
56
SURÂSUL
Albă zarea...
(din ciclul ”poeme fără capăt...”)
Ninge,
fluturi moi, pe-o tâmplă
în așteptare;
albă zarea,
ca o poveste cu final fericit.
Ninge,
bulgări mari, în fața
timpului rostogolit;
tăcută clipa,
ca o panteră - în ochiul
plin de-nfiorare.
Ninge, ninge,
cineva la fereastră,
altcineva
s-a pierdut;
doar iarna blândă,
într-o poveste de seară,
cu foc domolit.
Când argintul...
Când înserările își spală 
mâinile-n uitare,
mare,
zăvoarele se-nchid în grabă, luminile
se sting,
Iar zbuciumul lumii se zbate în tâmplă,
ca un lup flămând –
Doar eu - un rătăcit pe-o veșnică
cărare;
nimic din slava zilei, doar mirare,
pe treapta cea de jos, am coborât
și-am plâns
iar focul unui gând – întreg adâncul
l-a cuprins.
BUCOVINEI

Iubire de vis Fără umbră,

Dream Love fără gând
Răsună tăcerea lacrimi roșii
pe cărări adormite într-o seară
şi naşte durerea ce le-am plâns
pe vorbe şoptite. întâia oară ;
Răsună tăcerea lacrimi
şi totuşi... nu. pe NEscrisă carte
care
E numai mierea nu-mi mai ține parte ;
din mine lacrimi roșii
şi tu… de iubire
mai ales de
Vis mut Răsună tăcerea NEmurire ;
cu răcoare-nvelind lacrimile meu șui
Pe o margine de lume roşul din trup care
s-a gândit să ne adune… şi buze ningând tot umblă hai-hui ;
toamna asta despletita când dinţii mai rup lacrimi
și de ploi mereu dorită. parfumuri din soare, stoarse din vioară
iubiri neatinse sau
Pe o margine de vis de doruri aprinse, din singura mea seară
am cladit un paradis iubire de tine, când
să ți-l pun în gandul mut iubire de vis - te-am fost văzut
ce odată te-a durut. acelaşi vrut şi trecând
NEvrut paradis. fără umbră,
Pe o margine de lună fără gând ...
M-ai fost împletit - CUNUNĂ Tu eşti acolo - doar aşa
doar din flori de vorbe verzi somnul din maci un pădureț
ca mereu să nu mă pierzi. pe care îl mângâi măr uitat și
chiar şi când mult prea creț
Pe o margine de șoaptă taci. ce mi-a fost căzut
mi-ai adus o frunză coaptă prin rouă
de mult roșu și-ncâlcit Mai vino şi-mi pune ca o lună
între pașii ce-ai iubit poveşti pe-o camee mereu nouă,
când silaba apune ca un vis
într-o zi când mai suna în coapsa de zee! care se duce,
o silabă cât un rai Mă duci mereu care tace la
când cu dorul mă chemai pe-aceleaşi tăceri, răs-cruce
sus, departe… într-o stea. pe vise plecate amintindu-mi
şi sâmburi că e rece
Pe o margine de timp de meri - iarba
întâlnit-am anotimp durute păcate arsă
ce furatu-l-am pe seară când voiam fără
ca un hoț cu grea povară să mă ceri - lege.
dusă-n sufletul mult greu pocal ne-nceput
şi vinul din tine
plin de TU ce nu l-am băut
și
plin de EU.
de dor
să m-aline.
Lelia Mossora

57
 SURÂSUL

Piegato / Aplecat
Piegato Aplecat
e ben disposto și bine dispus
a sentire il peso della luna să simt povara lunii
..scintille cristalline ..scântei cristaline
trascendono l'istante transcend clipa
ed è meglio și e mai bine
piuttosto che decât să
limitarsi alle memorie. mă limitez la amintiri.
Il lago cela silenzi di morte Lacul ascunde tăceri de moarte
e il cigno stride all'ultimo bagliore. și lebăda strigă ultimei sclipiri.
Profuma l'erba Parfumează iarba
e saliva è la terra și salivă este pământul
che sa di ferro, ce are gust de fier,
scherma l'orizzonte ecranează orizontul
e chiude gli occhi și închide ochii
all'ultimo sipario ultimei cortine
senz'applausi. fără aplauze.
Beatitudine
Quando uno spiraglio s'apre, Când o deschizătură se dezvăluie,
fenice muta fenix mut
solo un istante sei, doar o clipă ești,
beatitudine. beatitudine.
Vorrei galleggiare Aș vrea să plutesc
sul mare della mutevolezza, pe marea mutabilității,
candido fotone candid foton
nel raggio incalcolato în raza nenumărată
ed assopito și ațipită
venuto a consolare ce a venit să consoleze
l'orda passeggera. hoarda trecătoare.
Myosotis Erato
Né da primo o ultimo sole Nici de primul ori ultimul soare Erato, Erato,
ricavo linfa nu primesc limfă nata da terra, născută din pământ,
e și su corde pe corzi
quale voce care voce apparenti cuciture cusături aparente
assuma il verbo să preia verbul del tempo, ale timpului,
che carezza mângâind trecce, cosițe,
mano di sorella mână surorii silenti battiture, tăcute tastări,
e mi sorregge și mă susține ospedale di spital de
in cilestrine vesti.. pe după veșminte albăstrui.. coriandoli e colori, confeti și culori,
annullami.. anulează-mă.. calvario surreale! calvar suprareal!
ch'io sia să fiu eu Così, Astfel,
piuma che trascende il velo, pană care transcende vălul, isola spersa sei, insulă pierdută ești,
bruma, pâclă, Erato, Erato,
assorto nel primo refolo absorbit de prima adiere volpe in fuga, vulpe fugară,
di mattino a dimineții dove il maestro unde maestrul
che si desta care se deșteaptă e dove il resto. și unde restul.
e di petalo in petalo și petală cu petală
infine vibrare. în fine vibrez.

58
 BUCOVINEI
Cuvintele, dragi copii,
sunt ca şi nişte jucării,
CUVINTELE
mereu le alegem
pe cele mai frumoase,
mai vesele,
mai prietenoase.
Primul cuvânt
fără să-i facem nicidecum reclamă,
este desigur,
cel mai frumos,
"mamă".
Îl rostim aşa zi de zi
ca şi cum o floare ar înflori
şi acesta e doar un început,
apoi urmează cuvântul "sărut",
pe care mama, dintre toate ales,
îl foloseşte cel mai ades,
de dimineaţa până seara
când în braţe îşi strânge comoara
şi-o îmbracă în picăţele
de săruturi mititele.
Apoi, desigur, la rând vine tata,
cel mare, cel tare, cel fără frică,
cel care până-n tavan ne ridică,
ne desenează când creştem şotronul,
ne face "pâinici" sau ne dă "cu-avionul".
Urmează apoi cuvintele-n val,
câine, pisică, bunic şi bunică,
Fo
când ni-i foame cerem păpică.
Apoi ceasul se-nvârte,
cuvintele vin,
unele-ncep să devină un chin:
"trezeşte-te",
"pe dinţişori te spală",
"este vremea să mergem la şcoală".
Ei asta e viaţa, nu ai ce să-i faci,
nu a fost încă patentată
clipa în care să mănânci zilnic
doar ciocolată.
Mai există lăptic, cartofiori, ficăţei
şi apoi cele mai nesuferite din lume,
cuvintele care ne pun în farfurie
legume.
De ce oare nu s-o fi patentat
în loc de mâncare,
guma de mestecat.
Şi-n loc de lecţii şi alte frecţii
pentru copii, veseli să-i facă,
doar terenuri nesfârşite
de joacă.
Cuvintele le rostim,
chiar dacă le urâm sau le iubim,
vorbesc de atunci când ne loveşte beleaua
şi-n scenă intră
jucăuşă nuiaua.
Despre curea nici nu vreau să vorbesc,
doar aşa în treacăt să o amintesc,
s-o spunem totuşi şi pe cea dreaptă
nu ştiu cum se face,
dar cel mai iute răul îndreaptă
când o simţi pe piele,fierbinte,
face mai mult ca şi o mie
de-nţelepte cuvinte.
Doar când o vezi că se scutură
îţi aminteşti imediat
toate năzdrăvăniile
pe care le-ai încercat
Şi trebuie să spunem, în sfârşit,
că toate ţi-au reuşit.
Praştia n-a greşit fereastra,
chibritul chiar a reuşit să aprindă casa,
cheseaua cea cu vârf "atâtica"
a produs atâta scandal
c-ai ajuns la spital.
Ei da, cuvintele se înşiră
şi-s multe de aceea nu mă miră
că toţi copiii până cresc
de atâtea ori se-mpleticesc şi greşesc.
to : Magdalena Bernn Nu ei, cuvintele sunt de vină
y
fiindcă ele au poftă de joacă
când sar în fiecare băltoacă,
când mingea o duc tot spre fereastră,
când pun iepuraşul de pluş şi ursul să pască.
Cuvintele, doar ele sunt de vină
când la lecţii n-au vrut ca să vină
şi de aceea s-a întâmplat
că o notă mică s-a amorezat
de carneţelul tău mititel
şi a pus acolo un scăunel.
Cuvintele, rele sau bune,
triste sau puse pe glume,
ne sunt prietene sau uneori
ca să părem nişte rataţi
ne pun în posturi din care ieşim şifonaţi.
Cuvintele sunt cele care ne seduc
şi ne bagă sau alteori ne scot din bucluc,
de aceea mă gândesc
ca de mâine să folosesc
doar cuvintele albe ca neaua
care n-au auzit ce face cureaua.
Am să înşir mereu doar cuvinte
care să mă facă înţelept şi cuminte.
Valeria Iacob Tămaș
59
 SURÂSUL

Ah!
Zvâcneşte mineralul sub ţărână,
a mielului iuţeală-i prinsă-n arcă,
plesniţi, cu rouă mugurii se-ncarcă,
nu cu tandreţea sevei din fântână;
Ah! Noaptea,-n treacăt, zorii mi-i amână.
Zvâcneşte oul dintr-o elegie,
din miezul mă-sii-i sfârtecat prădalnic,
pătrarul, în lătrat, se-nşiră falnic
şi iute-şi lasă umbra-n ic, pe glie;
Ah! Noaptea se-adânceşte-n pribegie.
Zvâcneşte lacrima desculţă-n rugă,
cei duşi s-or primeni pe la vecernii,
lumina-le, în grai captivă, cer ni-i,
iar ţâncii rugăciuni în grabă-ndrugă;
Ah! Noaptea se-adânceşte-n buturugă.
Zvâcneşte dorul fugii din cătare,
cu plumb damnat i-i áripa-nnodată,
decor deşertăciunii-i moartea, iată,
de-i putredă silaba pe spinare;
Ah! Noaptea se-adânceşte-n lumânare.
Se scurg ruginile-nspre cer
Ah, negura despoaie frunza-n pripă
şi râncedei lumini îi ştiu folosul;
de lupu-nfometat albeşte osul
fărâme nopţilor lăsând risipă,
acolo, fumul vremilor, gâtosul,
aruncă-n octombrire o halipă
şi-neacă vindereul care ţipă
la mă-sa, deşirându-se… imosul.
Se scurg ruginile-nspre cer; deseară,
pe stalagmite toamna se prelinge,
va rătăci haihui lumina-n ceară,
va reintra-n vigoarea care-atinge
ispite noi, de stau întinse-n teară
prea mult, încât fiinţa-mi le va ninge.

Glisează-n noi apusul Eşti sfârc al verii, vino!

Glisează-n noi apusul sedimentat în riduri, Tu-nnozi păcatu-n fugă şi mai visezi omături,
în infidelitatea-i grimasa îşi arată, dar plămădeşte fructul şi scrie-ţi în etape,
de mă voi da uitării; pe câte alte ziduri cât încă lunii-i pasă, identitatea-n ape,
voi fi pierzând amiaza, lumina de-i uscată… pândeşte vinovatul, cascadele de-i mături.

Retina calcă hăul, stigmatizată-n stoluri, Tu-nnobilezi călcâiul şi netezeşti adâncuri,

crevasa o adoptă, se gudură-n tremolo; dar denigrezi arginţii; tu vrei să simţi nutaţii
de va stârni adâncul, de va cădea în goluri, când erele-n tăcere se sprijină-n lunaţii
voi fi tăcând o rugă cât moartea e acolo. şi-adulmeci nechezatul ce leagănă oblâncuri.

Va ciuguli din visuri firimituri o mie Tu-nnufăreşti iubirea din delta scursă-n mine,
doar cucova ce-n treacăt se-ntinde ca un flaut; şi macini orizontul; tu nu cobori în staţii
de mucegaiu-n zile va prinde veşnicie, ce ritualuri lasă în mii de incantaţii,
voi fi ningând cu umbre, în tihnă să te caut. dar te-nveleşti cu praful uitărilor de sine.

Voi cerne hrană pietrei, voi ocoli totemuri, Tu-nnămoleşte pirul, hotarele-i destramă
mi-i deshăma în joacă doar ţipetele-n ceaţă; şi lasă-mă tăcerii de ou din elegie;
de vei mâli-nserarea, ca nuferii să-i tremuri, eşti sfârc al verii, vino, te risipeşte mie,
voi fi trecând prin site o nouă dimineaţă. de calci pe aşternutu-mi; nu cere zilei vamă…

Valerian Bedrule

60
 BUCOVINEI
XXIV
Presimt că o să vii. Şi-n aşteptare
Mă bucur în secret, mă însenin,
Cu inima prea pusă la-ncercare,
Mi-e sufletul de dragoste preaplin.
Trec clipele încet, de parcă-s moarte,
Şi orele încremenesc de vii,
În lumea răsfoită ca o carte
Doar pagina cu tine mi-ar lipsi.
Mă înfior când telefonul sună,
Tresar când intră cineva pe mess,
Această aşteptare ne-mpreună,
Iubirii-i dă un altfel de-nţeles.
Că vii sau nu mai vii, eu tot te-aştept,
Să fiu, măcar în dragoste,-nţelept.
XXVII Mi-e capu-n nori şi mintea mi-e în ceaţă,
Deşi nu mă mai vrei, eu tot mai sper
Că dragostea ta încă n-a murit
Şi astăzi te iubesc mai mult ca ieri,
Iar mâine – decât astăzi – înzecit.
Tu nu îmi poţi zăgăzui iubirea,
Oricâte nu-uri stavilă i-ai pune,
Ea, ca un fluviu, rupe-ndiguirea,
Ca un potop la început de lume.
Iubirea mea e ca un tigru care
Cutreieră pădurile flămând
Şi altceva nu vede, doar mâncare,
În prada lui, în faţă alergând.
De nu-mi hrăneşti iubirea, ea devine
Mai aprigă, în foamea ei de tine.
Vreau să te smulg din lumea ta umilă,
XXVI
Pe fila albă când mi-aşez stiloul
Şi chipul tău se trece-n poezie,
Cerneala zugrăveşte doar cavoul
În care îmi îngrop iubirea vie.
Eu însumi parcă-s îngropat de viu
În dragostea ce nu pot s-o măsor,
Fără de care, în acest pustiu,
Nu pot trăi, dar nici nu pot să mor.
Dar inima,-nvelită în hârtie,
Când rimele şi ritmul o răsfaţă,
Se dăruie, şi peste veacuri, ţie.
Nu am destule file să-ţi pot spune
Iubirea toată, rostul ei în lume.
Suntem mai reci şi mai rari în atingeri,
Doar tristeţea se mai plimbă regeşte
Nicolae Silade
61
XXV
În care banul face şi desface,
Ştergându-ţi frumuseţea de copilă
Când tinereţea,-n loc să cânte, tace.
Mult prea uşor, tu, pradă amăgirii
De a trăi în lux, iubind în rate,
Ai să ajungi la marginea iubirii
Şi nu vei mai zări un maideparte.
Să te aduc aş vrea, din nou, acasă,
Să-ţi vindec amăgirile cu leacuri,
Să fii iar pură, bună şi frumoasă
Şi să rămâi aşa şi peste veacuri.
Căci banii, dacă ţi-au furat privirea,
Nu vor putea să-ţi cumpere iubirea.
XXVIII
A venit iarna, iubito, îngheaţă
Acel sentiment care leagă
A sufletului dintâi dimineaţă
Cu noaptea ţărânii întreagă.
A venit iarna, iubito, şi ninge
Cu fulgi uriaşi peste noi,
Ne sunt şi simţirile sloi.
A venit iarna, iubito, priveşte:
Oraşul e alb şi-ngheţat,
Şi dă lovitura de stat.
E iarnă, iubito, şi n-a mai rămas
Decât o secundă în ultimul ceas.

Rondel optimist
Dă-i toamnei îmbrățișarea
Să ți-o poarte peste dealuri,
Să atingă-n grabă zarea
Și căldura ta în valuri
Să topească depărtarea,
Să-mplinească idealuri!
Dă-i toamnei îmbrățișarea
Să ți-o poarte peste dealuri!
De te-apucă întristarea,
Rătăcit de ești prin vaduri
Și-ți simți viața fără maluri,
Fă-ți dorită ancorarea,
Dând toamnei îmbrățișarea!
Rondel meditativ
 
Cine-ți dă-n frunză aramă,
Cine-ți pune-n creangă vântul
Să șoptescă și să geamă
Spunând c-o strigă pământul?
 
Dar pe om cine îl cheamă
Să-ți asculte-n dungă cântul?
Cine-ți dă-n frunză aramă,
Cine-ți pune-n creangă vântul?
 
EL, când te-a zidit în ramă,
În coroană-a prins Cuvântul,
Să nu uiți că ți-e veșmântul,
Ce-l dezbraci, tot ție hrană,
 
Când îți dă frunza-n aramă.
Rondel de toamnă
În frunza toamnei reci se oglindeşte luna,
Privindu-se şireată în pojghița de gheaţă.
Că-i frig sau a fost cald, acum îi e totuna,
Cu gene luminoase străluce sus măreaţă.
Ieri, bulgării de beznă-i ascundeau cununa,
Acum şi-arată dinţii, zâmbeşte larg, semeaţă.
În frunza toamnei reci se oglindeşte luna,
Privindu-se şireată în pojghița de gheaţă.
Om trist, ce uiţi mereu că viaţa-i numai una,
Când pâcla grea coboară şi-n lumea ta e ceaţă,
Priveşte către lună, din zâmbetu-i învaţă!
O frunte-nnorată nu va goni furtuna...
În frunza toamnei reci se oglindeşte luna.
Rondelul iubirii în toamnă
De dragul tău, azi îmbrăca-voi strai de rouă,
Pe umeri şal, din frunza toamnei blânde,
Când vei cuprinde-avid, cu mâinile-amândouă,
Trup, doar luna iubirea ne-o ascunde.
Zorii s-or arăta-n lumină albă, nouă,
Ca fericirea chipuri să inunde...
De dragul tău, azi îmbrăca-voi strai de rouă,
Pe umeri şal, din frunza toamnei blânde.
O, dulce toamnă, zâmbetul ți-e rupt în două,
Paşii tăi galbeni - clipe muribunde...
Iubirea noastră ştie a pătrunde
În atmosfera-ți, când e soare şi când plouă.
De dragul tău, azi îmbrăca-voi strai de rouă.
62
SURÂSUL
Rondel în toamnă
Cântă toamna prin livadă,
S-a îndrăgostit de soare…
Toată lumea vrea s-o vadă
Privindu-l cuceritoare.
Prezentând certă dovadă
Coloratele-i covoare,
Cântă toamna prin livadă,
S-a îndrăgostit de soare…
Se-agită și nu-i bravadă,
Îl dorește cu ardoare
Să-i pătrundă și-n ponoare,
S-o ferească de zăpadă...
Cântă toamna prin livadă.
Rondelul gândului
Scriu azi frunzelor căzute
Să se-adune în cuvinte
Și-ntre filele cusute
Așez ruga mea fierbinte.
Urcând trepte nevăzute,
Cu-arămiu de luare-aminte,
Scriu azi frunzelor căzute
Să se-adune în cuvinte!
Lăsând căi neprevăzute,
Mă țin strâns de legăminte,
Gândul bun să-l dau cuminte
Luminii întrevăzute.
Scriu azi frunzelor căzute...
Olguța Trifan
 BUCOVINEI

***
dimineaţa soarele e apocalipsa
mă întorc pe şosele
strig disperat: „n-aveţi un ban? îmi mor copiii de foame!”
mă întind noaptea târziu lângă soţie
mă pliez precum coada sirenei
numai pieptul meu în contact cu aripile ei de înger
îmi dă de ştire că sunt om – nimic altceva.
picioarele îngheţate n-au treabă
după ce totul a fost spus
pe ziua aceea
am numărat arginţii soioşi ai trădării
am aflat că sunt destul de bogat pentru ziua aceea

aşa cum nu poţi opri o maşină ce huruie în noapte –

aşa să fie trupul ei.
adormită - e o biblie şoptită pe furiş ***
cu picioare îngheţate nu poţi pleca undeva strânge-mă-n braţe tare
Magdalena aceea cu părul ei cu tot - aproape s-a rupt în două
a fost posibilă doar pentru unul foaia pe care scriu. strânge-mă cât
eu trebuie să-mi povestesc povestea prin baruri poţi de tare-n braţe
să spun cum e când ai picioare îngheţate copii şi probleme lumina roşie din drumul
meu oraş judeţ ţară continent
din lumea asta
*** e grupa mea de sânge
era tristă când am trecut
cu pas de poet
pe lângă mica firmă de flori ***
îmi dădusem toţi banii pe vodcă dintr-o dată
i-am citit o poezie care începea aşa: Coborâtorul m-a luat de mână
„genunchii tăi iubito atât mai aveam
clepsidre mate prin care numai eu văd o treaptă până la El
cum se scurge ţărâna momentul era ca un trup aruncat
pământul de flori ţi-a ajuns până la glezne” de viu în crematoriu.
două cifre au încolţit în terenul fertilizat cu nici o voce nu zgârie
ore de puşcărie şi scrum de ţigară suprafaţa lucioasă a mileniului III
adidaşi plini de noroi
azi în timp ce ea admira căderea trupului pacostea ce am devenit pentru uşi închise
meu de pe bloc am şoptit: 40 de zile de post în ideea că voi fi martir
„uită! strigă ultima mea creastă de munte abzeţerul ce taie în carne vie
pământul pentru spatiphillum până la mijloc ţi-a ajuns sătul de cărbunele memoriei
pământul pentru cactus trufia valoarea speranţa copiii familia
pentru sânii tăi e pregătit: spini va bea nici o împuşcătură bruscă
Isus în primele zile” nici un cuţit în spate pe o străduţă întunecată
nu i-am putut adulmeca ultima privire doar acest curajos Dumnezeu
aşa am devenit celebru eu, Meşterul Manole coborând o treaptă pentru mine

Ştefan Doru Dăncuş

63
 SURÂSUL

Azi nu mai zbor

Tot zbor şi zbor, plutind înalt spre cer,
E falnic gestul, la o vârstă-n care
Îţi porţi în suflet timpul efemer
Şi casa, precum melcul, în spinare.

E nostim s-abordezi un zâmbet roz,

Când şapte îşi întoarce către noi
Un cântec scris în opt de Berlioz
Şi-un patru, travestit în cifra doi.

Şi, uite-aşa, înveţi mereu să numeri,

S-aduni, să scazi, în simplă socoteală,
S-aşezi un cinci, cu aripile-n umeri,
Căzut, apoi, cu zece la-nvoială.

Azi nu mai zbor, căci în picioare-mi cad

Trei stele şi un cer de primăvară
Şi-un soare-ascuns, între culori de jad,
Primite-n dar, din mâna-ţi princiară.

Mi-e dor...
Mi-e dor să scriu, în galben şi în roz,
La masa de cristal, a zorilor de zi,
Să-ascult un cântec scris de Berlioz
În inima de plumb a toamnelor târzii.
Mi-e dor să scriu cu rimă şi rigoare,
Să îţi cioplesc o cruce de mesteacăn
În sânge, alb, ca îngerul în floare,
Ce stă pitit într-al grădinii leagăn.
Mi-e dor de poeziile cu rimă,
Cum dragostea doar ştie să scornească,
În sunet de pian ori mandolină,
Într-o târzie iarnă românească.
Dar nu mi-e dor de tine, nu mi-e dor,
De caii tăi, nepotcoviţi şi tineri,
Ce poposesc pe dealul cu izvor
Păzit de ochii verzi ai Sfintei Vineri.
Şi nu mi-e dor de-al tinereţii foc,
Să-mi intre sub odăjdii, fariseu,
De lozurile acelea, cu noroc,
Din care am luat, doar ce era al meu.
Şi nu mi-e dor de mâine, nici poimâine,
De-un viitor urzit din două fire,
Din firul alb, ce vine către mine
Şi firul negru, cel de despărţire.
Tu şi ea
Ah, tu, cu ochii de ispită,
Albastru cer, sub negre gene
Şi fruntea-naltă, împodobită,
Cu flori de crini şi sânziene,
Albastru, - tânără văpaie,
Iar negru - un bătrân savant
Şi un cuvânt, pe care-l taie
Speranţa, cu un diamant.
O, fire lungi şi delicate,
Aşa cum stau, în desfătare,
Cu roşu vis, pe dos lucrate,
Pe faţă, cu muşcate-n floare!
Nici prea trecute, nici recente,
Nici unu, între doi, prezent,
Doar un refuz de sentimente
Şi-un dor de tine, abstinent.
Nici patru, cinci şi nici viteaz,
Aşa cum stai, în fapt de seară,
Cum sari uşor, peste pârleaz,
Cu îngerul, la subsuoară.
Doar tu şi ea, deci, amândoi,
Lungiţi pe-o albă canapea,
Tu, cu miros de caprifoi,
Ea, cu miros de peruzea.
Parşive gânduri
Aşa cum stai, în verzi oglinzi,
Sosit acolo, de niciunde,
Încerci de rochie să-mi prinzi
Când ore fixe, când secunde.
Deci, timpul vieţii, ca pătrar,
Al ceasului deşteptător,
Aşa cum se îmtâmplă rar
Să fii tu ceas, eu purtător.
În buzunar de catifea,
Între batiste de mătase,
Când stai, cu-o ea, la o cafea,
Iar ochii lunii-ţi „ţin de şase”!
Parşive gânduri ori naive,
Printr-un monoclu, te privesc,
De după umbrele convive,
Ce-n versuri te ademenesc.
Aşa, în stranie mişcare,
Luând paharul roz cu vin,
Ciocnind senin, cu fiecare,
Cu mine, în modul filistin.
Ana Ardeleanu

64
 BUCOVINEI
VISURI (acrostih)
Voi fi ce sunt, om de cuvânt,
Interesat de tot ce-i trainic,
Stăpân pe-o palmă de pământ
Ursită-n Universul tainic,
Rostind cuvinte de amor
Intens trăite şi cu dor.
Vă spun azi că râvniţii bani
Adună visuri încâlcite
Speranţa-n ei, deci peste ani,
I-aruncă pe mulţi în ispite.
Luptând îi au - şi dau de ştire: -
Eu vreau râvnita fericire.
La ceas de tainică rostire
Afirm că sunt un om de bine,
Răsfăţ, dar nu pe orişicine,
Clădind palate din iubire,
Oprindu-mi unul pentru mine!
REMEMBER
Era maestrul Păstorel,
Spuneau confraţii, plin de el,
Dar mai era, intrând în cramă
Şi burduşit de epigramă!
DUPĂ REFORMĂ
Se vede peste tot schimbare,
Iar guvernanţii se întrec,
Şi nu citim la lumânare…
În schimb vorbim, de-un timp, la bec!
UNUI REALES ÎN MINISTER
Ales el dintre paladini,
Spre dumnealui mai toţi ar spune:
Aici ar prinde rădăcini
Şi-un stâlp de-naltă tensiune!
FEMEIA PĂCĂLITĂ
A dezvăluit misterul
Şi e de luat aminte:
Ea s-a ars cu partenerul
Că-i tot face zile fripte.
RONDELUL ÎNCONDEIERII
De Paşte ouăle-s încondeiate,
Artiste sunt femeile din sat,
În spaţiul special amenajat
Dotat cu ustensile adecvate.
Dar e şi câte-un soţ încondeiat
Ce stă la bar şi bea pe săturate,
De Paşte ouăle-s încondeiate,
Artiste sunt femeile din sat.
Mai sunt persoane pe la noi vizate,
Ce candidează pentru alt mandat,
Deşi e D.N.A-ul avizat
Că au dosare nefinalizate…
De-ar fi doar ouăle încondeiate!
UNUI ŞOFER CREDINCIOS
Îi tot zicea lui un părinte:
Să mergi cu Domnul înainte!
Şi-a amintit, ce caz notoriu:
Exact în sensul giratoriu!
DUPĂ NUNTĂ
Ajuns acasă-n aşternut,
Îşi zice mirele, în şagă:
Trei zile nunta a ţinut
Şi voi plăti o viaţă-ntreagă!
Vasile Larco
65
CONVORBIRI LITERARE EXTINSE
(sonet)
Mai convorbim pe la Cotnari, confraţi,
În clinchetul paharelor din cramă,
Zâmbind la o spumoasă epigramă
Şi-om fi de voie bună-nconjuraţi.
Pe lângă vin când s-o afla pastramă,
Vă rog, amici, să nu vă supăraţi,
În căni adânci Fetească să turnaţi,
Aşa orice durere se destramă.
Va fi o noapte plină, câştigată,
Că n-o să bată nimeni ,,apa-n piuă”
Deci o vom face, cum se spune, lată,
Lungind-o pân` s-o revărsa de ziuă,
Iar când vom fi pe punctul de plecare
Doar masa se va ţine pe picioare.
ÎNDEMN
Frumoasă-i viaţa, ca o floare,
Dar se topeşte, fulg de nea,
Cât timp mai este, fiecare
Nectarul s-adunaţi din ea!
PRIMA DECLARAŢIE DE DRAGOSTE
Spre Eva-ndrăgostit, Adam
Se confesa:- Îți dau ce am,
Chiar tot ce vrei, știi asta bine…
Îți dau și haina de pe mine!
EROARE ARITMETICĂ
Spun pesimiștii de la noi din țară
Că sunt pensionarii o povară,
Dar nu-i adevărat, detest minciuna:
Sunt mulți acei ce-i numără întruna!
LA CONSTRUCŢIA AUTOSTRADEI
Terminată să o vadă,
O tot îngustau, se pare,
Şi în loc de-autostradă,
Rezultat-a o cărare.

Politic (in)corect
L
a primele ore ale
dimineții, înainte să
se audă în difuzoare
imnul deșteptării, pe holurile
Parlamentului, Tina și Didina
(două vajnice exponente ale
democrației) se plimbau de
colo colo, căscând de zor
și făcându-și de lucru cu o
mătură, o găleată și un mop.
Dar să stabilim din locul
capului... ăăă... din capul locului că toate  erau în ordinea
lor firească: domneau o curățenie lucie și o sărăcie lună!
Din când în când, din saloane mai răzbătea câte-un
sforăit sau un mormăit înfundat, ivit din cine știe ce vis
delirant ori utopic. Didina ciuli urechile:
− Stai așa! S-a auzit un țăcănit...
− Unul?! Sunt o sută... rosti nepăsătoare Tina,
începând să fluiere o arie de operă.
− Nu, bre, zic de zgomot. Țăcăne cheia în broască.
Vine cineva. Fă-te că speli!
Într-adevăr, în capătul holului se ivi doctorul
Arhimede, îmbibat ca de obicei, după o noapte de gardă
alături de asistenta Evrika. Încerca să se mențină pe linia
de plutire, sprijinindu-se de pereții nedrept de mișcători,
ca niște valuri învolburate. Ca un făcut, podeaua
(umedă încă după tentativa celor două femei de a păstra
aparențele muncii ) îi aluneca sub picioare, ca puntea
unui vas în derivă. Se împletici, făcu o piruetă artistică,
se răsuci o clipă în aer într-un simplu axel și ateriză pe
spate, frânarea fiind asigurată ferm de găleata plină cu
zoaie, concomitent cu o cugetare mult sub nivelul mării
din vocabularul marinăresc.
− Ați pierdut cârma, dom’ doctor? întrebă Tina,
sprijinită în mop.
Arhimede se uită în sus la ea, ca un mus la un
catarg în ceață deasă. Didinei i se făcu milă și îl apucă de
subsuori, ajutându-l să se ridice.
− Hai, toate pânzele sus, domnu’ doctor!
− Didino, tu ești ancora mea. Fă-mi o cafea cu rom,
că acuși apar și pirații la orizont!
− Că bine zici, dom’ doctor, numai matale îi înțelegi
pe zănaticii ăștia și le faci jocul, că nu degeaba ești om
științific!...
Acestea fiind zise, Arhimede se îndreptă șerpuitor
către postul de comandă, cu scopul declarat de a-și
concretiza ideile progresiste și a se scufunda în treburile
psiho-guvernării, în timp ce Tina și Didina o luară în
66
SURÂSUL
direcția opusă, drept spre pavilionul cu bucătăria. Ușa de
la intrare se trânti de perete și Rudotela, asistenta-șefă,
răsări în prag. Soarele răsărise demult, așa că o nouă zi
de muncă începea în așezământul de psihiatrie și măsuri
de siguranță supranumit Parlament, cu demnitatea și
importanța cuvenite. Aici, ca în orice societate civilă,
exista o adevărată arenă politică și gladiatori pe măsură.
În salonul de V.I.P.-uri de la parter, distribuirea se făcea
astfel: lângă geam se aflau cei de dreapta (conservatorii),
lângă ușă – cei de stânga (anarhiștii); în paturile din
mijloc stăteau cei de centru stânga (ramoliții), respectiv
de centru dreapta (maniacii). Între cele două extreme se
făcea un curent politic de-ți vâjâiau urechile. În salonul
omolog de la etaj se înghesuiau alți senatori și deputați:
senili, demenți, schizofrenici, retardați, sclerozați.
Printre toți cei dependenți de antidepresive și somnifere,
se amestecau și trei „independenți” tralala: Cicerone, un
vechi (chiar antic) suferind de logoree și doi sinucigași
incapabili să perceapă realitățile politice: Van Gogu
și Al Zheimer. Cândva duseseră și ei o viață normală:
Cicerone pledase ca avocat; Van Gogu fusese un artist
obișnuit, adică într-o ureche, după cum îl zugrăvea și
porecla, neînțeles și respins de societate; Al Zheimer
avusese la rândul lui o familie și lucrase la un birou de
obiecte pierdute, dar într-o zi și-a pierdut cumpătul și
uzul rațiunii și n-a mai știut unde le-a pus; așa a ajuns
aici, cu amintirile roase de molii, printre toți aceia cărora
le fila câte-o lampă.
În acea atmosferă de austeritate din Parlament,
Rudotela – un soi de mână de oțel în mănușă de cauciuc
– era cea care păstra ordinea cu seringa și pastila și
care coordona programul politic sectorial, controlând
activitatea partidelor, fără deosebire de ideologie.
Doctorul Arhimede însuși o solicita pentru îndemânare:
“ Rudotelo, ia vezi cum îi manipulezi tu pe smintiții
ăștia, că mi se urcă-n cap.” Era secondată de “puturoasele
alea de infirmiere” care împingeau agale căruciorul cu
instrumentar medical, în vreme ce poporul neputincios
stătea pe ploscă. În fine, odată nevoile poporului
împlinite, se putea trece la expunerea programelor
specifice pentru integrarea în societatea civilă: partide
de table, dame, cărți etc. Fotoliile de “parlamentari”, cu
țesătura cârpită sau ruptă ori cu arcuri ieșite pe ici pe colo,
își așteptau candidații la o nouă ședință de psihoterapie.
În acea zi, Rudotela avea să dea un comunicat important:
se eliberase un pat în salonul de V.I.P.-uri: printr-o
hotărâre definitivă și irevocabilă unul ieșise din politică,
orientându-se către lumea celor drepți. Dar acum cine
să-i ia locul, căci mulți erau dornici de mărire? Așadar,
mare vânzoleală, mare campanie electorală…
În pavilionul special amenajat pentru terapie de grup
prin ședințe de propagandă, era amenajată o urnă de vot,
improvizată dintr-o oală de noapte. Cicerone perora în
 BUCOVINEI

fața unor gură-cască, de la înălțimea unui cazan găurit, exersându-și

persuasiv retorica și încercând să facă în mod logic apologia muncii,
convins fiind că răcoarea îi ajuta pe alienați să rumege la rece miezul
ideologic “muncesc, deci exist”. Ceva mai încolo, Van Gogu stătea în
fața unui șevalet și, în strădania de a ilustra în chip realist spectrul
politic desfășurat dinaintea ochilor, picta niște papagali.
− E politica schimbătoare ca moda? Este! Facem noi politică?
Facem, deci suntem la modă! Sic transit gloria mundi!
Unul mai pipernicit din mulțime se trezi protestând în numele
regalității:
− Noi cerem azil politic! Visând
− Azil?!... Ești tâmpit, păi ăsta ce e?
− Majestatea noastră nu suntem tâmpiți, suntem debili, cu ușoare Se face prea târziu în depărtare,
modificări psiho-somatice și coeficient de inteligență sub medie, zise Cuvintele din matcă au ieșit,
pe nerăsuflate mărunțelul care învățase pe de rost lecția trecutului său Le-am construit în piept o închisoare,
medical. Dar lacrimile iar le-au înroșit.
Cicerone făcu un gest de lehamite, continuându-și diatriba:
Mă tot privesc de-o vreme în oglindă,
− Ăl mai normal dintre voi, care nu face politică, să arunce
Mi-a înflorit în păr un curcubeu
primul  cu piatra! Restul... să voteze!
Şi ochii mei încercă să cuprindă,
Mulți se înghesuiră să-și depună votul. Cam surd și total detașat Cărarea dreaptă către Dumnezeu.
de realitate, Al Zheimer, care tocmai găsise un ciolan dezgropat
probabil de vreun maidanez rătăcit, îl aruncă peste cap, asemeni unui Imaginile toate-s răsturnate,
buchet de mireasă. “Nuntașii” priviră traiectoria acestuia pe deasupra Triunghiurile au plecat din cerc
capetelor, până în scăfârlia oratorului, rămas afiș electoral. De acolo Şi cerul parcă e adus de spate,
ricoșă fix la picioarele lui Van Gogu, ce-și contempla ultimele trăsături Visând la cochilia unui melc.
de penel. Cicerone stătu o clipă în cumpănă, privi alternativ când
mulțimea, când osul și, dintr-odată, se lumină: în loc de un element Oricâte taine ar avea izvorul,
subversiv ori simbol al unei conspirații, văzu în acesta o promisiune Fântânile din pietre sunt zidite
electorală venită chiar la momentul oportun, când opoziția decrepită Şi-n miezul lor se scrie viitorul,
cerea răsturnarea regimului nesărat, prin schimbarea radicală a Cu lacrima tăcerii infinite.
meniului.
− Iată, acesta trebuie să fiarbă în ciorba întregului popor, căci Cea de-a doua tăcere
tot electoratul merită să se înfrupte din bunul său! Uniți, suntem mai
puternici! Cicerone luă ciolanul, agitându-l deasupra capului ca pe o Din cerc în cerc triunghiuri se desfac,
pradă de război și porni spre cantină, urmat de gloata flămândă. Iar apele nu mai încap pe jgheaburi,
Între timp, bucătăreasa, mare specialistă în economia subterană, Se poate-ntoarce viaţa-n vârf de ac
poruncea Tinei și Didinei care o ajutau: Şi stelele se pot topi în aburi.
− Umpleți farfuriile mai goale, s-ajungă la toți!
Când Cicerone își făcu apariția în cantină, poporul se așeză iute Din neguri străveziul se desprinde
la mese, începând să soarbă zgomotos și uitându-și cu desăvârșire Un fulger nou devine albăstriu,
datoria civică de a protesta. Sub pleoapa mea lumina se aprinde,
Eu în tăcere mă întorc să-ţi scriu.
“O, tempora!”(Pleosc! Un polonic în cap...) „O, mores!” (Jap! O
lingură peste bot...) „Uniți în cuget și-n nesimțire, ai? Oportuniștilor!
Nu mai înşir cuvinte la-ntâmplare,
Democrație directă, ai? Na-vă democrație directă de dreapta, na-vă și
Mi-e rugul răsucit pe după mâini
de stânga!”... Cicerone împărțea generos adagii latinești în stânga și-n Pe lacrimi coborâte, stropi de soare,
dreapta, pocnindu-i pe cei din jur, fără deosebire de simpatii politice În aburul din miezul unei pâini.
și stârnind o încăierare demnă de niște... demnitari.
Într-un colț al așezământului, absent de la acest măcel pirateresc De vrei să mă priveşti de-aproape,
al primului tur de scrutin, doctorul Arhimede, în loc să numere Cum soarele supuşii şi-i priveşte,
voturile, stătea scufundat cu totul în lichid... Ascunde-mă în golul dintre ape,
Să-ți fiu tăcerea care izbăveşte.

Violeta Urdă �aria �eva

67

EX… TEMPORAL
A timpului maşină-a ruginit
Şi nimeni nu cutează s-o repare
Iar lumea-ncearcă doar să se strecoare
Spre-a ocoli destinul insolit.
Chiar erele-s lipsite de vigoare
Căci au ajuns la minus infinit
Odată cu ocolul spre zenit
Ce generează noul drum spre zare.
Icar încearcă înc-odat’ să zboare
Având acum aripi de-oţel călit
Ce pot lupta cu razele de soare;
Prinzând de cer un bulgăr de granit
O inimă sculptează cu ardoare
Un viitor posibil răsărit.
ÎN CĂUTAREA TIMPULUI PIERDUT
În căutarea timpului pierdut
Pe care l-a găsit, se spune, Proust,
Trasam spirale pe-un culoar îngust
Pe unde încă nimeni n-a trecut.
Era, desigur, sumbru şi vetust,
Dar eu făcusem din prezent un scut
Spre-a trece printre arborii de lut
Sponsorizaţi de-al amintirii trust.
Mi se părea că-s îmbarcat pe-un vas
Ce avansa plutind precum un nor
Prin cercul strâmt ce încă mi-a rămas
Iar timpul îmi părea doar un decor
Pictat pe secundarul unui ceas
Ce nu ştia ce-nseamnă viitor.
Eugen Deutsch
68
SURÂSUL
MAREA FANTEZIE
Din valuri azi se naşte fantezia
Oprind din zare norii ce dansează
Iar timpul veşnicia îşi durează
Născând din spuma mării poezia
O albăstrea ce-n lume se lansează
Trimite pescăruşii cu solia
Ce-ar vrea s-ofere-un strop din veşnicia
Pe care valul suplu o creează.
Pe crestele abrupte de talazuri
Poetu-ncearcă trucuri alpiniste
Spre a seduce muzele nudiste
Dar care îl tratează doar cu nazuri.
Grăbind să-şi întâlnească-a sa himeră
El soarbe-un vers din infinită sferă…
REVERIE
M-afund zâmbind în profunzimi albastre,
Ca un astronaut sau un scafandru,
Aşa cum mă vedeam de copilandru
Când exploram, în vis, şi sori şi astre.
O stea-sirenă îmi surâde tandru
Plutind precum o pasăre măiastră
În timp ce prin al hăului fereastră
Sclipeşte un fantastic policandru.
Dar zborul mi se curmă dintr-odată
Şi mă trezesc în viaţa cea reală
Ce-mi pare totuşi mult mai complicată;
Mă bucur însă,-am fost o clipă star ―
Chiar dacă-n zona cea transcedentală ―
Şi… n-am sfârşit aşa precum Icar!!
BUCOVINEI
Poezie, nevastă şi
alter ego
-Măi bărbate, spune-mi mie!
Tu eşti om de poezie?
Nu mai mâzgăli hârtia,
Că m-apucă fandaxia!
Ce mai, eu ţi-o spun concret:
Nu ai cum să fii poet!
Măcar dac-ai avea vreun scop ,
Să vrei să ajungi în top!
Nici acei din puşcărie
Nu mai scriu azi poezie,
Ei scriu cărţi, doar de ştiinţă,
Şi de largă folosinţă!
Mai trezeşte-te, măi bade!
Nimeni nu mai vrea balade!
Nici măcar vreun preşedinte
Nu vrea ode în cuvinte.
Vrea să stai mereu plecat,
De spate încovoiat,
Nu să faci tu cunoscut
Cine ţara ne-a vândut!
-Cum, nimic nu mai însemn?
-Tu ai un limbaj de lemn!
Ce mă rog ai putea spune?
Nu spera într-o minune
Că şi eu am tot sperat
Şi nimic nu s-a-ntâmplat!
-Auzind, ce-a spus muierea,
Eu mi-am zis să rup tăcerea.
Şi să-i fac la acuzaţie,
Răsturnare de situaţie.
-Măi, nevastă, taci, ti prego!
Eu vorbesc cu alter ego!
Care fir-ar el să fie
Zău, că-ţi dă dreptate ţie!
Ca tine mă cicăleşte
Şi mereu mă sfătuieşte:
Foloseşte momentan
Lexicul contemporan!
Să devii din nou activ
Fii şi tu, mai exploziv!
Să fii şoc, să provoci spaimă,
Ca să te alegi cu faimă!
Şi atunci îmi zic în minte:
O să violez cuvinte!
Numai prin străini se plimbă!
Nu delicat, vreau să fie,
Viol cu sălbăticie!
Să fac rime potrivite,
Pot să fie lălăite.
Să fac să rimeze bani
Totdeauna cu duşmani.
Să învăţ că la putere
Rima astăzi e avere.
Rima de la deputat
E desigur, un palat.
Să constaţi că senatorul
Doar în rimă-i cu poporul.
Pentru unii şi spital
Rima este cu scandal.
Se duce laia grămadă
Pe al lor bolnav să-l vadă.
Un moment halucinant,
Fii, măi nene, tolerant!
Să respecţi a lor durere,
Precum bunul simţ o cere!
Deşi ei se bulucesc,
Chiar şi pumnii folosesc
Ah, mâncaţi-aş, ,,vorba ceea,”!
Spune lămurit femeia.
Şi să nu te-apuce groaza
De-ţi arată şi găoaza?
Fii şi tu vestit şmenar,
Ori măcar un cocalar!
Dacă vrei să fii valid,
Înscrie-te în partid!
Să poţi fi mereu în trombă
Mai lansează câte-o bombă!
Cu ceva uluitor
Despre furturi şi amor.
Că ei, deştepţii, nu scrie.
Decât doar în puşcărie.
După ce-au purtat cătuşe
69
Pentru-averi de la mătuşe.
Mai înjură: Tu-l în limbă!
Şi-a luat la puii tati
Câte-un fleac de Maserati.
Le-a făcut să se răsfeţe
Şi castel cu turnuleţe.
Nu ca tine, la copii
Ai lăsat doar datorii.
Fără milă, rade tot,
Fii, un fel de mafiot.
Denigrează selectiv,
Dacă ai bani ca motiv.
Fii poet contemporan
Că rimează cu mârlan.
Bagă-te şi tu-n noroi
Să câştigi doar euroi.
Caută să fii modern,
Nu umbla să fii etern
Nu mai scrie tu eseuri
Ci doar simple SMS-uri.
Ia, interviu măi bădie,
La un om în agonie!
Întreabă ruda de-i pasă!
Când e mortul sus pe masă.
Scrie despre top modele,
Ce necazuri au şi ele.
E un lucru prea ştiut:
Din sâni, ugere-au făcut!
Silicoanele-o ajută
Să ajungă cunoscută!
Ca să fii modern şi nou,
Du-te şi tu la thalk-show!
De la băieţii frumoşi,
Află cum au fost ei scoşi!
Spune-ţi şi tu o părere,
Despre ţară şi avere!
Fă şi tu o conferinţă!
Despre tot ce-i suferinţă.
Mă rog, ia şi tu poziţie
La nesfârşita tranziţie.
Unde mă întorc eu văd
Numai jale şi prăpăd!
Câte ar mai fi de spus?!
Mie unul mi-a ajuns!
Nu sunt eu un filozof
Să îmi spun întregul of!
Şi în gândul meu secret,
Nu mă cred nicicum poet.
De aceea, deocamdată,
Făcui cronică rimată!
Gheorghe Solcan

PAŞAPORT SPRE VIITOR
Încătuşat de gânduri vechi, latente,
Visez un paşaport spre viitor
Cu simţ de-ndrăgostit nemuritor
În lumea fără pic de sentimente.
De universul slovei iubitor,
Aduc în perspectivă argumente
Luate din idei noi, pertinente
Şi exprimate-n mod clarvăzător.
Dincolo de mormântul sfânt, notoriu,
E pentru toţi loc în posteritate,
Doar nimeni nu venit-a înapoi.
Trecut fiind, cu greu, de Purgatoriu
Alesul suflet spre eternitate
Ia viza pentru-o Lume de Apoi.
LAMENTAŢIE
În sufletu-abătut căinţa doare,
Acum e vremea multor privegheri,
Ignor mult bezna orişicărei seri
Şi levitez împins într-o vâltoare.
Se face că era-ntr-o zi de ieri
Din lumea vitregită de pudoare
Pe-acest pământ adesea ars de soare
Şi-ntreb, când au trecut atâtea veri.
În zori, când mă trezesc, o umbră rece
Mă-ngână pitulată pe la spate
Cu silueta ei încovoiată.
Confuz mă lamentez cum timpul trece,
Sfidez o vârstă adunată-n rate
Sedusă şi apoi abandonată.
NOSTALGIE
Păstrez mii de-amintiri, nu am ce face,
Chinuitoare fapte năpădesc,
Revăd visând tabloul pitoresc
Din inima copilului vivace.
Naiv, credeam pe toţi ce vieţuiesc
În toleranţă, ce-i un semn de pace,
Dintr-un sfârşit de epocă rapace,
Privind-o-n urmă astăzi jinduiesc.
Atunci purtam o cruce greu de dus
A ruperii cumplite de părinţi
În laşa rânduială, nefirească.
Mă-nvăluie trecutul şi-am dedus
Că naşte-aceleaşi remuşcări fierbinţi
Şi paza bună, ca să mă ferească.
ÎNTREGIREA
Un an gătit în strai aniversar
Prin bucium dintr-o singură suflare
Vesteşte Întregirea salvatoare
Şi sfântă pentru noi, la centenar.
Semeţi străjerii piept ţin la hotare
Descătuşaţi de veşnicul amar
Păstrat în amintire un calvar
Al luptei dârze de neatârnare.
Strămoşii s-or trezi din somnul greu Acum, când îi slăvim sunt leac tristeţii,
Surprinşi cumplit de jalnica recoltă
Ce-a adunat-o-n timp poporul meu,
Şi-or duce mâinile-arătând spre Boltă
În rugăciuni spre Bunul Dumnezeu,
Nemuritori în suflet se revoltă.
70
SURÂSUL
ORIZONT SÂNGERIU
Atotputernice, îţi cer clemenţă,
O soartă văd, filogenetică
De omenie şi de etică
Cu iz de ignoranţă şi absenţă.
Prin o triere biomimetică
Semnăm cu toţii fişa de prezenţă
Şi ispăşim uşoara penitenţă
Clamând purtarea nepatetică.
Ne face-asceza viaţa un calvar
În agonia fără de prihană,
Am coborât şi garda mult prea jos
În orizontul rupt din calendar
Cu norii sângerând în vechea rană
Spre tristul viitor tot mai hidos.
NEMURITORII
Îmi trec prin minte-atâtea nume mari,
Cu Eminescu ori Alecsandri,
Au tras adânc ei brazde-n poezii,
Împotmolind mărunţi veleitari.
În iscusinţa lor în a doini,
Prin cântece de lirici iconari
Pe mulţi din scepticii contestatari
Trezitu-i-au din crase amnezii.
Doar geniul lor a dat măsură vieţii,
Iar lumea fi-va goală fără ei,
Sau îmbrăcată-n primitiv costum.
În ciuda multor jalnici corifei
Ce-au ignorat miracolul postum.
Sorin Co��arciuc
BUCOVINEI
Mi-e dor
Mi-e dor de dorul tău aprins
Mi-e dor de gura-ți dulce,
Când chipul tău aievea-n vis
Mă ia și mă tot duce,
Pe culmea viselor adânci,
În freamătul de șoapte,
Te caut până-n zori și-atunci
Te pierd, rămas în noapte.
Te vreau aici, dar în zadar Maria Tomiță Corini
Te chem din val de mare,
Căci ochiul tău nu-i simplu dar –
E lacrimă ce doare!
Mi-e dor de dorul tău durut
Mi-e dor ți-aș spune-ntruna,
Ești chipul ce nu l-am avut,
Ești marea și furtuna.
În dorul tău eu mă destram
Cum noaptea-n zori se pierde,
Te am în vis și-n gând te am,
Ești viață-n ramul verde!
EPIGRAME
Deddy va avea mai mulți nași?
Eu nu sunt un cârcotaș
Dar vă spun părerea mea.
Va avea un singur naș.
Naș îi va fi DNA.
Promisiuni electorale
Din țară-om scoate sărăcia
Ferm vă promitem tuturor.
Azi ei și-arată bucuria.
Au scos doar... sărăcia lor.
N-a fost Om și...
N-a fost Timp
Doamne cum mai trece timpul,
Vara când la secerat
Nu-mi părea că se grăbește,
Astăzi însă-i la iernat!
***
N-a fost Om, să poată Timpul,
Să-l întoarne înapoi.
N-a fost Timp ca să rămână,
Veșnic, așa cum vrem noi.
N-a fost Om, să nu-nţeleagă,
Timpul fuge ne-ncetat.
N-a fost Timp, ca să aleagă,
Omul ce l-ar fi urmat.
N-a fost Om, ca să trăiască,
Timpul bine, calculat.
N-a fost Timp, ca s-amintească:
- Astăzi sunt! Mâine-s plecat!
De-ar fi-n lume doar Iubirea
Timpu'-ar fi cu-adevarat,
Veșnic pentru omenire
Și de lume încântat!
Campania electorală
Toată ziua se înjură, Mult prea slboziți la gură,
Se sfădesc am vrut să zic. Ies acuma la atac.
Toate, nu mai au măsură. Și orbiți de atîta ură,
Avem parte, iar, de circ. Tot mai mult rău țării fac.
La TV și prin ziare, Tot mai multe acuzații,
Totul pare anormal. Unii altora-și aruncă.
Ei nu văd că țara moare. Unitatea acestei nații,
Avem circ electoral. Pare șubredă și ruptă.
Ne promit c-or să trudească An de an acești nemernici,
Zi și noapte ne-ncetat. Au tot supt averea țării.
Ca în țara românească Ei au devenit puternici,
Să avem tot ce-am visat. Stînd în spatele puterii.
Rând pe rând vor fi uitate Când îi vezi cum se aburcă
Ale lor promisiuni, Unde tu nu poți să speri
Și mereu vom avea parte, Și prin necinstită muncă,
Nu de fapte, ci minciuni. Cum își fac mereu averi,
Au tupeu să denigreze Când vezi câtă răutate,
Și la gât cu ură sar. Acești oameni adunară,
Când vor să te-ngenuncheze, Mai că-ți vine să lași toate
Ei din alb te fac murdar. Și să pleci în altă țară.
Cu tupeu și cu relații,
Și cu-n suflet necurat,
Avuția-acestei nații, �oan �itu
Între ei o tot împart.
71

***
construieşti un castel din hîrtie apoi îi dai foc singur
eşti un mic dumnezeu ruşinat de creaţia sa
fericit pierzi măsura timpului respiri tot mai rar
a doua zi
găseşti un iepure alb în locul mulţimii îndoliate
tu nu eşti vinovat
tu nu ţii oglinzi în casă tu te iubeşti pe ascuns apoi
umbli hipnotizat cu mîinile înainte
soarele e împins într-o parte
în trei zile cerul e vindecat
aşa cum treci pe străzi aplecat în
faţă ca un lăutar peste vioara lui obosit
ireal pare totul în imaginaţia ta monstrul
e ucis a nu ştiu cîta oară de copilul cu o nuia în mînă
absurd strigi spaima te trage afară din somn
haosul poate fi pur şi simplu o convenţie oarecare o
încăpere cu toate uşile şi ferestrele deschise
în care nu intră nimeni pînă la sfîrşit
***
stau singur într-o încăpere
uşile rînjesc siguranţele fumegă
îmi îngrop mîinile şi tot eu sînt
acela ce le caută înnebunit şi vă acuză
de ce daţi numele meu
lucrurilor poemelor care nu-mi seamănă?
trupul - o avalanşă de
carne şi oase mi se prăbuşeşte la picioare
e linişte
pe clanţa uşii găsesc monedele urmelor tale reci
privesc pe fereastră tu te apropii liniştită şi atunci în mine
creşte nădejdea cît un cap de berbec după care
alerg de la un capăt la altul al fiinţei fără să îl prind
stăm faţă în faţă între noi aerul se lichefiază
începem un joc: tu pui o mînă peste cealaltă şi
astfel crucea mi-o aşezi pe ochi
eu te învinui te alung
72
SURÂSUL
***
rămîi aici
să-ţi legene vîntul clopotnița inimii
cine eşti tu?
o linie împrejurul căreia se înfăşoară
din ce în ce mai strîns păianjenul cărnii?
ce altceva poţi face decît să urmăreşti
neputincios cu degetul
traiectoria celui ce se aruncă din turn?
o contemplaţie unică dureroasă surdă
ai putea să muţi pasărea în locul grinzii
atunci totul ţi-ar părea că pluteşte în aer ei da
omul rămîne animalul cu cea mai
bună părere despre sine însuşi
îţi spui şi rîzi priveşti pe fereastră
o formă nesigură pe plajă un nud de nisip orbitor
o femeie ce se dezbracă şi toţi îi laudă desenul de pe spate
se apropie de tine vă priviţi o blîndă disperare apasă
e-atîta linişte parcă faţa lunii ar fi fost
scăldată în şapte ape deodată
tu taci ea tace un foc de sînge şi trestii începe-n apus
şi dintr-odată sunteţi faţă în faţă între voi masa -
o linie trasă cu var atent să nu vă atingă trupurile -
femeia speră în ochiul ce pîndeşte-n tufiş
tu în graba sîngelui de a se face metal
ce-i fericirea
dacă nu întîlnirea sinelui cu un greier?
***
cu sfială alungi focul dintre palmele femeii venite lîngă tine
să te vegheze ori să te ucidă cum poţi ştii?
mişcările ei nu prevestesc nimic lupta s-a sfîrşit
învingătorii adună măştile şi le ard
- se spune că ele au fost create anume
pentru a-i linişti pe cei vinovaţi -
e noapte visezi să treci o apă cu somnul algelor pe ochi
începi să dansezi disperat ca şi cînd ai vrea să atragi
obiectele înlăuntrul tău iar ele nu s-ar supune
pe grindă bufniţa… a orbit aşteptîndu-te… îţi aminteşti
tu ai venit mi-ai lipit un bănuţ rece pe frunte
plata pentru a fi iertat are gustul sîngelui mi-ai spus
eu am plîns pe cearceaful alb furnicile se roteau a spaimă
am vrut să fug
se mai văd şi acum umerii ieşiţi din fotografie
Costel Stancu
 BUCOVINEI
Trecutul
Îmi amintesc de toate, cum au fost
La locul lor, cu multă rânduială
Trecutul mă atrage cu un rost
Spre el mă-ntorc cu oarece sfială.
Ambiții fără margini mă cuprind
Să-mbrac iar haina tinereții mele,
În sobă focul veșnic să aprind
Să stau în iarbă, picotind la stele.
S-aud în muguri muzica vibrând
Spre altă simfonie a naturii,
Când vița-și varsă seva lăcrimând
Dând primăverii dreptul semnăturii.
Să rătăcesc pe tainice cărări
Să uit c-am fost pe-acolo vreodată,
Să-mi odihnesc privirea peste zări
Să mă ascund în fân, ca altădată.
În deal, la Filimon, să urc din nou
Să chiui, să îmbrățișez iar luna
Iar mama, necuprinsă de ecou,
Să mă aștepte, să mă strige-ntruna.
Pe prispă, urmărind un răsărit
Să sorb tăcut un ceai de sunătoare,
Sub nucul cu trei brațe înfrățit
Să văd plecând iar păsări călătoare.
Să mă trezesc, în zori, cu ploaia-n geam
S-ascult cum bate ritmul pe șindrilă,
Să văd cum, zgribulite pe un ram
Trei vrăbiuțe-s prinse-ntr-o idilă.
Să simt mirosul pâinii țărănești
Luată din cuptor. Mama s-o-mpartă.
Frângerea ei, cu gesturi strămoșești
Să îmi deschidă-n suflet altă poartă.
La scăldătoare-n luncă să mă duc
Să simt fiorul apei curgătoare,
Pe luciul ei mici pietre să arunc
Să facă cercuri, spre apus de soare.
Să văd cum prinde viață-n dimineți
Tot ceea ce doar somnul liniștește,
Cum omul parcă are șapte vieți
Pe toate și pe rând, le risipește.
Rondelul rondelului
Îmbracă-n formă poezia
Cu rima e-n duet fidel,
Se mai repetă. Fantezia
Îi este stare. E rondel.
Așa cum scrie cărțulia
El nu poate-arăta altfel.
Îmbracă-n formă poezia
Cu rima e-n duet fidel.
Fiind în ton cu armonia
Cuvântu-i șlefuit astfel
Încât, creându-i simfonia
Prin lira unui menestrel,
Îmbracă-n formă poezia.
Rondelul țăranului român
Pe frunte-i scrisă harta țării
Hotarul e din cute-adânci
El e talazul, dar al mării,
Ce nu se sfarâmă de stânci.
El este bunătatea sării
De la-nceputuri, de atunci...
Pe frunte-i scrisă harta țării
Hotarul e din cute-adânci.
Chiar este omul acătării
Din veacuri a muncit pe
brânci,
De dragul neamului, chemării
De-a da oșteni, a făcut
prunci.
Pe frunte-i scrisă harta țării.
73
De-ale iernii
Își scutură cerul cușma de nea
Cu mâini nevăzute răstoarnă puhoi,
Tot albul zăpezii ce cade pe noi
Surprinde în zboru-i o rândunea.
Îmi cresc prin picioare adânci rădăcini
Trupu-mi devine o cruce spre cer.
Mă prinde în brațe strașnicul ger
Și-mi pune pe creștet flori albe de crini.
Obrazul îmi este doar o culoare
Ce tinde spre-albastrul cerului, sus
Nu vreau să mă las dintr-o dată sedus,
De-a iernii magie și-ntreaga-i splendoare.
Târziu, când ochii nu pot să mai vadă
Prin țurțuri crescuți între genele lungi,
Mă zbat disperat, cu brațele ciungi,
Să nu mă transform într-un om de zăpadă.
Așteptând iarna
În dimineți albe de toamnă târzie
Cu brumă pe creste și aburi la geam,
Îngheață tăcuți pițigoii pe ram
În timp ce pe vale un vânt rece adie.
Când soarele discul încet și-l arată
Ghirlande suave de mici clopoței,
În pomii ce-s singuri străjeri pe alei
Din brumă-au înflorit cu petale, deodată.
Câmpia întinsă e-o mantie care
Străluce din mii de steluțe-aurii,
Ce-acoperă de unde-s și până în zare
Cohorte de nori pe cai plumburii.
Privesc cum natura își coase veșminte.
Prințesa zăpezii acum e pe drum,
La uși de copii va veni să-i încânte
Cu florile gheții și sănii de fum.
Violanda Bratu
 SURÂSUL

Haina cuvântului
Ce straniu gol în liniștea dintre imagini de timp uitate în valiză
am purtat-o prin anii existenței perene
mă asurzește profunzimea necuvintelor ce stau ascunse pe foaia albă
se cred fantome, ele cuvintele
chiar au devenit fantome din cauza tăcerii dintre noi
nu-mi urlu neputința de a îmbrăca frumosul în haina cuvântului
zi de zi cos literele una de alta cu emoția risipirii de mine
nu toate hainele- cuvinte ce le creez îți îmbracă sufletul.

Poate sufletul tău nu e pe măsura creației mele

nu am făcut școala stiliştilor în arta scrisului pe măsura celor inteligenți
am doar școala vieții la care mulți se cred premianți
pentru că știu să coase cuvinte ce uneori nu le înțeleg nici ei în profunzime
asta nu-i împiedică să desconsidere efortul meu de a coase cuvinte din boabe de rouă
nu vreau să ajung mare creator de modă în arta scrisului
visez să nu mai simt atât de pregnant acest gol din liniștea dintre imagini
care imagini? Deschide cartea vieții și privește foia albă a timpului neînceput
Spune-mi ce vezi? Trecut, prezent?
vei vedea doar viitorul ascuns în haina de cuvinte fantomă
destinul îți pregătește garderoba pentru suflet. Nu pierde acul timpului.

Iarba pietrelor
Fir verde de infinit Fetița cu zulufi negri și ochii deschiși a miracol
desparte orizontul
în nemărginiri paralele Ropotul copitei din durerea amintirilor
cea a șoaptelor de iubire dorul răsăritului ce arde orizontul
încă nerostite plânge trecutul pădurilor bastarde
țesute din Lumina Învierii târzii lacrimi inundă prezentul ce arde bobul de sare
de lacrimile durerilor plânse licărul speranței înmuiat în candela iubirii aprinse
doruri nesfârșite ale eternității topește tăceri nerostite
emoții nebune călăresc herghelia de vise a copilăriei
Firul ierbii privesc fetița cu zulufi negri și ochii deschiși a miracol
răsărit din piatra filosofală cum saltă în galop peste obstacolele vieții
își întinde clorofila în șaua cu ciucuri de fericire zâmbește a dojană
asupra spațiului pietrificat de mă prinde de clipa eternității ce o port pe inelar
rădăcinile cunoașterii întreabă cu ochii mijind a mirare:
în lumile abstracte ale neființei „Auzi chemarea sensului existenței din nemurire
luminează existența jocul copilăriei te face să visezi?”
cu emoții îmbrăcate Orgolliul timpului răspunde
în mantia verde a facerii noii lumi. brăzdând adânc sentimente în curcubeul șoaptelor de iubire
din durerile niciodată vindecate.
Pietrele filozofale Dor de fiecare fir de iarbă a trecutului cuprinde e-ul trist
transpiră prin porii științei Rog fetița din sufletu-mi pârdalnic:
Idei geniale de autodistrugere „Lasa-mi puțin timp pentru viața viitoare să mă pot bucura
prin iarba înrourată a renașterii De infinita frumusețe a galopului.”
se ascund una câte una

Marioara Vişan
în firida timpului mucegăit de uitare
așteaptă să devină
temelia înflorii evoluției umane.

74
BUCOVINEI

Aprind

O țigară cu vitamine,
Două, trei...
Sub lemnul de tei...

Plămânii învață
Ușor,
Cum să respire
Florile fumului lor.

Alăturea
Mă învață, Inspiră, expiră
În ceașca mea,
Cum să trec puntea O când negră, când albă, cafea...
Făcând echilibristică
Cu propriile-mi tălpi
Deasupra vâltorii, Sunt copac
Cum să îmi orbesc privirile
Fiindcă în negru M-am vrut copac,
Îmi este cu neputință Când m-am descompus
A privi În bucăți de scoarță
Mai închis, Îmbrățişându-mi trunchiul
Cum să îmi îndrept trupul, Să nu cadă.
Cum să îmi ridic M-am vrut copac,
Palmele spre cer, Când m-am recompus
Pocal În  muguri de verdeață
Golit, Învăluindu-mi ramul
Încercând a-l  umple Să simtă, să vadă.
Cu energiile Am fost sevă prin gheață,
Unui creator, M-am descompus şi recompus totodată.
Pentru moment, Am vrut să mă aud,
Absent Mă tac,
Sunt copac.

Îngerii beau cafeaua dimineața

Urme de timp
Amestecând timpul,
Cu lingurița, Criselefantine secunde pierd
În sensul acelor unui ceasornic Pe cărare.
Pentru moment, stricat. Cerşesc timp
Şi nu ştiu din ce anotimp…
Zarul din lichidul opac Statuie
Se dizolvă Păşesc
Treptat Prin urme de timp!
Cum treptat amarul capătă nuanțele dulci
În proporții mai mici sau cel mult egal
Cu timpul aruncat.
Brândușa Sorina Bialy

75

Al.Florin Ţene,
cronicarul literar şi eseistul*
Alexadru Florin Țene are
peste 6000 de eseuri și cronici
literare publicate de-a lungul
timpului.
Ideile exprimate sunt
extrem de profunde și
demonstrează gândirea
domnului Alexandru Florin
Țene față de întreaga lume ce
îl înconjoară!
Acestea ard cititorul,
prin adevărul surprins și
analizat!
Este dificil să pătrunzi în noianul de gânduri și idei
exprimate în totalitatea lucrărilor, de aceea, ne-am străduit
să sintetizăm pentru cititorul acestei cărți cele mai importante
subiecte.
a) Probeme de Teorie Literară
b) Situația din viața literară a României începutului de
secol XXI
c) Filosofia – baza dezvoltării literaturii și treapta de
înțelegere a existenței sociale
d) Marea Unire de la 1918 și europenizarea literaturii
române
a) Probeme de Teorie Literară
Incontestabil, domnul Alexandru Florin Țene este
un om al literaturii. Nu un scriitor care scrie „cum îî
vine”, ci care știe ceea ce scrie. Îmi aduc aminte de George
Călinescu, criticul, istoricul literar și marele scriitor român
care spunea că, pentru a deveni un bun critic literar, este
bine ca tu însuți să fi experimentat toate genurile literaturii.
Cu alte cuvinte, George Călinescu cerea criticilor literari ca,
înainte de a „critica”, de a se pronunța asupra unei opere, să
scrie el însuși literatură.
Considerăm că domnul Al. Florin Țene a respectat
„rețeta” marelui critic literar al secolului XX. Este deosebit
de plăcut să constatăm faptul că scriitorul este și un gânditor
cu o viziune corectă asupra literaturii ca artă și asupra
dezvoltării ei în timp. Acest lucru l-a ajutat, cu siguranță, să
lege fenomenul literar de cel social, al lumii în care trăiește.
Cronicarul și criticul literar Al. Florin Țene pune
preț, după cum însuși afirmă, pe valoarea morală a unei
literaturi, pe care o consideră autoritară între celelalte
valori. Domnia sa demonstrează acest lucru, prin analiza
76
SURÂSUL
unor perioade îndelungate din istoria noastră literară. La
nivel de istorie, Al. Florin Țene subliniază că, din păcate,
opera creată nu este lăsată să ajungă în starea inițială la
cititori. Intervin, de regulă, „mijloacele de informare și
formare” care perturbează valoarea în sine a unei creații,
determinând, deja, o oarecare opinie în rândul cititorilor.
„Mulţi autori sunt promovaţi, prezentaţi, impuşi prin
mijloacele de informare, astfel încât publicul ajunge adesea
fascinat de o operă, despre care i se spune până la saţietate
că e valoroasă. Opera devine valoroasă, în urma unui act
de autoritate impusă. De fapt, aşa s-a făcut şi în trecut, prin
sistemul public de învăţământ, cu  autorii zişi <clasici>,
bătuţi în cuie, de parcă n-ar fi existat şi alţii de talia lor”.
(Autoritatea valorii morale – 2013)
Fără nicio discuție, autoritatea morală este dată și
susținută de autoritatea estetică a unei creații. Tocmai
de aceea, Al. Florin Țene ține să sublinieze, în mai multe
rânduri, că opera literară valoroasă este aceea care se
bazează pe folosirea măiastră a metaforelor. „Cartea sa
<Metafore ce țin de mână ideile să nu rătăcească> este o
mostră de eleganţă a discursului despre Artă, -arta ca prag
al desăvârşirii operei umanităţii, al acelui timp prin care se
treieră creatorii,- făcătorii de metafore. Fără hiatusuri în
lucrătura textului pe care îl desăvârşeşte, Al. Florin Ţene
reuşeşte splendida <ţesătură> care susține paginile cărţii
(…) . (Gabriela Petcu -2013)
Sunt multe articolele în care abordează „unitatea
operelor literare” în funcție de genurile acestora. Pentru
argumentările aduse, autorul se sprijină pe numele unor
mari teoreticieni și esteticieni din Literatura Română
sau Universală: Benedetto Croce, Thomas Mann, cu
exemplificări din mari scriitori, precum Milton, Camoes,
Klopstock, tragedia franceză ori Renașterea italiană.
Cu responsabilitate vorbind, studiind cronicile, eseurile
și volumele care analizează arta literaturii, vom fi surprinși
de gândirea tranșantă, prin care domnul Al. Florin Țene
desparte adevărul de neadevăr, consistența de inconsistență
în toate domeniile analizate. Și, ca întotdeauna, exemplele
sunt din scriitori români sau universali. Apare, astfel,
analizat raportul dintre inteligență (rațiune) și elementul
estetic, în viziunea asupra operei literare. „Inteligenţa şi
raţiunea nu fondează experienţa estetică, dar nici nu le
elimină. În unele condiţii ea poate fi scoasă din conul de
umbră în splendoarea luminii prin anumite convingeri,
stimulată de idei”. (Opera angajează o conștiință, dar nu se
confundă cu ea -2011)
Cei care doresc să găsească explicații asupra acestor
probleme, dar și asupra raportului dintre conștiința morală
și conștiința estetică, pot afla studiind prezenta carte.
„Limbajul artistic comunică şi se comunică în acelaşi
timp, precum marmura ce se dezvăluie pentru a-şi arăta
splendoarea sculpturii din interiorul ei. Acest fenomen
se numeşte reflexibilitatea limbajului. Despre limbaj,
 BUCOVINEI
întotdeauna se vorbeşte înlăuntrul lui, nu numai despre
tot ce ne înconjoară, ori despre autor”. (Opera angajează o
conștiință, dar nu se confundă cu ea)
Profunzimea discursului analitic este susținută și de
gândirea unor mari filosofi, precum Kant sau Hegel. În
orice context, acesta urmărește raportul operă-creator-
cititor: „Cititorul nu se adresează operelor spre a se asigura
că participă la artă, el se apleacă spre operă, pentru a încerca
şi trăi valoarea pe care o exprimă”.
În același discurs despre opera literară și efectul
acesteia asupra cititorului, domnul Al. Florin Țene definește
locul „eului” și raportul acestuia cu autorul, în funcție de
genurile literare.
În căutarea și înțelegerea frumosului literar- artistic,
se oprește asupra mai multor concepte artistice dintre care
amintim „mitul Edenului” și „erosul ca artă”. Considerăm
importante analogiile realizate între operele la care se
face referință, precum și argumentația adusă din Eugen
Simion, G. B. Vico, Eugenio Montale și alții. Totul pus
sub semnul genialității creatorului! „Genialitatea, spunea
Eugenio Montale, constă în a fi înţeles că elinul de altă dată
corespunde cu <homo europaeus> de astăzi, şi în a fi reuşit
să te scufunzi în acea lume ca şi când ar fi fost a noastră”.
Cu siguranță poblemele abordate devin interesante!
Mai ales, sau și atunci, când conceptele literar-
artistice duc autorul spre realizarea unor teme de litteratură
comparată. Așa spre exemplu, întâlnim în expunerile
domnului Țene compararea unor scriitori precum George
Coșbuc și Lucian Blaga (Fenomenul Hyperionic la George
Coșbuc și Blaga).
Argumentând, printr-o conectare la viziunea de
veacuri a poporului român asupra existenței, dar și la
filozofia despre viață și moarte a omului, domnul Al. Florin
Țene aduce în fața noastră, o nouă privire asupra perlei
folclorului românesc, „Miorița”. Cu sinceritate subliniez
faptul că la început am rămas extrem de surprinsă de
„abordarea îndrăzneață” asupra baladei care a susținut
secole de-a rândul gândirea românismului și care se
studiază în felul arhicunoscut în școli. Și totuși, esteticianul
Al. Florin Țene ne provoacă la o nouă analiză asupra acestui
subiect. „Toţi aceşti exegeţi şi cercetători ai gândirii mitice,
eludează, în analizele lor, faptul, conştient sau inconştient,
că nici o acţiune nu justifică crima, chiar şi în folclor,
acesta fiind <oglinda> mentalităţii unei comunităţi. Iar
în cazul în care comunitatea greşeşte nu înseamnă că are
dreptate”. (Elogiul crimei prin prisma imanenţei tragicului
din literatura populară - o eroare morală şi estetică -2017)
*Fragment din cartea în curs de apariţie “ALEXANDRU FLORIN
ȚENE - ATITUDINI LITERARE LA ÎNCEPUTUL SEC. XXI”, de
Voichiţa Tulcan Macovei
Voichiţa Tulcan Macovei
77
1 Și îmi lipsesc morții mei
de la atâta pământ negru
gras grav mi se trage
cimitire
service auto
restaurant palace
câmpuri travestite ciori în
haite blazate două sterile
avioane și un soare roșu
așa...ah,
un dor de bunici pe care
nu i-am iubit de animale maltratate și vândute de
trunchiurile copacilor ce cândva i-am cuprins și i-am
înțepat cu unghia pe care apoi am supt-o cu voluptate
[…] de sâmbete și duminici ciupite de blugi de cioco
parcelată în cvadraturile cercului pufuleți aurora la
sticlă de jumate brifcor la un sfert buciumul sibilinelor
fabrici unu și doi masca de gaze Winnetou mort prea
devreme mere domnești niciodată pe plită până și de
fuga desculță dintr-un Imperiu în altu’— să mă întorc
dar în cimitir
să ling fiecare plăcuță gravată în parte
să cucurigesc în numele fiecărui manechin culcat la
picioarele altuia, dezbrăcat de țoalele festive și pus el, nu
cârpele, într-un sac
sforile i-au mai rămas atârnate de gât și grăsimea lutului
acolo
unde a fost o inimă
Dând din aripi
Să stârnesc un incediu-răscoală
Să se alinte ciolanele în flăcări/// Haida roata, măi
flăcăi!
2 -Ne aflăm pe calea adevărului atunci când resimțim
conflictele din ce în ce mai adânc. Conștiința curată
este o invenție a diavolului.— zise Albert Schweitzer
prin gura lui Kastler. Mă gândeam azi dimineață
că o iau cumva la galop, între mine și mine fiind o
cale atât de conflictuală. Când ai scris țipătul luat-ai
în considerare și vibratul celui de-al cincilea copil?
Evident, o brută, ce îți dă fiori pe șira spinării însă
mămica continuă să-l iubească.
E departe un premiu pentru literatură.
3 Spațialitatea redusă la zero: scări, pereți, podea.
poezia, un sac atârnat la gât; tu m-ai visat.
Curios, nu eram nicăieri— pe balcon o pasăre moartă
mă doare și acum burta ciocul închis poziția de plank
fac și eu parte din specia cabalină
Mihaela Drelciuc
 SURÂSUL

Surâs cu vise şterse

Femeia atrăgătoare este şi bună, şi deşteaptă,

Cu un surâs sublim în poartă te aşteaptă …

Te ia de mână, te duce, îmbrăţişându-te, în casă,

Te-mbracă în vise, te-aşează la masă…

Îţi spune povestea iubirii ce crede în ea,

Te convinge că-n inimă poartă o singură stea…

Că-n cerul din curte eşti îngerul ce steaua-i culege

Şi surâsul superb cu vise i-l şterge!...

Zborul sub lumini cu dor

Lumina de noi cizelată
Seara asistăm la divizarea luminii,
Partea noastră de raze o fură beduinii.
O duc pe arşiţă în Sahara pustie
Pe cămile cu cocoaşe bucşite-n poezie…
Nu ţipa, gândeşte că aşa e frumos,
Să-ntoarcem lumina pe făgaşul din dos…
Noaptea să ne iubim pe nisip din clepsidră,
Să-ntindem viaţa cu anotimpuri în tindă…
Tu, primăvară, să visezi că-s duios călător
Pe aripi de păsări, pe val de izvor…
Am cuibul la tine în sân, tu cuibul îl ai
În inima mea ce-ţi cântă din nai…
Nu mă satur să te admir niciodată,
Lumina cântă-mplinirea de noi cizelată…
Uitarea tăcută…
Gândul meu s-a prăbuşit în neîntoarcere,
Solzii luminii sunt în solstiţii de facere…
Ochii absorb, tăcuţi, şoaptele pământului
Sprijinite pe fluierele oaselor vântului…
Stelele s-ascund în inima ta fierbinte
Şi vor să mă cuprindă cu tainice cuvinte…
În genunchi cobor şi mă las prăbuşit,
În uitarea tăcută în care ne-am iubit…
Te-am cunoscut demult iubire.
Când îngerii cântă în cor
Tu tot mai pui pene pe aripi
În zborul sub lumini cu dor.
Când îngerii cântă în cor
Ceru-n lărgime se deschide,
Primeşte semnul tău zeiesc
Şi totu-n juru-ţi se aprinde
Tu tot mai pui pene pe aripi
Când îngerii cântă în cor,
Te-am cunoscut demult iubire
În zborul sub lumini cu dor.
Stăpân târziului târziu…
Pe vârf de munţi, pe val de mări.
Aş călca timpul în picioare
Să ajung din nou la vârsta ta,
Aş turna lumină-n orice floare,
Din Orion ţi-aş dărui o stea.
N-ai scăpa de mine nici o clipă,
Te-aş zidi în zborul meu,
Ţi-aş pune până-n ceruri o aripă,
Te-aş păzi de vârcolaci şi rău…
Te-aş duce la izvorul fericirii
Să curgi prin venele-mi uşor,
Să înfloreşti în clipele iubirii,
Să-nebuneşti misterul cu fior…
Divinitatea să ne ia în sân,
Să doinim sub crucea-nrourată,
Timpul de-aş călca, aş fi stăpân
Târziului târziu, frumoasă fată!
Vis minunat
Frumoasa mea, cuvânt divin,
Aleargă sub cerul senin,
Cu paşii ageri, tocuri cui,
În căile norocului.
Respiră rar, respiră-adânc,
Te uiţi la ea, parcă-i un prunc,
O prinzi în braţe s-o iubeşti,
În inimă să o căleşti.
E-un fel de candelă aprinsă
De dor şi farmece cuprinsă
De lungi căderi şi ridicări,
Este frumoasa care ştie
Că viaţa este-o melodie
Cântată pe corzi de vioară
Care te dor, te înfioară
Cum ea aleargă-n cer senin
Descoase franjuri din destin,
Îi leagă-n juru-i minunat
Gândind că-s braţe de bărbat.
Respiră-adânc, respiră rar,
Se simte stele-i sale dar
Şi străluceşte orişicând –
Vis minunat în al meu gând!
Marin Moscu

78
BUCOVINEI

ZBUCIUM
Dorul de tine mi-l alină
Doar visele în care-mi stai,
Când în tăcerea cea haină
Speranță tu încerci să-mi dai.
VRAJĂ
De iau roua de pe floare
Și pe buze eu ți-o pun,
S-o transformi într-o licoare
Vrăjii ei să mă supun.

Simt florile a mea durere Și de farmece pătrunși,

Când cu petale ele plâng, Să-așteptăm leacul să-și facă,
Ca o umilă mângâiere Noi să stăm așa ascunși
Eu tristă de pe jos le strâng. Până vraja o să treacă.

Atâtea doruri și păcate Mărgeluțele de rouă

Vor sufletul să-mi ducă-n hău, Pline de descântece,
Dar parcă lanțuri ferecate Inimile amândouă
Mă leagă strâns de trupul tău. De dor să ne vindece.

Trăiește inima rănită Printr-o dulce-mbrățișare

Același zbucium și amar, Când pe buze roua-mi sta,
Și chiar așa nefericită Să unim c-o sărutare
La tine ea ar fugi iar. Roua mea cu roua ta.

Alerg spre marginea uitării,

Nefericirea să-mi trăiesc,
Mă prind de brațul disperării
Fiindcă-mai cred că te iubesc.

LA MARGINEA UITĂRII LUI EMINESCU

Suspină inima a neputință, Dorul de tine nu ne-a părăsit,
Cum s-o ajut nici eu acum nu știu, Ne stă mereu în suflet și în gând,
Și-mi fac altarul meu pentru căință Și e de-ajuns un vers să-ți fi citit
Că mi-ai venit în viață prea târziu. Să te simțim cu noi din când în când.

Din toate amintirile ce mi-au rămas Aici bătrânul tei a mai rămas
Încerc să-mi fac un rost de-a mai trăi, Să-ți poarte dorurile de-altădată,
C-o ultimă putere, c-un stins glas, Iar lângă el se-aude parcă-un glas
Să strig, să chem iubirea orice-ar fi. Și printre crengi un chip frumos se-arată.

Dacă revederea ne va fi târzie, Nici vremurile grele îndurate,

La marginea uitării speranța dusă, N-au reușit pe el să îl doboare,
Scris ne-a fost ca nouă să ne fie Ne-a arătat bătrânul tei că poate
Fericirea, chiar de destin răpusă. Să rabde mult atuncea când îl doare

Vom suferi în taină amândoi, S-a hotărât că-așa vrea El să fie,

Și cu speranțe, vise destrămate, Să-ți poarte dorul tău, o veșnicie!
Pecetluim iubirea dintre noi,
Dar ce păcat, în inimi separate. Angela Pistol

79

Sol din abis
Încă aştept şi-acum adeverinţa
Că sunt pe-acest pământ un sol trimis
Să îndulcesc în oameni suferinţa
Ducând din mine-n oameni un abis,
Iar cusăturile în care-mi este prins,
Trupul de suflet, astăzi s-au slăbit,
Dar iată cum o sete m-a împins
Să mă cufund în râu ca Heraclit
Şi, meditând la curgerea în unde,
Unde se varsă-n mine tresărind,
Iar din abisul meu ceva răspunde
Că sunt la fel cum, poate, nefiind,
Aş mângâia cu raze neputinţa,
Aş dezmierda iubirea în ecou,
Aş alinta cu răscoliri fiinţa,
Eu prinsul veşniciei în lasou.
Şi de dispar în ceţuri (nu, nu doare), Ne balansăm căderile-n ceasornic
În urma mea rămâne tot ce scriu,
Iar tu şopteşti cuprins de-nfiorare
Şi-n mintea ta abisul o să fiu...
Atât
În ochiul tău se-ascunde o icoană
Pe care s-au pictat cu vânt genuni,
În palmă-ţi creşte, ca o floare, rană,
Sub geana ta privesc uimiţi străbuni
Cum se destramă-n galaxie zorii
În fulgerul culorii de ruini
Şi-alunecă pe el toreadorii,
Marii schiori pe fire de lumini.
Şi curg iluzii spre altarul verii
Să-nalţe-n utopii splendorii turn,
Ca-n el să cânte liturghii, tăcerii,
Miraje-n ceţuri orbul taciturn,
Dar dacă-n fulger fluturii nu laşi
Şi te-ai făcut în tine nevăzut,
O să dispară urma, de sub paşi,
Chiar în părinţii ce tresar în lut,
Iar cerul frunţii nu se mai susţine
Și se topeşte ochiu-n absolut...
Ca-ntr-o eclipsă, îngropat în tine,
Şopteşti umil spre veşnicii: atât!
Clipe
În loc de ochi, purtăm sfiiţi cadrane
Cu încrustaţii care par solare:
În stânga fiice şi la dreapta mame,
Femei ce stau în loc de minutare.
Cu fiecare treaptă ce-am păşit,
În taină, înfloreşte visul spornic,
Iar dacă timpu-n ele am zidit,
Și peste ţipătul din vârf de turn
Se-ntind secunde strălucind pe gene,
Ca din nisipul mării ochi diurn
Ce urcă-n aer forme de sirene.
Spre zările tivite-n ivoriu
Privirile se pierd în chihlimbar,
Un pelerin se roagă spre târziu,
Iar de departe pare-un minutar...
Aripi
Tot aşteptăm minuni să se repete
Şi să primim din paradis scrisori
Scrise pe aripi albe de egrete,
În șoapte prefăcute în ninsori.
Din raze, îngeri-fluturi vor zidi
Dorinţele-n biserici drept fântâni,
Să bem agheasmă-n palme de copii
Cântând poeme-n inimi de păgâni.
Și botezați cu zâmbet făr-a ști
Îmbrățișarea ne va fi sărut
Cu îngerii ce ne privesc din fii
Pe frunți de ape botezate-n lut.
În ceruri ninge. E concurs de miss.
E nuntă-n noi, acum, şi pe pământ;
Când fiii în icoane i-am trimis,
Ne vom culca pe răstigniri de vânt...
80
SURÂSUL
Undeva
Clopotul bate în sufletul raiului,
Cântecul inimii spinii-i descuie,
Zboară o pasăre din mugurii naiului,
Fete-n altarele crinilor suie.
Aripi de gene zbat tot mai rar
Zări netivite de marginea gândului,
Casa secundei e în turnul din far,
Mâine te culci în braţele vântului...
Frâie de nori îmi faci, să încalec
Bolţi de mirare căzute din şa,
Paznicul apelor îmi pare zănatec,
Apa oglinzilor ascunde să bea.
Candela pruncului în palmă tresare,
Lujer de fragă furată din naos,
Marea văzduhului e-o arcă în care
Urci să visezi ca magii din Laos.
Trepte se-nalţă în aer de-aici,
Calea-i deschisă spre aura ta;
Mergi, parc-aluneci pe valuri de muzici,
Umbra te-nvăluie şi curge şi ea...
Aval
În nopțile nunții, fiinţe-n diluvii
Primesc revărsări în forme neclare,
Nu apa va curge, ci lumina în fluvii
Spre mările calde și dulci, fără sare.
În flamura boltei cad muchii de zar,
Sunt ochii de neguri ai coconilor-fluturi;
Când jerbele din frunțile apelor sar,
Orbii adulmecă în aer săruturi.
Năvoade de vânturi apucă, în vrie,
Pe cel ce ascunde oglinda, trișor,
În ochii frumoși ai mirilor scrie
Că noaptea statuile visează la zbor.
Din zboruri fantaste rămâne culoare
Ce lunecă-n pânze de abur în zen,
Atât de frumos c-o să scrie-n ziare
La faptul divers:’’Plecări spre Eden!’’
Alensis de Nobilis
 BUCOVINEI
Mamei
Mi-e dor de mama
ca de-o primăvară
ce vine să-mi copilărească sufletul…
Mi-e dor de mama…
E primăvară…
Doar TU
Îmi ești aripile
ce mă înalță
spre zările senine
Îmi ești zborul
cu destinația: IUBIRE!
IN MEMORIAM…
Când mugurii iubirii dau în floare
Și plâng la garduri pentru noi caișii
Topim cu dragostea o depărtare
Speranței să nu-i fim ucișii…
Ca doi copii în răsărit de soare
Să ascultăm cum mugurii plesnesc
Și cât iubirea albă ne mai doare
Să veșnicim cu cei ce se iubesc.
Destin I
Desculț prin viață
Cu răni ce sângerează,
Cu legământ fără speranță
Și o durere care mă veghează…
Destin II
Timp strivit pe caldarâmul vieții,
Chemări surde în depărtări neștiute,
Alerg spre tine, iar pe talpa mea
Cioburi de-amintiri se-nfig plângând.
Gânduri înghețate
A venit iarna
și mi-a înghețat gândurile…
În ele erai numai TU!
Rămâi cu mine
până când va veni primăvara
Să ne înflorească… IUBIREA!
Femeie anotimp
Femeie- primăvară,
Ce izvorăști doar viață,
Ce har păstrezi,
De toți ți se închină întreaga lor viață?
Femeie-vară,
Ce izvorăști căldură,
Ce har păstrezi,
De toți pe tine te adoră?
Femeie-toamnă,
Vino… Ce izvorăști belșug,
Cu primăveri în suflet Ce har păstrezi,
Te-aștept să îmi aduci De toți la tine vin și plâng?
O altă primăvară
Cu dor de flori, de cuci, Femeie-iarnă,
De iarbă înverzită, Ce izvorăști candoare,
De pomi în sărbătoare, Ce har păstrezi,
De veselie multă De toți îți cer iertare?
Și liliac în floare.
Cu toată dragostea
Copiii mei,
Dor Reperul meu în viață!
N-aș vrea să știi Copiii mei,
Cât doare raza lunii Speranța din fiecare dimineață.
Ce mă găsește singură, în noapte!
Ce dor tăcut și-năbușit Copiii mei,
Strecor în suflet Durere și alean…
Când tu ești atât de departe! Copiii mei,
Averea ce o am.
NOI Regăsire
Un cântec ne face să uităm de noi.
Un tremur lung de rază caldă
Ne contopim într-un sărut
Mi-atinge sufletul stingher.
până când EU și TU
nu mai avem garanția Nepăsător și dus de soartă,
că putem fi UNICI… Plutește-alene în eter.
suntem NOI.
Miresme proaspete adulmec
Și sufletu-mi îmbăt cu ele.
Acopaniament Hai, vino, dulce primăvară,
Îngână-mi sufletul iernatic, primăvară! Înmugurește-mă în stele!
Și culcă-mă în iarba înverzită,
Să număr toți cocorii care zboară Și dă-mi puteri nebănuite,
Și să respir iubirea înflorită! Să am curaj și să iubesc,
S-alerg pe câmpuri înflorite,
În tine să mă regăsesc!
Dana Ciuhlău
81
 SURÂSUL

MĂ DOARE ALBASTRUL
Mă doare-albastrul de sub albul verii
Tomnatic galbenul uşor mă rugineşte,
Argint pogoară bruma, bătrâneşte,
Zăpada toarnă fulgeru-nvierii.

M-ascund de mine după aurul iubirii,

La tinereţe visul verde mi se poartă.
Încremenit şi vânăt ca de moartă
Se face doru-n clipa despărţirii.

Se urcă visul peste porţi înalte

Răstălmăcind povestea visului tehuie
La nesfârşit de nopţi de galaxii se suie
Bătând la ultima şi de cleştar cetate.
LUI, SEMĂNĂTORULUI DE STELE...
E vară de lumină veşnic jucăuşă
Pe margini de nuferi, Cu fluturi cu ochi mulţi şi aripi dese
Din lacuri albastre, O Maică scutece de lacrimi ţese
Se plimbă luceferi. Pentru copilul ce-a bătut la uşă.

În codrul de-aramă, Când m-am trezit, un roşu mă cuprinse

Spre noaptea-lumină, Zvâcnind în piept cu dangăt de-amintire
Suspină o mamă. Din clopotul de cer căzu o răsplătire:
Măcuţa mea cu scutec mă-nvelise.
Îşi leagănă visul
Pe braţe de doruri
Rugând necuprinsul:
GÂND PUSTIU NOAPTE DE IARNĂ
„Cum oare cuprinde
Văzduhul, când trece, M-am adormit, cândva, târziu Coboară din ceruri, pe sfori nevăzute,
O stea ce se-ascunde?” În visul nopţii, de nebună, Broboane de apă, prin geruri trecute.
Şi mi-am suit un gând pustiu Se-aştern, stea cu stea, pe doruri tăcute.
„Privește în sus În groapa goală de pe lună. Totul e vis, neuitările-s mute.
Acel care crede:
E-o stea ce-a apus! Cobor şi eu cu el, cu gândul, Se leagănă vifori pe braţ de troiene,
Pe scările de îngeri puse; Şi stele cobor în pustiu de poiene.
Va trece prin ceruri, Durere seamănă pământul, Tu mă veghezi în apus de poeme.
O mie de ani, Sânge din inimă căzuse. Gândul mi-e mut, visul meu geme.
De lumină şi vremuri”.
Pic după pic încleie tina, Culeg amintiri din străfunduri stinghere
Mama se-nchină Din praful lunii izvorâtă... Lepădând durerea prin naive unghere.
Şi-ascunde în suflet Mă vindecă de dor lumina Noapte de iarnă, de priveghere.
Un bob de lumină. În pieptul lumii zăvorâtă. Ruga e urlet, crucea-mi tăcere.

Doina Guriță

82
 BUCOVINEI
Ninsoare de flori
D
escoperim în lumina călduţă şi blândă din miezul
primăverii, ca o vrajă ce ne cuprinde toate simţurile
şi le îmbată fără-ntrebare, că suntem veseli, cu
zâmbet de ştrengar în colţ de ochi, iar motivul se joacă a
mirare…
Este atâta verde frumos şi crud în prospeţimea unei
dimineţi, când picăturile de rouă sclipesc a surâs luminos,
în raze care dansează, provocate de vântul buclucaş, prin
miniaturi de frunze deschise cu îndrăzneală din mugur, ce
le-a permis să-şi scrie drumul de frunză, o mare prietenă
a copacului.
Ce importanţă mai au gândurile, tumult care tulbură
cu mare îndrăzneală mereu încercata noastră fiinţă, le
alungi cu promisiuni de atenţie în alt timp, acum eşti
prezent total, în marea de verde, ce unduieşte firele de iarbă
şi-ţi dăruieşte mireasma pământului reavăn, amestecat cu
vegetalul ce şi-a scris destinul în zilele friguroase ale iernii,
ca o datorie sacră.
Îţi ridici privirea, urmărind mişcarea poticnită,
dar voioasă-n hărnicie, a unei furnicuţe care s-a rătăcit
de suratele ei şi acum înaintează, pe trunchiul lucios al
copacului spre în sus, ceva, o descoperire o atrage spre
lumina ce a înconjurat-o, cu îndrăzneală de anotimp, ce
s-a aşezat cu hotărâre ca un gospodar cu planuri bine
gândite şi dorite pentru viaţă.
Deodată se deschide spre noi şi zarea- ndepărtată,
cu braţe subţiri şi delicate, în prelungiri de mari şi mici
crenguţe care aparţin copacului şi ne-a atras cu energia
sa de lemn viu, care trăieşte ciclic prin anotimpuri. Tot
el, copacul, urmăreşte toate poveştile gândite sau trăite în
real ale vietăţilor ce populează natura şi spaţiul din jur. Iar
coroana copacului, de ce o numim "coroană"? Deoarece
tot ce are mai preţios în viul său este sus, ca o cupolă pe
trunchiul rezistent, care susţine toată bogăţia de flori ce-i
va pregăti fructele, urmaşii săi pentru viitor.
Suntem atraşi ca un magnet spre mireasma
răscolitoare, de simţire şi privire, spre o deschidere bogată
în mii de steluţe mici, delicate şi albe ca prima zăpadă
83
curată şi voios zburătăcită, care se aşează cuminte pe toate
crenguţele copacului, de nu mai ştii în ce anotimp te afli,
în iarnă sau primăvară.
Privite din imediata lor apropiere, petalele moi
şi mătăsoase parcă tremură în timiditatea şi inocenta
deschidere în soare, cu neîncredere pentru micii duşmani
existenţi în jurul lor, care le pot aduce prejudicii şi schimba
destinul.
Şi parcă nu vrei să mai pleci, eşti vrăjit, încântat şi
atras de braţe invizibile ce-ţi blochează mişcarea spre vreo
direcţie, mulţimea aceea necuprinsă de flori trimite spre
tine, în valuri, cu adieri proaspete, un parfum delicat,
dulce-amărui, în nuanţe fine, care ne amintesc că zarzărul,
corcoduşul sau cireşul, are fiecare o personalitate proprie
ce se vrea descoperită.
Au înflorit dealurile şi văile şi fiecare colţ îndepărtat
al naturii este împodobit de zâna cea bună şi veselă cu
nuanţe de alb ca puritatea însăşi, roz pal, albastru, galben
şi roşu, toată câmpia ne spune că aici, parcă s-au jucat
copiii învăţăcei într-ale picturii şi doritori ai culorilor vii şi
vesel – zburdalnice, ca ei.
Şi mergi, cu pas înviorat, uitat de timp şi de gânduri,
printre firele de iarbă, ce cu privire sperioasă îndreptată
spre tine, temătoare de atingerea pasului tău, dar eşti
atent, îţi pasă şi nu striveşti acest verde care te învăluie cu
blândeţea încrederii şi te îndeamnă să mângâi încetişor, cu
privirea, toate florile pământului care te salută, cu bucuria
prieteniei ce o simte la tine pentru natură.
Deodată, observi o mişcare uşoară în aer, vântul se
strecoară alene, dar cu vicleană pregătire, dorind să-şi facă
simţită prezenţa, ca o permanenţă statornicită şi acceptată.
Florile toate freamătă a mirare, fragile şi delicate, ca
veşmânt de sărbătoare al copacului, se leagănă uşor, ca
un dans executat pe o muzică care provoacă la mişcare
graţioasă şi, uşor, se desprind, petală după petală, de pe
crenguţa ce le-a fost hrană şi adăpost, pornind în zbor
de mici fluturi albi care se înmulţesc ca-n poveşti şi
treptat te acoperă o ninsoare cu aripi mici de petale ce îţi
înmiresmează sufletul cu adieri parfumate.
Doar simţi şi priveşti, nu vrei să tulburi cu prezenţa
ta acest moment ce-ţi este dăruit, îl primeşti cu aleasă
preţuire şi vrei să-l păstrezi într-un gând ascuns din
comoara cu amintiri unice, dar care pot fi readuse atunci
când ai dor de ele.
Să nu ne uităm florile noastre personale, întâlnite în
copilărie, în adolescenţă, în tinereţe sau ale primei iubiri.
Ele se regăsesc, când au înflorit, în fiecare pas ce-l facem
pe drumul vieţii desenate, sunt comori parfumate ale
anotimpurilor trecute şi viitoare, iar noi le purtăm pe toate
în zâmbet, în minte, sau în suflet şi tot ele ne păstrează
luminoşi, cum trebuie să fie oamenii.
Doina Toma
 SURÂSUL

Cugetare
Iubește timpul care tot mai arde
Adoră focul dinspre noapte
Șoptește totul la ureche
Muza, veșnicia frumuseții.

Căci lumea e doar poezie

Cruntă, calmă trăinicie
Focul ce-mi șoptește încă
Vis, dorință, nostalgie.

Prin ruine de cristal

Tu mi-ai oferit în dar
Cerul cald dinspre apus
Zâmbetul din neant adus.

Trăire Te cutreier, pur, izvoare

Dăruire înfiorătoare
Azi e doar o nebunie
Viața este o culoare Mâine va fi pe vecie.
O minune răpitoare
O lumină și un dor  Să te mângâi fără-ncetare,
Și un nestemat amor.
E un răsărit cu formă Caută spre mine
Veșnic, timpuriu, firav
E un fluture din umbra Caută spre mine sensul de iubire
Ce azi mi-a călcat în prag. Ce mă aruncă într-o veșnicie
Caută esența ce iarăși îmi reînvie
Tu, iubire trăitoare Valsul nesfârșit al unei primăveri.
Nebunie grăitoare 
Din inima mi-ai răspuns În brațe de petale și nisip străin
Până-n suflet mi-ai ajuns. Îmi reverși zadarnic mirosul de divin.
Îmi străpungi spre suflet un iz de amor
Cu Dulceață si mult dor Căci, spre tine, suflet , eu azi ma închin.
Veșnic, nefiresc amor
Plin de fluturi și culoare Caută adesea o raza de iubire,
Mi-ai zidit în suflet soare. Un cer admirabil spre desăvârșire.
Caută zadarnic spre lumea timpurie
Rugăciunea vietii mele Care mă caută și tot mă îmbie...
Un sirag de mii de stele
E un nestemat amor Fie chiar și luna, de tot, sângerie
Cules din ceruri ziditor. Ea ușor mă striga...e lumina vie.
Caută spre mine, cerul spre iubire
Si redă-mi îndată stropi de nemurire.
Aş vrea să fii cu mine-acum
I
Aș vrea să fii cu mine-acum,
Departe ești pe-al vieții drum,
Și depărtarea ta, mă doare.
II
Noi ne luăm încet de mână!
În ochi ades ne cercetam,
Iubirea ne era divină,
Cu fericirea ne-ntâlneam.
III
În viața noastră bucuria,
Ne-ntâmpina în zori de zi,
Ce dulce era mângâierea!!!
Cu sărutarea a ne contopi.
IV
Ah! Zilele mărgăritare,
Scumpe. Prin amintiri trăiți!
Vă simt în murmur de izvoare,
Zâmbiți, prin pomii înfloriți.

Ştefana Cristina Marcu

84
 BUCOVINEI
SPERANŢA
(poezie închinată doctorilor)
I Așteptând o minune-n gând secret.
Când crini și trandafiri vor înflori,
În plină primăvară, inima-i voioasă,
În spitale-n orele târzii,
Așteaptă moartea crudă, nemiloasă.
II
Să ia din patul cel de suferință,
Pe-acei ce boala s-a-ndîrjit,
Ca să distrugă a vieții luminiță,
Ca soarele ce-apune-n asfințit.
III
Cu mâini delicate, pline de iubire,
Pansează medical iar plaga du-
reroasă,
Și urcă rugăciunea în neștire,
Ca să salveze viața omenească.
IV
Odihna lor, inexistentă este!
În săli de operații sunt mereu!
Viața e un coșmar, nu-i ca-n poveste,
Speranța-i totdeauna Dumnezeu.
V Să-ți fie fiecare zi o sărbătoare,
Menirea-ai nobilă, înălțătoare,
De a salva pe oameni de la moarte,
Și în esență e mântuitoare,
Existența este cu bune fapte.
VI
Se leagănă bujorii-n vântul serii,
Miresmele cotropesc grădina,
E dulce iar fiorul mângâierii,
Când sănătatea a văzut lumina.
VII
Cea sfântă, c-a învins durerea!
Prin devotate mâini catifelate,
Să existe viață în puterea
De-a o trăi de-acum pe mai departe.
VIII
Un strop din existența noastră,
O dăruiți cu mult devotament,
Acelora ce-adesea zac pe masă,
IX
Mulțumirea urcă în artere,
Când lucru e temeinic izbândit,
Prin voi bolnavii capătă putere,
Uitând de boala ce i-a țintuit.
X Iubirea nu are liman,
Ca soarele ce scânteiază-n zori,
La fel vă fie viața luminoasă,
Dăruind ale iubirii flori,
Sădiți în suflet pacea omenească.
XI
Sufletele nobile sunt destinate,
Vindecării aproapelui mereu,
Există-n voi iubire cu dreptate,
Asemenea bunului Dumnezeu!
Tainic pătrund în trup și-n gând,
PANTA REI,
I Se scutură treptat mireasma!
Dureari să nu exprime fața ta!
Când ai oftat în viața trecătoare,
Să te sărute dulce, dragostea.
II
Tinerețea e frumoasă și zglobie,
Câțiva anișori se rotesc în ea,
E înmiresmată ca floarea din câmpie,
Se întomnează-n bătrânețea grea.
III
Panta Rei, e unda din izvor,
Viața trece precum briza mării,
Inima dăinuie cu dor clocotitor,
Și se uită orele durerii.
85
Pastel de primăvară
I
Răsar narcisele-n grădină,
În zi de mai frumoasă,
În suflet pacea mea-i divină!
Senină și duioasă.
II
Crăiasă-i primăvara iar,
În rochie de atlas cu flori,
Când soarele zâmbește-n zori.
III
Și-apleacă crengile castanii,
Stropite în penel verzui,
Ah!! Cum se duc alene anii,
Uscând poteca dorului.
IV
Respir aromele de floare
În inimă tristețea doare,
Când toate florile se sting.
V
De tei, din pomii înfloriți,
Azi nu mă mai săgeata teama,
Când vin și orele fierbinți.
VI
O avalanșă de culori,
E exprimată-n timp senin,
A dragostei dulce-n fiori,
Rodește în floarea de crin.
VI
Ești primăvară anotimp,
Înmiresmat, cu veselie,
Revii în mândrul tău olimp,
Cu dor de cântec, poezie.
Steluța Lucreția Morari
 SURÂSUL

Ultimul dans
Nu se mai simt păsări în sufletul meu,
Nimic nu mai cântă, nici cheamă nici urlă,
Doar murmur de vers, în ecoul din hău
Și-un zgomot de clopot în vechea turlă.
Și ce întuneric mai este Doamne!
O lamp-aş aprinde chiar de-i amiază,
Să privesc cerul ca-n alte toamne,
C-o mână să-l țin, când alta-l pictează.
Mai zboară un flutur ce s-a rătăcit,
Pe mână s-așează cerându-mi un dans,
În freamătul lampii ce arde mocnit
Aripa-i sărut și-accept, ultimu' vals.
Focul se stinge.. iar cerul dispare,
În aer plutește mirosul de fum,
Prin dâra lăsată-mi fac o cărare
Și caut zadarnic, un flutur prin scrum.
Puterea sărutului
Sărutul meu, trezește în tine
Năpraznice clipe uitate-n tăcerea
Sfârșită în toamne trecute cu ploi
Și-n drumul cu urme lăsate de noi!
Sărutul tău, trezește în mine
Pofta de-atingeri de buze flămânde,
Arse de aprigul soare și sete
Și vântul ce îmi adia prin plete!
Sărutul meu, îți trezește puterea
Pierdută cândva pe înalte creste,
Furată de vulturi și-ucisă în gheare,
Zvârlită-n prăpăstii îngrozitoare!
Sărutul tău, îmi este agheasma
Ce trupu-mi trezește la viață din nou,
În zile când neguri coboară din cer
Învăluindu-mă-n mantie de mister!
Sărutul meu, îl simți astăzi când umbli
Pe drumul pierdut la răscruce de vânt,
Ți-alină durerea în pași și în suflet 
Simțind că-ți iei zborul de pe pământ!

Sărutu-i povestea ce ne rămâne

Pe foi de hârtie.. și astăzi...și mâine!
Aş fi căutat continuu
Cândva, visul îmi era, să agăț în nopți cu stele,
Te voi picta cu frunze
O sfoară bine-mpletită, sau o scară din nuiele,
Eu încercam să-ți scriu despre iubire
De colțul de jos al Lunii, să urc să devin femeie,
Cu seva macilor crescuți pe câmpuri,
Pierzându-mă în albastrul, cerului... Căii Lactee.
Cu vântul să-ți dau repede de știre 
Că-mi ești în fiecare noapte-n gânduri.
Îmbrăcată în cămașa ce mi-a fost cândva țesută,
Din fir de mătase rară, pentru-a nopții mele nuntă
Dar stropi de ploaie-albaştri în cădere 
Și desculță precum pruncii, când învață primii pași,
Ștergeau lovind cuvinte abia scrise,
Să scriu pe urmele tălpii, versuri pentru cei rămași,
Amestecând cerneala cu plăcere
Furând haotic ale mele vise.
Acolo unde pământu-l modelează azi artistul,
Unde cântul îl dezmiardă, pe arcusuri violonistul,
Speram să le citești când luna plină
Cu romanțe-n pragul serii, privind cum mă urc pe scară,
Va coborî hlizindu-se-ntre ramuri,
Visul să mi-l împlinesc, poate pentru prima oară.
Să mă dorești iubindu-mă-n surdină,
La căpătâi, păziți de-ale ei flamuri.
Și-n imensul Univers, păzit de-un miraj divin,
Aș fi căutat continuu, să văd doar de unde vin,
Acum ce fac? Te voi picta cu frunze
Sau cetatea un' trăiesc anotimpurile mele,
Furate vântului când ploia le uda..
Să le spun să le întreb, câtă viață am în ele?
Pe trupul tău le-oi așeza și buze
În vraja oarbă, iarăși ți le-oi săruta.
Și descoperind misterul, să mă-ntorc în locul sfânt,
Unde-n suferință omul duce crucea..pe Pământ! Ionica Bandrabur
86
 BUCOVINEI
ZARZĂRUL
I
lie Lepădatu iese în cerdac și inspiră cu nesaț
aerul sănătos de afară. Pe moment nu înțelege ce,
dar simte că ceva s-a schimbat. Lumina zorilor e
mai trandafirie decât de obicei. „A înflorit zarzărul!
Ia uite câtă floare pe el, va rodi bogat și anul ăsta”,
mormăie cu o jumătate de glas, căci de la o vreme
luase acest obicei de a vorbi singur, mai cu fereală
însă, să nu-l audă cineva și să se ducă vorba că s-a
scrântit de tot. „Pomii rodesc an de an, că doar asta e
treaba lor. Numai eu rămân singur și sterp ca Piatra
Buhii”, mai adăugă el cu amar, după care dă zor la
treburi, că o gospodărie nu se ține cu gânduri negre
și cu monologuri filosofice, ci cu truda palmelor și cu
sudoarea frunții.
Ilie e ceea ce se numește la noi, în Moldova, un
holtei stătut, adică un bărbat trecut binișor de vârsta
primei tinereți, rămas neînsurat și fără moștenitori.
Dacă din gură a tăcut curând, gândurile l-au muncit
până târziu în noapte și în zilele ce urmară. „Adică
de ce nu mi-oi adus și eu o mână de femeie la casă?
Au făcut-o alții mai prăpădiți ca mine, eu pământ am,
casă am, chiar și un hârb de mașină, toată viața m-am
zbătut ca apa de maluri să agonisesc. Și pentru cine?
Cine o să-mi dea o cană de apă când n-oi nai fi în
stare să mi-o iau singur, cine o să mă jelească când
oi pune mâinile pe piept?” Și tot privind la zarzărul
înflorit, pe jumătate cu încântare, pe jumătate cu
pizmă, Ilie luă o hotărâre: „A venit timpul să-mi fac și
eu un rost, încă nu a trecut baba cu colacii!”
Bărbat înalt și uscățiv, dacă s-ar fi îmbrăcat mai
acătării ar putea trece chiar atletic, cu osul frunții
înalt și bombat, dar veșnic înnegurat, cu tăișul privirii
ațintit mereu înainte, trecea pe ulițe cu pas hotărât,
mereu grăbit și dădea binețe celor pe care îi întâlnea
cu o voce aspră, aproape răstită. Toți înțelegeau din
asta că Ilie e zorit, nu are timp de palavre, că munca
țarinei și treburile casei nu-i dădeau răgaz de stat
87
cu coatele pe gard sau la bufetul din sat, unde intra
ce-i drept o dată la câteva zile să-și refacă provizia
de Carpați „fără”, prilej cu care dădea peste cap, din
picioare, o halbă de bere răsuflată.
Bun, hotărârea a fost luată, dar de la vorbă
până la faptă e cale lungă și anevoioasă. Femei erau
în sat, de toată mâna, și tinere și mai puțin tinere, și
văduve și divorțate, chiar și câteva cărora le-a trecut
de mult vremea de măritat însă nu au făcut-o. Ilie
le cunoștea chipurile, unora chiar și numele, dar
niciodată nu privise mai lung către vreuna, darămite
să se bage în vorbă cu ele. Și nici nu își închipuia
cum ar începe așa, deodată să bată la vreo poartă cu
cine știe ce motiv scornit sau să oprească pe careva
pe drum să o întrebe de sănătate. „Tot babele mă
însoară, nu-i vorba asta degeaba”, își zice și hotărât
pornește spre casa lelei Marița, cea mai de încredere
vecină, „că doar bem apă din aceeași fântână” și mai
pricepută la astfel de treburi, „că asta știe și toaca-n
cer”. Scurt și cuprinzător omul își spuse păsul inimii,
iar baba cere timp de gândire. „Că m-ai luat cam pe
nepusă masă, Ilie, deși de mult mă gândeam că o să
vii la mine cu așa daraveră.” Și țața Marița începu
neîntârziat munca de cercetare. Mai întâi au trecut
prin ciurul ei văduvele, „Că o femeie care a mai fost
măritată știe să conducă o casă” și, încercată deja de
necazuri, nu va ridica mari pretenții și nici glasul la
stăpân. „Exclus!”, își iese din fire Ilie. „Toate au copii
și sunt trecute de vremea în care să mai aștepte barza.
Eu vreau un moștenitor, unul singur, dar sânge din
sângele meu și care să-mi ducă numele mai departe.”
„Cu una divorțată nici atât nu vreau să mă încurc, ori
sunt ușuratice, ori prea mofturoase de nu au reușit să
trăiască cu bărbatul dintâi.” Rămân trecutele, fetele
bătrâne, dar ce te faci că nici nu sunt prea multe, dar
și cele care sunt, niște intelectuale cu aere, profesoare,
contabile, funcționare, nu s-ar uita la unul ca Ilie,
ele-și așteaptă încă prințul pe cal alb sau măcar unul
de teapa lor, cu servietă și cravată și nu un bărbat de
carieră agricolă, cu mâini bătătorite și căciulă de oaie.
„În greu impas m-ai pus, Ilie, nu știam că lumea e
așa îngustă!”, se văicărește baba Marița, cinstită de
vecinul mărinimos de câte ori îi aducea vreo veste. „O
să dau sfoară în țară, pe la surorile mele măritate prin
alte sate”, îl liniștește ea, stimulându-i generozitatea.
„Nici nu știi unde ți-e soarta și fericirea.”
Trecuse vreme bună de când lelița nu mai venise
cu nicio propunere, zarzărul legase bogat, acum se
cocea. Copiii din vecini veneau și adunau din iarbă
poamele căzute, știind că nenea Ilie nu-i lasă să se
atingă de crengi. Nu-i nimic, tot jos vor ajunge, ei nu
erau lacomi și nici nu se grăbeau, timpul lor, o felie
zdravănă de veșnicie, le permite să guste pe îndelete

din toate bucuriile vieții. „Când s-o goli zarzărul, mi
s-o goli și ograda”, gândește omul, strivind o fructă
între dinți. Însă dulceața ei parfumată îi umple sufletul
de amar. „Cum stăteau aliniate în tindă borcanele cu
dulceață și compot când mai era mama…Vorba vine,
stăteau, că aveam eu grijă de ele. Acuma…dar ce rost
are să te mai gândești, Ilie, copilăria s-a dus, tinerețea
s-a dus și încă nu s-a născut femeia potrivită pentru
tine…”
În ziua de Sfântul Ilie, lelea Marița, în strai de
sărbătoare, căci venea direct de la biserică, bate la ușa
omului și, fără să dea ziua bună, i-o trântește „Scoală,
Ilie, că te însori! Ți-am găsit, în sfârșit perechea. Bine,
am găsit-o de mai multe zile, însă am așteptat anume
să își fac o bucurie de ziua ta.”
Lucrurile au prins să se precipite, organizarea
întâlnirii „întâmplătoare”, pețitul, organizarea nunții,
toate s-au făcut până la Sfântul Dumitru. „Că doar nu o să
petreci încă o iarnă singur în așternut”, îi da ghes bătrâna.
La primul Crăciun petrecut împreună, Ilie a
adus un brad, lucru nemaivăzut în casa sa de zeci de
ani, pe care l-au împodobit împreună.. Și privindu-
și femeia în lumina slabă și pâlpâitoare a instalației,
gândește: „Am avut noroc totuși, deși se putea și
mai bine”. Mariana, o fată pe cât de mătăhăloasă pe
atât de molâie, din acelea pe care unde o lași, acolo
o găsești, crescuse la cale de trei sate în casa unei
văduve cu cinci copii. Fiind mezina, era mereu
lăsată acasă când mama și frații trudeau cât e ziulica
de lungă pe câmp, să dea apă și mâncare la găini. Și
cam asta e tot ce a învățat să facă Mariana până la
cele treizeci și trei de primăveri, când i-au găsit un
bărbat, pe Ilie. Cânta însă foarte frumos, cu o voce
surprinzător de clară și de caldă pentru dimensiunile
sale fizice. Ca zestre nu a adus multe cântece, doar
niște refrene arhicunoscute și câteva fragmente, mai
mult improvizate, din melodii populare la modă. În
casa lui Ilie cânta însă radioul și Mariana, cântând
odată cu el, și-a îmbogățit rapid repertoriul. De multe
ori Ilie adormea legănat de vocea ei, privind-o cum
deapănă sculurile de lână colorată, o altă pasiune a sa.
Zarzărul a înflorit și s-a copt încă de trei ori,
până Ilie tot mai nedumerit că femeia lui nu rodește,
deși el își face cu sârg datoria de soț, iar ea suportă
cu bucurie toată strădania lui, s-a decis s-o urce în
mașină și să o ducă la un doctor la oraș. Drumul,
consultul și analizele le-au făcut împreună, însă după
rezultat, la vreo două săptămâni, a fost chemat singur.
„Uite cum stă treaba, domnule Lepădatu, dumneata
nu ai avut și nu o să ai niciodată copii. Din sămânța
dumitale nu va încolți niciodată nimic, ești pur și
simplu steril.” Lui Ilie i-a căzut cerul în cap și nu și-a
amintit niciodată drumul de întors. A aflat mai târziu
88
SURÂSUL
că s-a oprit la bufetul din sat unde s-a făcut pulbere
și a plâns singur, fără să vorbească cu nimeni, până
la ora închiderii, când câțiva săteni miloși l-au luat
de subțiori și l-au târât în mașină, fără să uite să îi ia
cheile, „Să nu facă vreo prostie omul, la supărare”.
Vreun an a ținut-o tot așa, mergea dimineața,
la cârciumă, așteptând răbdător gestionarul să apară
și se întorcea noaptea pe trei cărări, neglijându-și
nevasta, pe care, nemaiputând nici să o vadă în ochi,
nu a mai atins-o, dar și gospodăria. La un moment dat
însă, într-o clipă de luciditate, privi lung la Mariana și
își spuse: „Dar ea ce vină are, săraca? A așteptat atâția
ani să trăiască cu adevărat, a venit fecioară în casa
mea, oare de ce o pedepsesc pentru păcatele mele?”
„Să îi redau libertatea, divorțând? Dar cum să o trimit
înapoi în sărăcie, la mama ei? Să plec eu în toată
lumea și să o las în casa mea, nici asta nu-i posibil.
Ar fi fost dacă eram mai tânăr și mai în putere, dar
acum vestejit și netrebnic, încotro s-o apuc?” Și, pe
măsură ce aburii alcoolului i se ridicau de pe ochi,
în mintea lui Ilie încolțeau fel de fel de gânduri. „Dar
dacă ar găsi pe unul, măcar așa, o dată, să-i facă un
copil? L-aș crește ca și cum ar fi al meu și nimeni nu
ar ști în afară de noi. Dar unde să își găsească neroada
asta amant, că nu iese nici până la poartă?” Și atunci,
alt gând i-a încolțit în minte și bărbatul apucă din nou
drumul cârciumei, începe să bea, dar cu moderație,
să-și facă prieteni și să-i cinstească pe toți, dar mai
ales pe cei mai stricați și fără căpătâi, iar la ora
închiderii, prefăcându-se beat și nesigur pe sine, să
roage pe câte unul să-l ducă acasă. Mariana, mirată de
noua meteahnă a omului său, le deschidea și rămânea
să le suporte bazaconiile până spre ziuă, iar când Ilie,
prefăcându-se adormit, se prăvălea pe pat, îl petrecea
scurt pe musafir, punând iute zăvorul în urma lui.
La un timp Ilie, care obișnuia să vomite dimineața
din pricina exceselor bahice, bagă de seamă că, la
celălalt capăt de șură, Mariana lui face același lucru.
„Doar nu s-o fi apucat de băut pe ascuns? Sau…?” Da,
era „sau”, burta femeii a început să crească, sânii ei,
și așa uriași, s-au umflat cât două cimpoaie și soțul
nu a mai avut nicio îndoială, mirându-se numai de
abilitatea ei de a se ascunde atât de bine de vigilența lui.
Brusc responsabilizat, Ilie nu a mai dat pe la cârciumă.
A început să dreagă tot ce se risipise prin gospodărie
în anii lui de disperare, să muncească mai cu râvnă
pământul, să umple grajdul cu vaci și cotețul cu porci,
ba chiar să meșterească mâna lui un leagăn pe care
l-a agățat, unde altundeva, în zarzărul din fața casei.
Pruncul, un mic uriaș demn de mama care l-a
adus pe lume, s-a născut la maternitate, căci Ilie, care
nu a vrut să riște nimic, dormea cu motorul pornit și
a dus-o imediat cum i s-a rupt apa. I-au spus Nicușor,
 BUCOVINEI

pentru că se apropia sărbătoarea Sfântului Nicolae,

dar și pentru că paternitatea a fost imediat evidentă.
Copilul avea un picior mai scurt, ori om singurul om
din preajmă care avea acest defect era Nițucă, Debilul,
cum era poreclit. Orfan cu părinți, acesta crescuse
prin ușile oamenilor, fiindcă mamă-sa l-a făcut din
flori, iar tatăl nu l-a recunoscut niciodată. Imediat
cum l-a înțărcat, Florica a fugit la oraș cu șoferul
de pe rată și de la acela la altul și tot așa, până i s-a
pierdut urma. Bunicii, bătrâni și cardiaci amândoi,
s-au stins unul după altul până Nițucă să termine opt
clase. Deși dezvoltat anevoie, plăpând și bicisnic la cei
douăzeci și cinci de ani ai săi, muncește cu ziua, sapă,
prășește, taie lemne și face curat prin curțile sătenilor
pe un blid de mâncare și câțiva bănuți, destui cât să-
și ducă zilele, prea puțini însă să mai aibă timp să
gândească și la altceva. Nu de puține ori și Ilie a apelat
la serviciile lui, mai ales în vremea în care, uitând de
sine pe la bufet, treburile îl ajungeau din urmă și nu le
mai dovedea.
„Bine, femeie, tocmai cu Debilul?” răbufnește Numai speranţa m-a-nsoţit
bărbatul, „când ți-am adus atâția handralăi acasă?
Măcar erau oameni normali!” „Am știut că acela nu
Numai speranța m-a-nsoțit
o să mă spuie”, mărturisește Mariana, tremurând ca
În viață, când am dat de greu
varga din trupu-i butucănos.
Și ajutorul l-am găsit
Într-o bună dimineață, cam pe la Florii, Ilie, care
La capătul brațului meu.
de multă vreme a părăsit patul conjugal, mutându-se
în camera de la drum, e trezit de un muget înfiorător.
Că se vorbea despre prieteni...
Dă să repeadă afară, dar în tindă e Mariana, cu ochii
Nu știu nici unde și nici când
ieșiți din orbite și cu părul vâlvoi: „E mort, măiculița
Probabil într-o altă lume,
mea, e mort”. „Cine, femeie?” ”Cum cine, copilul,
Probabil pe un alt Pământ.
Nicușor nu mai suflă!”. „Asta e nebună”, gândi Ilie,
„aseară m-am jucat cu el, gângurea și dădea din
Eu nu i-am întâlnit vreodată,
mânuțe, râdea când i-am făcut tâta-mare”. „S-a culcat
Nu știu măcar nici cum arată
pe el, proasta!”, i-a mai trecut prin cap bărbatului și,
Să fie oameni? Mă-ndoiesc,
ieșind din casă s-a îndreptat cu pas bezmetic spre
Îmi vine greu să mă gândesc.
grajd. Întâi a ieși de acolo cu o funie groasă, pe care
a aninat-o de cea mai groasă creangă din zarzăr.
Că oameni mă-nconjoară mulți,
Pe urmă s-a răzgândit și a adus hățurile. După un
Dar sunt prieteni prefăcuți.
moment de cumpănă, se repede și înhață toporul
Necazul greu când m-a lovit
din trunchi, dezlănțuindu-se asupra zarzărului.
Doar să se bucure-au venit.
Epuizat de efort, își șterge cu mâneca sudoarea
amestecată cu lacrimi de pe obrazul congestionat,
Știu, lor nu le-a păsat de mine 
iese pe poartă și pornește hotărât către cârciumă.
Când mie de ei imi păsa,
Bat clopotele în trei sate, lumea umple ograda,
Dar ei rămân cu răutatea
bocetele sfâșie asfințitul. La bufet Ilie dă de băut de
Și eu mai sus m-oi înălța.
sufletul lui Nicușor. „Ce-am avut și ce-am pierdut”,
bravează el, însă tremurul glasului îi trădează starea.
Pe pragul casei, Mariana îngână un cântec de leagăn.
Și strânge la pieptul plin de lapte o crenguță înflorită Oana Maria Sorohan
de zarzăr.
Luminiţa Ignea

89

Vecinii
Doi vecini apropiați
Se ajută, se cinstesc
Când e zi de sărbătoare
Fel de fel își povestesc.
Lui Vasile capra-i intră
În călduri așa-nfocate!
Pe vecinul Gheorghe-l roagă
Să-i dea țapul pentru-o noapte.
- Măi Vasile, îți dau țapul,
Însă nu și-a revenit,
A fost capra lui Mardare
Și e foarte obosit!
- Nu-i nimic, zice Vasile,
Două țeline de-i dai,
Tot atunci și-a revenit,
Iarăși viguros îl ai!
Gheorghe strigă: - Măi nevastă,
Adă țelină încoace,
Să-i dăm țapului să roadă
Și atunci să-l văd ce face!
Soața țelină-i aduce
Și-i dă țapului să roadă ...
Tot atunci țapu-și revine,
Dă din cap și dă din coadă.
Vasilică duce-acasă
Țapul la căprița lui.
Țapu-și face datoria
La capra vecinului.
Lui Vasile capra-i fată
Tocmai către primăvară,
Gheorghe foarte necăjit,
Supărat e foc și pară!
Vasilică îl întreabă:
- Ce-i cu tine măi Gheorghiță?
De-astă toamnă nu-mi vorbești!
Eu cu ce te-am supărat,
Pentru ce mă ocolești?
- Știi prea bine ce-i cu mine!
Te prefaci că nici nu știi!
Soața țelină-mi servește
De trei-patru ori pe zi!
Ziua muncă, noaptea muncă,
Nu mai știu ce să mai fac!
Tot cu țelină mă-ndoapă,
Ca să pot să-i fac pe plac!
SURÂSUL
Ospiciu
Un profesor, doctor bun,
Pe studenți el îi conduce
La ospiciu renumit.
Ceea ce văd, ei își fac cruce.
Domn` profesor le arată,
Într-o rezervă, la studenți:
- Priviți bine omul acesta!
Vă rog să fiți la el atenți!
S-a dus iubirea...
Are o privire fixă,
E pierdut, e dereglat!
Fata pe care-a iubit-o,
L-a refuzat, s-a măritat. S-a dus iubirea dintre noi
Și totul a apus de mult
Trecem în altă rezervă ... Iată-ne singuri, doar noi doi
Veți vedea un alt bărbat. Stafii de nerecunoscut
Acesta i-a luat mireasa!
E mai pierdut, mai dereglat! Am lua-o poate de la început
De s-ar putea face ceva
Vedeți ce poate o femeie? Dar amintirile ne dor
Doi bărbați frumoși, voinici, Și nu putem defel uita
I-a trișat, i-a înșelat,
Până ce-au ajuns aici!
Eu aș tăcea la nesfârșit
Să știu măcar că nu te doare
Vecina curioasă
O vecină, curioasă, Căci sufletul meu chinuit
Pune întrebări mereu: Se macină, mereu, mai tare...
- Soțul tău mai umblă noaptea
Pe la mândre teleleu?
- Nu, Lenuțo ... într-o seară,
Elena Fășie
Soțul iar s-a pregătit,
Ca să plece la mândruțe;
Însă eu l-am liniștit!
Nu mai bea, nu mai fumează,
Nu mai merge la plimbare,
Șade-acuma liniștit,
Bandajat, la reanimare.
Simion Tudurean
90
BUCOVINEI

Cogito XVII
ȇȇ Nu ne naștem toți genii, doar unii pot avea asemenea impresie.
ȇȇ Când ești singur, ai impresia că disponibilitatea tuturor îți este la îndemână, dar din când în când
apare trezirea la realitate.
ȇȇ La adăpostul prețului mic, se vinde multă marfă proastă, desigur nu numai în domeniul comercial.
ȇȇ Cel care are ceea ce nu merită va face tot ce va putea pentru a pierde, dacă e și lipsit de onoare își va
plânge sieși de milă.
ȇȇ Omule plin de mofturi și de răutate, de ce nu vrei să accepți că nu are rost să pierzi timpul acestei
singure vieți ținând mâna mereu pe mânerul sabiei?
ȇȇ Nu cerșești și nu furi, ce nu ți se dă de bună voie să nu soliciți cu insistență, renunță, problema e că
în astfel de condiții vei primi atât de puțin încât plumburiu va fi cerul anilor târzii.
ȇȇ Cine nu poate înțelege spațiul cu mai mult de trei dimensiuni, să înceapă prin a-și imagina un loc în
care sunt adunați, în același timp, toți oamenii care se consideră, fiecare pe sine, centrul universului.
ȇȇ Ești al celor care te iubesc în măsura în care te iubesc. Sentimentul de proprietate relevat prin forme
mai mult sau mai puțin absurde de gelozie, nu intră în discuție.
ȇȇ Cine nu poate trăi așa cum vrea, să viseze, tot e ceva.
ȇȇ Ciudat și nedorit balsam: uitarea.
ȇȇ Timpul: felul în care intelectul uman percepe în evoluția sa succesiunea proceselor și fenomenelor
din mediul înconjurător și din natură.
ȇȇ Mai bine o palmă cinstită decât o mângâiere falsă. Totuși, nu loviți prea tare.
ȇȇ Este mai ușor să lauzi decât să contrazici, este mai ușor să te sacrifici decât să-ți croiești un drum, este
mai ușor să accepți decât să-ți argumentezi părerea; până la urmă chiar merită respect cel care oferă
palmei și cel de-al doilea obraz?
ȇȇ Nu mai suntem tineri, dar mai este până vom fi murit de tot.
ȇȇ Răutatea și egoismul sunt două cuvinte, unii le rostesc, alții le trăiesc, musai trebuie făcută diferența.
ȇȇ Răutatea celor care ne părăsesc este un dar, face despărțirile mai ușor de suportat.
ȇȇ Având în vedere că noi, oamenii obișnuiți, nu avem posibilitatea de a studia grupuri mari pentru
concluziile noastre, ar trebui să fim atenți atunci când ne confruntăm cu gelozii excesive,
ȇȇ Scăderea numărului celor care realizează sau măcar încearcă, nu are influență de directă
proporționalitate asupra numărului celor care distrug, cu fapta sau măcar cu vorba.

Ioan Mugurel �asu

91

­P A G I N A DE C A RT E N O U A
Cărți ale colegilor noștri
EPISTOLE CĂTRE HEFAISTOS, autor Vasile Ursache, editura
CD Press, București, 2009. Carte de poezie cu versuri prin a căror
densitate autorul convinge cititorul de existența unei profunzimi
a ideilor spre care merită să mergi, chiar dacă devii obligat să
gândești mai mult decât ți-e obiceiul. Note de subsol (săptămânale/
săptămâniste?) care risipesc un nor de pe frunte și ctitoresc un
binevenit zâbet.
IN VOIA SORȚII, autor Gheorghe Solcan, Editura SMArt Gura
Humorului, 2019, Volum de proză scurtă, umorul nu este lăsat „În
voia sorții”, dar atunci când faptele necesită o abordare în registrul
grav, autorul face asta cu atitudinea celui pe care experiența îl ajută
să știe și să înțeleagă multele fațete ale vieții. Ilustrațiile artistului
plastic Radu Bercea completează prin îmbinare textul.
AGLĂIȚA, autoare Luminița Ignea, Editura PIM Iași, 2019. Carte
apărută sub egida Asociației Universul Prieteniei Iași, în colecția
„Cărțile Iuliei”, După ce a publicat volume de poezie și haiku,
autoarea se dezvăluie acum și ca autor de proză, dar un anume
lirism se regăsește și aici. Atrag atenția transformările, cele ale
pubertății spre adolescență și maturitate, cele ale locuitorului din
mediul rural pe care viața îl obligă să devină orășean sau ale fetelor
care visează o nouă patrie. Nu sunt simple povești, după cum nici
autoarea nu este doar povestitoare sau distribuitor de „bancuri”.
NISIPUL DIN CLEPSIDRA ALBASTRĂ, autoare Paraschiva
Abutnăriței, Editura Druk Art Cernăuți, 2019. Carte de poezie,
versuri adunate în forme diverse, de la cele înnobilate de prozodia
caracteristică vremurilor în care doar poeții scriau poezie, până la
poemele de sorginte niponă. Multe feluri de sentimente răzbat din
profunzimea strofelor, dar cel mai adesea apare, discret, mai bine zis
fără zorzoane fals sclipitoare, patriotismul, acela care are suprafața
întregului reîntregibil.
ETERNUL DOR, autor Nicolae Șapcă, Editura Druk Art, Cernăuți,
2018. Drumurile pe care a pășit autorul prin patria sa, patria mai
mare în suflet decât pe hartă, au adus în paginile cărții imagini, fapte
și trăiri spirituale care sunt cele ale bucovinenilor, în esență chiar ale
tuturor românilor.
Cărți ale prietenilor și colaboratorilor
92
SURÂSUL
,
CULTURĂ, CONFESIUNE, ETNIE ȘI RASĂ ÎN
BAZINUL MEDIAN AL DUNĂRII
Lucrarea este o sinteză a numeroase documente
papale și bizantine, a numeroase cercetări germane,
române și ungare privind spațiul central european.
Sinteza a fost posibilă pentru că este acoperită o
perioadă mare, din antichitate până în prezent și
pentru că se abordează împreună procesele culturale
și istorice. Genetica confirmă deducțiile logice trase
din moștenirea datinilor și tradițiilor precreștine,
din amprenta procesului stratificat de formare a
limbii, din documentele Vaticanului. Sunt readuse la
lumină cercetătorilor texte esențiale ale lui I. Slavici
și J. Weidlein, ambii crescuți în cultura urii față de
majoritari. .. Nu sunt omise nici luările de poziție ale
unor oameni din cultura universală ca Herder, Tolstoi,
Bjoernson, G.B.Shaw. Între documentele la care se
fac referiri sunt și operele celebre ale lui Barițiu,
Păcățian, A.C.Popovici, C.Diaconovici publicate
chiar în perioada celei mai sălbatice prigoniri a
majoritarilor. .. O lucrare utilă pentru că are curajul să
demonteze multe «mituri» și «adevăruri» fabricate,
colportate de istorici care nu s-au aplecat culturii și
confesiunii etniilor din bazinul .. Dunării. .. G.Neamțu,
Inst. de Istorie al Academie.
Octavian Căpățînă, cerc. pr., PhD(EE), în 1976 a
realizat primul calculator românesc cu microprocesor,
la câteva luni după ce Wosniacki a realizat placa
calculatorului cu microprocesor, Apple. A scris The
Towns of Transylvania, Spiritul Europei alături de
o cronologie și coordonat The Encyclopaedia of
Outstanding Romanian Personalities.