Misiunea ”spaţială” a Agenţiei de Informaţii a Apărării

Nu este vorba de planeta sistemului solar, ci de Machine-Assisted Analysis Rapid-Repository

System (MARS). Mai exact, MARS este un depozit de date (data warehouse) proiectat să
înlocuiască actuală bază de date, Modernized Intelligence Database (MIDB), proiectată în
1996, şi să facă trecerea la un mediu de stocare a datelor necesare intelligence-ului militar
care să fie cuprinzător, flexibil, riguros, scalabil, potrivit secolului actual, bazat cloud
computing şi machine learning.

Depozitul de date, termen care se referă la o colecţie de date orientate pe subiect (subject
oriented), integrate din mai multe baze de date operaţionale, non-volatile şi variabile în timp
(timevarying), menite să ofere sprijin în procesul de luare a deciziei.

Arhitectura unui depozit de date presupune descrierea datelor, metadate care sunt stocate într-
un repertoriu (repository) şi toolset-uri (proceduri / mecanisme) de monitorizare şi
administrare.

Rolul depozitelor de date este de a stoca date preluate din restul sistemelor informatice, în
vederea analizării acestora prin diverse mijloace.

Stocarea în cloud se referă la organizarea de date păstrate undeva, în spaţiul virtual, de unde
pot fi accesate de orice utilizator, pe baza unor permisiuni de acces.

Tehnologia presupune un ansamblu de servicii complexe de IT, găzduit de mai multe servere
aflate în locaţii care nu sunt cunoscute utilizatorului, şi conferă avantaje semnificative privind
spaţiul de stocare, accesarea datelor de oriunde, creşterea vitezei de computing şi securitatea
şi confidenţialitatea datelor.

Sistemele de învăţare automatizată (machine learning), subset al inteligenţei artificiale (IA),

sunt capabile să opereze, în baza unor algoritmi matematici, cu un volum mare de date, să
înveţe singure şi să îşi perfecţioneze acţiunile. Sistemele bazate pe machine learning îşi
desfăşoară activitatea sub control uman şi în cadrul parametrilor stabiliţi de cei care le
dezvoltă.

Tehnologia este considerată o abordare promiţătoare în materie de baze de date, permite

analiza datelor de reţea, precum şi automatizarea, autoconfigurarea reţelei. În baza ei se poate
asigura o mai bună securitate a datelor. De pildă, învăţând comportamentul unui virus,
algoritmii machine learning pot identifica tiparele legate de modul în care sunt accesate
datele stocate, iar anomaliile identificate sunt utilizate pentru anticipări ale unor probleme
ulterioare.

Companii precum IBM, Microsoft, Amazon sau Google oferă platforme complexe de machine
learning. Rich Clayton, Oracle Analytics, afirmă că ”adăugarea machine learning la cloud
ajută în cele din urmă oamenii să-şi organizeze activitatea, să construiască, să instruiască şi
să implementeze modele de date…”

Actualul sistem, MIDB, utilizat de toate structurile apărării din SUA, Australia, Canada şi
Regatul Unit, pentru integrarea diferitelor tipuri de date (text, imagini şi hărţi) într-o
reprezentare accesibilă pentru analist, nu mai corespunde cerinţelor, fiind considerat expirat,
centrat pe om, rigid, nepotrivit cu o lume bazată predominant pe date.
Ca urmare, Agenţia de Informaţii a Apărării avea nevoie de o nouă resursă tehnologică
menită să asigure creşterea nivelului calitativ şi eficientizarea procesului de elaborare a
produselor de intelligence destinate susţinerii operaţiunilor şi oferirii de soluţii strategice şi
avertizării timpurii, inclusiv a partenerilor internaţionali.

Potrivit lui Terry Busch, şeful diviziei de Analize şi Metodologii Integrate a agenţiei,
deoarece provine din evoluţii în cloud computing, inteligenţă artificială şi machine learning,
MARS va avea capacităţi mult peste cele ale bazelor de date actuale, fiind de aşteptat să
creeze un model virtual, să producă analiză.

În conformitate cu documentele Agenţiei de Informaţii a Apărării, MARS va asigura un

mediu virtual de intelligence militar destinat atât personalului operativ, cât şi analiştilor,
similar cu ceea ce reprezintă World Wide Web pentru utilizatorul comun de Internet.

MARS va fi mai mult decât un produs static, nu numai că va soluţiona probleme, într-un mod
agil, dar capacităţile sale se vor îmbunătăţi continuu pe măsură ce se maturizează.

În prezent, Agenţia se bazează pe servere fizice răspândite pe diverse reţele şi introducerea

manuală a datelor astfel încât, chiar şi cu un număr de analişti de patru ori mai mare,
cantitatea de date de analizat ar fi în continuare copleşitoare. Noul sistem bazat pe cloud va
automatiza o mare parte din ceea ce fac analiştii de informaţii acum (Tom Dillaplain,
manager în cadrul proiectului MARS).

Pentru a oferi eficienţă, Guvernul SUA intenţionează să utilizeze automatizări extinse şi

tehnici analitice avansate pentru o gamă largă de date, informaţii şi cunoştinţe. MARS va face
trecerea de la validarea muncii unui analist de intelligence la validarea unui algoritm care
poate produce intelligence din datele brute. De asemenea, sistemul va permite simularea
cursurilor de acţiune, oferind posibilitatea operatorilor să înţeleagă rapid şi pe deplin efectele
probabile ale activităţilor şi operaţiunilor propuse.

Terry Busch susţine că dacă anul 2019 a fost despre învăţare, a fost anul pregătirii, în 2020
se va trece rapid de la proiectare la construcţie, astfel că, în vara anului următor, interfaţa
MARS va putea să fie cunoscută. De asemenea, unele dintre componente vor fi disponibile
pentru cei mai apropiaţi aliaţi ai Statelor Unite, astfel încât liderii din aceste ţări să poată
începe să analizeze cum pot utiliza aceste date (Irving Townsend, ofiţer specialist în
managementul datelor).

Mici piedici în calea marilor proiecte

Numai că proiectul ce se doreşte a fi unul de anvergură şi să genereze schimbarea modului în

care comunitatea de informaţii transformă datele în intelligence militar, se confruntă cu
câteva provocări la care trebuie găsit răspuns înainte de a deveni operaţional.

Astfel, Agenţia va trebui să se asigure că introducerea datelor în sistem va fi realizată în mod

uniform, ceea ce nu este tocmai uşor de făcut. Potrivit lui Terry Busch, există 1.300 de
standarde de date diferite în Departamentul Apărării. Standardizarea datelor şi
interoperabilitatea datelor culese de diferitele agenţii şi servicii este esenţială pentru MARS.
Apoi, cu siguranţă există inconveniente legate de stocare. Cantitatea de date colectate de
comunitatea de informaţii pe care MARS trebuie să o includă este uriaşă. Găzduirea de
imagini şi fişiere video, de exemplu, ocupă mult spaţiu. Deci MARS nu va găzdui, propriu-
zis, toate datele, ci va face referi la datele de pe serverele altor agenţii şi ca urmare e necesar
să poată indexa această informaţie.

O altă problemă este aceea a disponibilităţii analiştilor din diverse structuri ale sistemului
national de securitate de a-şi dezvălui munca unii altora şi cum se va realiza accesul la
informaţia provenită dintr-un alt sistem, la modul în care au fost obţinute datele care stau la
baza informaţiei respective. Un impediment îl constituie, astfel, agenţiile de informaţii şi
contractanţii care nu doresc să îşi dezvăluie metodele de culegere a datelor sau informaţiile
proprii.

În timp ce MARS va încorpora toate datele MIDB, unele sisteme vechi nu vor putea utiliza
noul sistem şi vor rămâne dependente de MIDB. Asta va face tranziţia dificilă, iar
Congresului s-ar putea să nu-i placă finanţarea simultană a ambelor programe (Terry
Busch).

Pentru generalul Robert Ashley, directorul Agenţiei de Informaţii a Apărării, cea mai mare
problemă cu care se confruntă agenţia sa poate fi rezumată într-un singur cuvânt:
interoperabilitatea, capacitatea de a transfera informaţii între sisteme şi parteneri.

Pentru Ashley este esenţial schimbul de informaţii cu alţi membri ai comunităţii de informaţii
şi serviciilor. Iar dacă problemele legate de viteza de procesare ar mai putea fi rezolvate,
provocarea constă în a putea coopera eficient cu alte structuri, cu alte state.

Este important ca informaţia să fie accesibilă mai multor persoane, iar agenţiile, inclusiv
Agenţia de Informaţii a Apărării, trebuie să facă eforturi în acest sens. Şi, consideră Robert
Ashley, un prim pas ar fi eliminarea din materiale a menţiunii NOFORN (Not Releasable to
Foreign Nationals / Governments / Non-US Citizens), ceea ce, în opoziţie cu RELTO
(releasable to) presupune că numai autorităţile autohtone sunt autorizate să vadă materialul,
acesta neputând fi adus la cunoştinţa aliaţilor ori a partenerilor de coaliţie.

MARS ar trebui să fie în măsură să treacă peste această constrângere, după cum ar trebuie să
scoată din uz toate acele sisteme de tip stovepipe, termen peiorativ utilizat pentru un sistem
care are potenţialul de a partaja date sau funcţionalităţi cu alte sisteme, dar care nu face acest
lucru.

În acelaşi scop este necesară revizuirea şi modernizarea Joint Worldwide Intelligence

Communications System, acel Intranet al comunităţii de informaţii pe care se bazează
analiştii pentru a transmite informaţii clasificate. În plus, comunitatea de informaţii va trebui
să aibă limite ale domeniilor definite în mod clar şi fluxuri finale definite.

Un JEDI de 10 miliarde de dolari la Pentagon

Şi, ca şi cum nu erau suficiente de reglementat, între timp Pentagonul a fost pus în faţa unei
noi provocări generată de Joint Enterprise Defense Infrastructure, al cărei acronim, JEDI,
trimite şi el la ... stele.
Este vorba de trecerea Pentagonului la cloud computing şi înlocuirea sistemelor învechite,
segmentate, după ce o verificare din noiembrie anul trecut a constatat că defectele sistemice
din reţelele Departamentului Apărării încurajează hackingul, iar sistemele de finanţe erau atât
de dezorganizate încât nu puteau fi auditate.

Departamentul Apărării solicită furnizorilor de cloud să construiască un mediu de stocare de

înaltă disponibilitate, sigur, care să susţină dezvoltarea rapidă şi desfăşurarea oricărei
aplicaţii. Liderii Pentagonului au în vedere ca JEDI să includă servere mobile, chiar
miniaturizate, în acelaşi timp apte să furnizeze unităţilor tactice informaţii clasificate, critice
pentru misiune şi acţiune.

Proiectul JEDI a debutat în martie 2018, odată cu lansarea cererii de ofertă, Amazon,
Microsoft, Oracle, IBM şi Google fiind printre companiile care şi-au manifestat intenţia de
preluare a contractului în valoare de 10 miliarde de dolari.

Se pare că Amazon a fost firma favorită, probabil şi datorită faptului că divizia sa, Amazon
Web Services, domină deja cloud computingul american. AWS găzduieşte date clasificate
pentru CIA, sprijină agenţiile federale, printre care Departamentul de Justiţie şi NASA,
administrează sistemul naţional de gestionare a cazurilor de imigrare şi stochează milioane de
documente de identitate.

Ceea ce, în opinia Amazon, nu înseamnă decât că membrii comunităţilor de apărare,

informaţii şi securitate naţională merită acces la cea mai bună tehnologie din lume.

Nu de aceeaşi părere sunt firmele concurente.

Google a renunţat la contractul JEDI după ce angajaţii au reclamat faptul că proiectul nu se

potriveşte culturii companiei, ridicând semne de întrebare cu privire la etica furnizării de
tehnologie domeniului militar.

IBM a depus o plângere la Biroul de responsabilitate guvernamentală, iar Oracle a dus

problema în instanţă, ambele companii susţinând că este un contract conceput astfel încât să
favorizeze Amazon.

Consecinţele n-au întârziat să apară. Pentagonul a oprit procesul de atribuire a contractului,

care urma să fie finalizat în septembrie a.c., tensiunile fiind sporite pe fondul afirmaţiilor
preşedintelui Donald Trump care a sugerat că Amazon ar fi implicată într-o conspiraţie. Între
liderul de la Casa Albă şi companie este, de altfel, o mai veche dispută, Trump afirmând,
printre altele, că ziarul The Washington Post (care este deţinut de CEO-ul Amazon, Jeff
Bezos) este un activ rusesc.

În contextul creat, Departamentul Apărării şi Agenţia de Informaţii a Apărării se pare, astfel,

că mai au de lucru până la materializarea a ceea ce Robert Ashley numea moonshot, şi
ambiţioasele MARS şi JEDI vor deveni efectiv operaţionale.

Probabil, Jack Gumtow, Chief Information Officer al Agenţiei, avea în vedere nu numai
partenerii de coaliţie când afirma că pentru atingerea obiectivelor este nevoie de o schimbare
de mentalitate şi o colaborare proactivă.
Iar ”moonshot”-urile MARS şi JEDI să nu rămână himere, cum e una din traducerile acestui
cuvânt, ci să devină aspiraţii realizabile, necesare domeniului Intelligence.