Cu Pletele in Vant Pe Vreme de Ploaie. A PDF

08=(8/%5Ă,/(,„CAROL I”
,67526
;;,
,1+2125(0352)(6625,6
9$/(5,,6Ì5%8
08=(8/%5Ă,/(, (',785$,67526
”CAROL I”
%5Ă,/$

&2/(*,8/'(212$5(+21285%2$5'
3URI'U9,&72563,1(,–„Al. I. Cuza” University of Iaşi and

Institute of Archaeology Iaşi, member of Romanian Academy (Romania),
KRQRXUSUHVLGHQW
3URI'U-$1%(00$11–,QVWLWXWIU9RUXQG)UKJHVFKLFKWOLFKH
Archäologie, Rheinische „FriedrichWilhelms” 8QLYHUVLWlW%RQQ
*HUPDQ\KRQRXUPHPEHU
3URI'U-$1%28=(.–„Charles” University Prague (Czech
5HSXEOLFKRQRXUPHPEHU
3URI'U)$/.2'$,05|PLVFK*HUPDQLVFKHV=HQWUDOPXVHXP
0DLQ]*HUPDQ\KRQRXUPHPEHU
3URI'U',$1$*(5*29$–7KH1DWLRQDO,QVWLWXWHRI$UFKDHRORJ\
DQG0XVHXP6RILD%XOJDULDKRQRXUPHPEHU
3URI'UION NICULIŢĂ The State University, Chişinău (Rep. of
0ROGRYDKRQRXUPHPEHU
'U$1721.(513UDKLVWRULVFKH$EWHLOXQJGHV1DWXUKLVWRULVFKHV0XVHXP
:LHQ$XVWULD
3URI'U7,9$'$59,'$,QVWLWXWHRI$UFKDHRORJ\%XGDSHVW8QJDULD
&2/(*,8/'(5('$&ȚIE (;(&87,9(%2$5'
3URI'U,21(/&Æ1'($–„Lower Danube” University of Galaţi and

Museum of Brăila„Carol I”5RPDQLDHGLWRULQFKLHI
'U9$/(5,86Ì5%8Museum of Brăila „Carol I” DQG,QVWLWXWHRI
$UFKDHRORJ\„V. Pârvan” Bucharest (Romania), VFLHQWLILFVHFUHWDU\
'U&5,67,$1/8&$–„Lower Danube” University of Galaţi 5RPDQLD
PHPEHU
'USTĂNICĂ PANDREAMuseum of Brăila „Carol I”5RPDQLDPHPEHU
'U&267,1&52,7258Museum of Brăila „Carol I”5RPDQLDPHPEHU
&RPSXWHUSURFHVVLQJ(9'2&+,$60$=129
2ULFHFRrespondențăUHIHULWRDUHOD $Q\UHPDUNFRQFHUQLQJ,67526
UHYLVWD,67526VHYDDGUHVD PXVWEHDGUHVVHGWR
Muzeul BrăLOHL„Carol I”, Muzeul BrăLOHL„Carol I”,
Piața TraianQU Piața TraianQR
BRĂ,/$ BRĂ,/$
HPDLOVHGLX#PX]HXOEUDLOHLUR HPDLOVHGLX#PX]HXOEUDLOHLUR
,661
&217(176
3UHLVWRULH3URWRLVWRULH$QWLFKLWDWH
3UHKLVWRU\3URWRKLVWRU\$QWLTXLW\
.$7$5,1$'MITROVIĆDouă fațete ale vieții: așezări șLQHFURSROH

GLQHSRFDEURQ]XOXLWLPSXULXvQED]LQXOGHYHVWDO0RUDYHL7ZR
IDFHVRI OLIHWKH(DUO\%URQ]H$JH1HFURSROLVHVDQG6HWWOHPHQWV
LQWKH:HVWHUQ0RUDYD%DVLQ
$/(;$1'58 6=(170,./26, Primele menționări cartografice ale

fortificației de epoca bronzului de la Cornești,DUFXUL, jud. Timiș
)LUVW 0DS'UDZLQJ 0HQWLRQV RI WKH %URQ]H $JH )RUWLILFDWLRQ
from Corneşti,DUFXULTimiş County
0$5,-$ /JUŠTINA Dunărea conectează Dșezările din epoca de

PLMORF D EURQ]XOXL GH OD 2PROMLFDZlatica și Pančevo1DMHYD
Ciglana vs. vecinii lor de la Vinča%HOR%UGRQRUGXO6HUELHL7KH
'DQXEH &RQQHFWV 0LGGOH %URQ]H $JH 6HWWOHPHQWV DW 2PROMLFD
=ODtica and Pančevo1DMHYD &LJODQD YV WKHLU 1HLJKERXUV IURP
Vinča%HOR%UGR1RUWK6HUELD
'$9,'( '(/),12 $UKHRORJLD FRQWDFWXOXL GLQWUH SRSRDUHOH GLQ

zona Mediteranei și a Atlanticului în prima jumătate a mileniului
, D &KU vQ 3RUWXJDOLD UROXO FXUVXOXL PLMORFLX DO UkXOXL 7DMR
7DJXV $UFKDHRORJ\ RI FRQWDFW EHWZHHQ 0HGLWHUUDQHDQ DQG
$WODQWLFSHRSOHVLQILUVWKDOIRI,PLOOHQQLXP%&LQ3RUWXJDOWKH
UROHRI3RUWXJXHVH0LGGOH7DJXV
,ON NICULIŢĂ, AUREL ZANOCI, MIHAIL BĂŢ, Noi situri din epoca
fierului descoperite în preajma satului Stohnaia, raionul Rezina,
Republica Moldova / Newly Discovered Iron Age Sites Near the
Village of Stohnaia, Rezina District, Republic of Moldova ............
',$1$ ',0,7529$ 0RUPkQWXO UHJHOXL 6HXWKHV DO ,,,OHD GLQ
WXPXOXO*RO\DPD.RVPDWND–Fazele de construcție și de utilizare
7KH7RPERI.LQJ6HXWKHV,,,LQ*RO\DPD.RVPDWND7XPXOXV–
6WDJHVRI&RQVWUXFWLRQDQG8VH
-$1 %28=(. O zeiță mamă în Tracia $ *RGGHVV 0RWKHU LQ

7KUDFH
(/(1$ ),$/.2 Se luptau amazoanele scitice cu adevărat? / 'LG

WKH6F\WKLDQ$PD]RQV5HDOO\)LJKW
2/(1$ '=1(/$'=( '(1,6 6,.2=$ 2/(.6$1'5 6<021(1.2

0RUPkQWXODULVWRFUDWLFGLQFLPLWLUXOVFLWLFWkU]LXGHOD&KHUYRQ\
0D\DN ]RQD 1LSUXOXL ,QIHULRU 7KH $ULVWRFUDWLF 7RPE RQ WKH
/DWH 6F\WKLDQ &HPHWHU\ &KHUYRQ\ 0D\DN LQ /RZHU 'QLHSHU
5HJLRQ
'5AGOȘ 0ĂNDESCU În legătură cu cele mai vechi importuri

rhodiene la Cetățeni / Regarding the Earliest Rhodian Imports to
Cetățeni

720$6= %2&+1$. &KLKOLPEDUul, dar şi ce altceva pe drumul
chihlimbarului? Mărfurile căutate de celţi în nordul Carpaţilor /
L’ambre, mais quoi d’autre sur la route de l’ambre? /HV
PDUFKDQGLVHVUHFKHUFKpHVSDUOHV&HOWHVDXQRUGGHV&DUSDWHV
9$/(5,8 6,5%8 &5,67,$1 520$1&RPSOH[XOGDFLFQUGHOD

+XQHGRDUDGrădina Castelului-XG+XQHGRDUD5HFRQVLGHUDW
&RPSOH[H GDFH QR GH +XQHGRDUDGrădina Castelului GpS
GH+XQHGRDUD5HFRQVLGpUDWLRQ
&$7$/,1 %25$1*,&&XSOHWHOHvQYkQWSHYUHPHGHSORDLH$YHDX
sau nu coifuri războinicii lui Decebal? / With the hair in the wind
GXULQJWKHUDLQ'LG'HFHEDO
VZDUULRUVZHDUKHOPHWV"
&5,67,1$ %2'Ï Lucrări ale arhitecților greci în zona capitalei
5HJDWXOXL'DF*UHHN$UFKLWHFWV
:RUNVLQWKH$UHDRIWKH'DFLDQ
Kingdom’s Capital
0$*'$/(1$ Ș7()$1 '$1 Ș7()$1 '$1 %8=($ 8Q QRX SXQFW

IRUWLILFDWvQSHLVDMXODUKHRORJLFDOVHFROHORU,D&KU,S&KUvQ
]RQD-LJRGLQ–+DUJKLWDvQHVWXO7UDQVLOYDQLHL$1HZ)RUWLILHG
6LWHLQWKH$UFKDHRORJLFDO/DQGVFDSHRIWKHVWF%&–VWF$'
LQWKH$UHDRI-LJRGLQ+DUJKLWDLQ(DVWHUQ7UDQV\OYDQLD
/,$1$ 2ȚA 6,/9,8 2ȚA„Tezaurul de la Buzău”/ “The treasure

of Buzău”
Evul Mediu românesc și european /

5RPDQLDQDQG(XURSHDQ0LGGOH$JHV
'80,758Ț(,&82SLQLLSULYLQGQHFURSRODGLQMXUXOURWRQGHLGHOD
,OLGLD Întregiri la arheologia funerară medievală / 2SLQLRQV
FRQFHUQLQJ WKH QHFURSROLV DURXQG WKH URWXQGD IURP ,OLGLD
&RPSOHWLRQVUHJDUGLQJWKHIXQHUDOPHGLHYDODUFKDHRORJ\
$/,1 $1721 (OHPHQWH GH FURQRORJLH DOH WkUJXOXL PHGLHYDO

Târgșor &KURQRORJLFDO HOHPHQWV RI WKH PHGLHYDO WRZQ RI
Târgșor
52',&$ *$%5,(/$ +(5%(/%LVHULFDGHOHPQdin satul Amărăști,

comuna Amărăști, județul Vâlcea 7KH :RRGHQ &KXUFK RI
Amărăsti, Commune of Amărăsti, Vâlcea County
0,+$, 625,1 5ǍDULESCU &DQWDFX]LQLL GLQ %DYDULD vQ VHFROXO

;,;'LH%D\HULVFKHQ&DQWDFX]HQHLP;,;-+
Prezentări / Recenzii
9,&725 63,1(, Mongolii și românii în sinteza de istorie

ecleziastică a lui 7KRORPHXV GLQ /XFFD /HV 0RQJROV HW OHV
Roumains dans la synthèse d’KLVWRLUHHFFOHVLDVWLTXHGH7KRORPHXV
GH/XFFD&RVPLQ=DPILUDFKH
CU PLETELE ÎN VÂNT PE VREME DE PLOAIE.
AVEAU SAU NU COIFURI RĂZBOINICII LUI DECEBAL?
CĂTĂLIN BORANGIC (BUCUREŞTI - ROMÂNIA)
Cuvinte cheie: coifuri, geto-daci, reconstituiri istorice, elite războinice.

Rezumat. Prezentul excurs are ca pretext lipsa sau mai bine zis folosirea
sporadică a coifurilor în cadrul activităților de reenactment care au ca subiect
epoca regatului dac. ”Reenactorii” optează de cele mai multe ori să-și
reconstituie personajele de epocă dacică fără coifuri, pe fondul penuriei de
descoperiri arheologice a unor astfel de piese de echipament militar. Deși rămân
unele dintre cele mai puțin cunoscute arme ale epocii în discuție, este improbabil
ca acestea să fi lipsit din dotarea războinicilor daci, mai ales din perioada de
final a regatului.
Principala sursă de documentare asupra diverselor tipuri de echipamente
militare o reprezintă inventarele funerare ale aristocrației, singurul etaj social al
cărui arsenal militar a putut fi cercetat mulțumitor. Mormintele acestor nobili,
prin riturile și ritualurile practicate, aruncă o lumină parțială asupra modului lor
de viață. Între armele războinicilor coifurile aveau o importanță aparte, dată de
utilitatea practică și de funcția identitară pe care le cumulau. În ciuda acestor
considerente, coifurile, în strânsă relație cu discreția funerară a elitelor din
perioada dacică, sunt apariții excepționale în cadrul inventarelor funerare. Ceva
mai multe lămuriri aduc reprezentările de arme dacice de pe Columna lui Traian,
în piatra căreia sunt reliefate numeroase coifuri dacice folosite atât de către
nobilimea războinică, cât și de structurile militare inferioare lor, acei enigmatici
comati.
Și totuși, dosarul istoric al acestor echipamente este încă relativ
solidificat, astfel că în aproape un deceniu de activități de reenactment am avut
ocazia și, am putea spune obligația, de a fabrica și purta coifuri pentru a le testa
utilitatea în cadrul luptelor simulate între diferite grupuri de războinici antici
reconstituiți. Se poate spune că un coif era o piesă indispensabilă de armament
indiferent de momentul bătăliei, extrem de folositor atât pentru protecția față de
toate tipurile de proiectile, cât și împotriva armelor ofensive ale oponenților.
Coifurile nu puteau lipsi din dotarea războinicilor profesioniști, așa cum
se conturează imaginea armatei lui Decebal. Astfel, ele nu au nici un motiv să
lipsească din echipamentul amatorilor de living history nu doar din dorința de a
ISTROS, XXI, 2015, Brăila, p. 417-463

418 Cătălin Borangic
respecta adevărul istoric, ci și din considerente practice, legate de frecvența

accidentărilor în cadrul acestor reconstituiri.
Mai bine de 100 de ani de istoriografie au consolidat în imaginarul

colectiv ideea că dacii, la modul general, nu au utilizat coifuri, cel puțin
nu în mod sistematic, în ciuda caracterului lor războinic. Dacul, văzut ca
personaj colectiv, avea barbă, o cămașă preferabil albă, cușma specifică și
evident legendara sabia încovoiată, iar în luptă se avânta fără frica de
moarte, cu pletele în vânt.
Privind datele problemei, la o primă lectură aproape nu există
argument care să contrazică imaginea aceasta. Dosarul arheologic al
descoperirilor de coifuri pe toată perioada regatului dac este dezamăgitor
de subțire, iar sursele antice puține și interpretabile. Nu e de mirare că pe
acest fond slab documentat lucrurile au stagnat suficient de mult ca
imaginea de care vorbeam să depășească zona istoriografică și să inunde
peisajul cotidian. Și pentru că vorbim de acest peisaj prezentele idei
expuse au fost inspirate de invazia de spectacole populare cu subiecte și
teme ce se doresc reflecții din realitățile Antichității spațiului nord-
dunărean. Majoritatea actanților care reconstituie personaje din galeria
dacică consideră că dacă au caracteristicile enumerate mai sus pot evolua
fără nici o problemă în tot felul de spectacole tematice. Situația este cu
atât mai delicată cu cât rareori aceste manifestări nu se încheie sau măcar
nu au ca punct culminant o simulare, mai mult sau mai puțin realistă, a
unei bătălii generalizate între două tabere, de regulă constituite din
grupuri de daci și romani, fiecare cu aliații săi. Nu este nici o surpriză că
în aceste ciocniri, care uneori implică zeci sau sute de participanți,
bărbați, femei, adolescenți, accidentările sunt frecvente, cu diferite
niveluri de gravitate, multe dintre acestea în zona capului. În ciuda
faptului că astfel de simulări sunt departe de ferocitatea luptelor reale,
situația ridică unele semne de întrebare privind echipamentul necesar și
corect al unui astfel de protagonist.
Manifestările descrise sumar reprezintă o direcţie distinctă de
experimente istorice cu implicaţii sociale din ce în ce mai puternice,
având o evoluţie recentă şi, mai ales rapidă. Nu există încă un termen
convenabil şi consacrat în limba română care să denumească fenomenul
Aveau sau nu coifuri războinicii lui Decebal? 419
sau persoanele care fac reconstituire istorică, aşa cum există în alte limbi1.
Activitatea de reenactment/reconstitution este de fapt o pasiune în care
participanţii caută să reproducă, cât mai veridic, îmbrăcăminte, armament,
obiecte, meşteşuguri, comportament sau relaţii specifice unei anumite
secvenţe istorice. Terminologic, în ultimii ani s-a impus varianta renactor,
acceptată sau tolerată ca atare în toate mediile, inclusiv cele academice,
atunci când sporadic fenomenul a intrat în atenția specialiștilor. Deşi a
debutat ca activitate recreativă a unor amatori de istorie, tot mai des
reenactment-ul foloseşte arheologia experimentală, iar în rândurile sale
activează uneori și istorici2. Aceste spectacole sau experimente, depinde
cum și de unde sunt privite, nu sunt subiectul acestui excurs, ci pretextul.
Având aproape un deceniu de experiență în acest tip de activitate am putut
observa și consemna evoluția și, mai ales, impactul produs de astfel de
reprezentări care, cum am spus, sunt din ce în ce mai populare. Și,
plecând de la această realitate, și pericolul unor derapaje sau stagnarea în
zona clișeelor, cu efecte nocive sau cel puțin neplăcute asupra socialului.
Întrebarea fundamentală care rezidă din această introducere este
dacă spectacolele de reconstituire istorică pot prezenta o lecție de istorie
autentică, evident dependentă de nivelul de competenţă şi profesionalism
ale renactorilor ori a grupurilor din care ei fac parte sau ele merg, pur și
simplu, în siajul stereotipurilor create de istoriografie ori, mai rău, de
cinematografia secolului trecut?
Spațiul nu permite analiza întregului echipament și nici a tuturor
tipurilor de personaje recreate, cu toate că acestea trebuie la un moment
dat discutate în ansamblu și în detaliu. Executarea de replici ale
echipamentelor de calitate, între care și coifuri, și purtarea lor în cadrul
acestor spectacole, ar trebui să fie o regulă, nu o excepție. Desigur că
există momente istorice asupra cărora, cel puțin la nivel de detaliu, nu
avem suficiente date, dar în ce privește armamentul, în special al
structurilor militare superioare dacice, acesta este relativ bine cunoscut.
1
Reenactor (engleză), reconstituteur (franceză), rekonstructor (rusă) etc. Gruia 2012, p.
5. Sintagma living history, folosită de mediul academic românesc, se suprapune doar
parțial peste ceea ce înseamnă reenactment, iar neutilizarea ei de către pasionații care
pun în scenă reconstituirile istorice a izolat denumirea în zona pretențioasă a discurului.
Probabil că la un moment dat, la fel ca în cazul altor termeni recent intrați în vocabularul
cotidian, denumirea autohtonizată a fenomenului, aceea de renactment, utilizată în
limbajul popular, va intra în dicționarele de specialiate.
2
Din păcate, nu întotdeauna specializați pe perioada recreată, fapt ce are efecte negative
asupra calității reconstituirilor.
Cum în alte articole și studii am prezentat aspecte legate de armele

încovoiate, scuturi sau armurile din panoplia războinicilor daci, este
potrivită discuția și despre coifuri, echipamente mai puțin consacrate și,
mai ales, mai puțin folosite în cadrul evenimentelor de reconstituire
istorică amintite. Mai ales că, pe fondul apariției în aceste grupuri de
reconstituire a unor personaje în spațiul public, mai degrabă inspirate din
povestirile de tip heroic-fantasy decât din documentația istorică, este
necesar o actualizare a imaginii războinicului dac, fie și la nivel
preliminar, deocamdată.
Cele două aspecte, respectiv renactmentul și discursul științific, nu
ar trebui în nici un fel să evolueze separat, atâta vreme cât se dorește ca
respectivele manifestări, din ce în ce mai prezente în spațiul public, să fie
lecții de istorie de calitate. Ori, nu de puține ori, lipsa unor informații
accesibile și coerente despre perioada dacică, uneori dublată de interese
mercantile și dezinteres, a dus la apariția unor superficialități
impardonabile și, mai grav, la proliferarea unor inexactități exploatate
ideologic de curente cu profund caracter pseudo-istoric. În toate aceste
cazuri, refuzul sau neimplicarea istoricilor nu pot fi decât regretabile.
*
Provenite majoritar din descoperiri arheologice cu caracter
funerar, coifurile au fost asociate constant cu aristocraţia, unica
beneficiară de servicii funerare complexe, deşi această piesă de
echipament a fost întotdeauna o componentă defensivă extrem de utilă
tuturor categoriilor de războinici. În ciuda acestui fapt numărul de
descoperiri este redus (situaţie identică în toată Europa, de altfel, cu
explicaţii diverse3), comparativ cu funcţia defensivă importantă. Problema
utilizării coifurilor de către războinicii Antichității nu poate fi soluționată
întotdeauna pe cale arheologică. De pildă, armatele parților și sassanizilor
utilizau frecvent coifuri, după cum o dovedesc atât izvoarele scrise, cât și
ilustrările din artă, situație ce nu este reflectată de către descoperirile
arheologice. Acest fapt poate fi datorat mai multor factori: armele de toate
tipurile reprezentau bunuri de valoare și de prestigiu ce se recuperau de pe
câmpul de luptă, indiferent de rezultatul acesteia, unele se transmiteau din
generație în generație4, costurile unui exemplar, restricții socio-
3
Pentru vecinii dacilor situația pare cel puțin identică în lumea germanică, celtică (Rustoiu
1996, p. 146) și sarmată (Bârcă 2006, p. 205-206).
4
Borangic 2014, p. 47.
economice, practici funerare care exclud depunerea lor etc. Nici în Gallia,
Iberia, Germania, Armenia sau Gruzia antică lucrurile nu stau foarte
diferit, descoperirile de coifuri în fiecare din aceste zone în parte sunt
rarisime.
Pentru mediul dacic explicaţiile penuriei de astfel de piese au fost
cantonate, parțial, în sfera concepţiilor de ordin religios ale dacilor5.
Valeriu Sîrbu sintetizează acest impas, pe care îl pune pe seama
metodologiei ineficiente6. Modificările practicilor funerare, vizibile în
discreția mormintelor aristocratice începând din sec. I p.Chr., trebuie și
ea pusă în relație cu raritatea coifurilor în spațiul și epoca discutate7.
Puținele coifuri păstrate ale războinicilor geto-daci8, precum și
datele extrase din iconografie, relevă că acestea se subsumau unor tipuri
diverse cu diferite grade de dificultate de execuție. Evoluția morfologice
este însă vizibilă, căci plecând de la modele mai simple – spre exemplu
cele asemănătoare cu modelele de tip Port, coifuri care fac legătura între
tipurile de coifuri celtice şi cele romane timpurii9, cum este cel descoperit
la Cugir10 – se ajunge la tipuri elaborate, decorate, cu o morfologie
specifică, unele derivate probabil din modele sud-tracice, vizibile între
trofeele capturate de romani, ilustrate pe Columna Traiană. Opinia
specialiștilor este că majoritatea, chiar dacă se inspiră din modele sud-
5
Glodariu, Iaroslavschi 1979, p. 132.
6
Sîrbu 1993, p. 129–130.
7
Gumă 1991, p.102, nota 118; Sîrbu 1993, p. 38-40, 126-128; Rustoiu 1996, p. 147-148.
8
Asupra amprentei etnice a a populațiilor nord-dunărene se poartă o serie de discuții și
dispute științifice, pe fondul reorientărilor teoriilor istorice la nivel european.
Identificarea etnică a inventarelor funerare și, în subsidiar a defuncților, este
problematică în sensul imposibilității determinării exacte a acesteia (sau mai exact a
imposibilității stabilirii cu ce grup etnic se identifica personajul). Ce putem spune este că
războinicul sigur nu-și spunea geto-dac, această denumire fiind o convenție modernă
aflată în uz și care are rolul de a determina, cel mult, grupul etno-cultural dominant în
spațiul geografic și cultural discutat aici. Clasificarea unor coifuri ca fiind sarmatice sau
dacice nu urmărește decât gradul de utilizare și posibilitatea fabricării acestor
echipamente în armatele dacice și nu alte considerente.
9
Rustoiu 1996, p. 150.
10
Popa 2011, p. 326- 327, Pl. 150/4 (cu bibliografie piesei). Obrăzarele coifului de la
Cugir, din care numai unul mai este întreg (Pl. III/4), au fost observate cu ocazia
documentării asupra subiectului, piesele aflându-se în colecţia Muzeului Naţional al
Unirii, Alba Iulia (inv. 4648).
europene, par a fi creații sau adaptări locale, devenind specifice arealului

nord-dunărean11.
Cum spuneam, dosarul arheologic este rarefiat, dar căștile de luptă
nu lipsesc totuși. Resturile recuperate, adesea fragmentate până la limita
incertitudinii recunoașterii lor ca atare, și morfologia suficient de atipică,
au permis unele încercări de clasificare12. Coifuri sau resturi interpretate
ca provenind din acestea s-au descoperit la Popești (jud. Giurgiu),
Chirnogi (jud. Călărași), Piscul Crăsani (com. Crăsanii de Jos, jud.
Ialomița), Poiana-Rovinari (jud. Gorj), Zimnicea (jud. Teleorman), Cugir
(jud. Alba) și Hunedoara (Pl. I).
Exemplarul cel mai complet a fost găsit în tumulul IV de la
Popeşti (Pl. II), din care s-au recuperat părţi ale calotei, apărătoarea de
ceafă, fragmente ale obrăzarelor şi o componentă de bronz, care pare să fi
făcut parte din sistemul de susţinere a panaşului13. Coiful a fost realizat
din tablă de bronz, prelucrată prin ciocănire, și pare a avea la bază modele
sudice, dar în acelaşi timp el este, prin forma şi tehnica de execuţie, un
produs local. Caracteristicile morfologice atipice au făcut dificilă
reconstituirea exactă a formei originale, astfel că variantele de
reconstituire propuse în literatura de specialitate sunt doar ipoteze de
lucru (Pl. II/1; 2; 3). Inventarul mormântului era compus dintr-un cuţit, un
vârf de săgeată, fragmente de la o zăbală de tip tracic, un inel de fier, o
monedă dacică de argint, o cămață de zale întreagă, o spadă de fier
îndoită, un pumnal de tip sica, umbo-ul unui scut, piese de harnaşament şi
numeroase resturi ceramice. În sud-vestul tumulului, într-o groapă
rotundă au fost depuse coiful, ce conţinea oasele arse ale defunctului.
Întregul complex a fost datat în secolul I a.Chr.
Dintr-un alt mormânt plan de incinerație, aflat în componența unei
necropole descoperite Chirnogi, punctul Terasa Rudarilor, datată
începând cu a doua jumătate a sec. II a.Chr. – până în a doua jumătate a
sec. I a.Chr., provine o placă de bronz fragmentată (Pl. III/1). Pe baza
decorului, care are analogii cu cel de pe coiful de la Popești, s-a prespus
că reprezintă resturile unui coif similar. Fragmentele plăcii de bronz au
11
Vulpe 1976, p. 212; Gumă 1991, p. 102.
12
Rustoiu 1996, p. 147-150. Clasificare bazată pe metalul utilizat pentru fabricare, bronz
sau fier.
13
Vulpe, 1976, p. 201, Fig. 12/1-2.
fost prinse între ele cu mici bare de fier, casca suferind probabil reparații
în Antichitate14.
Tot unui coif pare să-i fi aparținut și o bordură de bronz, rest al
unui posibil obrăzar, descoperit într-un mormânt tumular de la Piscul
Crăsani15. Fragmentul este ornamentat cu protuberanțe, iar pe margini cu
cercuri incizate, similare cu cele de pe coiful de la Popești. Pe baza
inventarului funerar, complexul a fost datat în secolul I a.Chr. Din păcate
alte detalii sau imagini ale fragmentului nu au mai fost publicate.
La fel de incert este și cazul unui fragment dintr-o placă de bronz
descoperită într-un mic tumul de incinerație, acum înalt doar de 1,30 m,
de la Poiana-Rovinari16. Inventarul acestui mormânt conținea, pe lângă
oasele calcinate ale defunctului, resturile unei cămăşi de zale şi o bucată
de tablă de bronz, posibil parte a unui obrăzar.
Un element de bronz asemănător, a fost descoperit într-un
mormânt (C10M.21) din necropola de la Zimnicea, punct Câmpul
Morţilor, datat către sfârșitul sec. I a.Chr. Fragmentul de tablă poate să fi
făcut parte din obrăzarul unui coif, fiind decorat, în tehnica au répoussé,
cu protuberanţe, iar pe margini cu cerculeţe şi linii în zig-zag incizate17
(Pl. III/2).
Morfologia exactă a acestor căști de luptă nu poate fi reconstituită
la un nivel indubitabil, în lipsa unui exemplar întreg. Uneori chiar
apartenența fragmentelor la coifuri este discutabilă, singura constantă
fiind materialul de bază și, mai ales, decorurile identificate. Plecând de la
modelul Popești, pe care s-a fondat gruparea celorlalte piese de la sud de
Carpați, s-a conturat posibilitatea ca toate aceste fragmente să fi fost
componente (majoritar obrăzare – pars pro toto?) ale unor coifuri
aparţinând aceluiaşi tip, specific zonei dunărene, corupte din modele
elenistice mai timpurii18.
Nici în cazul coifului descoperit la Cugir (jud. Alba), realizat din
fier de această dată, originea piesei nu este una bine determinată. După
cum observa A. Rustoiu, caracteristicile căștii o califică drept un produs
14
Şerbănescu 2006, 169-170, Fig. 4/1.
15
Vulpe 1976, p. 207-208
16
Berciu 1934, p. 25; Vulpe 1976, p. 208; Calotoiu et alii 1987, p. 80.
17
Alexandrescu 1980, p. 26, p. 55, Fig. 66/3, Fig. 76/15.
18
Rustoiu 1996, p. 150.
local, fabricat în decursul sec. I a.Chr. 19, chiar dacă pare influențat de
modele nord-italice20 (Pl. III/3). Inventarul funerar asociat era compus, pe
lângă coif, din trei zăbale de tip tracic, pinteni, elemente de la roţile unui
car ceremonial, o situla de bronz, un vas ceramic de tip „fructieră”, o
cămaşă de zale, o spadă lungă de tip celtic, împreună cu teaca sa, un scut,
de la care s-au păstrat marginile, niturile şi umbo-ul de fier, un posibil
pumnal curb sica şi o lance cu vârful puternic alungit şi călcâiul acesteia,
ambele de fier, precum și diverse piese de port și elemente de
harnașament.
O altă componentă din fier, fragmentară, descoperită la
Hunedoara, a fost interpretată pe baza unei balamale, drept un posibil
element de legătură dintre calota şi obrăzarul unui coif21.
Este de remarcat diferența dintre tehnologia coifurilor descoperite
între Dunăre și Carpații meridionali, care sunt toate, invariabil, din bronz
și au un decor specific și cele din spațiul intra-carpatic, ce sunt realizate
din fier. Tabla de bronz este și mai subțire și mai puțin rezistentă decât
cea de fier, ceea ce sugerează o modificare a tehnologiei de fabricație, în
directă legătură cu cerințele proprietarului. O altă ipoteză ar fi că cele de
bronz erau coifuri de paradă, iar cele de fier erau de luptă propriu-zisă.
Trebuie remarcat, însă, că nu avem documentat echipament militar de
paradă în epoca dacică, spre deosebire de epocile anterioare, unde astfel
de piese erau folosite în ceremonii sau, posibil, doar pentru înmormântări.
Este vizibilă discrepanța descoperirilor datate începând cu secolul
II a.Chr. și cele din perioada anterioară, când sunt documentate peste 25
de diverse căști de luptă22 sau paradă și cele șapte puncte de descoperiri
de epocă dacică (Pl. IV/1). Desigur, efervescența militară a arealului,
începând cu secolele V-IV a.Chr. explică această abundență, asigurând nu
doar modele comportamentale, ci și surse de import. Proveniența pieselor
este fie mediteraneană (coifuri de tip atic, chalcidic, greco-ilir), fie celtică,
zone unde astfel de echipamente erau intens folosite și mai bine
documentate, arată direcțiile de interes și aprovizionare ale liderilor
19
Popa 2011, p. 336 (cu bibliografia piesei, a analogiilor și a posibilelor direcții de
import).
20
Tipurile Port și Novo mesto – de care îl apropie obrăzarele mari, mobile și decorate,
diferența fundamentală fiind rigiditatea apărătorii de ceafă, care la exemplarul de la
Cugir face corp comun cu calota.
21
Sîrbu et alii 2007, p. 159.
22
Inclusiv cele de pe teritoriul Republicii Moldova, respectiv Olănești sau Bubueci.
militari nord-dunăreni. În ciuda acestor tradiții, putem spune, numărul

coifurilor scade, cel puțin în ceea ce privește depunerea lor în morminte.
Sursele producătoare23, fie că vorbim de meșteri sau ateliere sudice ori
celtice, fie că vorbim de diverse modalități de import, se modificaseră și
situația este vizibilă în ce privește producția sau posesia de coifuri în
interiorul aristocrației geto-dacice. Raritatea depunerilor trebuie articulată
cu valoarea economică a unui astfel de echipament care, atunci când nu
era pur și simplu obținut prin jaf, implica o serie de costuri substanțiale,
dar mai ales cerea abilități tehnice de fabricare specifice, greu de atins.
Modificările politico-militare și schimbările polilor de putere din zona
Balcanilor de nord se pot observa și în acest domeniu. Complicațiile
procurării unui coif din zonele tradiționale au determinat căutarea unor
soluții complementare, în acest caz s-a recurs la fabricarea lor pe plan
local. Așa se poate explica amprenta autohtonă asupra coifurilor din
epoca dacică, în special cele de la Cugir și Popești, unde aceste influențe
sunt bine documentate.
Privind evolutiv situația coifurilor din spațiul nord-dunărean se
pot observa modificări substanțiale. Dacă în ce privește secolele V-III
a.Chr. modelele existente nu sunt decât importuri sudice, ulterior, pe
fondul situației descrise, apar unele tipuri locale, cel puțin ca morfologie.
Columna lui Traian arată, prin piesele redate, coifuri foarte diferite de
epocile anterioare, mai ales ca formă, care acum devine una specifică.
Decorurile sunt și ele deosebite, atât cât permite iconografia24, cu motive
geometrice, vegetale, animale fabuloase, personaje mitologice, sugerând
puternice legături și influențe din partea bestiarelor elenistice și orientale.
23
O situație atipică, în tabloul general, o constituie așa-zisele coifuri princiare getice, a
căror producție, determinată de o serie de analize metalografice și tehnologice, pare să fi
aparținut unor ateliere grecești sau unui/unor meșteri locali cu bune legături cu acestea,
chiar dacă morfologia (inclusiv decorurile) este particulară fondului getic
(Constantinescu, Stan 2014, p. 659; Constantinescu et alii 2014, p. 652-656). Circulația
restrânsă în timp face plauzibilă ipoateza unei tehnologii de prelucrare a calotelor relativ
limitate la un număr extrem de restrâns de meșteri.
24
Calitatea detaliilor sculpturale ale Columnei nu mai este cea mai bună, dat fiind gradul
mare de deteriorare a monumentului. Parțial, și cu foarte mari rezerve privind exactitatea
acestor date, detaliile ornamentale au fost desenate în timpul Renașterii de gravorul
Giovanni Battista Piranesi, fără a elimina posibilitatea ca acesta, atunci când
recunoașterea unor detalii deteriorate era imposibilă, nu a completat unele amănunte
după propria imaginație.
Simbol al statutului social, costisitoare, căștile de luptă nu erau,

totuși, la îndemâna oricărui războinic, confecţionarea unui coif metalic
relativ simplu, neincluzând aici elemente de ornamentaţie sau decor
complicate, cumulează în mod obişnuit eforturile a trei oameni, pe durata
a cca. 20 de zile, respectiv 5-600 ore/muncă25. Renunțarea voluntară la o
piesă scumpă26 trebuie să fi fost o excepție, iar includerea coifului în
mobilierul funerar o maximă dovadă de potență economică și un marker
de prestigiu aparte27. Despre soarta celor nesacrificate în acest mod nu se
pot face decât speculații în jurul ideii că ele se moșteneau în cadrul
comunității sau familiei. Un argument în acest sens ar fi prezența unor
coifuri mediteraneene, nu doar la mare distanță de centrele lor de
producție, justificabile prin relația centru-periferie a bazinului Dunării
față de sudul elenistic, ci și prin faptul că aceste coifuri sunt utilizate și la
distanță mare de timp față de perioada în care au fost utilizate în zonele de
origine. Nu lipsit de importanță este faptul că unele piese poartă urme de
reparații, ceea ce arată o îndelungată refolosire.
Modificările practicilor funerare oglindesc schimbări la nivelul
spiritualității comunităților în ansamblu. Moartea unui individ nu-i
asigura acestuia neapărat un mormânt, iar ceremonial funerar cu atât mai
puțin. Locul lui în ierarhia politică, socială, economică și militară
reglementa tratamentul defunctului după deces, iar numărul indivizilor
care aparțineau elitei era redus, comparativ cu demografia generală a
comunităților. Asta nu exclude faptul că ceilalți războinici ar fi avut
carențe serioase în ce privește echipamentul militar. Cel puțin nu cei din
structurile imediat inferioare, baza de putere a seniorului, de care de fapt
depindea forța liderului. Scenariul în care doar un individ proeminent
avea coif, iar masa războinicilor nu foloseau protecții ale capului este prea
simplist, raportat la evenimentele militare în care triburile la început, apoi
autoritatea regală dacică au fost implicate.
25
Borangic 2014, p. 47-48.
26
În ce privește coifurile, valoarea lor nu este dată neapărat de cantitatea de ore/muncă
necesare fabricării, ci tehnologiei de producție, mult mai specifică, față de alte tipuri de
echipament.
27
Nu există nici certitudinea că defuncții aparțineau în totalitate aristocrației, ei putând
să fi fost doar războinici de seamă, dar fie săraci, fie fără acces la straturile sociale
superioare. Cel puțin așa putem explica diferențele dintre unele morminte cu mobilier
funerar remarcabil și altele care, deși conțin arme, unele care atestă apartenența
decedatului la anumite categorii militare, sunt totuși sărăcăcioase în ansamblu.
Peisajul militar al spațiului nord-dunărean acumulase suficiente

experiențe marțiale, însăși funcția războinică a unor indivizi pare că se
instituționalizase28, iar fenomenul militar local avea o vizibilă tendință
spre uniformizare și profesionalizare. Armamentul acestor războinici, atât
cât ne spun sursele arheologice era numeros29, diversificat (devoalând
existența unor categorii specifice de războinici) și specificizat30.
Campaniile militare dese și majoritar duse împotriva armatelor romane, a
căror pregătire și logistică impunea respect, trebuie că întăriseră
experiența militară a contingentelor dacice. Nu lipsit de importanță, în ce
privește instrucția militară la standardele romane, a fost influența pe care
au avut-o militarii romani ajunși în taberele dacice, fie ca dezertori sau
prizonieri, fie ca instructori primiți ca urmare a tratatelor încheiate cu
imperiul31. Toate aceste date, chiar privite cu suspiciune, conturează un
tablou general din care coifurile nu puteau lipsi.
Războaiele daco-romane și sfârșitul regatului dac pun la dispoziție
un alt set de documente istorice din care rezultă o folosire mai intensă a
acestor echipamente decât o sugerau sursele arheologice. Dosarul istoric
este completat de iconografia războinicilor daci ilustrați pe Columnă. La o
privire atentă, din nou în contrast cu imaginarul creat chiar de monument,
pe acesta apar un număr considerabil de coifuri, atât în dotarea unor
războinici, cât, mai ales, în cadrul expunerii ostentative a trofeelor
capturate.
Primul coif ilustrat, în ordinea narației redate, este aruncat la
picioarele lui Traian de către solia dacilor (scena LXXV) trimisă să ceară
pace în 102 p.Chr., eveniment confirmat și de către Dio Cassius (LXVIII,
9, 2). Din varii motive, ce par a ține de tipul de mesaj afișat, armele
dacilor aruncate la picioarele împăratului sunt doar defensive: mai multe
scuturi și un coif. Acesta, atât cât permite starea de conservare a scenei,
are calota conică și două obrăzare, aparent fixe. Sculptorul a decis să îl
28
Criton, Geticele, 5, 2, - Lexiconul Suidas, s.v Boutiais.
29
[…] acolo, la ei, puteai să vezi peste tot săbii, platoşe, lănci, toate locurile fiind pline
de cai, arme şi oameni înarmaţi […], Dion Chrysostomos, Discursuri, XII, 16, 20.
30
Dacă, cel puțin inițial, sursele de armament din sud fuseseră tăiate, noua configurație
politico-militară nu ar fi putut opri ermetic astfel de importuri. Totuși, lipsa unor
descoperiri de arme provenite din spațiul egeean arată că profesionalizarea fenomenului
militar (incluzând aici tactici, strategii, armament) era condiționată de alți factori decât
cei tradiționali. Putem bănui cu mare probabilitate că armatele romane erau cea mai
importantă astfel de condiție, observând de exemplu evoluțiia săbiilor încovoiate dacice.
31
Dio Cassius, LXVII, 7, 4; LXVIII, 9, 3;
redea văzut din față, culcat lateral, astfel că forma lui în ansamblu poate fi
doar bănuită ca fiind alungită și aplecată spre față, la fel ca unele coifuri
de pe baza monumentului (Pl. V/4a-b).
Doi războinici poartă coifuri, daci în mod cert, de vreme ce unul
dintre ei mânuiește o falx dacica, în scena CLI, tot de o formă conică, dar
nu au obrăzare, căștile fiind legate simplu sub bărbie doar cu o curelușă
(Pl. V/3). Momentul este important pentru că ilustrează un aspect care
vizează nu aristocrația războinică, ci acei comati, etaj social32 constituit
într-o clasă specializată de războinici, subordonată aristocrației militare și
autorității regale, în special33. Putem interpreta scena ca o dovadă a
democratizării portului/posesiei unor anumite elemente de echipament
militar. Dacă alte arme (pumnale curbe, spade, cămăși de zale) rămân în
uzul exclusiv al aristocraței, cele defensive – scut, coif, anumite tipuri de
armuri – se regăsesc și la alte categorii socio-militare34. Pragmatismul
militar a surclasat orice opreliști socio-religioase sau economice. Prezența
acestor coifuri pe Columnă ar trebui să modifice atribuirea exclusivă a
acestor echipamente aliaților sarmați, care chiar dacă au participat la
prima parte a conflictului, nu apar în documentele oficiale ca învinși35,
caz în care prezentarea unor arme sarmatice în condițiile în care dacii erau
dușmanul înfrânt, este cel puțin atipică. Cu atât mai mult cu cât coifurile
folosite de cavaleria sarmată, ilustrată în scenele de luptă (XXXI;
32
Identificarea acestor kometai cu ţărănimea dacică a pornit de la interpretarea forţată a
unei informaţii oferite de către Dio Cassius (LXVIII, 9, 1. Cf. Petros Patricius, 5), reluată
apoi de către Iordanes (Getica, 71). În fapt această imagine a structurii duale a societăţii
dacice a fost o proiectare în trecut a imaginii ţăranului român (participant la diverse
conflicte militare, în special în cadrul mobilizării generale), utilizată ca informaţie
subliminală pentru a crea o mai puternică legătură între daci şi români, dar şi pentru a
nivela convenabil stratificarea claselor sociale dacice, rezumate de istoriografia de
dinainte de 1989 la antonimia nobili-ţărani.
33
Petre 2004, p. 256-260.
34
Fenomenul este vizibil și în arta locală, care nu mai este un apanaj al aristocrației.
35
Spre exemplu, deși sarmații au participat la contraatacul din Moesia (conform
evoluției evenimentelor de pe Columnă), unde coaliția barbară a fost înfrântă, armele lor
nu apar pe trofeul de la Adamclisi și nici între barbari nu se pot identifica sarmați, ci
doar germanici și daci. Fie sarmații n-au participat la această campanie, fie, mai sigur,
romanii s-au ferit să sensibilizeze orgoliile căpeteniilor roxolane care reprezentau o forță
încă prea departe pentru a fi învinsă, lucru și mai evident după 117 p.Chr. și domnia lui
Hadrian.
XXXVII), sunt diferite de cele dacice36. Astfel, pe baza Columnei, spre

deosebire de restul monumentului, sunt figurate armuri diverse, coifuri,
spade. Nu este lipsit de importanță și faptul că pe cele patru fețe al
soclului abundă armele dacice, spre exemplu aici sunt cca. 100 de scuturi
din cele aproximativ 400 redate pe tot monumentul, sunt redate
numeroase spade, în vreme ce pe fus este redată doar una în mod cert și
aceasta destul de grosolan reprezentată, sunt redate multe lănci și topoare,
în vreme ce acestea lipsesc din scenele de luptă. Nici un dac nu este
echipat cu armuri în scenele de luptă, dar toate tipurile de armură
(hamata, squamata, segmentata, lipsind însă orice tip de armuri
combinate din solzi și zale, care pot fi atribuite mediului sau măcar
influenței sarmatice) figurează printre trofee.
Faptul că aceste arme erau dacice și nu sarmatice, așa cum nu de
puține ori se susține, este confirmat de analogiile arheologice descoperite
în mediul dacic37. Prezentarea unor trofee sarmatice ar fi fost discutabilă
prin prisma faptului că roxolanii, aliați a dacilor, n-au mai participat la al
doilea război (Traian însuși nu și-a luat titlul de Sarmaticus), ceea ce face
improbabilă prezența prăzilor de război care le-ar fi aparținut. Afişarea
unor falsuri, când memoria unui episod similar, deranjant pentru
prestigiul și orgoliul imperial, din vremea lui Domiţian, era proaspătă în
memoria colectivă şi, în consecinţă, era de neacceptat pentru propaganda
imperială a momentului. Momentul, personalitatea împăratului și
rezultatele războaielor nu aveau nevoie de astfel de denaturări sau
subterfugii pentru sublinierea unei victorii care avea ca țintă principală
oricum regatul dac.
Încheierea primului război daco-roman este marcată pe Columnă

în scena LXXVIII, unde sunt expuse armele învinșilor. Între acestea se
disting nu mai puțin de șapte coifuri, două pe trofee și alte patru aruncate
în grămada de arme, evident dacice, dacă judecăm după draconi și săbiile
36
Vorbind despre coifurile sarmaților, Strabon spune că erau făcute din piele de bou
crudă (Geografia, VII, 3, 17), cu referire la masa luptătorilor, unele căpetenii având însă
acces la coifuri de metal, niciodată însă de producție proprie ori în număr prea mare. O
analiză recentă a coifurilor metalice din mediul sarmatic (sec. III a.Chr.-sec. IV p.Chr.)
la Symonenko 2014. Analiza relevă majoritar piese de import, singurele astfel de piese
ce pot fi asociate cu ilustrația Columnei Traiane, fiind cele de realizate din cadre (p. 274-
275) ce puteau fi și produse pe plan local.
37
Și care în mediul sarmatic sunt mai rare spre deosebire de cel dacic. Cf. Bârcă,
Symonenko 2009, p. 205-206.
curbe specifice alăturate. Zeiţa Victoria calcă pe un alt coif, în timp ce

notează rezultatul luptei pe un scut (Pl. V/2).
Cucerirea Daciei a însemnat și terminarea tuturor ostilităților – cel
puțin pentru moment – astfel că romanii au putut savura victoria, etalând
armele capturate ale dacilor. Baza Columnei abundă de prăzi de soi, între
acestea nu mai puțin de 29 de coifuri – ridicând la un total de 39 de piese
doar cele atribuibile dacilor (Pl. V/1; Pl. VI). Este mai puțin important
pentru economia acestui studiu morfologia și decorurile fiecărei piese –
aspect ce merită o cercetare separată – ci este reținut numărul mare de
coifuri redate și, cu titlu aparte, faptul că majoritatea sunt, morfologic
vorbind, de factură dacică. Fără a intra acum în detalii stufoase – dar
necesare la un moment dat – coifurile redate pot fi grupate în câteva tipuri
principale. Rețin atenția coifurile ce par o evoluție locală a modelelor
tracice de tip Phrygian38, care păstrează sugestia unui pileus schematizat,
bogat ornamentat. Coifurile de acest fel sunt interesante prin forma lor,
căci au calota înaltă și tendințe de conicitate ușor aplecată în față (Pl.
VII/1-3). Fără a fi neapărat mai eficiente decât alte tipuri, fabricarea lor
necesita un volum mai mare de muncă și cunoștințe tehnologice specifice.
Adăugând și decorurile pretențioase, reies echipamente scumpe, a căror
caracteristică principală pare a fi vizibilitatea căpeteniei – căci erau
indubitabil ale șefilor militari – în masa de războinici.
Spre deosebire de acest tip, alte coifuri sunt asemănătoare ca
structură și morfologie cu coifurile de tip Spangenhelme, care, datorită
modului de fabricare mai accesibil, au avut o răspândire semnificativă în
spațiu și timp39. Și acestea sunt reprezentate având decoruri care le
individualizează (Pl. V/2). O altă posibilă categorie o reprezintă coifurile
conice, aparent de tip Pilos sau măcar apropiate de acesea. Desigur,
acordul final va fi dat de descoperirea, în teritoriul dac sau oriunde
altundeva, a unuia sau mai multe astfel de coifuri, descoperiri în lipsa
cărora fondul discuției rămâne parțial nesigur.
Coifurile ilustrate pe Columnă au rămas aproape neexploatate de
literatura de specialitate, care s-a mulțumit să considere aproape invariabil
că piesele reliefate sunt mai degrabă sarmatice, chiar în lipsa unor
argumente istorice și tehnice care să justifice atribuirea. În celălalt plan, al
apartenenței lor la logistica dacilor, ele fac legătura între piesele de
38
Waurick 1988, p. 163-168. Numele și implicit forma fac trimitere la celebra bonetă
frigiană.
39
Vogt 2006, passim.
echipament defensiv provenite din descoperiri arheologice și tabloul

general al înzestrării armatei dacice în timpul lui Decebal, când este
posibil să putem vorbi de o abundență a acestui tip de echipament, cel
puțin în rândul războinicilor permanenți40. Diferențele morfologice și
ornamentale pot fi puse pe seama unei evoluții locale a coifurilor, situație
ce sugerează o tradiție privind folosirea acestor echipamente.
Analiza datelor modifică imaginea generală asupra subiectului. În
primul rând evidențele arheologice relevă utilizarea coifurilor în special
de către elite, în mormintele cărora apar. Numărul redus are o paletă de
posibile explicații, de la reguli economico-sociale și spirituale până la
stadiul cercetărilor. Oricare dintre aceste posibilități, dacă este invocată ca
argument pentru restricția folosirii coifurilor, prezintă însă unele aspecte
extrem de discutabile.
În primul rând, chiar luând în calcul gradul mare de originalitate al
civilizației geto-dacice, este greu de admis o atare restricție, cu atât mai
mult cu cât toate neamurile din jur foloseau astfel de echipamente, desigur
în funcție de posibilitățile grupului sau ale liderilor respectivi. Nu se
cunosc, la nici unul dintre vecinii ori dușmanii dacilor, consemnări
privitoare la vreo opreliște de orice fel în purtarea coifurilor. Acceptând
totuși că astfel de reguli sau practici ar fi existat41 ele au venit în
contradicție flagrantă cu realitățile de pe teatrele de luptă. Pragmatismul
militar ar fi refuzat o astfel de interdicție, constrâns de efecte. Nu avem
nici un motiv să admitem o atare constrângere de ordin religios, singura
piedică reală putând fi incapacitatea economică a unui individ de a-și
achiziționa, într-un fel sau altul, un coif.
40
Pe lângă aceștia, gloata, războinici de ocazie sau de nevoie, ar fi putut folosi
numeroasele arme romane, între care și coifuri, capturate de-a lungul timpului, urme ale
acestora fiind descoperite în mediul dacic, sau protecții ale capului realizate din
materiale perisabile (pâslă?, piele). Spre exemplu, la Racoşul de Jos s-au descoperit mai
multe arme romane în interiorul unei locuinţe incendiate. Piesa cea mai spectaculoasă
este o apărătoare de ceafă a unui coif din bronz, considerat parte dintr-o pradă de război
obţinută într-una dintre campaniile militare dacice din sudul Dunării, de la sfârşitul sec. I
p.Chr. (Costea et alii 2008, p. 156-157, Fig. 2/a-b).
41
Este avută în vedere în principal teoria nudității războinice la celți (Polybios, II/28-
29). Această practică, a cărei existență reală este discutabilă – putând fi de fapt un
stereotip perpetuat în timp, având ca sursă afirmațiile lui Polybios – nu presupune în nici
un caz renunțarea la arme, ci doar la vestimentație. O analiză succintă a acestui subiect,
cu exemplu unei statui celtice în care este figurat un războinic nud, dar care are spadă și
coif, la Rustoiu 2008, p. 30-36, cu bibliografia extinsă.
Analizând evidențele arheologice, aparent, numărul de coifuri

descoperite, pe un spațiu geografic și cronologic larg, nu corespunde
tabloului general al perioadei. Începând cu secolul IV a.Chr., nordul
Peninsulei Balcanice a fost scena unor numeroase modificări politico-
militare cu efecte pe termen lung. Cele care mai importante au fost
disoluția autorității macedonene, migrația celtică și instalarea puterii
romane în regiune. Pentru nordul Dunării primul și principalul efect a fost
epuizarea capacităților militare și nu numai a principilor geți, lipsiți acum
de sursele tradiționale de venituri, ocupate sau tăiate de noile populații
sosite ori de structurile politico-militare apărute în locul celor vechi în
sudul Dunării.
Bătălia de la Kynoscephalea (197 a.Chr.) a însemnat nu doar
sosirea unui nou pretendent la dominația zonei, atât în dauna orașelor-stat
grecești, regatelor elenistice, cât și a barbarilor rezidenți. Modificarea
războiului a devenit evidentă. Atât resturile celtice, dezorientate după
distrugerea regatului de la Tylis al regelui Kavaros, cât și triburile tracice,
dacice ori ilire, toate au simțit forța noului jucător, dată de disciplina
militară, armele, dar mai ales de determinarea lui. Pe aceste considerente,
foarte probabil, dușmăniile inițiale dintre barbari au fost relativ rapid
înlocuite cu amestecate alianțe, militare și nu numai, între diversele
clanuri și neamuri, cele mai importante fiind cele dintre comunitățile
celtice și tracice. Pe acest fond mozaicul de războinici, identități, credințe,
arme, tehnici și strategii a sfârșit prin a se uniformiza, cel puțin la nivelul
elitelor, transformări sedimentate și finalizate în manifestări identitare
specifice42.
Armamentul comun adoptat de către acești războinici reflecta
noile moduri în care trebuia dusă lupta. Războinicii de elită foloseau
spada lungă celtică în locul diverselor tipuri de mahaire anterioare, își
protejau corpul cu armuri și coifuri, iar scutul oval permitea detașarea din
grup în timpul luptei, care devenise acum prioritar o inițiativă personală,
cu accente eroice. Dețineau cai temperamentali, dresați, pe care îi
42
Aceste manifestări, asupra cărora nu voi insista, sunt condensate în literatura de
specialitate sub numele de grup/facies/orizont Padea – Panaghiurski Kolonii, după
numele a două situri arheologice reprezentative din România şi Bulgaria, denumire
convențională prin care se identifică, în acest areal, anumite asocieri de artefacte şi
practici funerare specifice acestei zone. Deşi această denumire nu explică suficient
implicaţiile etno-culturale, istorice şi de civilizaţie ale fenomenului, ea a rămas în uz,
fiind folosită pentru evitarea unor confuzii terminologice.
controlau cu o zăbală specială și cu pinteni, ceea ce le permitea modificări

bruște de direcție și deplasări lungi și rapide. Foloseau pumnale curbe, cu
lama gravată, armă care îi însoțea pretutindeni, atât în expedițiile militare,
cât și în morminte. Eterogenele elite militare, care aveau propria lor
istorie, propriul fond cultural, propriile tehnologii și aspirații, au reușit să-
și absoarbă reciproc caracteristicile și să le valorifice atât în direcția
consecințelor imediate, cât, mai ales, în perspectivă. Rezultatul a fost un
tip de războinic nou, al cărui echipament îl recomanda drept un cavalerist
greu, bine pregătit și clar determinat psihologic. Secondat de oamenii săi
de arme, la fel de bine înarmați și hotărât, acest tip de războinic a devent
rapid un prototip de succes într-o lume dominată de aspirații și valori
marțiale.
Apărut în nord-vestul Bulgariei și estul Serbiei, acest model
cultural este vizibil, începând cu secolul II. a.Chr., în Oltenia, sud-vestul
Transilvaniei, Muntenia, iar ulterior, sporadic, descoperiri asimilabile
acestui fenomen au mai apărut și în alte zone ale României și mai departe
până în Ucraina Transcarpatică). Este vorba de morminte de incineraţie în
care au fost depuşi decedaţii, cu armele lor, între care, e adevărat, cu titlu
excepțional, se regăsesc și coifuri.
Este dificil de admis că puținele coifuri descoperite reflectă
situația din teren în ce privește numărul lor real aflat în uz. Spre exemplu,
armurile de zale, echipamente mult mai scumpe, sunt prezente într-un
număr mult mai mare43 decât coifurile. La fel și spadele, a căror producție
era dependentă, cel puțin inițial, de atelierele celtice, unde sunt
descoperiri frecvente în zonă. De ce lipsesc coifurile din depunerile
funerare sau de alt fel, în ciuda modelului identitar din care făceau parte,
în ciuda realităților tactice evidente, care le reclamau și mai ales pe fondul
încărcăturii spirituale deținute, este încă o întrebare dificilă.
Vorbind de realități tactice, părăsim zona confortabilă a
explicațiilor arheologice, lărgind puțin paleta de posibilități de interogare
istorice. Conceptul de renactment (living history) este, dincolo de
delectarea publicului spectator, o modalitate verificare practică a aproape
tuturor teoriilor propuse de istorici, în aproape toate domeniile cu care
operează aceștia. Fie că vorbim de arheologie experimentală sau pur și
simplu de reconstituiri istorice, cu diferite grade de autenticitate. Dintre
variatele domenii în care poate opera renactmentul, cele cu aplicații
43
Borangic 2011, p. 172-193, planșa XXXII. Probabil acestea având o mai puternică
amprentă apotropaică.
militare sunt de departe nu doar cele mai populare – publicul modern

manifestă aproape aceeași apetență spre violență ca și strămoșii invocați –
ci și cele mai potrivite pentru testarea diferitelor echipamente. Participând
la astfel de reconstituiri istorice ale secvenței dacice de aproape un
deceniu am putut observa o evoluție personală obligatorie, a
echipamentului propriu. Astfel, dacă la început, participam la simulări
echipat simplu, în timp numeroasele ciocniri, aproape toate de semi-
contact, au dus la modificarea obligatorie a acestuia. A fost necesar un
scut mai rezistent, o armură de calitate și desigur, după câteva accidentări,
un coif metalic, toate reproduceri după piese arheologice, dublate de
ilustrări din artă. Efectele au fost notabile, frecvența accidentărilor
scăzând semnificativ.
În ce măsură putem proiecta în trecut astfel de experimente e greu
de apreciat cu exactitate. Ce se poate spune cert este că duritatea luptelor
depășea cu mult orice încercare de reconstituire, oricât de realistă ar putea
fi. Luând ca studiu de caz perioada războaielor daco-romane, un războinic
barbar trebuia nu doar să facă față, ci să și supraviețuiască diferitelor
tipuri de proiectile. Trupele auxiliare, special recrutate pentru acest gen de
luptă, lansau asupra inamicilor o ploaie de pietre, proiectile de praștie
și/sau săgeți de la distanță. Toți acești auxiliari figurează pe reliefurile
Columnei, semn că au avut un rol important în războiul cu dacii. Chiar
dacă barbarii erau protejați de scuturi, lipsa protecției capului se putea
dovedi fatală.
Spre exemplu, un prăștiaș mediu antrenat poate arunca un proiectil
de 50-100 g la 200 m fără mari probleme. Munițiile de plumb (25-40 g)
ajung la distanțe mai mari, cu viteze superioare. Astfel de distanțe au fost
atinse în cadrul experimentelor amintite, chiar fără perioade lungi de
antrenament. Lansarea unui proiectil de 100-200g poate dezvolta o
energie cinetică situată între 250 și 350J (variația este dată de viteza de
lansare, care depinde de forța și experiența lansatorului, de tipul de praștie
etc.)44. La astfel de valori de impact, lipsa echipamentelor defensive
decima efectivele inamice cu mult înainte de lupta propriu-zisă (un
prăștier bun putea lansa ușor 10-12 proiectile pe minut, iar un arcaș între
10-15 săgeți în același interval)45.
44
www.paperlined.org/dev/oss/high_energy_slings (03.08.2015).
45
Pe lângă experienţa şi rezultatele personale, obţinute cu ocazia a numeroase exerciţii
de arheologie experimentală şi activităţi de reconstituire istorică, am operat cu estimările
rezultate din experienţele practice obţinute prin aceleaşi metode de Dumitru Rotariu,
Sigur, scuturile preluau mare parte din efectele acestor salve de

șoc, cu condiția disciplinei și instrucției aplicate, dar lipsa coifurilor
devenea cu adevărat critică în momentul luptelor corp la corp. Scutul
suportă loviturile armelor ofensive, dar pentru contra-lovituri luptătorul
trebuie să iasă din zona de protecție oferită de acesta. În timpul atacului,
lipsa armurii și a coifului punea războinicul într-o situație extrem de
periculoasă, fiind vulnerabil la lovituri în corp, braț, dar mai ales la cap.
Rănile în această parte anatomică, chiar minore, modifică rapid
capacitatea de luptă a războinicului. În poziție de gardă, zona apărată de
un scut oval acoperă corpul de la maxilar și până deasupra genunchiului,
respectiv protejează toate organele vitale, cu excepția capului. Un element
important în dinamica momentului era obrăzarul coifului. Dat fiind faptul
că antebrațul se transforma într-un ax orizontal al scutului, atunci când
acesta era plasat pe lângă corp, loviturile puternice în jumătatea lui
superioară basculează scutul, care poate pivota spre interior, tendință
foarte puțin atenuată de forța cu care era ținut de mâner și aproape anulată
dacă mânerul nu era de lemn sau metal. Testând de nenumărate ori scutul
în lupte simulate s-a remarcat faptul că doar sprijinirea scutului bine în
umăr și, mai ales, poziționarea obrăzarului pe direcția marginii superioare
a scutului feresc loviturile cu propriul scut în maxilar sau oasele feței46.
Enumerând vulnerabilitățile scoase în evidență de lipsa unor
protecții adecvate ale capului și admițând gradul de experiență și instruire
militară a războinicilor daci, numărul de coifuri capturate și sculptate pe
Columnă nu mai pare neverosimil. Dimpotrivă, sculptorii romani au redat
doar parțial ceea ce legiunile întâlniseră în Dacia, pentru a nu modifica
prea mult totuși mesajul de forță a Imperiului. Faptul că pe Columnă apar
armuri, coifuri, mașini de asediu și artilerie arată suma de concesii făcut
de propaganda imperială, interesată de minimalizarea calităților
inamicului.
Cel puțin războinicii din preajma regelui erau militari cu
experiență, bine înarmați și disciplinați. Durata conflictelor, efectivele
implicate, rezultatele parțiale și documentele istorice nu reconstruiesc
imaginea unor conflicte între legiuni și cete de barbari dezorganizați și
neechipați corespunzător. În dotarea cel puțin a războinicilor profesioniști,
tarabostes și comati, coifurile erau o prezență necesară și vizibilă. Putem
arcaș profesionist și renactor (Asociaţia Arcaşii Liberi, Târgu Mureş) și Mateffy Tamas,
renactor prăștier (Asociația Hasta Sarmatorum, Miercurea Ciuc).
46
Borangic et alii 2015.
spune, la modul general, că războinicii lui Decebal purtau coifuri și că

acestea aveau forme specifice, îndeosebit cele nobiliare.
Notând aceste observații, dar revenind în modernitate, putem
accepta reconstituirea unor războinici daci fără să ținem cont de aspectele
enumerate? Dacă sursele istorice și experimentele de living history
demonstrează utilizarea și eficacitatea coifurilor, putem admite că
războinici lui Decebal luptau și, prin reflecție, renactorii moderni pot
lupta cu capetele descoperite și pletele în vânt? Probabil că nu, și ar trebui
ca reconstituirile istorice să se distanțeze de imaginea barbarului simplu
aflat în antiteză cu evoluatul soldat roman. Documentele istorice arată că
războinicii daci erau la fel de bine înarmați, uneori chiar mai bine, decât
omologii lor romani. Reconstituirea istorică trebuie să fie exact ce spune
definiția, chiar dacă acest lucru o distanțează de imaginea romantică și
populară pe care tot ea a cultivat-o și o întreține. Acum nu mai are scuza
că nu se cunoasc detaliile! Fără coifuri în lupte, fie ele și simulate,
personajele militare reconstituite seamănă perfect cu alergatul cu pletele
în vânt pe vreme de ploaie. Caz în care renactorul nu e decât un romantic
întârziat, iar pneumonia nu e altceva decât o sfâșietoare poezie. Adevărul
istoric poate rămâne, ca întotdeauna, doar un moft.
Cătălin Borangic
Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia,
e-mail: dada@enciclopedia-dacica.ro.
WITH THE HAIR IN THE WIND DURING THE RAIN.
DID DECEBAL'S WARRIORS WEAR HELMETS?
CĂTĂLIN BORANGIC (BUCHAREST - ROMANIA)
Keywords: helmets, Geto-Dacians, historical reconstructions, warrior

elites.
Abstract. The present endeavour originates in the lack or the sporadic
use of the helmet during the activities of re-enactment, that have as a subject the
epoch of the Dacian Kingdom. Originated in a lack of archaeological findings of
such pieces of military equipment, the helmets are almost totally absent from the
panoply of Dacian epoch's re-enacted characters. Although some of the least
known weapons of those times, it is unlikely that the helmets would miss from
the Dacian warriors' equipment, especially during the final period of the
Kingdom.
The main documentation source is represented by the funerary
inventories of the aristocracy, the only social class, whose military arsenal was
satisfyingly studied. Their tombs, through practiced rites and rituals partially
shed a light over their lifestyle. In a way, in the funerary space, the community
has reconstructed, as much as possible, what the deceased was during his life,
whether we are talking about function, position or wealth. Among the weapons
of these warriors, the helmets had a special importance, given by practical utility
and by the identity function that they accumulated. Despite these considerations,
the helmets, in close relationship with the funerary discretion of the elites from
the Dacian period, are exceptional findings in the elite's tombs, rare themselves.
Even if they were expensive, hard to reproduce, they should be visible in the
funerary inventory, mirror of a panoply from during the life of a warrior. About
this situation, the Romanian historiography did not arrive at a consensus yet.
Several more clarifications bring the images of Trajan's Column, where
numerous Dacian helmets were revealed, used by both the warrior aristocracy
and by the inferior military structures, the enigmatic comati.
And yet, the historical file of these pieces of equipment is still relatively
solidified, so that in almost a decade of activities of re-enactment I had the
opportunity and, we might say, the obligation to produce and wear helmets, to
test their utility during the simulated fights between different groups of re-
enacted warriors. They might say that a helmet was an indispensable piece of
weaponry, in any moment of the battle, being extremely useful for both the
protection against all types of projectile, and against the offensive weapons of
the opponents.
The helmets could not have missed from the endowment of professional
warriors, as it is the sketched image of Decebal's Army. Therefore, there is no
reason for which they might have missed from the amateur's equipment of living
history, not only from the desire to respect the historical reality, but also from
practical considerations, based on the frequency of accidents during these
events. Therefore, the historians and archaeologists are those who are left to
offer morphological and ornamental details for these pieces of equipment.
More than 100 years of historiography have consolidated in the

collective imaginary the idea that the Dacians, as a general term, did not
use helmets, at least not systematically, despite their warrior-like nature.
The Dacian, seen as a collective character, had beard, a shirt which was
preferably white, their specific fur cap and obviously their legendary
curved sword, and in battle they would soar bravely with the hair in the
wind.
Looking at the facts of the problem, at a first glance, there is
almost no argument to contradict this image. The archaeological file of
the helmet discoveries all along the period of the Dacian Kingdom is
disappointingly thin, and the antique sources few and interpretable. One
shouldn't wonder that on this weakly documented background, things
have stagnated long enough that this image we were talking about could
leave the historiographical zone and flood the daily landscape. And
because we are talking about this landscape, the present exposed ideas
have been inspired by the invasion of popular shows with subjects and
themes that should reflect the realities of the Antiquity of the North-
Danube territory. The majority of the players that reproduce characters
from the Dacian gallery consider that if they have the characteristics
listed above they can evolve without problems in all sorts of thematic
shows. The situation is so more delicate, the rarer these manifestations,
that do not close or at least don't have as a tipping point a simulation,
more or less realistic of a generalised battle between two sides, generally
constituted from groups of Dacians and Romans, each with their allies.
There is no surprise that in these clashes, that sometimes involve tens or
hundreds of participants, men, women or adolescents, the accidents are
frequent with different levels of severity, many of them around the head
Did Decebal's warriors wear helmets? 439
area, despite the fact that these simulations are far from the fierceness of
real battles.
The manifestations sketched above represent a distinct direction of
historical experiments with more and more powerful social implications,
having a recent and fast evolution. There is no convenient and
consecrated term yet, in Romanian language to call the phenomenon or
the persons that re-enact history, like there is in other languages1. The re-
enactment/reconstitution activity is actually a passion in which the
participants seek to reproduce, as closely as possible, clothes, weapons,
objects, craftsmanship, behaviours or relations of a specific historical
sequence. Terminologically, in the last years, raised the alternative re-
enactor, accepted at all levels, including the academic ones, when
sporadically the phenomenon reached the attention of the specialists.
Even if it started as a recreational activity of some history amateurs, more
and more often, the re-enactment uses experimental archaeology, and
among them, sometimes joined historians2. These shows or experiments,
depend on how and from what angle they are looked upon, are not the
subject of this trip but its pretext. Having almost 10 years of experience in
this type of activity, I could observe and record the evolution and impact
produced by such representations that, as I said, are more and more
popular. And leaving from this reality, the danger of some slippages or
stagnation in the area of clichés is imminent, with adverse or at least
unpleasant effects over the social.
The fundamental question that resides in this introduction is if the
shows of historical reconstructions can represent a lesson of authentic
history, obviously depending on the level of competence and
professionalism of the re-enactor or the groups they belong to or they
simply go in the wake of stereotypes created by historiography or, worse,
by cinematography of the past century.
The space does not allow the analysis of the entire equipment, of
all types of recreated characters, even if they should sometime be
discussed as a hole and in detail. The recreation of quality equipment
1
Reenactor (English), reconstituteur (french), rekonstructor (Russian) etc. Gruia 2012,
p. 5. The living history syntagma, used mimetically by the Romanian academic
environment, overlaps only partially over what re-enactment means, and the passionates
that act, not using it, isolated the word in the pretentious zone of the phenomenon.
2
Unfortunately, not always specialized on the recreated period, a fact that has effects
over the quality of the reconstitutions.
replicas, among them the helmets, and wearing them in these shows
should be a rule. Of course there are historical moments on which, at least
on a detailed level, we don't have enough data, but concerning the
weaponry, especially of the superior Dacian military structures, this is
relatively well-known. As in other articles and studies I presented aspects
related to the curved weapons, shields or armours from the panoply of
Dacian warriors, it is suitable to talk about helmets, category of weapons
less known and especially less used in the mentioned events of historical
reconstructions. Especially because, based on the apparition in these
groups of re-enactment of characters from public space, that draw their
inspiration more from the heroic-fantasy stories then from historical
documentation, it is necessary to renew the image of the Dacian warrior,
even at a preliminary level, for now.
The two aspects, the re-enactment and the scientific discourse,
shouldn't evolve separately, as long as a better historical quality of these
manifestations is wanted more and more in the public space. Or, no less
frequent, the lack of accessible and coherent information about the Dacian
period, doubled by mercantile interests, led to the apparition of superficial
and inexcusable problems and, worse, to the proliferation of inexactities
ideologically exploited by currents with profound pseudo-historical
character. In all these cases, the refuse or univolvement of historians can
only be regrettable.
*
Most of them originating in archaeological discoveries with
funerary character, the helmets have been constantly associated with the
aristocracy, the only beneficiary of complex funerary services, even this
piece of equipment has always been a defensive component extremely
useful to all categories of warriors. Despite this fact, the number of
discoveries is very small (but an identical situation all over Europe, with
various explanations3), compared to its important defensive function.
Surely, this situation must be related with the funerary discretion of the
elites, with the fact that they were appreciated trophies and probably,
some of them hereditarily transmitted, which modifies the perception over
3
Situation seems identical at least in the Germanic, Celtic (Rustoiu 1996, p. 146) and
Sarmatian world (Bârcă 2006, p. 205-206).
their density4. For the Dacian medium the explanations of these pieces'
penury have been stuck in the conceptions of religious order of the
Dacians5. Valeriu Sîrbu synthesizes this dilemma, which originates in the
inefficient methodology6. The modifications of the funerary practices,
visible in the reduction of the tombs' number of aristocracy in 1st c.BC,
must also be related to the rarity of helmets in the discussed region and
period7.
The few helmets that the Geto-Dacian warriors left for us and also
the data extracted from iconography show that they belonged to diverse
types, with different degrees of difficulty in execution, starting with
simpler models - like the ones resembling the Port type, helmets that
bridge between Celtic helmets and the early Roman types 8, like the one
discovered at Cugir9, in Alba county, all the way to the complex models,
with rich ornamentation, with specific morphology, derived probably
from south-Thracian models, visible among the trophies captured by the
Romans and illustrated on the Trajan's Column.
Even the number of discovered helmets is small, the identified
remains, often fragmented to the limit of uncertainty of their identification
as they are and morphology atypical enough, permitted some
classification attempts10, so the specialists`opinion is that the majority,
even they are inspired from south-European models, seem to be creations
or local adaptations, specific to the north-Danube area11.
As I said, the archaeological file is thin, but the war helmets are
not missing. Helmets and remains interpreted as coming from helmets
were discovered at Popești (Giurgiu County), Chirnogi (Călărași County),
Piscul Crăsani (Crăsanii de Jos commune, Ialomița County), Poiana-
4
Borangic 2014, p. 47.
5
Glodariu, Iaroslavschi 1979, p. 132.
6
Sîrbu 1993, p. 129–130.
7
Gumă 1991, p.102, note 118; Rustoiu 1996, p. 147-148.
8
Rustoiu 1996, p. 150.
9
Popa 2011, p. 326- 327, Pl. 150/4 (with pieces bibliography). Cheek protections from
Cugir helmet, from which only one is complete (Pl.III/4), there have been observed
during documentation for the subject, the pieces being now at the National History
Museum of Union from Alba Iulia (inv. 4648).
10
Rustoiu 1996, p. 147-150. Classification based on the metal used for creation, bronze
or iron.
11
Vulpe 1976, p. 212; Gumă 1991, p. 102.
Rovinari (Gorj County), Zimnicea (Teleorman County), Cugir (Alba

County) and Hunedoara (Hunedoara County) (Pl. I).
The most complete piece has been found in tumulus IV from
Popești, from which have been recovered parts of the top, neck protection,
fragments from cheek protections and a component of bronze that seem to
have been part of the system that supported the panache12. The helmet has
been made from hammered bronze sheet, and seems to be based on
southern models, but at the same time, it is, by form and execution
technique, a local product. The atypical morphological characteristics
made very difficult the exact reconstruction of its original form, so the
reconstruction options proposed in dedicated literature are only
hypotheses (Pl. II/1-3). The inventory of the tomb was composed from a
knife, an arrow tip, fragments of a Thracian snaffle, an iron ring, a Dacian
silver coin, the full folded armour, a bent iron sword, a sica dagger, the
umbo of a shield, harness pieces and numerous ceramic pieces. In the
South-West of tumulus, in a round pit, were laid the helmet with the
departed's remains. The entire complex was dated in 1st c. BC.
From a plane incineration tomb, from a necropolis discovered at
Chirnogi, the Terasa Rudarilor point, dated between the second half of
the 2nd c.BC and the second half of the 1st c. AD, comes a fragmented
bronze plate. Based on the ornamentation, that has analogies with the one
from Popești helmet, it was supposed that the remaining pieces represent
a similar helmet. The fragments of the bronze plate have been attached
together with small iron bars, the ensemble suffering repairs in
Antiquity13 (Pl. III/1).
Also to a helmet, seems to have belonged a bronze edge, rest of a
possible cheek protection, discovered in a tumulus from Piscul Crăsani14.
The fragment has ornamentation with protuberances and on the edges,
incised circles, similar to the ones on Popești helmet. Based on the
funerary inventory, the complex was dated in the 1st c.BC. Unfortunately
other details or images of the fragment have not been published.
As uncertain as the ones before, a fragment from a bronze plate
discovered in a small incineration tumulus from Poiana-Rovinari, now 1.3
m tall15. This inventory of the tomb contained, next to calcinated bones of
12
Vulpe, 1976, p. 201, Fig. 12/1-2.
13
Şerbănescu 2006, 169-170, Fig. 4/1.
14
Vulpe 1976, p. 207-208
15
Berciu 1934, p. 25; Vulpe 1976, p. 208; Calotoiu et alii 1987, p. 80.
the departed, the rests of a mail chain shirt and a piece of bronze sheet,
possibly part of a cheek protection.
A resembling bronze element was discovered in a tomb
(C10M.21) from Zimnicea necropolis, Câmpul Morților point, dated
towards the end of the 1st c. BC (Pl. III/2). The sheet fragment may have
been part of a cheek protection, being decorated in au repousse, with
protuberances and on the edges with incised circles and zigzag lines16.
The exact morphology of these war helmets cannot be
reconstructed at an indubitable level, without an entire piece. Sometimes,
even the fragments' appurtenance to the helmets is questionable, the only
constant being the base material and, especially, the identified ornaments.
Starting with Popești model, on which was based the others' group of
pieces from south of Carpathians, it was born the possibility that all these
fragments may be components (most of them cheek protections – pars
pro toto?) of some helmets belonging to the same type, specific to the
Danube zone, corrupted from early Greek models17.
Also, not in the case of the helmet discovered at Cugir (Alba
county), made of iron this time, the origin of the piece is not a well
determined one. As A. Rustoiu noted, the characteristics of this helmet,
qualifies it as a local product, made during the 1st c. BC18, even if it
seems to be influenced by north-Italic models19. The associated funerary
inventory was composed, besides the helmet, from three Thracian horse
bits, spurs, elements from a ceremonial cart, o bronze situla, a ”fruit
bowl” type ceramic bowl, a chainmail shirt, a Celtic long sword, together
with its sheath, a shield from which the edges were preserved, the rivets
and the iron umbo and a spear with a strong tip and its heel, both from
iron, and also various costume pieces and harness elements.
Another fragmentary iron component, discovered at Hunedoara,
was interpreted based on a hinge, as a possible connecting element
between the top and the cheek protection20.
16
Alexandrescu 1980, p. 26, p. 55, Fig. 66/3, Fig. 76/15.
17
Rustoiu 1996, p. 150.
18
Popa 2011, p. 336 (with piece bibliography and analogies and possibilities of import
directions).
19
Port and Novo mesto types – of which the big decorated cheek protection bring it
closer to, the fundamental difference being the rigidity of neck protection, which at the
Cugir example, makes a single structure with the top.
20
Sîrbu et alii 2007, p. 159.
It should be noted that the difference between the technology of

the helmets discovered between Danube and Southern Carpathians, that
are all from bronze and have a specific ornamentation and the ones from
inside the Carpathians, that are made from iron. The bronze sheet is
thinner and less resistant than the iron one, which suggests a modification
of fabrication technology, in direct relation with the owner's requests.
Another hypothesis could be that the ones made out of bronze were
parade helmets, and the ones made out of iron were war helmets. It must
be emphasised that we do not have documented military parade
equipment from the Dacian period, unlike the previous times, where such
pieces were used in ceremonies or, possibly, only in funerals.
It is visible the difference of the discoveries starting with the 2nd
c.BC and the ones from previous period, which are documented more
than 25 different war21 or parade helmets and the seven points with
discoveries from Dacian period. Of course, the military effervescence of
the area, starting with the 5th-4th c.BC explains this abundance (Pl. IV),
ensuring not only the behavioural models, but also import sources. The
piece's origin, whether Mediterranean (Attic type helmets, Chalcidic,
Illirian-Greek), or Celtic, zones where such equipments were intensively
used and better documented, shows the directions of interest of the north-
danubian military leaders. Despite these, we can say, that the number of
helmets gets smaller, at least in what concerns their deposition in tombs.
Production sources, whether we are talking about smiths or workshops,
southern or Celtic, whether we are talking about different import methods,
got modified and the situation is visible in what concerns their production
and possession of helmets inside the Geto-Dacian aristocracy. The scarce
depositions must be articulated with their economical value of such an
equipment, which, when was not just robbed, implied a series of
substantial costs, but especially, was asking for technical abilities of
specific fabrication, hard to achieve. The politico-military modifications
and power poles change around Northern Balkans' area can be noted in
this case too. The complications of acquiring a helmet from traditional
zones determined the search of some complementary solutions, in this
case it led to their fabrication locally. This is how it can be explained the
autochthonous print over the helmets from Dacian epoch, especially the
ones from Cugir and Popești, where these influences are documented.
21
Including the ones from Republic Moldova, from Olănești and Bubueci.
Symbol of social status, expensive, the war helmets were not,

though, at hand to every warrior, the fabrication of a relatively simple
helmet, not including here elements of complicated ornamentation or
decoration, cumulates normally the efforts of three people, along almost
20 days, that means 5-600 man-hours22. The voluntary renouncement to
an expensive piece must be an exception, and including the helmet in the
funerary furniture is a maximum proof of economical potency and a
special prestige marker. About the faith of the ones that were sacrificed
this way, one can only suppose around the idea that they were inherited in
the community23. Modifications of funerary practices mirror changes at
spirituality level of the communities as a whole. The death of an
individual did not necessarily ensure a tomb, and the funerary ceremonial
even less. His place in the political, social, economical and military
hierarchy regulated the treatment of the departed after his death, and the
number of individuals that belonged to the elite was small, compared with
the general demography of the communities. This does not exclude the
fact that the other warriors could have had serious deficiencies concerning
the military equipment. At least not the ones in the next lower structures,
the power base of a senior, of which, actually depended the power of the
leader. The scenario in which only a prominent individual had helmet,
and the mass of warriors did not use protections for head is way too
simplistic, reported to the military events in which the tribes, in the
beginning, and then the Dacian royal authority were involved in.
The military landscape of the north-danubian space accumulated
sufficient martial experiences, the very warrior function of individuals
seems to be institutionalised24, and the local military phenomenon had a
visible tendency towards professionalization. These warriors' equipment,
as much as the archaeological sources reveal, is numerous25, diverse and
of quality. The military campaigns, frequent and most of them against the
Roman military forces, whose logistics and training requested respect,
must have hardened the military experience of Dacian contingents. Not
22
Borangic 2014, p. 47-48.
23
A proof would be the presence of some Mediterranean helmets, not only at great
distance from their centres of production, justified by the relation centre-periphery of
Danube's basin towards the Hellenistic South, but also because these helmets were used
also at great distance in time and space from their period.
24
Criton, Getics, 5, 2, - Suidas Lexicon, s.v Boutiais.
25
[…] there, you could see all over swords, plates, lances, all places being filled with
horses, weapons and armed men […], Dion Chrysostomos, Discourses, XII, 16, 20.
without importance, in what concerns the military instruction at Roman

standards, was the influence that the Roman militaries who arrived in the
Dacian camps must have had, whether they were deserters, prisoners or
instructors received after treaties with the Empire. All these dates, even
looked suspiciously over, sketches a general scene from which the
helmets cannot miss.
The Daco-Roman wars and the end or the Dacian Kingdom show
another set of historical documents from which results a more intense use
of these equipments then the archaeological sources suggested. The
historical file is completed by the iconography of the Dacian warriors
illustrated on the Column. At a closer look, again in contrast with the
imaginary created by the very monument, on it, appear a considerable
number of helmets, both in the endowment of some warriors, and
especially, in the ostentatious exposition of the captured trophies.
The first illustrated helmet, in the order of narrated events, is
thrown at Trajan's feet by the Dacian ambassador (scene LXXV; Pl. V/4),
sent to ask for peace in 102 AD, moment confirmed also by Dio Cassius
(LXVIII, 9, 2). From various reasons, that seem to belong to the type of
displayed message (or of the entire economy), the weapons thrown at the
Emperor's feet are only defensive: several shields and a helmet. This one,
as much as the state of conservation of the scene allows, are the conical
top and two cheek protections, apparently fixed (Pl. V/4-b).
Two warriors wear helmets, Dacians for sure, since one of them
handles a falx dacica, in scene CLI, also of conical shape, but apparently
without cheek protections, the helmets being tied under the chin with a
strap (Pl. V/3). The moment is important because it illustrates an aspect
that regards not the warrior aristocracy, but those so called comati, a
social group26 constituted in a specialised warrior class, subordinated to
the military aristocracy and especially to the royal authority27. The
presence of these helmets should modify the exclusive attribution of these
26
Identification of these kometai with the Dacian peasantry started from the forced
interpretation offered by Dio Cassius (LXVIII, 9, 1. Cf. Petros Patricius, 5), reused later
by Iordanes (Getica, 71). In fact, this image of dual structure of Dacian society was a
projection in the past of the Romanian peasant's image (participant to different military
conflicts, especially during the general mobilisation), used as subliminal information to
create a stronger bond between Dacians and Romanians, but also to conveniently level
the stratification of Dacian social classes, summarized by the historiography from before
1989 to the antonymy nobles-peasants.
27
Petre 2004, p. 256-260.
pieces of equipment to the Sarmatian allies, which, even they participated

to the first part of the conflict they do not appear in the official documents
as defeated, case in which the presentation of some Sarmatic weapons in
the conditions in which the Dacians were the defeated enemy is at least
atypical. Even more the helmets used by the Sarmatian cavalry, illustrated
in the war scenes are different from the Dacian ones28. So, on the base of
the Column, in contrast to the rest of the monument, different armours,
helmets and swords are represented. Not without importance is the fact
that on the four facets of the pedestal, the Dacian weapons are in
abundance, for example, here are around 100 shields from approximately
400 represented on the entire monument, there are several swords
represented, while on the cylinder there is only one for sure and this one
pretty coarsely, there are also represented many lances and axes, while on
the cylinder they are missing from war scenes. No Dacian is equipped
with armours in the war scenes, but all types of armour (hamata,
squamata, segmentata, but missing any type of scales and rings compund
armour that can be attributed at least to the influence of the Sarmatic
world) are present among trophies.
The fact that these weapons were Dacian and not Sarmatic, as
often is advocated, is confirmed by the archaeological analogies
discovered in the Dacian space. The display of Sarmatic trophies would
be questionable if we look at the fact that the Roxolans, Dacians' allies,
did not participate at the second war (Trajan himself did not take the
Sarmaticus title), which makes improbable the presence of war spoils that
would have belonged to them. The display of fakes, when the memory of
a similar episode, disturbing to the prestige and imperial pride, from
Domitian's time, was fresh in the collective memory and, in consequence,
unacceptable to the imperial propaganda of the monument. The moment,
the personality of the Emperor and the results of wars did not need such
distortions of subterfuges to underline a victory that had as main purpose
the Dacian Kingdom anyway.
The end of the first Daco-Roman War is marked on the Column in
scene LXXVIII, where are displayed the weapons of the defeated. Among
them there no less than seven helmets, two others on the trophies and
other four among the pile of weapons, obviously Dacians, if we judge by
28
Concerning the Sarmatic helmets, Strabon tells us that they were made from raw ox
leather (Geography, VII, 3, 17), in reference to the warriors' mass, some chieftains
having access to metal helmets, but never of own production or in a too great number.
the dracons and the specific curved swords next to them. The goddess
Victoria steps on another helmet, while she records the result of the
conflict on a shield (Pl. V/2).
The conquest of Dacia also meant the end of all hostilities - at
least for the moment - therefore the Romans could savour the victory,
displaying the captured weapons from the Dacians. The base of the
Column is plentiful with important spoils, among them no less than 29
helmets - rising the number to a total of 39 pieces, talking only about the
Dacian ones (Pl. V/1; Pl. VI). It is less important for the economy of this
study the morphology and ornaments of each piece - aspect that deserves
a separate research - but is noted the big number of displayed helmets
and, as a separate title, the fact that most of them are, morphologically
speaking, Dacian. Without discussing pretentious details now - but
necessary at some point - the displayed helmets can be grouped in a few
main types. Our attention is retained by the helmets that seem to have a
local evolution of Thracian models of Phrygian29 type, that keep the
suggestion of a schematic pileus, richly ornamented, with high top and
tendencies of taper slightly bent forward (Pl. VII). Differently from this
type, without a doubt specific to Dacian aristocracy, other types are
resembling in structure and morphology with the Spangenhelme type
helmets, which, thanks to their more accessible creation manner, had a
significant spread over space and time30. And these are also represented
having ornaments that makes them individual.
The helmets displayed on the Column remained almost
unexplored by the speciality literature, which was satisfied to consider
almost invariably that the pieces are Sarmatic, even with the lack of
historical and technical arguments that should justify this attribution. On
the other plane, of their affiliation to the Dacian logistics, they bridge
between the defensive pieces of equipment from archaeological
discoveries and the general scene of army supply during Decebal's reign,
when it is possible we can talk about an abundance of this type of
equipment, at least among the professional warriors31. The morphological
29
Waurick 1988, p. 163-168.
30
Vogt 2006, passim.
31
Besides these, the mob, warriors by opportunity of necessity, could have used the
numerous Roman weapons, among which the helmets, captured throughout time, their
trails being discovered in Dacian medium, or head protection made of perishable
materials (felt, leather). For example at Racoșul de Jos were discovered several roman
and ornamental differences can be attributed to a local evolution of the

helmets, situation that suggests a tradition regarding the use of these
equipments.
The data analysis modifies the general image over the subject.
First, the obvious archaeological facts disclose the use of helmets,
especially by the elites, in the tombs they appear in. Their small number
has a few explanations, from socio-economical and spiritual rules to the
stage of research. Any of these possibilities, if invoked as an argument for
helmets use restriction, presents some aspects extremely questionable.
First, even taking into account the high degree of originality of
Geto-Dacian civilisation, it is hard to admit such a characteristic, even
more that all the surrounding ethnicities used such equipments, of course
depending on the possibilities of the group or of the leaders. There are not
known, at any of the neighbours or enemies of the Dacians, notes
regarding any reason for not wearing them. Accepting, yet, that such rules
or practices could have existed32, they came in strict contradiction with
realities from the battlefields. The military pragmatism would have
refused such an interdiction, constrained by war losses. We have no
reason to admit such a constrain of religious order, the only real
obstruction may have been of economical order of an individual to
acquire a helmet.
Analysing the archaeological evidence, apparently, the number of
discovered helmets, over a large geographical and chronological space,
does not correspond to the general picture. Starting with the 4th c.BC, the
north of the Balcanic Peninsula was the scene of numerous politico-
military modifications with long term effects. The most important were
the dissolution of the Macedonian authority, the Celtic migration and the
weapons inside an incinerated house. The most spectacular piece is a neck protection of
a bronze helmet, that had printed on it, by incising, the name of the century and of the
owner. The helmet was considered part of a war spoil obtained in one of the Dacian
military campaigns from the south of the Danube, at the end of 1 st c.AD. (Costea et alii
2008, p. 156-157, Fig. 2/a-b).
32
It is taken into account, mainly, the war nudity theory at Celts (Polybios, II/28-29).
this practice, whose real existence is questionable - could actually be a stereotype
perpetuated over time, having as a source the statements of Polybios - does not mean in
any case the rendering of the weapons, but only of clothes. A short analysis of this
subject, with an example of a Celtic statue in which is shown a nud warrior, but which
has sword and helmet, at Rustoiu 2008, p. 30-36, with extended bibliography.
installation of Roman power in the area. For the northern parts of Danube,
the first and main effect was the exhaustion of military capacities, and not
only, of Getic royalty, left now without traditional sources of income,
occupied or cut by the new populations arrived or by the politico-military
structures created at the south of the Danube.
The battle from Kynoscephalea (197 BC) meant not only the
arrival of a new pretender for the domination in the area, both in the
detriment of the Greek state-cities, the Hellenistic kingdoms, and also of
resident barbarians. The modification of war became obvious. Whether
the Celtic remains, disoriented after the destruction of Tylis kingdom of
king Kavaros, or the Thracian tribes, Dacian or Illyrian, they all felt the
power of the new player, given by the military discipline, the weapons but
more than this, its determination. On this considerations, very probable,
the initial hatred among barbarians have been quickly replaced with
mixed alliances, military but not only, between diverse clans, tribes and
ethnicities, the most important being the ones among Celtic and Thracian
communities. The mosaic of warriors, identities, beliefs, weapons,
techniques, strategies ended up by being levelled, at least at the level of
the elite and the transformations sedimented and finalized in specific
identity manifestation33.
The common weaponry adopted by these warriors reflect the new

ways in which the war must be carried. The elite warriors used a long
Celtic sword replacing the former various types of mahairas, protected
their bodies with armours and helmets and the oval shield permitted the
detachment from the group during the fight, which now became a
personal initiative, with heroic accents. They had temperamental horses,
trained, who they controlled with a special horse bit and spurs, pieces of
equipment that made sudden direction turns and long, fast rides possible.
They used curved daggers, with engraved blade, weapon that
accompanied them everywhere, in military expeditions as in graves.
33
These manifestations, over which I will not insist, are condensed in speciality
literature under the name of group/facies/horizon Padea-Panaghiurski Kolonii, after the
name of two representative archaeological sites from Romania and Bulgaria,
conventional name by which is identified, in this area, several associations of artefacts
and funerary practices from this area. Even this name does not explain sufficiently the
ethno-cultural implications, historical and of civilisation of the phenomenon, it remained
in use, being utilised to avoid some terminology confusions.
The heterogeneous military elites, which had their own history,

their own cultural background, their own technologies and aspirations,
they could absorb each other's characteristics and fructify them in the
direction of immediate consequences, as especially in perspective. The
result was a type of a new warrior, whose equipment recommended him
as heavy cavalry, well trained and clearly psychologically determined, a
success model in a world dominated by aspirations and martial values.
Appeared in the north-western Bulgaria and eastern Serbia, this
cultural model is visible, starting with the 2nd c.BC, in Oltenia, south-
western Transylvania, Muntenia and later, sporadically, discoveries
assimilated to this phenomenon appeared in other areas of Romania and
up to Transcarpathic Ukraine. We’re dealing with incineration tombs in
which the departed have been placed, with their weapons, among which,
it's true, with exceptional title, there are also helmets.
It is difficult to admit that the few discovered helmets reflect the
field situation regarding their real number. For example, the chainmail
armours, much more expensive equipments and more difficult to produce
are present in a much greater number than the helmets. The swords also,
whose production depended, at least initially, by the Celtic workshops,
are frequent discoveries in the area. Why are the helmets missing from the
funerary deposits, or in another way, despite the identity model they were
part of, despite the obvious tactical realities they are asking for, it still is a
difficult question.
Talking about tactic realities, we leave the comfort zone of
archaeological explanations, enlarging a little bit the possibilities variety
of historical interrogation. The re-enactment concept (living history) is,
beyond the public delight, a practical way of verifying almost all the
theories proposed by historians, in almost all the fields they operate with.
Whether we are talking about experimental archaeology or pure and
simple historical reconstructions, with different degrees of authenticity.
From various fields in which re-enactment can operate, the ones with
military applications are by far the most popular - the modern public
manifests almost the same appetite towards violence as the invoked
ancestors - but the most suited too, for testing different equipments.
Participating to such historical reconstruction of Dacian sequence for
almost a decade, I could observe a necessary personal evolution of my
own equipment. So, if in the beginning, I was participating at simulations
with simple equipments, in time the numerous clashes, almost all of semi-
contact, led to the necessity of modifications of personal equipment. A

stronger shield was necessary, a higher quality armour and, of course,
after several accidents a metallic helmet, all reproductions after
archaeological pieces, doubled by illustrations from art. The effects were
notable, the frequency of accidents drop in a significant manner.
How much we can project in the past such experiments is hard to
appreciate exactly. What can be said with certainty is that the fierceness
of the battles was way beyond any attempt of reconstruction, no matter
how realistic it would be. Taking into account as a study case the period
of Daco-Roman Wars, a barbarian warrior must not only face, but also
survive different types of projectiles. Auxiliary troupes, specially
recruited for this type of warfare, were launching towards enemies a rain
of stones, sling projectiles, arrows from a distance. All this auxiliaries
appear in the images on the Column, a sure sign they had an important
role in the war with the Dacians. Even the barbarians were protected by
shields, the lack for head protection could prove fatal.
For example a medium trained slinger could throw a 50-100 g
projectile at 200 m without problems. The lead munition (25-40 g)
reached much greater distances, with superior speeds. Such distances
were reached inside the mentioned experiments, without long training
periods. Launching a 100 g projectile can develop a kinetic energy
between 250 and 350 J (the various results from launching speed,
depending on the force and experience of the launcher and the length of
the sling)34. At such impact values the lack of defensive equipments could
decimate the enemy's effectives way ahead the actual fight (a slinger
could easily launch 10-12 projectiles, and an archer 10-15 arrows per
minute)35.
Of course, the shields could take over much of the effects of these
shock waves, with the condition of applied discipline and instruction, but
the lack of helmets became really critical in the moment of close quarter
combat. The shield takes over the blows of offensive weapons, but for
counter-attacks the warrior must get out of protection zone offered by
34
www.paperlined.org/dev/oss/high_energy_slings (03.08.2015).
35
Besides the experience and personal results, obtained with the occasion of different
experimental archaeology exercises and activities of historical reconstruction, we
operated with estimations resulted from practical experiences obtained from the same
methods by Dumitru Rotariu (Free archers Association, Târgu Mureş) and Mateffy
Tamas, slinger re-enactor (Hasta Sarmatorum Association, Miercurea Ciuc).
them. The lack of armour and helmet made the warrior extremely
vulnerable.
In guard position, the protected zone by an oval shield covers the
body from maxillary to the knee, protecting all the vital organs, except for
the head. An important element was the cheek protection. Because the
forearm was turned in an horizontal axis of the shield, when it was close
to the body, the powerful hits in its superior half were swinging the
shield, which could pivot in the interior, tendency that could hardly be
attenuated especially if the handle was not made of wood of metal.
Testing many times the shield in simulated battles it was quickly observed
that only supporting the shield with the shoulder and positioning the
cheek protection on the shield's metallic edge, the injuries at face level
done by the warrior's own shield can be avoided.
Enumerating the vulnerabilities emphasised by the lack of
adequate protection for the head and admitting the degree of experience
and military instruction of Dacians warriors, the number of helmets
captured and sculpted on the Column doesn't seem improbable anymore.
Contrarily, the roman sculptors reproduced only a fraction from what the
legions encountered in Dacia, but still, not to modify too much the
Empire's force message. The fact that on the Column appear armours,
helmets, siege and artillery machines, shows the sum of concessions made
by the imperial propaganda, interested in minimizing the enemy's
qualities.
At least the warriors around the king were experienced militaries,
well trained and disciplined. The duration of conflicts, the involved
effectives, the partial results and the historical documents do not
reconstruct the image of conflicts between legions and disorganized and
under-equipped barbarian hordes. In the endowment at least of the
professional soldiers, tarabostes and comati, the helmets were a necessary
and visible presence. We could generally say, that the Decebal's warriors
were wearing helmets and that they had specific shapes, especially the
noble ones.
Noting these aspects, but returning to modern times, can we admit

the reconstruction of some of the Dacian warriors without taking into
account the listed aspects? If the historical and experimental sources of
living history proves the use and the efficiency of the helmets, we can
admit that Decebal's warriors and, subsequently, the modern re-enactors
were fighting and fight bare-headed and with hair in the wind? Probably
not and shouldn't historical reconstructions take distance from the image
of the simple barbarian in antithesis with the evolved roman soldier? The
historical reconstruction should be exactly what its definition says, even if
this thing puts it further from the romantic and popular image that itself
cultivated it. Now it no longer has the excuse that it doesn't know!
Without helmets in battles, even simulated ones, the re-enacted military
characters, look just like running with the hair in the wind during rain. In
which case the re-enactor is nothing but a romantic soul, and pneumonia
is nothing but heart-breaking poetry. The historical truth remains, as
always, nothing but a trifle.
translated by Marcu Marius and Toma Bembea
Cătălin Borangic
Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia
e-mail: dada@enciclopedia-dacica.ro
Bibliografie/Bibliography
Alexandrescu 1980 – Alexandrina D. Alexandrescu, La nécropole gète de

Zimnicea, Dacia, N.S., XXIV, 1980, p. 19-126.
Bârcă 2006 – Vitalie Bârcă, Istorie și civilizație. Sarmații în spatiul est-
carpatic. Sec. I a.Chr.-începutul sec. II p.Chr., 2006.
Bârcă, Symonenko 2009 – Vitalie Bârcă, Olexandr Symonenko, Călăreții
stepelor. Sarmații în spațiul nord-pontic, Editura Mega, Cluj-Napoca,
2009.
Berciu 1934 – Dumitru Berciu, Materiale pentru preistoria Olteniei, în
Memoriile Institutului de Arheologie a Olteniei, 22, 1934.
Borangic 2011 – Cătălin Borangic, Războinici nord-dunăreni în armuri de zale
(sec. II a.Chr.-sec. II p.Chr.) – partea I, Terra Sebus, 3, 2011, p. 171-
227.
Borangic 2014 – C. Borangic, Valoarea economică teoretică a echipamentului
unui senior al războiului din lumea dacică, în BCŞS, 20, 2014, p. 39-70.
Borangic et alii 2015 – C. Borangic, Marius Marcu,Marius Barbu,
Reconstrucția unui scut din epoca dacică. Considerații de ordin istoric,
tactic și structural, AMP, XXXVII, 2015, sub tipar.
Calotoiu et alii 1987 – Gh. Calotoiu, L. Mocioi, V. Marinoiu, Mărturii

arheologice în Gorj, 1987.
Cichorius 1896-1900 – Conrad Cichorius, Die Reliefs der Traianssäule, Berlin,
1896-1900.
Constantinescu, Stan 2014 – Bogdan Constantinescu, Daniela Stan, Analiza
compozițională a unor artefacte geto-dacice de aur găsite în Muntenia
și Moldova, În: ArheoVest, II, 2014, p. 667-676.
Constantinescu et alii 2014 – Bogdan Constantinescu, Daniela Stan, Mircea
Babeș, Cătălin I. Nicolae, Analiza compozițională a tezaurelor de argint
geto-dacice de la Agighiol, Peretu, Craiova și Poroina, În: ArheoVest,
II, 2014, p. 645-666.
Costea et alii 2008 – Florea Costea, Lucica O. Savu, V. Sîrbu, Radu Ştefănescu,
Angelica Bălos, Military Gear Found in the Dacian Fortress of Racoşul
de Jos–Piatra Detunată, Braşov County, In: Omagiu lui Gavrilă Simion
la a 80-a aniversare, 2008, p. 154-169.
Glodariu, Iaroslavschi 1979 – Ioan Glodariu, Eugen Iaroslavschi, Civilizaţia
fierului la daci (sec. II î.e.n.-I e.n.), 1979.
Gruia 2012 – Ana Maria Gruia, Despre reenactment și începuturile sale în
România, De Antiquitate, 4, 2012, p. 5-10.
Gumă 1991 – Marian Gumă, Câteva precizări asupra unor tipuri de coifuri de
la sfârşitul primei epoci a fierului şi începutul celei de a doua
descoperite în sud-vestul României, Thraco-Dacica, XII, 1-2, 1991, p.
85-103.
Petre 2004 – Zoe Petre, Practica nemuririi. O lectură critică a izvoarelor
greceşti referitoare la geţi, 2004.
Popa 2011 – Cristian Ioan Popa, Valea Cugirului – din preistorie până în zorii
epocii moderne, 2011.
Rustoiu 1996 – Aurel Rustoiu, Metalurgia bronzului la daci,1996.
Rustoiu 2008 – A. Rustoiu, Rǎzboinici şi societate în aria celticǎ
transilvǎneanǎ. Studii pe marginea mormântului cu coif de la Ciumeşti,
2008.
Sîrbu 1993 – Valeriu Sîrbu, Credinţe şi practici funerare, religioase şi magice
în lumea geto-dacilor, Brăila - Galați,1993.
Sîrbu et alii 2007 – V. Sîrbu, Sabin Luca, Cristian Roman, Tombs of Dacian
Warriors (2nd–1st C. BC) found in Hunedoara– Grădina Castelului
(Hunedoara county), ATS, VI, 1, 2007, p. 155-177.
Șerbănescu 2006 – Done Șerbănescu, Morminte geto-dacice descoperite în
judeţul Călăraşi, Istros, XIII, 2006, p. 167-181.
Symonenko 2014 – Oleksandr Symonenko, Coifurile din epoca sarmatică din
Europa de Est (Шлемы сарматского времени из Восточной
Европы), Stratum plus, 4, 2014, p. 249-284.
Vogt 2006 – Mahand Vogt, Spangenhelme. Baldenheim und verwandte Typen.

Kataloge vor- und frühgeschichtlicher Altertümer, 2006.
Vulpe 1976 – Al. Vulpe, La nécropole tumulaire gète de Popești, în Thraco-
Dacica, 1, 1976, p. 193-215.
Waurick 1988 – Götz Waurick, Helme der hellenistischen Zeit und ihre
Vorläufer, In: Antike Helme. Sammlung Lipperheide und andere
Bestände des Antikenmuseums Berlin, 1988, p. 151-180.
Piesă certă
Piesă incertă
Planșa I. Distribuția geografică a coifurilor din sec. II-I a.Chr. / The geographical
distribution of the helmets, 2nd-1st c.BC.
1. Popești, Giurgiu a. Propunere de reconstituire MNIR / MNIR reconstruction proposal;

b. Fragment din coif / Fragment of helmet;
2. Propunere de reconstituire Al. Vulpe / Al. Vulpe reconstruction proposal (versiune digital,
după Vulpe 1976 / digital version after Vulpe 1976);
3. Propunere de reconstiture R. Oltean / R. Oltean reconstruction proposal (după/after Borangic,
Bădescu 2014);
4. Fragmentele coifului (Vulpe 1976) / Fragments of the helmet (Vulpe 1976).
Planșa II. Coiful de la Popești. Fragmente și propuneri de reconstituire / The helmet from
Popești. Archaeological fragments and reconstruction proposals.
1. Popești, Giurgiu a. Propunere de reconstituire MNIR/MNIR reconstruction proposal; b.

Fragment de coif/Fragment of the helmet;
2. Propunere de reconstituire Al. Vulpe / Al. Vulpe reconstruction proposal (versiune
digital, după Vulpe 1976 / digital version, after Vulpe 1976);
3. Propunere de reconstituire R. Oltean (după Borangic, Bădescu 2014) / R. Oltean
reconstruction proposal(after Borangic, Bădescu 2014);
4. Fragmentele coifului (Vulpe 1976) / Fragments of helmet (Vulpe 1976).
Planşa III. Fragmente de coifuri de la Chirnogi, Zimnicea și Cugir / Fragments of

helmets from Chirnogi, Zimnicea and Cugir.
- Coifuri de origine mediteraneană / Helmets of Mediterranean origin

- Coifuri de origine celtică / Helmets of Celtic origin
- Coifuri princiare getice / Getic Royal helmets
- Coifuri geto-dacice / Geto-Dacian helmets
Planşa IV. Cronologia coifurilor din spaţiul nord-dunărean / The chronology of the
helmets from the north-danubian area.
1. Coifuri de pe soclul Columnei / Helmets on the Column pedestal. Foto / Photo R. D’Amato;
2. Coifuri ale învinşilor împodobesc trofeele romane la sfârşitul primului război dacic / Helmets of the
defeated decorate the Roman trophies at the end of the first Dacian war (LXXVIII);
3. Războinici daci purtând coifuri / Dacian warriors wearing helmets (CLI);
4. Columna lui Traian / Trajan’s Comumn, scena/scene LXXV. Solii Dacilor îşi aruncă armele la
picioarele împăratului / Dacian messengers throwing their weapons at the Emperor’s feet (a), printre care
se află şi un coif / among them, there is also a helmet (b). După / After Cichorius 1896-1900.
Planşa V – Coifuri de pe Columna lui Traian / Helmets from Trajan’s Column.

Planşa VI. Coifuri de la baza Columnei lui Traian / Helmets from the basis of Trajan’s
Column.
1. Coifuri dacice reconstituite / Reconstructed Dacian helmets.

1a. Realizare / Creation T. Popa, A. Mihai. Foto / Photo D. Gugoaşă;
1b. Realizare şi foto / Creation and photo T. Popa;
2. Coifurile model de pe soclul Columnei / The pattern helmets on the Comumn
pedestal. Foto / Photo R. D’Amato;
3. Gravuri / Engravings G. Piranesi. Sursa / Source: www.europeana.eu (05.08.2015).
Planşa VII. Modele de coifuri dacice şi reconstituirile lor / Models of Dacian helmets
and their recomposition.

Cu Pletele in Vant Pe Vreme de Ploaie. A PDF

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Cu Pletele in Vant Pe Vreme de Ploaie. A PDF

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

08=(8/%5Ă,/(,„CAROL I”

3URI'U9,&72563,1(,–„Al. I. Cuza” University of Iaşi and

3URI'U,21(/&Æ1'($–„Lower Danube” University of Galaţi and

.$7$5,1$'MITROVIĆDouă fațete ale vieții: așezări șLQHFURSROH

$/(;$1'58 6=(170,./26, Primele menționări cartografice ale

0$5,-$ /JUŠTINA Dunărea conectează Dșezările din epoca de

'$9,'( '(/),12 $UKHRORJLD FRQWDFWXOXL GLQWUH SRSRDUHOH GLQ

-$1 %28=(. O zeiță mamă în Tracia  $ *RGGHVV 0RWKHU LQ

(/(1$ ),$/.2 Se luptau amazoanele scitice cu adevărat? / 'LG

2/(1$ '=1(/$'=( '(1,6 6,.2=$ 2/(.6$1'5 6<021(1.2

'5AGOȘ 0ĂNDESCU În legătură cu cele mai vechi importuri

9$/(5,8 6,5%8 &5,67,$1 520$1&RPSOH[XOGDFLFQUGHOD

0$*'$/(1$ Ș7()$1 '$1 Ș7()$1 '$1 %8=($ 8Q QRX SXQFW

/,$1$ 2ȚA 6,/9,8 2ȚA„Tezaurul de la Buzău”/ “The treasure

Evul Mediu românesc și european /

$/,1 $1721 (OHPHQWH GH FURQRORJLH DOH WkUJXOXL PHGLHYDO

52',&$ *$%5,(/$ +(5%(/%LVHULFDGHOHPQdin satul Amărăști,

0,+$, 625,1 5ǍDULESCU &DQWDFX]LQLL GLQ %DYDULD vQ VHFROXO

9,&725 63,1(, Mongolii și românii în sinteza de istorie

CĂTĂLIN BORANGIC (BUCUREŞTI - ROMÂNIA)

Cuvinte cheie: coifuri, geto-daci, reconstituiri istorice, elite războinice.

ISTROS, XXI, 2015, Brăila, p. 417-463

respecta adevărul istoric, ci și din considerente practice, legate de frecvența

Mai bine de 100 de ani de istoriografie au consolidat în imaginarul

Cum în alte articole și studii am prezentat aspecte legate de armele

europene, par a fi creații sau adaptări locale, devenind specifice arealului

militari nord-dunăreni. În ciuda acestor tradiții, putem spune, numărul

Simbol al statutului social, costisitoare, căștile de luptă nu erau,

Peisajul militar al spațiului nord-dunărean acumulase suficiente

XXXVII), sunt diferite de cele dacice36. Astfel, pe baza Columnei, spre

Încheierea primului război daco-roman este marcată pe Columnă

curbe specifice alăturate. Zeiţa Victoria calcă pe un alt coif, în timp ce

echipament defensiv provenite din descoperiri arheologice și tabloul

Analizând evidențele arheologice, aparent, numărul de coifuri

controlau cu o zăbală specială și cu pinteni, ceea ce le permitea modificări

militare sunt de departe nu doar cele mai populare – publicul modern

Sigur, scuturile preluau mare parte din efectele acestor salve de

spune, la modul general, că războinicii lui Decebal purtau coifuri și că

CĂTĂLIN BORANGIC (BUCHAREST - ROMANIA)

Keywords: helmets, Geto-Dacians, historical reconstructions, warrior

More than 100 years of historiography have consolidated in the

Rovinari (Gorj County), Zimnicea (Teleorman County), Cugir (Alba

It should be noted that the difference between the technology of

Symbol of social status, expensive, the war helmets were not,

without importance, in what concerns the military instruction at Roman

pieces of equipment to the Sarmatian allies, which, even they participated

and ornamental differences can be attributed to a local evolution of the

The common weaponry adopted by these warriors reflect the new

The heterogeneous military elites, which had their own history,

contact, led to the necessity of modifications of personal equipment. A

Noting these aspects, but returning to modern times, can we admit

translated by Marcu Marius and Toma Bembea

Alexandrescu 1980 – Alexandrina D. Alexandrescu, La nécropole gète de

Calotoiu et alii 1987 – Gh. Calotoiu, L. Mocioi, V. Marinoiu, Mărturii

Vogt 2006 – Mahand Vogt, Spangenhelme. Baldenheim und verwandte Typen.

1. Popești, Giurgiu a. Propunere de reconstituire MNIR / MNIR reconstruction proposal;

1. Popești, Giurgiu a. Propunere de reconstituire MNIR/MNIR reconstruction proposal; b.

Planşa III. Fragmente de coifuri de la Chirnogi, Zimnicea și Cugir / Fragments of

- Coifuri de origine mediteraneană / Helmets of Mediterranean origin

Planşa V – Coifuri de pe Columna lui Traian / Helmets from Trajan’s Column.

1. Coifuri dacice reconstituite / Reconstructed Dacian helmets.

You might also like

3URI'U9,&72563,1(,–„Al. I. Cuza” University of Iaşi and

3URI'U,21(/&Æ1'($–„Lower Danube” University of Galaţi and

.$7$5,1$'MITROVIĆDouă fațete ale vieții: așezări șLQHFURSROH

$/(;$1'58 6=(170,./26, Primele menționări cartografice ale

0$5,-$ /JUŠTINA Dunărea conectează Dșezările din epoca de

'$9,'( '(/),12 $UKHRORJLD FRQWDFWXOXL GLQWUH SRSRDUHOH GLQ

-$1 %28=(. O zeiță mamă în Tracia $ *RGGHVV 0RWKHU LQ

(/(1$ ),$/.2 Se luptau amazoanele scitice cu adevărat? / 'LG

2/(1$ '=1(/$'=( '(1,6 6,.2=$ 2/(.6$1'5 6<021(1.2

'5AGOȘ 0ĂNDESCU În legătură cu cele mai vechi importuri

9$/(5,8 6,5%8 &5,67,$1 520$1&RPSOH[XOGDFLFQUGHOD

0$*'$/(1$ Ș7()$1 '$1 Ș7()$1 '$1 %8=($ 8Q QRX SXQFW

/,$1$ 2ȚA 6,/9,8 2ȚA„Tezaurul de la Buzău”/ “The treasure

$/,1 $1721 (OHPHQWH GH FURQRORJLH DOH WkUJXOXL PHGLHYDO

52',&$ *$%5,(/$ +(5%(/%LVHULFDGHOHPQdin satul Amărăști,

0,+$, 625,1 5ǍDULESCU &DQWDFX]LQLL GLQ %DYDULD vQ VHFROXO

9,&725 63,1(, Mongolii și românii în sinteza de istorie