Avarul de Moliere

Jupanul Jaques

Caii dumeavoastra, stapane? Nici nu mai pot sa miste! Nu zic ca zac pe

paie fiindca nu au paie si asta ar insemna sa mint, dar atata postesc si
flamanzesc ca nu mai sunt cai ci aratari de cai, stafi de cai.

Stapane, eu de mult am bagat de seama ca dumnealui cand isi vara

nasul in pane, in vin, in lemne si in lumanari asta e asa doar ca sa va
gadile naravurile sis a se dea bine pe langa dumneavoastra ca orice s-ar
zice eu tin la dumneavoastra, cu toate ca imi spun de fiecare data ca nu
ar trebuii, dar pe dumneavoastra dupa caisorii mei va iubesc cel mai
mult!

Daca neaparat doriti, poftim. Mai intai toti isi bat joc de dumneavoastra
cum le vine la gura si nu simt placer mai mare decat cand va inhata de
ceafa si de nadragi povestind fel de fel de basme despre zgarcenia
dumneavoasta. Unii zic ca tipariti pe socoteala dumneavoasta calen
dare unde zilele de post sunt scrise in numar indoit si va siliti oamenii sa
le tina ca sa va bagati in buzunar banii ce v-ar costa mancarea de dulce.

Altii zic ca de cum se apropie sarbatorile sau vor sa plece de la

dumneavoastra le cautati nod in papura sevitorilor ba ca sunt obraznici,
ba ca raspund ca sa nu le platiti simbria. Altul povesteste ca ati dat in
judecata pisica vecinului pentru ca v-a mancat ce a mai ramas dintr-o
friptura de berbec. Altul zice ca ati fost prins furand cu mana
dumneavoastra ovazul cailor asa ca vizitiul cel dinnaintea mea v-a croit
strajnic cu reteveiul si dumneavoastra nici n-ati crantit. Si vreti sa va
mai spun una? Unde te duci doar pe dumneavoastra va sinchisesc in fel
si chip, sunteti rasul si batjocora tuturor, nu va zic decat camatarul,
jegosul si zgarcitul care isi mananca de sub unghie.