Constantin Anghelache (@foya lalate Alexandru Isaic-Maniu Vergil Voineagu Mag Wee LC CL MLEapitolul 2 Sistemul conturilor nationale (SCN), instrument de masurare si analiza macroeconomica 2.1. Notiuni introductive De-a lungul timpului, dezvoltarea societatii, satisfacerea nevoilor umane si realizarea unei bundstari au fost posibile datorita resurselor naturale existente, a inteligentei umane, a muncii desfasurate de oameni, deci a dezvoltarii productiei materiale. Resursele societatii nu constau doar in resursele naturale (pamantul, zacdmintele minerale, padurile etc.), ci si in resursele umane, intelectuale gi fizice, care permit obfinerea productiei. Resursele se grupeazi in patru categorii: © resurse naturale, care constau in pamant, ziciminte minerale, paduri, ape; © resurse umane, care constau in capacitatile fizice si intelectuale ale oamenilor de a prelucra resursele naturale in vederea obtinerii de bunuri economice; e bunurile obtinute in urma utilizarii muncii omului, ce au ca scop obtinerea productiei, denumite elemente de capital; eantreprenorul este cel de-al patrulea element ce intervine in economia de piata. Acesta isi asuma riscurile in vederea obtinerii productiei, organizeazi si dirijeaza ceilalti factori de productie. Primele trei tipuri de resurse formeaza factorii de productie, care produc bunuri materiale si servicii. Bunurile materiale sunt elemente tangibile ce se regasesc sub diverse forme: utilaje, masini, cladiri sau bunuri de consum: alimente, imbracdminte, incaltaminte etc.36 Sistemul conturilor nationale Serviciile sunt elemente intangibile care sunt destinate satisfacerii nevoilor umane precum educatia, sanatatea, cultura etc. Totalitatea bunurilor obtinute intr-o tara in decurs de un an poarté numele de produs national. Bunurile si serviciile produse trebuie sa fie utile, astfel incdt acestea sa fie consumate, deoarece numai acelea ce satisfac un scop final produc venituri care, la randul lor, permit reluarea productici. De-a lungul timpului, in functie de nivelul de dezvoltare economica, s-au incercat mai multe tipuri de politici economice. in ultimul secol, am participat cu tofii la ,,batilia” dintre dezvoltarea economica bazaté pe economia de piata si organizarea activitatii economice pe baza planificarii. Sistemul bazat pe pietele libere este superior sistemului planificat. Crearea de venit si bunastare din activitatea economica este atributul activitatilor particulare care cumpara si vand pe piete, iar distribuirea gi redistribuirea veniturilor catre toti cetatenii reprezinta atributul guvernului. 2.1.1, Macroeconomia $i microeconomia Macroeconomia se ocupa cu studiul comportamentului economic al unei tari, tinand seama de caracteristicile generale ale componentelor sale. Macroeco- nomia studiazi agregatele macroeconomice (produsul national, exporturile, investitiile totale, venitul national) rezultate din activitatile desfagurate de diferite piete sau sectoare ale economiei (gospodarii, firme, guvern). Microeconomia studiazi comportamentul pietelor individuale sau comportamentul agentilor economici individuali. Astfel, microeconomia stu- diaza o singura piata (a graului, a automobilelor etc.) sau comportamentul unui agent economic. Macroeconomia studiazi aspectele generale ce afecteazi intreaga economie nationala, eliminand aspectele particulare, astfel incdt si se poata lua decizii in legatura cu politica economica nationala. 2.1.2, Elementele specifice macroeconomiei Pentru studierea macroeconomiei este necesara studierea unor elemente specifice, cum sunt: Ciclul economic. Viata economica a unei {ari se desfagoara in cicluri economice care sunt decupari in timp in care economia unei tari cunoaste perioade de regresie sau progresie. Cea mai importanta perioada de regresie cunoscuta in sec. al XX-lea a fost perioada 1929-1933, cand au fost afectate toate economiile nationale. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, economiile tarilor dezvoltate, dar gi ale celor in curs de dezvoltare au cunoscut o perioada de dezvoltare economica ce a durat pana in anii 1970, cand ciclul s-a reluat.Capitolul 3 Baze teoretice in masurarea rezultatelor activitatii economice 3.1. Circuitele economice si componentele lor intr-o economie nationala au loc operatii economice si financiare intre participantii la procesele economice si sociale. Pentru a fi posibila repre- zentarea lor valoricd la un moment dat, este necesaré gruparea si ordonarea acestora, astfel incat si se obtina indicatori cu mare putere de informare. fin economia national, operatiile economice gi financiare sunt reflectate sub forma tranzactiilor economice. Circuitul economic este definit ca reprezentand totalitatea tranzactiilor ce au loc intr-o economie nationala intre agentii economici participant. Circuitul economic este ,,o retea de fluxuri intre un numar de poli determinati”, avand urmatoarele caracteristici: - de la fiecare pol curge cel putin un flux si toti polii sunt legati intre ei direct sau indirect; - fiecare flux are o valoare determinata de valoarea tranzactiei (corespunde valorii unui bun sau serviciu) si poarté numele de flux monetar; - suma tuturor fluxurilor de plecare este egala cu suma tuturor fluxurilor de sosire. Un circuit este inchis atunci cand pentru fiecare pol suma valorii tuturor fluxurilor de intrare este egala cu suma tuturor fluxurilor de iesire, pentru fiecare pol din circuit. Un circuit se poate transforma dintr-un circuit inchis daca se considera un pol suplimentar si tranzactii ipotetice, care pun in evidenta legaturile ascunse (de exemplu, modificarea stocurilor). in figura 3.1 se prezinta un circuit deschis, deoarece suma fluxurilor de intrare nu este egala cu suma fluxurilor de iesire pentru fiecare pol.58 Sistemul conturilor nationale Pentru polul 3, intrarile (15) sunt mai mari decat iegirile (12). Aceasta inseamna ca unele dintre intrari au fost stocate. Circuitul devine unul inchis daca se considera un pol ipotetic (5) care corespunde modificarii stocurilor in economie si fluxuri ipotetice corespunzitoare acestui proces. intre fluxuri si stocuri in cadrul unui circuit economic exist’ o corelatie importanta. . Existent initial + Fluxuri de intrare = Fluxuri de iesire + Existent final 3.2, Componentele circuitului economic Circuitul economic este definit de urmatoarele elemente: Activitatile economice care constituie cauza tranzactiilor sunt: - crearea veniturilor prin producerea de bunuri (producti); - folosirea veniturilor prin consumul de bunuri; - utilizarea veniturilor prin formarea patrimoniului (acumulare); - angajarea, respectiv acordarea de credite. Aceste patru grupe de activititi fundamentale constituie criteriile centrale pentru gruparea tuturor tranzactiilor care au avut loc in economie intr-o anumita perioada de timp. Orice tranzactie se afla in legatura cu cel putin una dintre cele patru activitat © Agentii economici (subiectele economice) reprezinta unitatile organizatorice la nivelul carora au loc activitatile economice. in Sistemul Conturilor Nationale, agentii economici sunt denumiti unitati institutionale. intr-o economie national sunt o multime de unitati institutionale, iar pentru a putea reflecta activitatea desfasurata de acestea este necesara gruparea lor intr-un numar de categorii cu putere de informare mare, astfel incat si se obtinaCapitolul 3, Baze teoretice in masurarea rezultatelor activitatii economice 59 informatii aproape de realitate. Aceste grupe sunt considerate omogene din punctul de vedere al compartimentului economic si sunt denumite sectoare institutionale. Sectoarele institutionale din Sistemul Conturilor Nationale romanesc au fost stabilite avand la bazi drept criterii functia principala gi resursele principale. Sintetic, aceste sectoare sunt prezentate in tabelul urmator: SECTOARELE Pi INSITUTIONALE FUNCTIA PRINCIPALA RESURSELE PRINCIPALE T, Societaii gi Objinerea de bunuri si servic Veniturile objinute din vanzarea cvasisocietati nefinanciare destinate schimbului de | de bunuri si servicii necomerciale nefinanciare piata 2. Institutii financiare Finanfarea — colectarea de resurse disponibile din economie gi repartizarea lor cétre sectoarele ce au necesar de finantare Venituri obfinute ca urmare a angajamentelor financiare contractate sub forma dobanzilor i comisioanelor 3 Inireprindeni de asigurare ‘Asigurarea, adicd garantarea efectuarii platilor in conditiile aparitiei riscului asigurat Venituri objinute ca urmare a angajamentelor financiare contractate sub forma dobanzilor si corisioanelor 4, Administratia publica Producerea de servicii necomerciale destinate colectivtati si efectuarea operatilor de aistribuie si redistribuire a veniturilor in economie Depuneri obligatori sub forma impozitelor si taxelor, efectuate de celelalte sectoare institutional §. Administratiile private De a produce servicii necomerciale sau comerciale pentru sectorul .Gospodarile populatiei” Contributii voluntare efectuate de membrii gospodarilor si, eventual, venituri din vanzarea serviciilor comerciale 6. Gospodarile populatiei Consumul bunurilor si serviciilor cumparate de la celelalte sectoare institufionale $i producerea de bunuri i servicii comerciale nefinanciare Venituri provenite din munca prestatd in alte sectoare institutfonale sau in propriul sector intr-o forma agregati in Sistemul Conturilor Nationale, sectoarele institutionale utilizate sunt: ,,firme”, ,,stat”, ,gospodarii”, ,,striinatatea”. Obiecte ale activitatii economice sunt bunuri, servicii ale factorilor si creantele. Deosebirea esentialé dintre bunuri gsi creante consti in faptul urmiator: creantele nu sunt rezultatul activitatii economice, deci nu se produc. Tranzactiile care pot interveni in derularea activititii economice se diferentiazi in functie de activitatea la care se refera, de modalitatea de realizare si de obiectul acestora. Separarea tranzactiilor in functie de aceste60 Sistemul conturilor nationale criterii are repercusiuni asupra conturilor in care vor fi evidentiate. Din cadrul tranzactiilor mentionam: a) Tranzactii de piat& efective (vizibile) si tranzactii invizibile Partea covarsitoare a tranzactiilor se realizeaza, in tarile cu economie de piata, prin intermediul pietei — tranzactii de piatd. Dar o serie de rezultate ale activitatii economice nu se realizeaza prin intermediul pietei, deci nu dau nastere la asemenea tranzactii. Dacid se urmareste miasurarea tuturor rezultatelor activitatii economice, este necesar sa se faca astfel ca si cand ar fi avut loc asemenea tranzactii (cazul bunurilor produse si nevandute in perioada respectiva, al bunurilor produse si consumate in gospodarie, serviciilor gratuite provenite de la sectorul public etc.). in asemenea cazuri, se vorbeste despre tii invizibile sau presupuse. b) Tranzactii bilaterale si tranzactii unilaterale in cazul tranzactiilor bilaterale, transmiterii unui bun, a serviciului unui factor de productie sau a unei creante fi corespunde o contrapartida, concretizata intr-un bun, serviciu al unui factor de productie sau 0 creanta. Tranzactiile unilaterale sunt transferuri de bunuri si/sau de servicii ale factorilor de productie si/sau de creante fara a primi in schimb un contraserviciu. Pot fi deosebite doua categorii de transferuri: curente si de patrimoniu. Transferurile curente sunt cele care se efectueazi sistematic si cuprind: impozitele (directe si indirecte); contributiile sociale (in special de asigurari sociale); subventiile de exploatare si transferurile speciale (amenzi). Transferurile de patrimoniu intervin mult mai rar decat transferurile curente si provoacd la unul dintre subiectele economice o modificare de patrimoniu (suplimentarea investitiilor firmelor de catre sectorul public, mosteniri, cadouri etc.). c) in functie de sectoarele in care se cuprind subiectele economice intre care au loc tranzactiile, se deosebesc doua tipuri intrasectoriale si intersectoriale. Tranzactiile intrasectoriale au loc intre subiecte din acelasi sector, iar cele intersectoriale, intre subiecte din sectoare diferite. Aceasta separare este fundamentalaé pentru calculele macroeconomice in SCN, in sensul ca tranzactiile intrasectoriale se exclud din rezultatele activitatii economice. a) in final se deosebesc tranzactii financiare si tranzactii de prestatii. Schimbul unei creante pentru o alta creanta se concretizeazi in tranzactii financiare (de exemplu, cumpiararea de hartii de valoare cu numerar). O tranzactie financiara nu modifica nivelul creantelor si angajamentelor, deciCapitolul 3. Baze teoretice in masurarea rezultatelor activitatii economice. 61 nici pozitia neta (creante — angajamente) la subiectele participante. Se modifica doar componenta creantelor si angajamentelor. Transmiterea unui bun sau a serviciilor unui factor de productie in schimbul unei creante si donarea unui bun, unui factor sau a unei creante sunt denumite tranzactii de prestatii, deoarece modificd nivelul creantelor si angajamentelor la subiectele participante. Evaluarea inseamna exprimarea tuturor tranzactiilor in acelasi etalon monetar. Aceasta are avantajul ca, in functie de scop, tranzactiile pot fi agregate. Baza evaluarii, in cazul tranzactiilor de piata, este pretul pietei. Asemenea pret lipseste in cazul tranzactiilor invizibile, ceea ce presupune evaluarea indirecti, pornind de la criterii clare si cat mai concise. Asemenea criterii trebuie si se bazeze pe rationamente teoretice, precum si pe simplitatea si posibilitatea verificarii valorii estimate. Evaluarea se face la pretul de piata al- bunurilor similare, la pretul resurselor — costuri etc. Datarea consta in incadrarea oricarei tranzactii intr-un interval de timp. Incadrarea este simpli in cazul tranzactiilor in numerar in sensul ca momentul transmiterii proprietitii reprezinta timpul la care se referd tranzactia. Problema apare in cazul acordarii si/sau angajarii de credite, deoarece existd un decalaj in timp intre incheierea contractului $i acordarea, respectiv primirea creditului, precum si fata de momentul decontirii. {n toate cazurile se considera, conventional, momentul nasterii creantei (incasare), respectiv formarii angajamentului (cheltuire). in cazul prestatiilor care se deruleazd continuu (de exemplu livrarea de curent electric sau munca prestata de angajati), conform conventiei mentionate, odata cu prestarea serviciilor iau nastere creante si angajamente indiferent de momentul cand are loc stingerea acestora. De retinut ca pentru calculele macroeconomice intereseazi numai notiunile care exprima veniturile si cheltuielile. Localizarea are importanta in calculul agregatelor deoarece pot aparea dificultati la atribuirea unei tranzactii, unor economii cand un subiect economic intern (din interiorul granitelor) efectueaza tranzactii in strainatate sau cand la o tranzactie din interiorul tarii participa un strain. Conform conceptului ,,intern“’ sau ,,domestic“, toate tranzactiile interne apartin economiei (tari) respective. In schimb, dupa conceptul ,,national“, tranzactiile rezidentilor straini se elimina si se includ tranzactiile agentilor nationali din afara granitelor nationale.62 Sistemul conturilor nationale 3.3. Modelele de prezentare a circuitului de ansamblu al economiei nationale Un circuit economic se regiseste in orice societate, deoarece mentinerea vietii este legata de obtinerea de bunuri destinate consumului sau destinate acumularii in scopul reluarii continue gi largite a procesului cu ajutorul careia se obtin bunuri si servicii necesare traiului si acumularii. in functie de modul de interpretare a productici, economistii se grupeaza in trei mari categorii © cconomistii de orientare marxista, care definese productia pe baza teoriei_valorii-munca, conform cireia productia include valoarea tuturor bunurilor obtinute in urma unui proces de productie, la care participa factorii de productie si in urma cdreia se obtin bunuri ce au valoare si valoare de intrebuintare si sunt destinate schimburilor comerciale. © adeptii vechii contabilitati nationale continentale, care definesc productia pornind de la teoria valorii, bazata pe existenta unui pret de piata. Acestia considera ca orice bun sau serviciu ce are pret de piata si este destinat schimbului reprezinta producti: ¢ adeptii actualului Sistem al Conturilor Nationale au o conceptie apropiata si definesc productia pe baza teoriei valorii utilizate, conform careia in categoria economica ,,productie” sunt cuprinse toate bunurile care au un pret de piati (productie marfa), dar gi toate serviciile evaluate la costul factorilor (productie nemarfa). in literatura de specialitate, putem aminti de Circuitul economic al lui Quesnay, circuitul economic al lui Marx (Miscarea circulara a capitalului) sau circuitul economic keynesist. La inregistrarea tranzactiilor trebuie respectate dowd principii de baz: a) Fiecare tranzactie poate fi reprezentata prin dowd fluxuri. Daca, in cazul tranzactiilor bilaterale, este vorba de doua fluxuri in sens contrar, la tranzactiile unilaterale (de exemplu, donarea unei sume de bani), alaturi de fluxul de prestatii, apare si un flux de transfer (ipotetic) care conduce la cresterea veniturilor celui care primeste suma si la diminuarea veniturilor in cazul celui care face donatia. b) in cazul cumpararii de bunuri si servicii ale factorilor (tranzactii de prestatii), ce caracterizeaza cea mai mare parte a tranzactiilor in economia de piata, fluxurilor de bunuri gi servicii ale factorilor sau, cum sunt denumite, fluxurilor reale le corespund fluxuri monetare de aceeasi marime, dar in directie opusa.Capitolul 3. Baze teoretice in masurarea rezultatelor activitatii economice 63 Unul si acelasi circuit poate fi prezentat, in principiu, in patru moduri: grafic, sub forma conturilor, prin intermediul unui sistem de ecuatii si sub forma matriceala. 3.3.1. Prezentarea circuitului sub forma grafica Aspectul sistematic devine vizibil daca pornim de la ipoteza c& bunuri si servicii se produc in economie numai de sectorul ,,Firme”, bunuri care sunt utilizate in totalitate de gospodariile private. Deci se face abstractie de sectorul public (statul), de strainatate si de formarea patrimoniului. Cheltuieli de consum (C) yf Banari de consum FIRME GOSPODARII PRIVATE Venituri (V) Figura 3.2 in figura 3.2, liniile punctate indic& fluxurile de bunuri si de servicii ale factorilor (fluxuri reale), iar liniile continue evidentiazd fluxurile de venituri/cheltuieli (fluxuri monetare). Tranzactiile si fluxurile care au loc in interiorul fiecdrui sector nu se iau in considerare, deoarece reprezinta inregistrarile repetate (consum intermediar). Circuitul real araté cd menajele pun la dispozitie sectorului ,,Firme” servicii ale factorilor, iar acesta din urma furnizeaza menajelor private bunuri de consum. Aceleasi relatii bilaterale intre sectoare pot fi evidentiate pe baza circuitului_ monetar. Astfel, plata serviciilor factorilor reprezinté venituri pentru menaje private si costuri pentru firme. Veniturile menajelor sunt __ utilizate pentru cumpirarea de bunuri de consum, ceea ce reprezinta venituri pentru sectorul ,,Firme”. Din figura 3.2 rezulta ca circuitul fluxurilor de bunuri si de servicii ale factorilor de productie poate fi reflectat alternativ prin fluxuri de venituri sau prin fluxuri de cheltuieli. Calculele macroeconomice bazate pe contabilitatea nationala evidentiaza numai veniturile si cheltuielile, nu si fluxurile de bunuri si servicii ale factorilor de64 Sistemul conturilor nationale productie. Cauza se afla — pe langa problema de fond care intereseaza, venituri si cheltuieli — si in faptul ca exista tranzactii unilaterale (impozite, de exemplu) care nu pot fi transformate in fluxuri reale si, ca atare, nu pot fi evidentiate ,,real”. Evidentierea si a acestor fluxuri este obligatorie pentru a putea gasi raspunsuri fundamentate la nivel micro. in cazul altor calcule, in schimb, primeaza fluxurile de bunuri. Este cazul tabelului intrari ~ iesiri. in figura 3.2 nu se tine seama de faptul ca in activitatea economica se creeaz patrimoniu. Daca menajele private nu utilizeaza integral veniturile lor pentru bunuri de consum, marimea neconsumati este economisita (Ey). Economiilor le corespunde partea din productia perioadei care nu este destinata consumului menajelor (investitii, 1). Diferenta dintre fluxurile V-C=Isi V-C=E G.1) igi gseste reflectarea in modificarea patrimoniului. MODIFICAREA \ PATRIMONIULUIL E y FIRME je VEE S|) 8 MENAIE ry c Figura 3.3 Relatia dintre economisire si investire joaca un rol important in teoria economica, unde E si I sunt privite ca marimi planificate, deci altfel decat in schema circuitului. Egalitatea E = I, care rezulti din figura 3.3, existd intotdeauna din punctul de vedere al definitiilor, in sensul ca investitiile sunt definite ca diferenta dintre V si C. Pentru intelegerea acestei relatii, este necesar si se clarifice ce includ investitiile efectuate. Ele cuprind, pe lang& cererea firmelor de bunuri de investitii (bunuri de capital) destinate cresterii capacitatii lor de productie, si formarea stocurilor.Capitolul 3. Baze teoretice in masurarea rezultatelor activitatii economice 65 3.3.2. Prezentarea circuitului sub forma de ecuatii Metoda graficd de prezentare a circuitului (figurile 3.2 si 3.3) este foarte sugestiva, dar devine neconcludenta odata cu amplificarea numarului subiectelor si activitatilor, deci ale tranzactiilor. Deoarece, in orice circuit inchis, intrarile de fluxuri trebuie sa fie egale valoric cu fluxurile iesite, pot fi construite ecuatii care exprima egalitatea intre suma intrarilor si suma iesirilor. Pornind, de exemplu, de la figura 3.3, rezulta: vV=C+I (3.2) V=Ct+E (3.3) I=E (3.4) Ecuatia 3.4 rezulta din 3.2 si 3.3, valoarea productiei fiind egala cu veniturile. Cu toate cA ecuatiile sunt mijlocul preferat de prezentare in matematica si in teoria economica, odata cu cresterea numarului ecuatiilor, legaturile sintetice sunt greu de interpretat. 3.3.3. Prezentarea circuitului prin intermediul conturilor in fiecare cont, in partea dreapta apar fluxurile legate de incasari, iar in partea stnga cele care exprimi cheltuieli. in calculele macroeconomice bazate pe contabilitatea nationala se foloseste aceasta forma de prezentare. Pentru figura 3.3 pot fi construite urmatoarele conturi: MODIFICAREA FIRME MENAJE PATRIMONIULUI vl c#— cl v E \ E os Figura 3.4 Conturile au avantajul ci ofera o viziune de ansamblu atat timp cat numéarul sectoarelor si al tranzactiilor nu este prea mare. 3.3.4. Prezentarea circuitului sub forma matriceala Matricea se prezinta sub forma unui tabel in care in capetele coloanelor si randurilor figureaza sectoarele economiei (tabel sah).66. Sistemul conturilor nationale Pornind de la figura 3.4 rezulta urmatoarea prezentare a fluxurilor: Catre | -, | Modificarea Dela Firme | Menaje |. atrimoniulul FIRME : Vv 2 V MENAJE C : E CHE MODIFICAREA PATRIMONIULUI |__| a 1 CH Vv E X Figura 3.5 in cazul figurii 3.5, pe randuri se trec cheltuielile, iar pe coloane incasarile. Suma fiecdrui rand este egala cu suma coloanei corespunzatoare sectorului respectiv. Semnul ,—” indica fluxuri intrasectoriale, care nu se cuprind in calcul (aceste fluxuri intereseazi in multe cazuri indeosebi la caracterizarea legaturilor dintre ramuri: tabelul intrari — iesiri). Zonele marcate prin ,, .” indica ca intre sectoarele respective n-au avut loc tranzactii. Fata de prezentarea fluxurilor sub forma conturilor, prezentarea matriciali are avantajul ca fiecare flux este contabilizat o singura data: fiecare marime poate fi interpretaté ca element de rand gi de coloana. Zonele marcate cu ,, . ” pot fi completate daca sistemul se prezinta mai analitic (de exemplu, se tine seama si de profiturile, economiile, sectorului ,,Firme”). 3.3.5, Locul statului in circuitul economic. Statul (sectorul public, guvern), ca sector al economiei, incaseaza impozite de la menaje (/\y) si de la firme (/r) si utilizeaza aceste surse pentru plata muncii angajatilor (VS) si pentru cumpararea de bunuri de la firme; nu se cuprind bunurile pentru investitii necesare producerii de bunuri si servicii. Mai departe, statul presteaza transferuri catre firme (S — subventii) si catre menaje (Tw). Economiile statului (Esr) reprezinta soldul dintre incasarile curente si cheltuielile curente. MODIFICAREA | el PATRIMONIULUI |}<+—— 1 EF Eu Vie |}—__——_->] FIRME MENAJE E —_—_ Cu Pls Ir Iu Tu vst STATUL Figura 3.6. Locul statului in circuitul economic_ Capitolul 3. Baze teoretice in masurarea rezultatelor activitatii economice 67 3.3.6. Locul strainatatii in circuitul economic j De regula, se realizeazi tranzactii si cu strainatatea. Implicand strainatatea ca sector, rezultd tabloul unei economii deschise. Tranzactiile tipice cu straéinatatea contin exportul (Ex) si importul (Iy) de bunuri. in cazul exportului se inregistreaza incasari pentru bunurile vandute exteriorului, iar cu ocazia importului au loc fluxuri in sens opus. Daca Ey = Jy, va fi influentata compozitia fluxurilor de bunuri, dar nu si valoarea acestora. Din figura 3.7 se poate deduce ca: Iq — Ex = Esrr, unde Esre reprezinta economia strainatatii in raport cu interiorul, care este egala cu excedentul importului asupra exportului. Modificarea patrimoniului macroeconomic al tarii se prezinta astfel: Ey + Er + Esr + Esta =1 (3.5) Daca Estg > 0, atunci economiile strainatatii sunt puse la dispozitie pentru finantarea patrimoniului material intern. in schimb, daci ESTR < 0, 0 parte din economiile interne este utilizaté pentru finantarea patrimoniului material al strainatatii sau pentru consum. Figura 3.7 prezinta un tablou simplificat al legiturilor economice cu strainatatea. Astfel, s-a presupus ca exportul si importul se realizeaza numai prin firme, iar veniturile factorilor de productie ca gi transferurile nu se realizeaza din si, respectiv, catre strainatate. Er | an en Re eee TeV STRAINATATE. Estr MODIFICAREA [>| PATRIMONIULUI STATUL Figura 3.7. Locul strdindtaii in circuitul economic68 Sistemul conturilor nationale 3.4, Sectoarele institutionale utilizate in Sistemul Conturilor Nationale Unitatile institutionale dintr-o economie sunt acele entitati economice care sunt capabile sa detina active si si angajeze datorii in propriul interes. Aceste entitati, in Sistemul Conturilor Nationale, sunt unit&ti institutionale. incercnd o definitie, putem aprecia ca ,,unitatea institutionala este un centru elementar de decizie economica, caracterizaté prin unicitate de comportament, cu autonomie de decizie in exercitarea functiei principale si care dispune de o contabilitate completa”. in practici, unele unit&ti institutionale controleazi alte unititi institutionale gsi, in acest caz, autonomia de decizie nu este totala si permanenti. Independenta legala de a detine active gsi datorii si autonomia nu coincid intotdeauna. in Sistemul Conturilor Nationale existé dowd moduri de abordare a gruparii agentilor economici in sectoare reprezentative, pe de o parte, gruparea unitatilor institutionale in sectoare institutionale, denumita optica institutio- nala, si, pe de alta, parte gruparea agentilor economici in functie de activitatile desfasurate si de ramura de activitate din care fac parte, denumitd optica activitatilor economice. Optica institutionala este abordata preponderent de contabilitatile nationale, insa sunt si tari care utilizeaza atat optica functional, cat si pe cea institutionala. Abordarea institutionala este agreatd si de organismele internationale, care grupeazi unitatile institutionale in sectoare institutionale. in Romania, contabilitatea nationala utilizeazi pentru gruparea unita- tilor institutionale urmatoarele sectoare institutionale: © societati si cvasisocietati nefinanciare; ¢ institutii financiare; © societati de asigurare; administratie publica; administratie privat; gospodariile populatiei. 3.4.1. Societati gi cvasisocietati nefinanciare Acest sector regrupeaz4 unitatile institutionale rezidente dupa functia principal, producerea de bunuri, lucrari si servicii de piata nefinanciare, si dupa resursele utilizate, obtinerea de venituri in scopul reluarii productiei si obtinerea de profituri destinate acumularii si remunerarii factorilor participanti.Capitolul 3. Baze teoretice in masurarea rezultatelor activitatii economice 69 Formele juridice in care se regasesc unitatile institutionale componente sunt: regii autonome, societati comerciale pe actiuni, socictati cu rispundere limitata, societati in comandita simpla si pe actiuni. Acestea, conform Legii contabilitatii, au obligatia sé organizeze contabilitatea in partida dubla si sa intocmeasca si s4 depun situatiile financiare semestrial si anual. Unitatile institutionale controlate de stat (publice) sunt organizate juridic sub forma regiilor autonome gi sunt controlate de stat sau de administratiile locale. Unitatile institutionale private (intreprinderile private) se deosebesc de cele publice prin faptul cd acestea nu sunt controlate de stat sau de administratia locala. Deosebirea dintre acestea si intreprinzatorii individuali este aceea ci primele au personalitate juridicd, sunt organizate pe baza unui contract de societate, au obligatia tinerii contabilitatii in partida dubla si intocmesc situatii financiare, in timp ce ceilalti organizeaza contabilitate in partidd simpla, de casa si depun declaratii de venit. 3.4.2. Institutii financiare Acest sector grupeaza unitatile institutionale ce au ca functie principala finantarea. Acestea colecteaza resursele financiare disponibile in sociétate gi le redistribuie altor unitati institutionale sub forma creditelor. Resursele principale ale acestui sector constau in dobanzile si comisioanele primite pentru serviciile efectuate. fn Rominia, in sectorul ,,Institutii financiare” sunt cuprinse: Banca National a RomAniei, bincile comerciale, Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC) si alte institutii de credit. Activitatile principale ale institutiilor financiare din care se obtin resursele acestui sector se refera la gestionarea depozitelor la vedere si la termen, a bonurilor negociabile si a titlurilor monetare pe termen lung. 3.4.3, Societati de asigurare Societatile de asigurare au ca functie principala rolul de a transforma riscurile individuale in riscuri colective si de a garanta acordarea unei indemnizatii in caz de realizare a riscului. Resursa principalé a acestora o constituie primele contractuale sau cotizatiile sociale voluntare. Societatile de asigurare se deosebesc de societitile de prestari servicii prin aceea ca au in plus functia de finantare, ce o realizeaza ca urmare a faptului ca ele constituie rezerve de asigurare obligatorii.70 Sistemul conturilor nationale 3.4.4, Administratia publica Acest sector grupeaz toate unititile ce au ca functie principala realizarea de servicii necomerciale destinate celorlalte sectoare institutionale in vederea redistribuirii veniturilor in economie. Resursele principale ale acestui sector sunt impozitele si taxele obligatorii preluate de la celelalte sectoare institutionale. Acest sector cuprinde: e Administratia publicd centrala, care grupeaza toate organismele administratiei centrale de stat cu competentele specifice, precum si institutii ce depind direct de stat. Unitatile ce se cuprind in acest sector intocmesc contabilitate bugetara si dari de seama contabile. © Administratiile publice locale, care grupeaza colectivitatile locale ce au competente generale pe o parte din teritoriu. Administratia asigurarilor sociale, ce cuprinde regimul asigurarilor sociale ce distribuie prestatiile sociale care provin din cotizatii sociale obligatorii. 3.4.5, Administratia privata Sectorul institutional ,,Administratia privata” cuprinde organismele private fara scop lucrativ ce desfasoara servicii necomerciale destinate special sectorului ,,Gospodariile populatiei”. in acest sector sunt cuprinse asociatiile, sindicatele, partidele politice, fundatiile. Organismele cuprinse in acest sector au personalitate juridica si isi organizeaza contabilitatea dupa un plan de conturi propriu, intocmind situatii financiare. Aceste organisme nu pot fi incluse in sectorul ,,Gospodariile populatiei”, deoarece au personalitate juridicd, spre deosebire de asociatiile familiale. Resursele administratiei private provin din: voluntare ale sectorului ,,Gospodariile populatiei”; - venituri din proprietate; - varsiminte de la sectorul ,,Administratie publica” pentru fundatii, partide politice; - subventii publice colectate de diversele fundatii si asociatii. 3.4.6. Gospodariile populatiei in acest sector sunt cuprinse unitatile institutionale a caror functie principala este consumul (asociatiile familiale, intreprinzatorii individuali).Capitolul 3. Baze teoretice in masurarea rezultatelor activitatii economice 74 Resursele principale ale sectorului le constituie remuneratiile factorilor de productie (salarii, investitii de capital, veniturile din pamant) si transferurile varsate de la alte sectoare institutionale. intreprinzatorii individuali_ si asociatiile familiale au ca resurse si veniturile obtinute din vanzarea bunurilor si serviciilor produse. i Acest sector are 0 componenta eterogena. Asociatiile familiale si intre- prinzatorii individuali (exploatarile agricole, artistii, micii industriasi, comercianti, profesii liberale) nu au personalitate juridica si deci nu intocmesc contabilitate in partida dubla. Impunerea veniturilor acestora se face in concordanta cu Legea nr, 75/1999 privind impunerea veniturilor persoanelor fizice. Datele necesare intocmirii conturilor nationale sunt preluate cu ajutorul procedeelor statistice (recensam4nt, anchete) sau de la directiile teritoriale ale administratici de stat. 3.4.7, Restul lumii Sectorul ,,Restul lumii” este impropriu numit sector, deoarece el nu grupeaza unitati institutionale ce au o anumitd functie sau resurse, ci reflecta operatiile de import si export efectuate de unititile institutionale rezidente cu unitati institutionale nerezidente. Exportul este reflectat ca o utilizare, in timp ce importul este considerat resursa. Soldul contului acestui sector este reflectat de indicatorul capacitate sau necesar de finantare. Nomenclatorul sectoarelor institutionale din SCN romanesc a fost inspirat din Contabilitatea national franceza si se prezinti astfel: S.10. Societati si cvasisocietati nefinanciare; S.11. Regii autonome si mari intreprinderi nationale; 8.12. Alte societati si cvasisocietati; S.40. Institutii financiare; S.41. Institutii de credit si asimilate; 8.411. Banca Nationala a Romaniei (BNR); 8.412. Banci; S.413. Casa de Economii si Consemnatiuni; 8.414. Alte institutii de credit; S.42. Organismele de plasament al valorilor mobiliare (SCVM); S.50. intreprinderi de asigurare; S.51. Organismul de asigurare si de capital; §.52. Fonduri mutuale; S.60. Administratii publice; S.611. Stat;72 astfel: Sistemul conturilor nationale S.612. Organisme diverse ale administratici centrale; $.62. Administratia publica locala; §.621. Colectivitati locale; $.622. Organisme diverse ale administratiei locale; §.63. Administratia asigurarilor sociale; §.631. Regimul asigurarilor sociale; S.632. Organisme de asigurari sociale; $.70. Administratii private; S.80. Gospodariile populatiei; S.90. Restul lumii. 3.5. Gruparea sectoarelor institutionale in SCN 1993 Unitatile institutionale rezidente pot fi grupate in sectoare institutionale Sectorul ,,Corporatii nefinanciare”; Sectorul ,,Corporatii financiare”; Sectorul ,,Stat; Sectorul ,,Institutii nonprofit”; Sectorul ,,Gospodariile populatiei”. Unitatile institutionale sunt grupate in sectoare institutionale tindnd seama de functia principala si de resursele principale. Sistemul Conturilor Nationale elaborat in 1993 cuprinde urmatoarea clasificare a sectoarelor institutionale: S.1 Total economie S 11 Corporatii nefinanciare: $11001 Corporati nefinanciare publice; $11002 Corporatii nationale private nefinanciare; $11003 Corporatii nefinanciare straine controlate; $12 Corporatii financiare; $121 Banca Centrala; $122 Alte institutii bancare: $1221 — Corporatii de depozitare a banilor: §12211 Publice; $12212 National private; $12213 Straine controlate; $1222 Alte corporatii de depozitare:Capitolul 3. Baze teoretice in masurarea rezultatelor activitatii economice 73 $12221 Publice; $12222 National private; $12223 Straine controlate; $123 Alte institutii de intermedieri financiare, cu exceptia corpora- | fiilor de asigurare si fondurilor de pensii: a $12301 Publice; $12302 National private; $12303 Straine controlate; $124 Institutii financiare auxiliare: $12401 Publice; $12402 National private; 12403 Straine controlate; S125 Corporatii de asigurare gi fonduri de pensii: $12501 Publice; $12502 National private; $12503 Straine controlate; F S13. Guvern: $132 Guverm; $1321 Guvern central; $1322 Fondurile de securitate sociala; : $14 Gospodatii: S141 Angajator; $142 Mici intreprinzatori; $143 Angajati; S144 Detinatori de proprietate si venituri transferate; $1441 Detinator de venituri din proprietate; $1442 Beneficiar de pensii; 2 $1443 Beneficiari de alte transferuri; S15 Institutii nonprofit ce deservesc gospodariile. S2 Restul lumii 3.5.1. Sectorul ,, Corporati nefinanciare” (S11) Acest sector are ca functie principala obtinerea de bunuri si servicii _ nefinanciare destinate pietei, iar resursa principal este profitul. O corporatie tipicd poate fi descrisi ca ,,o entitate legala, creata cu scopul de a produce bunuri si servicii pentru piata si care poate fi o sursa de "profit si alte castiguri financiare pentru proprietarii lor”. Corporatia trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie un centru de interese economice;4 Sistemul conturilor nationale sa fie rezidenta in tara in care este creata si inregistrata; s produca bunuri si servicii pentru vanzare pe piata; proprietarii acestora imbrac forma colectivelor de actionare; profitul este distribuit in functie de participarea la capital; e in cazul falimentului, daca datoriile nu sunt acoperite din vanzarea activelor, actionarii nu sunt obligati si pliteasca aceste datorii decat in limita capitalului social depus; © corporatia este responsabila si justificd in fata legii propriile actiuni, obligatii si contracte; * este obligaté si plateascd taxe pentru activitatea productiva, veniturile obtinute sau alte active; © corporatia nu poate fi consumatoare finala si nu poate face servicii nonprofit populatiei. acest sector sunt cuprinse urmatoarele unitati institutionale: © corporatiile nefinanciare rezidente, indiferent de rezidenta actionarilor; © cvasicorporatiile nefinanciare, rezidente, inclusiv ramurile sau agentiile externe proprii nefinancéare care obtin o cantitate nesemni- ficativa de productie pe un teritoriu economic intr-o baza stabila; © institutiile nonprofit care produc servicii de piata nefinanciara. Sectorul ,,Corporatii nefinanciare” se divide in trei sectoare pe baza eee 5° tipurilor de unititi institutionale care exerciti controlul: include, alaturi de unit: e Sectorul ,,Corporatii nefinanciare publice” (S11001), care cuprinde corporatiile nefinanciare si cvasicorporatiile ce sunt controlate de unitati guvernamentale, e Sectorul ,,Corporatii nationale nefinanciare private” (S11002), care cuprinde corporatii si cvasicorporatii care nu sunt controlate de stat sau de unitati institutionale nerezidente. Acest subsector poate cuprinde si institutii nonprofit de piatd care produc bunuri gi servicii nefinanciare. e Sectorul ,,Corporatii nefinanciare controlate din exterior” (11003), care cuprinde corporatii nefinanciare rezidente si cvasi- corporatii ce sunt controlate de unitati institutionale nerezidente. Acestea includ: corporatiile subsidiare ale corporatiilor nerezidente; corporatiile controlate de unit&ti nerezidente; ramurile sau alte agentii nerezidente care sunt angajate in obtinerea unei cantitati semnificative de productie pe un teritoriu economic. Diferenta intre SCN 1993 fata de SCN roménesc este aceea ca primul tile institutionale ce au ca principal scop obtinerea deCapitolul 3, Baze teoretice in msurarea rezultatelor activitatii economice 75 profituri si institutiile nonprofit ce desfasoara activitati pentru societati, precum si unitati nerezidente care au o baza stabila pe un anumit sector economic si care obtin un volum semnificativ de productie. 3.5.2. Sectorul ,,Corporatii financiare” (S12) Sectorul ,,Corporatii financiare” cuprinde toate corporatiile cvasicorporatiile rezidente angajate in intermedieri financiare sau in activitati financiare auxiliare legate de intermedieri financiare. Acest sector are mai multe subsectoare, dintre care amintim: e Banca Central (S121), care include banca centrala gi alte agentii care supravizeaza activitatea financiara a corporatiilor si sunt ele insele unitati institutionale. Banca Centralia indeplineste functiile de: autoritate monetara; emite bancnote si monede; pastrare a rezervei monetare in devize si depozitare a rezervelor statului sau a altor corporatii financiare. « Alte corporatii depozitare (S122), care cuprind toate corporatiile si cvasicorporatiile financiare rezidente (cu exceptia bancii centrale), care au ca principala activitate intermedierile financiare si care au datorii sub forma depozitelor sau instrumentelor financiare, precum certificatele de depozit pe termen scurt, depozitele de imobilizari financiare etc. © Corporatiile de depozitare sunt: corporatiile de depozitare a banilor (S1221) si alte corporatii financiare (S1222). e Alte corporatii de intermediere financiara (S123), in care sunt incluse toate corporatiile si cvasicorporatiile rezidente angajate in intermedieri financiare, cu exceptia corporatiilor de depozite financiare, corporatiile de asigurari si fonduri de pensii. Acestea atrag fondurile financiare de pe piati, dar nu pentru a le depozita, ci pentru a le preschimba pe piata cu alte active financiare, fiind angajate in finantarea investiiilor sau formarea de capital. © Corporati financiare auxiliare ($124), angajate in intermedieri financiare prin agentiile de schimb (brokeraj) si de asigurare a schimburilor. ¢ Corporatii de asigurare si fonduri de pensii (S125), care cuprind corporatiile de asigurare rezidente si fondurile autonome de pensii. 3.5.3. Sectorul stat (S13) Statul este entitatea legald care stabileste politica in domeniul legislativ, juridic si economic gi are autoritate executiva asupra altor unitati institutionale la care este proprietar.76 Sistemul conturilor nationale in acest sector nu sunt cuprinse corporatiile si cvasicorporatiile economice controlate de guvern care au ca principal scop obtinerea de profituri, fiind incluse in sectorul ,,Corporatii nefinanciare”. Acest sector cuprinde subsectoarele: © guvernul central (S1311); * guvernul de stat ($1312); © guvernul local (S1313); ¢ fonduri de securitate sociala ($1314). 3.5.4. Sectorul ,Gospodariile populatiei” Definit a fi ,un grup mic de persoane care impart in comun aceeasi viata, care are un fond comun si veniturile sau averea sunt consumate pe diferite tipuri de bunuri si servicii colective, bunuri generale pentru casa si mancare”. Acest sector cuprinde: © angajati (S141); © muncitori pe cont propriu ($142); © angajatori (S143); © detinatori de proprietati si de alte venituri (S144). 3. Sectorul ,,Institutii nonprofit”, ce serveste sectorul ,Gospodariile populatiei” (S15) Institutiile nonprofit sunt entitati legale create cu scopul de a produce bunuri sau servicii pe care statul nu si le permite si le efectueze din sursele sale de venit. 3.5.6. Sectorul ,,Restul lumii” ($2) Acest sector cuprinde unitatile institutionale nerezidente care intra in tranzactii cu unitatile rezidente. 3.6. Agregarea activitatilor economice in SCN Descrierea statisticd a activititii economice a unei tari se bazeazi pe date care evidentiaza activitatea desfasuraté de agentii economici (subiectele economice). Daca s-ar caracteriza activitatea economica la nivelul economiei nationale apeland la prezentarea operatiunilor (tranzactiilor) tuturor subiec- telor economice (gospodarii, firme, institutii publice), ar fi imposibila desprinderea unor concluzii valabile pe intreaga economie nationala. Se impunapitolul 3, Baze teoretice in msurarea rezultatelor activitafii economice 7 sistematizari ale subiectelor economice dupa criterii riguroase, sintetizari si generalizari care si permita obtinerea unor indicatori care si satisfaca cerintele analizelor macroeconomice si desprinderea unor concluzii cu privire la starea economiei nationale. Pentru efectuarea acestor sintetizdri, subiectele si activitatile sunt parate dupa o serie de criterii. Asa cum s-a aratat, activitatile economice se separ in patru grupe fundamentale: © crearea veniturilor prin producerea de bun e contribuie direct sau indirect la satisfacerea neces' ¢ folosirea veniturilor pentru consum; © folosirea veniturilor pentru cresterea patrimoniului (acumulare); © acordarea, respectiv angajarea de credite. Subiectele economice (agentii economici) sunt agregate dupa doua riterii esentiale, fiecare raspunzand unor cerinte diferite de analiza acroeconomica. Pentru a analiza procesele de productie, echilibrarea resurselor cu utili- zarea bunurilor economice, subiectele economice se agrega pe ramuri, deci pe tipuri de activitati. Ramurile sunt unitati considerate cu productie omogena, are produc acelasi produs sau o grupa de produse asemanatoare. Folosirea -acestui criteriu permite analiza relatiilor de ordin tehnico-economic in procesul de productie, independent de contextul institutional in care se desffigoara acestea. Utilizarea acestui criteriu in SCN permite alcatuirea tabelului de intr: iesiri si, pe baza lui, analiza legaturilor dintre ramuri. Pentru a analiza fluxurile de venituri si de cheltuieli, deci fluxurile financiare, in SCN calculele macroeconomice se bazeazi pe agregarea agentilor economici pe sectoare, si anume: sectorul firme, sectorul gospodarii, -sectorul public, sectorul strainatate. e Sectorul ,,firme” cuprinde toate subiectele economice (agenti economici) care au ca trasitura principala faptul ci produc bunuri destinate pietei, iar scopul activitatii il constituie obtinerea de profit. © Sectorul ,,Gospodarii” sau ,,Menaje private” se trateazi in SCN ca un sector consumator, in sensul ca utilizeazd veniturile obtinute pentru ‘satisfacerea necesitatilor de consum. Veniturile gospodariilor provin de la firme si de la sectorul public (guvernamental), ca urmare a resurselor de ‘munca furnizate de acest sector sau din transferuri de la alte sectoare (pensii, - burse, ajutoare etc.). : e Sectorul ,,public” sau ,,guvernamental” reuneste toate subiectele economice (institutii publice) care produc bunuri publice (colective) pentru populatie, fara a primi echivalentul valoric. Aici se cuprind, in principal, i (materiale gi servicii) lor economice;78 Sistemul conturilor nationale serviciile care asigura folosirea infrastructurii (sosele, scoli, parcuri etc.). Sectorul public se separa in: unitati de asigurari sociale si organisme ale administratiei (centrale si locale). © Sectorul ,,Striindtate” sau ,,Restul lumii” evidentiaza tranzactiile cu alte tari. 3.7. Conturi de activitate ale subiectelor economice Tranzactiile efectuate de un subiect economic in decursul unei perioade de timp pot fi incadrate pe grupe de activitati. Pentru fiecare dintre activitati se alcituieste cate un cont in care se evidentiaza tranzactiile care au avut loc. in principiu, sunt alcatuite patru conturi: © contul de productie; © contul de venituri si cheltuieli; © contul de modificare a patrimoniului; © contul de finantare. 3.7.1. Prezentarea tranzactiilor legate de activitatile economice ale unei firme Desfasurarea activitatii economice a unei firme in scopul producerii de bunuri necesita: - cumpararea de mijloace de productie consumabile (materii prime, materiale, combustibil, energie etc.) si servicii (de transport, telecomunicatii etc.), elemente care sunt utilizate in procesul de productie si care igi transmit valoarea in costurile productiei; - cumpararea de mijloace de productie durabile (masini, utilaje, cladiri, teren etc.), elemente care maresc valoarea patrimoniului tehnico-material si care in procesul productiei isi transmit o parte din valoarea lor asupra costurilor de productie sub forma de amortizare; - angajarea de forté de munca, care utilizeazi mijloace consumabile si primeste salarii ce sunt inglobate in costurile de productie; - plata de impozite catre institutiile guvernamentale (sistemul financiar- bugetar); - plata unor dobanzi pentru credite primite cu scopul de a amplifica potentialul de productie. Prin activitatea desfasurata, o firma isi propune obtinerea unui profit, miarime care, alaturi de celelalte elemente mentionate mai sus, determina nivelul productiei evaluat la preturile pietei. Toata activitatea mai sus prezentata se evidentiazd si in contul de productie.Capitolul 3. Baze teoretice in masurarea rezultatelor activitatii economice 79 Contul de productie al unei firme 1. Consumul intermediar 7. Vanzari catre alte -¢cl subiecte economice - V 2. Amortizarea capitalului fix (consumul de mijloace 8. Modificarea stocurilor ‘| Valoarea _productiei durabile) - A materiale din productie (Productia brut) - Valoarea | 3, Salarii, inclusivimpozitul pe | proprie - DS PIB adaugata salarii si contributi la asigurari brut sociale (remunerarea munci) | 9. Bunuri durabile (de --VAB =Rm capital) din productie r 4, Impozite indirecte nete proprie - Bop (impozite indirecte - subventi) ~IIN 5, Dobanzi si rente - D 6. Profit — Pr Elementele din dreapta contului exprima valoarea productiei care corespunde valorii bunurilor materiale si serviciilor produse de firme in perioada la care se refera contul. Pe langa valoarea bunurilor vandute altor subiecte economice (V), in valoarea productiei se cuprinde si valoarea acelor bunuri care au fost produse in perioada de calcul, dar nu au fost vandute altor subiecte economice. Acestea pot fi bunuri nedurabile ramase in stoc (AS) si bunuri durabile (bunuri de capital) din productie proprie, destinate folosirii de catre propria firma (Bep). Bunurile vandute pot cuprinde si produse care au fost create in perioadele anterioare si evidentiate in valoarea stocurilor existente, valoare care se scade la determinarea productiei din perioada analizatéa. Deci modificarea stocurilor din productie proprie este egal cu diferenta dintre yaloarea bunurilor din productie proprie intrate in stoc si valoarea bunurilor iegite din stoc. Bunurile de capital din productie proprie reprezinti cresterea patrimoniului material al firmei, fard si fi avut loc vreo tranzactie de piatd cu alt subiect economic. Atat bunurile de capital din productie proprie, cat si modificarea stocurilor din productie proprie nerealizandu-se prin intermediul pietei, ridic probleme de evaluare. Aceste bunuri sunt evaluate la preturile de piata ale produselor similare sau la costul obtinerii lor. in sténga contului de productie se evidentiazd elementele care determina costul productiei (primele trei posturi), impozite platite si profitul.80. Sistemul conturilor nationale Consumul intermediar reprezinté bunurile si serviciile prelucrate in procesul de productie si care intra in totalitate in costul productiei. Consumul bunurilor durabile (capitalul fix) se include in costul productiei prin amortizare, iar consumul de forté de munca este evidentiat prin remunerarea muncii (salarii, impozite pe salarii si contributia la asigurarile sociale). Impozitele indirecte sunt transferuri ale firmelor catre stat (taxa pe valoarea adaugata, taxe pe import). Subventiile de exploatare reprezinta transferuri de venituri acordate de stat firmelor, in scopul sprijinirii productiei si al influentarii preturilor pietei. Acestea sunt impozite indirecte negative, care diminueazi costurile si, ca urmare, se scad din impozitele indirecte totale. Suma elementelor din stanga contului de productie trebuie sa fie egala cu suma elementelor din dreapta contului. Pe baza datelor din contul de productie se calculeaza indicatori care stau la baza aprecierii activitatii unei firme. Valoarea addugatd brut4 (VAB) se exprima la preturile pietei, cand include impozitele indirecte nete, si la preturile factorilor de productie, cand nu include aceste impozite. Valoarea adaugata bruta se poate calcula ca: — diferenta intre valoarea productiei brute — PB — si consumul inter- mediar — CI: VAByp = PB — CI (3.6) —sumi a posturilor 2-6 din stanga contului: VAByp = A + Rm + IN + D + Pr (3.7) Valoarea adiugati neti (VAN) exprima valoarea nou-creatd (exprimata la preturile factorilor de productie) de o firma in perioada de calcul. Ea rezulté scizénd din VAB,, amortizarea capitalului fix (A) si impozitele indirecte nete (IIN): VANpr = VABpp — A — (II — Sv) = VABpp — A — LIN 3.8) Pe PP pp Excedentul brut de exploatare (EBE) exprima ce ramane firmei dupa ce se elimina impozitele indirecte nete gsi elementele care reprezinta remunerarea muncii — Rm (salarii, impozite pe salarii, contributii la asigurari sociale). Excedentul brut de exploatare evidentiaza profitul (Pr) si amortizarea capitalului fix (A): EBE = VAByp — IIN— Rm (3.9)Capitolul 3. Baze teoretice in masurarea rezultatelor activitatii economice 81 Excedentul net de exploatare (ENE) exprima profitul intreprin- zatorului: ENE = EBE~A (3.10) Contul de venituri al unei firme Veniturile obtinute de o firma intr-o perioada de timp $i distribuirea acestora se evidentiaza in conturi de venituri. In partea dreapta a contului sunt inregistrate sursele de venituri, si anume: profitul din productia curenta, venituri din patrimoniul firmei (elemente care formeazd impreuna profitul total al firmei), venituri din transferuri curente de la alte subiecte economice. Aceste trei elemente constituie veniturile totale ale firmei inainte de a fi impozitate (V). in partea stingi a contului se evidentiaza directiile de distribuire a veniturilor, respectiv: profituri distribuite, impozite directe pe venituri, transferuri din venituri catre alte subiecte economice. Diferenta dintre veniturile totale, evidentiate in dreapta contului, pe de o parte, si profitul distribuit, impozitele directe pe venituri si transferuri, evidentiate in stanga contului, pe de alti parte, reprezinta venitul disponibil al firmei, respectiv miarimea economiilor realizate. in baza celor prezentate, contul de venituri al unei firme este urmitorul: Contul de venituri al unei firme 1. Profituri distribuite - Pd 5. Profituri din productia Profitul 2 Impozite drecte pe venituri~ ID curenta firmei - Pr 3. Transferuri catre alte subiecte 6. Venituri din patrimoniu economice — Td 4. Venitul disponibil (VD) = Economii(E) | 7, Transferuri curente de la alte subiecte economice ~ Tp intre elementele contului trebuie sd existe urmatoarele relatii: V=Pd+ID + Td + VD = Pr+ Tp, G1) respectiv: VD = V-(Pd + ID + Td) = (Pr + Tp) - (Pd + ID + Td) (3.12) Contul de modificare a patrimoniului (acumulare) Venitul disponibil obtinut de o firma intr-o perioada de timp se poate utiliza pentru consum productiv si pentru investitii (capitale). Prin investitii, fintreprinztorul sporeste valoarea patrimoniului si, ca urmare, a potentialului82 Sistemul conturilor nationale tehnico-productiv al firmei. Aceste investitii care sporesc valoarea patrimoniului sunt numite investitii pentru dezvoltare sau investitii nete si reprezinté elementul predominat al acumularii. Investitii se fac si din amortizare. Acestea au scopul de a inlocui capitalul fix uzat, scos din exploatare. Deci investitiile totale sau brute sunt formate din: - investitii pentru dezvoltare, care se finanteaza din venitul disponibil; - investitii pentru inlocuire sau de reproductie, care se finanteaza din amortizare. Folosirea venitului disponibil si a amortizarii se evidentiazd in contul de modificare a patrimoniului. Acest cont inregistreazi sursele care duc la modificarea patrimoniului — in partea dreapta — si elementele de cheltuieli care s-au efectuat pentru modificarea patrimoniului, in partea sténga: Contul de modificare a patrimoniului unci firme 1. Cumparari de bunuri capitale 2. Bunuri capitale din productie | invc [| Inv.b | 6 Amortizarea A Economia proprie brut - EB 3. Modificarea stocurilor (investi 7. Economii nete - EN in stocuri) ~ AS 4, Transferuri de patrimoniu catre 8. Transferuri de alte alte subiecte economice - TPd patrimoniu de la subiecte 5, Soldul finantirii~ SF economice - TPp (+excedent, - deficit) in partea dreapta se evidentiazi mijloacele de finantare a modificarii patrimoniului: economiile, amortizarea si transferurile de patrimoniu de la alte subiecte economice (posturile 6+7+8). in partea stnga sunt inregistrate modificarile intervenite in patrimoniul material al firmei sub forma: cumpararilor de bunuri capitale, bunurile capitale din productie proprie, modificarilor de stocuri si a transferurilor de patrimoniu catre alte subiecte economice (posturile 1+2+3+4). Soldul finantarii (SF) se calculeaza dupa relatia: SF = (EN + A + TP,) - (Invc + AS + TP) = = (EB + TP,) ~ (Inv.b + TPd) (3.13) Contul de finantare a unei firme Acest cont evidentiazi modificarile intervenite in relatiile de credit ale firmei, sintetizand modificarile intervenite in nivelul creantelor si angajamentelor.Capitolul 3. Baze teoretice in masurarea rezultatelor activitatii economice 83 T. Modificar in nivelul 2. Modifica in nivelul angajamentelor creantelor 3. Soldul inantarii - SF (+excedent, -deficit) 3.6.2. Prezentarea tranzactiilor legate de activitatea unei gospodarii (menaj privat) Conform conceptiei Conturilor Nationale, gospodariile nu sunt considerate subiecte economice producatoare de bunuri economice. Activitatea din ferma unei gospodarii se evidentiazd la sectorul firme. Gospodiariile populatiei, dupa cum s-a mai aratat, sunt subiecte economice care furnizeaza resurse de munca si capital pentru care primesc venituri care stau la baza consumului si sporirii patrimoniului. Functia de consum este considerata dominanta pentru gospodariile populatiei. Pentru gospodiriile private se alcatuiesc trei conturi: contul de venituri, contul de modificare a patrimoniului si contul finantarii. Contul de venituri al unei gospodarii private (menaj privat) O gospodarie privata poate obtine venituri din urmatoarele surse: © din activitatea desfasurata in calitate de angajat, sub forma de salarii, premii etc.; * din activitatea depusa ca intreprinzdtor independent (cAstiguri din activitatea productiva, venituri din inchirierea locuintelor etc.); © din dividende pentru actiuni, dobanzi din depuneri si obligatiuni etc. (venituri din patrimoniu); * din transferuri curente sub forma de pensii, ajutoare de somaj, ajutoare sociale, alocatii, burse etc. Totalitatea veniturilor formeazi venitul brut al gospodariei private inainte de impozitare. Contul de venituri ale unei gospodarii private 1. Impozite directe, contributii sociale gi alte | 4. Veniturl din munca si din patrimoniu transferuri curente platite - | {veniturile factorilor de productie) ~ Vmp 2. Consum - C } Venitul disponibil 5. Transferuri curente primite (pensii, ajutoare, 3.Economii-E J -VD alocati etc.) - Tp Cum rezulti, in partea dreapti a contului apar toate veniturile din munca si din patrimoniu, precum gi transferurile curente de stat. Daca din veniturile totale ale gospodariei private — VP (posturile 445) — se scad84 Sistemul conturilor nationale transferurile curente platite, impozitele directe (pe salarii, pe venituri, pe patrimoniu) si contributiile sociale (adic postul 1), rezultd venitul disponibil al gospodariei. VD =VP-1 (3.14) Venitul disponibil este folosit pentru cumpararea de bunuri pentru consum, valoare evidentiata in consumul privat. Scizand consumul din venitul disponibil, rezulté economiile gospodariei, care sunt sursa modificarii patrimoniului. + Contul de formare a patrimoniului unei gospodiarii private Gospodiriile private nu detin mijloace de productie. Ele nu investesc. Cu toate ca detin un patrimoniu material (bunuri de folosinta indelungata), din cauza dificultatilor cauzate de lipsa datelor statistice, in prezent, nu se efectueaza calcule privind patrimoniul. {n aceste conditii, contul de modificare a patrimoniului se reduce la evidentierea economiilor realizate de gospodarii si a transferurilor de patrimoniu primite de la alte subiecte economice. Contul de modificare a patrimoniului unei gospodarii private 1. Transferuri de patrimoniu c&tre alte subiecte | 3. Economii-E economice - TPd 2. Soldul finantarii (+ excedent, - deficit) - SF 4. Transferuri de patrimoniu primite - TPp Relatia intre elementele contului este urmatoarea: SF = E+ TPp-TPd (3.15) Soldul (SF) evidentiazi cresterea sau scaderea patrimoniului gospodariei. Contul finantérii are, in principiu, aceeasi constructie cu cel specific unei firme si pune in evidenti modificarea nivelului creantelor si angajamentelor unei gospodarii private. 3.6.3, Prezentarea tranzactiilor legate de activitatea unei institutii publice (menaj public) Institutiile publice sau guvernamentale produc servicii publice (bunuri economice cu caracter nematerial), care, ca regula general, sunt puse la dispozitia societatii in mod gratuit. Activitatea firmelor care se afla integral sau partial in proprietatea sectorului public se incadreaza si este evidentiata in conturile deCapitolul 3. Baze teoretice in masurarea rezultatelor activitatii economice 85, productie, de venituri si de modificare a patrimoniului alcatuite de sectorul firme si nu institutii publice (sau guvernamentale). Ca si firmele, institutiile guvernamentale alcatuiesc contul de productie, contul de venituri, contul de modificare a patrimoniului si contul de finantare. Contul de productie al unei institutii publice se prezinta astfel: 1. Productia intermediard Valoarea adaugaté | —PI 4, Bunuri publice folosite gratuit bruté-VAB | 2. Amotizarea capitauui | (consumul props) | Valsarea producti de fx-A =Cpb servicii publice - VP 3, Valoarea addugaté neta | 5. Vanzari de pt (salarii+rente)-VAN | servicii publice - Vsp Cum rezulta, in partea dreapta se evidentiazi vanzarile (postul 5) si transferurile unilaterale catre gospodarii private si firme (postul 4) de servicii publice. Aceste transferuri, concretizate in servicii publice sau colective, nerealizdndu-se prin intermediul pietei, nu se pot evalua la preturile pietei. in mod conventional, se evalueazi la costul producerii acestora. Costul producerii acestor servicii publice apare in partea stangi a contului si este format din: cheltuielile cu consumul de bunuri provenite de la firme evidentiate prin productia intermediara (postul 1), amortizarea capitalului fix din institutia publica (postul 2), remunerarea salariatilor si renta platita pentru folosirea altor factori de productie (postul 3). intre elementele contului exist urmatoarele relatii: VP = VAN + A + PI = VAB + PI Cpb = VAB + PI- Vsp = VP — Vsp (3.16) (3.17) Subliniem faptul ca institutiile publice nu au profit, nu platesc impozite si nu au stocuri, elemente ce nu se regasesc in contul de productie al institutiilor publice, asa cum sunt evidentiate in contul de productie al unei firme. « Contul de venituri al unei institutii publice Veniturile institutiilor publice provin, in principal, din impozite directe si indirecte, dar si din participarea la activitatea firmelor pentru care primesc dobanzi, dividende si alte profituri. La acestea se adauga contributiile gospodiriilor si firmelor sub forma asigurarilor sociale, ca si unele transferuri curente speciale (amenzi, taxe administrative etc.). Aceste venituri sunt86 Sistemul conturilor nationale folosite pentru finantarea consumului propriu (consumul statului), a transferurilor prestate sub forma subventiilor si asigurarilor sociale, precum si pentru efectuarea unor plati factorilor de productie (de exemplu, dobanda pentru datoria publica). Contul de venituri al unei institutii publice 7, Plafi efectuale factorilor de productie (dobanzi, dividende etc.) -P 2. Transferuri curente prestate (subventi, asiguréri sociale etc.) - Td 3. Consumul statului (consumul public) - Cpb 5. Venituri din participarea la activitatea firmelor (dobanzi, dividende etc.) - VF 6. Impozite directe si indirecte — Imp 7. Transferuri curente primite (asiguréri sociale, amenzi, taxe etc.) - Tp 4, Economii - E Principala relatie in cadrul contului este cea de determinare a economiilor: E = (Vf + Imp + Tp) — (P + Td + Cpb) (3.18) Economiile institutiei publice reprezinta principala sursa a modificarii patrimoniului. Contul de modificare a patrimoniului unei institutii publice Institutiile sectorului public isi formeaza si modifica patrimoniul prin investitii si transferuri de patrimoniu de la alte subiecte economice si, respectiv, cAtre alte subiecte economice. Ca urmare, in acest cont se vor evidentia — in partea dreapti — sursele finantirii investitiilor (economiile si amortizarea) si transferurile de patrimoniu primite, precum si — in partea sténga — investitiile capitale facute si transferurile de patrimoniu catre alte subiecte economice. Contul de modificare a patrimoniului unei institutii publice 4. Economii - E 5, Amortizare — A 6. Transferuri de patrimoniu de la alte subiecte economice ~ TPp 1. Transferuri de patrimoniu catre alte subiecte economice - TPd 2. Investiti capitale brute — Inv. b 3, Soldul finantiri (+ excedent, ~ deficit) - SF Relatia intre elementele contului este: SF = (E+ A + TPp) - (Inv.b + TPd) (3.19) Contul finantirii are aceeasi constructie cu cel prezentat pentru firme, evidentiind modificarea nivelului creantelor si angajamentelor.Capitolul 3. Baze teoretice in masurarea rezultatelor activitatii economice 87 3.7. Conturi ale sectoarelor Informatiile din conturile alcatuite de subiectele economice (firme, gospodarii private, institutii publice sau guvernamentale) servesc pentru caracterizarea si analiza activitatii desfagurate de acestea. Prin agregarea informatiilor din conturile subiectelor economice se alcituiesc conturi ale sectoarelor economice, si anume: conturi ale sectorului firme, ale sectorului public (guvernamental) si ale gospodariilor private. Aceste informatii pot fi agregate si pe ramuri de activitate, actiune ce presupune incadrarea subiectelor economice pe ramuri, in baza unor criterii riguroase ce delimiteazi activitatea subiectelor economice pe genuri de activitati cat mai omogene. La agregarea subiectelor economice pe sectoare sau genuri de activitate, ca reguld generala, se tine seama ca tranzactiile intre subiectele _ economice din acelasi sector sau ramura sa fie eliminate. Aceste tranzactii intrasectoriale constituie un consum intermediar, iar includerea lor in calcul ar insemna o dubla inregistrare, un calcul repetat. Eliminarea tranzactiilor intra- sectoriale se face pe baza conceptiei conform careia in contabilitatea rationala se masoara productia finald, respectiv productia care s-a realizat intr-o perioada si nu s-a folosit, in aceeasi perioada, de alte subiecte economice din _acelasi sector, pentru a produce noi produse. Deci, alcatuirea conturilor pe sectoare prin agregarea elementelor din conturile subiectelor economice necesita eliminarea din calcule a livrarilor de bunuri intre subiectele economice care sunt incadrate in acelasi sector. Pentru sectoarele economice se alcatuiesc conturi de productie, de venituri si de modificare a patrimoniului. 3.7.1. Conturile de productie ale sectoarelor Contul de productie al sectorului firme Se alcatuieste prin agregarea tuturor tranzactiilor legate de activitatea de productie a firmelor evidentiate in contul de productie al fiecarei firme. intrucat, ca principiu general in SCN, productia de bunuri se masoari ca productie finala, la agregare, livrarile intre firmele din sector (livrari interne de productie intermediara catre si de la subiectele economice) nu sunt luate in calcul. Se mentin numai cumpararile de bunuri pentru consumul intermediar provenite din exterior, deci din import. Ca urmare, in contul de productie al sectorului firme se evidentiazi numai valoarea bunurilor produse in perioada de calcul care nu au fost prelucrate in aceasta perioadd. Valoarea acestor bunuri reprezinta productia final a sectorului firme. Ea este formata din: bunuri (materiale si servicii) vandute catre gospodariile populatiei, bunuri vandute pentru consumul intermediar al sectorului public (guvernamental),88 Sistemul conturilor nationale bunuri exportate, bunuri de capital (pentru investitii brute) importate sau din productia sectorului, bunuri concretizate in stocuri. Pomind de la faptul ci productia unei anumite perioade poate fi vanduta gi/sau stocaté, contul de productie al sectorului firme contine in dreapta incasari din vanzari (catre populatie si export) si valoarea bunurilor din productie proprie concretizate in bunuri de investitii si in modificarea stocurilor. in partea stanga se evidentiaza: cheltuielile ocazionate de importul de produse intermediare si de bunuri de capital, consumul de capital fix (amortizarea), impozite indirecte si valoarea adaugata neta (la pretul factorilor de productie). Contul de productie al sectorului firme 7. Cheltuieli pentru produse intermediare gi de investi din import 2. Amortizarea (consumul de capital fix) 3, Impozite indirecte ~ subventii de exploatare 4. Valoare adaugata neta (la pretul factorilor de producti): = remunerarea muncii - dobanzi si rente; - profitul din activitatea de productie. 5. Incasari din vanzarea bunurilor de cdtre alte sectoare: - bunuri de consum céitre gospodarii; - vanzari de productie intermediara catre sectorul public (guvernamental, stat); - vanziri prin export. 6. Investitii brute (inclusiv importurile): - investitii brute in bunuri de capital; - investi brute in stocuri. Elementele din dreapta contului (posturile 5+6) sunt egale cu cele din stanga (posturile 1+2+3+4). Pe baza lor se calculeaza indicatorii valoarea adaugata bruté (V4B) si valoarea adiugata neti (VAN) exprimati in preturile pietei (pp) si in preturile factorilor de productie (pf): VABpp = VANpf + Il - Sv + A = VANpf+ IIN + A (3.20) VABpf = VANpf + A (3.21) VANpp = VABpp ~ A (3.22) La alcatuirea contului de productie al sectorului firme este necesara delimitarea conceptelor de productie intermediara, productie finala si investitii. Delimitarea acestor concepte in cadrul sectorului firme se face dupa urmatoarele principii: - toate bunurile nedurabile care au fost produse si consumate productiv in perioada de calcul in cadrul sectorului reprezinté productie intermediara;pitolul 3. Baze teoretice in masurarea rezultatelor activitatii economice 89 arece serviciile sunt bunuri la care consumul se suprapune cu producerea, estea se vor cuprinde in consumul intermediar daca sunt prestate firmelor; - produse finale sunt toate bunurile produse in sector care nu sunt lucrate in cadrul perioadei de calcul in cadrul subiectelor economice care pun sectorul firme; acestea sunt bunuri care au fost vandute altor sectoare, um si cele care au ramas in cadrul sectorului si care nu reprezinta productie ediara (cu conditia sa provina din productia perioadei de calcul); - bunurile finale produse in perioada de calcul, care au ramas in | sectorului, reprezinta investitii brute ale acestuia; investitiile brute se pun din investitii in bunuri de capital (durabile) si investitii in stocuri. Contul de productie al sectorului public (stat) Bunurile produse de sectorul public, de stat sau guvernamental, nu pot fi, in majoritatea cazurilor, individualizate. Consecinta acestui fapt a condus la ideea c& toate bunurile care nu se realizeaza prin intermediul pietei sunt considerate bunuri colective, reunite in consumul public sau in consumul statului. Ele sunt evaluate la costurile acestora. Cum rezulta din continutul contului prezentat in continuare, in partea stingd se evidentiazi consumul intermediar si elementele valorii adaugate brute, iar in partea dreapta valoarea productiei sectorului public formata din bunurile prestate gratuit societatii si vanzarile de bunuri. Valoarea productiei (posturile 4+5) este egala cu costul productiei (posturile 1+2+3). in contul de productie al sectorului public (stat) nu apar profituri din activitate, intrucat bunurile sunt livrate gratuit si se evalueaz la costuri. Contul de productie al sectorului public 1. Consumul intermediar Valoarea | 2. Amortizarea 4, Bunuri publice livrate gratuit pentru adaugata 4 3. Valoarea addugata neta: ‘consumul public. bruta - remunerarea muncii, 5. Vanzari de bunuri publice. = rente Asa cum am aratat, sectorul gospodarii al populatiei nu este considerat ca producator de bunuri si, ca atare, nu se alcdtuieste un cont pentru acesta.90 Sistemul conturilor nationale 3.7.2. Conturile de venituri ale sectoarelor Contul de venituri al sectorului ,,Firme” Veniturile acestui sector provin din profitul activitatii de productie, din patrimoniu (dobanzi, dividende, rente) si din transferuri curente provenite de la stat (subventii) si gospodarii private. Daca din aceste venituri brute (VB) se scad impozitele directe (pe profit si patrimoniu), profiturile distribuite (dividende) si transferurile curente prestate (asigurari sociale, ajutor de somaj etc.) rezulta soldul contului, venitul disponibil. Contul de venituri al sectorului ,,.Firme” 1. Impozite directe — Idir 5. Profituri din activitatea de productie i 2. Profituri distribuite - Pf.d patrimoniu ~ Pf 3. Transferuri curente prestate altor sectoare - Td 6. Transferuri curente primite de la alte 4. Venitul disponibil (economil) — VD sectoare ~ Tp = (Pf + Tp) - (Idir + Pf.d + Td) (3.23) eee ! ve Contul de venituri al sectorului public Veniturile sectorului public (guvernamental, stat) se formeaza din: transferuri curente primite (impozite directe si indirecte, contributii la asigurari sociale etc); venituri din patrimoniu; venituri din dividende provenite din participarea la activitatea economica a firmelor. Din aceste venituri se finanteaza transferurile curente catre gospodiariile private (asigurarile sociale), catre firme (subventii) si cdtre exterior. De asemenea, din veniturile sectorului sunt acoperite cheltuielile pentru consumul public (al statului) si dobanzile la datoria publica. Contul de venituri al sectorului public 1. Transferuri curente (Td) care: 4. Impozite directe gi indirecte - | - gospodaii private; 5. Veniturile din patrimoniu si participarea la - firme; activitatea economica - V - strainatate, 6. Transferuri curente primite - Tp 2. Consumul statului - Cpb 3, Economii - E E=(I+V +1p)—(Td +Cpb) 3.24) Tsjitolul 3. Baze teoretice in masurarea rezultatelor activitafii economice 91 Contul de venituri al sectorului ,,Gospodarii private” in acest cont se evidentiazi in partea dreaptd veniturile din munca si imoniu (venituri ale factorilor de productie) si veniturile din transferuri nsii, ajutoare, burse etc.), iar in partea stang’, impozitele directe, transferurile ite (contributii la asigurari sociale, contributii la ajutor de somaj etc.), heltuielile pentru consum si economiile. Daca din veniturile totale (brute) se limina impozitele directe si transferurile platite de sectorul gospodariilor private, se obtine venitul disponibil al sectorului. Acesta se foloseste pentru consumul spodariilor si pentru economii. Contul de venituri al sectorului ,,Gospodarii private” 5. Venituri din munca gi patrimoniu (veniturile factoritor) ~ Vmp 6. Venituri din transferurile primite - Tp |. Impozite directe - Idir 2. Transferuri platite - Td -Cpv 4, Economii— E VD = (Vmp + Tp) ~ (Idir + Ta) (2.25) 3.7.3. Conturile de modificare a patrimoniului sectoarelor Se calculeazi prin agregarea informatiilor din conturile modificarii patri- moniului subiectelor economice. in procesul agregarii nu se iau in calcul transferurile de patrimoniu intre subiectele economice din cadrul sectorului. Deci se mentin gi se includ in calcul numai transferurile de patrimoniu dintre sectoare. Contul de modificare a patrimoniului sectorului firme 1. Investifii brute in bunuri capitale — Inv.c 2. Investiti in stocuri As 3, Transferuri de patrimoniu prestate - TP 4. Soldul finantarii -SF 5. Economii—E 6. Amortizare A 7. Transferuti de patrimoniu primite TP p Inv.b Continutul acestui cont pentru sectorul public (stat) si sectorul gospo- dariilor private este similar cu cel aratat la nivelul subiectelor economice. Prin agregarea informatiilor din conturile sectoarelor, dupa principii si norme metodologice care vor fi prezentate in cadrul capitolului urmator, se obtin indicatori macroeconomici care stau la baza caracterizarii activitatii sectoarelor si a economiei in ansamblul sau.92 Sistemul conturilor nationale 3.8. Conturile macroeconomice 3.8.1. Delimitari si principii de baza Conturile macroeconomice constituie un sistem de conturi ce sta la baza calcularii indicatorilor sintetici si a analizelor macroeconomice. Aceste conturi nu reprezinti o simpli agregare a informatiilor din conturile sectoarelor economice, constructia conturilor macroeconomice deosebindu-se, intr-o anumita masura, de conturile elaborate la nivelul sectoarelor economice. Aceasta deosebire este generatdé, in principal, de faptul ca obiectivele cunoasterii macroeconomice difera, partial, de cele ale cunoasterii si analizelor la nivelul subiectelor economice, sectoarelor si ramurilor economice. Mentionam intre aceste obiective: analiza formarii, miscarii, repartitiei si utilizirii veniturilor, a interdependentelor care se formeazi in economia nationala intre fluxurile economice, precum si a cunoasterii starii economiei, a preturilor, a gradului de ocupare a fortei de munca etc. Elaborarea conturilor macroeconomice — operatiune de mare importanta si raspundere pentru calculele si analizele macroeconomice — necesita unele delimit intre conceptele de baza si aplicarea unor principii esentiale referitoare la Sistemul Conturilor Nationale. Aceste principii le prezentim succint in continuare. 3.8.2. Activitatea de productie in SCN Evidentierea productici de bunuri materiale si servicii in SCN necesita delimitarea conceptului de productie in ansamblul activitatii sociale si stabilirea unor principii in baza carora tranzactiile se cuprind in calculele referitoare la activitatea de productie. in conceptia SCN, activitatea de pro- ductie este consideraté activitatea care are ca scop obtinerea de bunuri (materiale si servicii) care si satisfacd nevoile de consum ale societatii exportului si acumularii, prin folosirea factorilor de productie. fn principiu, se considera bunuri produse numai acelea care, prin intermediul tranzactiilor de piata, trec de la un subiect economic la altul, deci bunuri care au caracter de marfa. Acest principiu care delimiteaz conceptul ,,productie de piata”, in baza unor conventionalisme, se incalcd de multe ori. Cele mai semnificative cazuri in acest sens sunt: * serviciile statului (serviciile publice), desi nu se realizeaza prin intermediul tranzactiilor de piati, se includ in rezultatele activitatii de productie;apitolul 3, Baze teoretice in masurarea rezultatelor activitatii economice 93 i © bunurile de capital din productie proprie si modificarile stocurilor ‘provenite din productia perioadei de calcul sunt considerate activitate de productie, cu toate ca nu s-au realizat prin intermediul pietei; © autoconsumul intreprinzatorilor din productie proprie (cazul agricul- turii) se include in rezultatele productiei; ca si in cazul anterior, includerea acestora in productie se bazeaza pe ipoteza ca, daca nu s-ar fi produs de catre firme, bunurile produse si consumate trebuiau cumparate; © inchirierea locuintelor este considerata activitate productiva; in cazul locuintelor ocupate de proprietarii acestora, cu toate cd nu apare un proces efectiv de inchiriere, se presupune, ipotetic, un proces de inchiriere; ca urmare, si chiria ipotetica se cuprinde in calculul indicatorilor care exprima rezultatele activitatii de productie. P Deci delimitarea dintre tranzactiile legate sau nelegate de activitatea de productie nu este lipsiti de elemente conventionale. Dimensiunea lor este conditionata si de posibilitatile pe care le ofera datele statistice. Aceasté conceptie privind activitatea de productie se deosebeste de conceptia aplicat in fostele tari cu economic planificata centralizat, conceptie numita ,,productie materiala”, iar sistemul de calcule macroeconomice, bazat pe aceasta conceptie, este numit Sistemul Productiei Materiale (SPM) sau al balantelor economiei nationale. Problemele esentiale ale acestui sistem, aplicat in calculele din Romania pana in anul 1990, sunt tratate in lucrarea ,,Statisticd economic&”, Editura Didactica si Pedagogica 1984, autor lon Capanu. 3.8.3, Productia intermediara gi productia finala Rezultatele activitatii de productie dintr-o perioadi de timp pot fi folosite in aceeasi perioada pentru a produce noi bunuri economice si, in acest caz, valoarea productiei respective este evidentiata sub denumirea de productie intermediara sau consum intermediar (C/). Partea care nu se foloseste in aceeasi perioada pentru a produce noi produse se evidentiazd sub numele de productie finala. in SCN caracterizarea si analiza dimensiunii valorice a bunurilor economice produse intr-o perioada se face, cum s-a mai aratat, prin indicatori care exprima productia finala. Daca productia din economie s-ar exprima prin valoarea bunurilor produse de toate subiectele economice, s-ar obtine un indicator care cuprinde calcule repetate si in acest caz indicatorul nu ar exprima miarimea rezultatului real, ci o marime care exprima valoarea productiei brute (PB), marime care inglobeaza in valoarea ei si valoarea bunurilor produse intr-o perioada si consumate pentru a produce noi produse. Calculul repetat care duce la o marime nereala a productiei poate fi evidentiat prin urmatorul exemplu.94 Sistemul conturilor nationale Un fermier vinde productia de gréu in valoare de 10.000 de uni monetare la o unitate de morarit care produce faind de 18.000 de unitati monetare. Firma de moririt vinde faina unei firme de panificatie care produce, din aceasta, bunuri in valoare de 25.000 de unitati monetare. Dacd marimea productiei celor trei unitati s-ar determina ca suma a productiei fiecarei unitati, indicatorul obtinut ar fi de 53.000 u.m. = 10.000 + 18.000 + 25.000 = 53.000 u.m. Productia brutd cuprinde calcule repetate: valoarea productiei de grau de 10.000 u.m. cuprinsa in valoarea productiei de faina si valoarea productiei de faina de 18.000 u.m. ce este cuprinsa in valoarea productiei de panificatie. Valoarea productiei de grau (10.000 u.m.) si valoarea productiei de faina (18.000 u.m.), care au fost inregistrate de doua ori, constituie productie intermediara sau consum intermediar. Pentru a obtine marimea reali a productiei celor trei unititi se calculeazi productia final (PF). Aceasta se obtine scazand din productia bruta consumul intermediar. PF = PB — CI = 53.000 — (10.000 + 18.000) = 25.000 u.m. Un alt exemplu din industria constructiilor de masini: =mld, lei Unitati Valoarea Consumul intermediar Valoarea producitoare | productiei brute | (metal cumparat de la alte firme) | productiei finale 1 100 40 60 2 200 100 100 3 400 160 240 Total 700 300 400 Productia celor trei firme, calculata ca suma a productiei totale, este de 700 mld. lei. in valoarea ei se include un calcul repetat (valoarea metalului produs in aceeasi perioada si cumpirat de la firme producatoare de metal — 300 mild. lei). Eliminand acest calcul repetat, deci consumul intermediar, se obtine productia finala (400 mld. lei). fnregistrarile repetate se pot evita prin includerea in calculul productiei numai a valorii adaugate brute din fiecare unitate, indicator care st la baza masurarii productiei finale. Deci productia intermediara exprima valoarea bunurilor economice provenite de la subiectele economice (interne sau externe) si consumate in productie de alte subiecte economice, in perioada pentru care se face calculul. Productia intermediaré cuprinde, ca atare, consumul de materii prime, materiale, energie, servicii, reparatii curente, chirii etc.Capitolul 3. Baze teoretice in masurarea rezultatelor activitatii economice 95 in cazul sectorului public si al organizatiilor private fara caracter lucrativ, consumul intermediar — din motive ce tin de natura surselor de date statistice — se masoara pe baza cumpararilor de bunuri si servicii efectuate de institutiile publice. Toate bunurile care nu reprezinta productie intermediara sunt cuprinse in productia finala, chiar dacd sunt consumate in productie de firme. Este cazul folosirii soselelor, strazilor, precum si al cheltuielilor privind instruirea si cercetarea, care au luat nastere din initiativa statului. incadrarea unor bunuri din productia statului folosite pentru consumul intermediar, in productia finala a statului, constituie o lacuna a practicii, lacuna generata de posibilitatile masurarii statistice. Aceasta are o anumitd influenta negativa asupra dimensiunii agregatelor macroeconomice care stau la baza analizei rezultatelor din economia nationala. 3.8.4. Consumul final, investitiile si amortizarea Pentru calculele macroeconomice, delimitarile dintre consumul final, investitii brute si amortizari sunt‘de mare importanta. Consumul final cuprinde valoarea cumpararilor facute de gospodariile private si rezultatele activitatii sectorului public care nu reprezinta modificari in marimea patrimoniului material al sectorului. Marimea cheltuielilor care sunt atribuite consumului final, respectiv investitiilor brute, depinde in mare parte de masurarea patrimoniului material al sectorului. Deoarece pentru gospodariile private nu se evidentiazi acumularea, deci nici patrimoniul de bunuri, toate cumpararile efectuate de populatie si de organizatiile private fara caracter lucrativ sunt inregistrate drept cheltuieli pentru consumul privat. Corespunzitor, cumpirarile de bunuri durabile (de capital) — cu exceptia constructiilor de locuinte — sunt incadrate integral la consumul privat. De asemenea, bunurile prelucrate in gospodarii, materialele de constructii, produsele folosite pentru insimantari etc., care de fapt reprezintaé consum intermediar, sunt considerate produse finale. Aceste precizari, legate de limitele metodologiei de calcul, atrag atentia asupra folosirii indicatorului consumului final al gospodariilor (populatiei) in analiza nivelului de trai al populatiei. Consumul statului se determina pornind de la valoarea productiei statului (a sectorului public), din care se scad incasarile din vanzarea unor servicii publice, si a investitiilor din activitatea proprie. Valoarea productiei statului rezulta din cheltuielile curente cu angajatii sectorului public, cu amor- tizarea bunurilor de capital si cu consumul intermediar. Precizim ca amortizarile pentru sectorul public se calculeazi numai pentru constructii,96 Sistemul conturilor nationale masini si instalatii. Nu se amortizeaza, in principiu, obiective de investitii care au o durata nedeterminata (sosele, drumuri, poduri, canale etc.). Investitiile brute reprezintaé valoarea totala a investitiilor facute in economia nationala, respectiv in elementele sale structurale (ramuri, sectoare de activitate, unitati sau institutii social-economice). Ele se evidentiazi ca investitii de bunuri durabile (bunuri de capital) si investitii concretizate in modificarea stocurilor de materiale. De asemenea, investitiile brute se pot separa in investitii de inlocuire, de reproductie a bunurilor de capital scoase din functiune si investitii pentru dezvoltare sau investitii nete. in investitiile capitale sunt cuprinse cresterile de mijloace durabile si reproductibile, cu exceptia cheltuielilor pentru bunuri durabile ale gospodariilor populatiei (care se includ la consumul privat) si a bunurilor durabile cu destinatie militara (care se includ in productia intermediara a statului). Modificarea stocurilor reprezinta diferenta dintre marimea stocurilor de la sfarsitul perioadei si cea de la inceputul perioadei. Se includ materii prime, semifabricate si produse finite din productie proprie destinate vanzarii. Modificarea stocurilor se evalueaza, in CN, la preturi medii anuale. 3.8.5. Conceptul ,,intern” si conceptul , national” Economia nationala — ca un ansamblu care este studiat si analizat pe baza calculelor macroeconomice efectuate in SCN — nu poate fi privita ca o simpli delimitare geograficd. Aceasta, deoarece in cadrul granitelor geografice actioneazi institutii sau persoane straine, iar agentii economici ai tarii respective pot activa in afara granitelor tarii. Pentru o multitudine de procese economice se pune intrebarea daca acestea trebuie cuprinse in calculele macroeconomice ale tari respective (de exemply, tratarea veniturilor realizate din munca, obtinute de cetitenii romani in strdinatate). In calculele macroeconomice, delimitarea economiei se realizeazi pe baza a doua criterii: unul este valabil pentru institutii, iar celalalt se refera la persoanele care apartin de tara respectiva. ¢ Economia nationala reprezinti totalitatea institutiilor (unitatilor institutionale) ce au un centru de interes in teritoriul economic. e Economia nationala reprezinta totalitatea persoanelor ce au un centru de interes pe teritoriul economic. Rezultatele calculelor macroeconomice, in functie de cele doua criterii, nu sunt identice. Astfel, veniturile realizate de o firma straina in RomAnia se cuprind conform criteriului a) in calculele macroeconomice in Romania. Daca delimitarea se face dupa criteriul b), aceste venituri apar ca venituri personaleCapitolul 3. Baze teoretice in masurarea rezultatelor activitatii economice 97 in calculele {irii de care apartine proprietarul firmei. Calculelor macroeconomice efectuate pe baza criteriului a) le corespunde conceptul de »intern” (suma activitatilor desfasurate de agentii economici din interiorul {arii), iar celor realizate pe baza criteriului b) le corespunde conceptul de national”, 3.8.6. Problema privind evaluarea Baza evaluarii tranzactiilor, implicit a rezultatelor activitatii economice, o constituie preturile pietei. Dar in activitatea practicd nu este totdeauna simplu sa se stabileasca pretul pietei pentru un bun economic. Unul si acelasi produs se poate vinde la preturi diferite. Ca regula, preturile pietei implicate in evaluare se calculeaza ca medie a preturilor efective Pentru bunurile care nu se realizeaza prin intermediul pietei, evaluarea se face la costurile factorilor de productie. Preturile pietei cuprind, de regula, pe langa pretul factorilor de productie, si impozitele indirecte percepute pentru bunurile respective. in mod corespunzitor, agregatele macroeconomice (indicatorii macroeconomici) de rezultate se exprima in preturile pietei gi in preturile factorilor de productie. Pentru analizele macroeconomice care urmaresc evolutia in timp, agre- gatele macroeconomice de rezultate se exprima nu numai in preturile curente ale fiecirei perioade, ci si in preturi comparabile sau constante. In acest ultim caz, agregatul macroeconomic de rezultate exprima marimea valoricd reala, obtinuta prin eliminarea — din marimea exprimata in preturi curente - a influentei modificarii preturilor in decursul perioadei de calcul. 3.9. Continutul conturilor macroeconomice Conturile macroeconomice sunt rezultatul unor multiple agregari si sintetizari ale informatiilor cuprinse in conturile alcdtuite pe subiecte economice, sectoare economice si ramuri de activitate. Ele sunt subordonate unor cerinte esentiale ale calculelor macroeconomice, si anume furnizarea informatiilor necesare pentru a cunoaste si a analiza: productia de bunuri pe economia nationala, structura si utilizarea acesteia, formarea gi repartitia veniturilor in societate, utilizarea veniturilor societatii. Pentru a analiza aceste aspecte esentiale ale vietii economice din societate, se alcdtuiesc urmatoarele grupe de conturi nationale: Conturi nationale care, prin continutul lor, stau la baza calcularii indicatorilor sintetici ai productiei de bunuri. in acest scop, sunt alcatuite doua conturi:Capitalul 4 Indicatorii de masurare si analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic 4.1, Terminologie, concepte, definitii, indicatori Indicatorii care exprima rezultatele activititii la nivel macroeconomic identiazi mérimea si structura productici nationale si asigura posibilitatea caracterizarii evolutiei in timp a economiei nationale, efectuarea calculelor de icienta; de asemenea, indicatorii de rezultate sunt implicati in determinarea ei game largi de proportii si corelatii macroeconomice fundamentale. Acesti \dicatori se calculeaza in cadrul Sistemului Conturilor Nationale (SCN). Generic, indicatorii macroeconomici se incadreaza in categoria generic finita ca fiind a agregatelor'. Agregatele semnifica in calculele macroeconomice marimi globale prin se descriu numeric anumite laturi ale vietii economice. Cele calculate in N sunt rezultatul agregarii datelor evidentiate in conturile subiectilor sau le sectoarelor institutionale. Principalele agregate de rezultate calculate in ICN sunt: Produsul Intern Brut, Produsul Intern Net, Venitul National, ‘enitul Disponibil, Venitul Personal Disponibil. Agregarea are in statistica sensuri diferite precum: (A) o insumare, sau (B) estimarea unei marimi globale, un agregat care tiva dintr-o simpla insumare. Problema agregarii este legata totodata (C) si teoria indicilor. Agregare in sensul (A) intervine in urmatoarele situatii: A, Insumarea prin intermediul unitatilor. Daca pentru o populatie compusa din n unitati care poate fi descompusa in k subpopulatii partiale i=1,2,...,k) cun, np ... , ny unitati, se inregistreazi variabile X,Y etc., se orbeste de agregare cand: ' Pentru detalii asupra principalilor termeni statistici legati de SCN recomandam a se consulta Al. Isaic-Maniu (coordonator), Dicfionar de statisticd generalé, Editura Economica, Bucuresti, 2003.106 Sistemul conturilor nationale (a) repartitia dupa X in populatia totala se formeaza din repartitiile partiale dupa x; (b) parametrii populatiei totale (media de exemplu) se determina in functie de parametrii subpopulatiilor si de volumul acestora; (c) o marime relativa de intensitate (Z = X/Y) pentru intreaga populatie se determina din miéarimile relative de intensitate corespunzatoare subpopulatiilor partiale (b; = xj/y;). Z nu reprezinta o simpla suma (¥ bj) ci o suma ponderata (Y bi qj) cu ponderile qj, care nu depind de nj, ci de repartizarea variabilei Y pe cele k colectivitati partiale. Insumarea prin intermediul variabilelor. Dac& se insumeaza valorile X1, Xo, -.-, Xn ale variabilei X inregistrate pentru o unitate corespunzatoare unei variabile se vorbeste, de asemenea, de agregare. insumarea directa a valorilor corespunztoare mai multor variabile X, Y etc. sau prin intermediul unor ponderi reprezinta tot o agregare. Situatiile A si B intervin in calculele macroeconomice cand se agrega sectoarele institutionale prin consolidare sau cand se agrega tranzactiile prin soldare (formarea de fluxuri nete). B. Estimarea unei marimi globale. Venitul national nu poate fi calculat ca o suma a veniturilor individuale, deoarece, pe de o parte, ar aparea inregistrari repetate datorate redistribuirii veniturilor si, pe de alta parte, nu ar fi incluse fluxurile de venituri imputate. Ca atare, determinarea venitului national este posibila numai pe baza unui model, si anume cel al fluxului circular inchis (vezi circuitul economic). C. Aproape toate problemele teoriei indicilor au legatura cu agregarea. Multe axiome, c: sunt valabile pentru marimile de dinamicd, nu sunt indeplinite de indicii determinati ca valori medii. Teoria indicilor este o parte a teoriei generale a agregirii deoarece indicele este o marime de nivel pentru o populatie delimitata calitativ (de exemplu totalitatea valorilor productivitatii muncii sau totalitatea preturilor etc.), la care marimile individuale nu sunt direct insumabile, fiind marimi de intensitate sau de dinamica. Determinarea agregatelor macroeconomice presupune, totodata, si o buna adecvare. Adeevarea este un principiu conform caruia continutul indicatorilor trebuie si se apropie cat mai mult de continutul categoriilor teoretice pe care se masoara. Determinarea prin indicatori statistici a realitatii presupune drept o conditie de baza existenta teoriei care clarificd prin intermediul conceptelor teoretice ceea ce trebuie masurat. Teoria economica si statistica opereaza, ca regula, cu aceleasi concepte: productie, venit, consum, menaj etc. intrebareasapitolul 4. Indicatorii de masurare gi analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic 107 ste daca intr-adevar continutul indicatorilor statistici este identic si conduce la nodul in care se formeaza categoriile in teorie si implicit la o problema entali a statisticii macroeconomice, denumita adecvare. In teoria onomica, conceptele servesc ordonarii sistematice si intelegerii diversitatii enomenelor reale. Aceasta inseamni ca sa fie astfel definite conceptele incat faci posibile atat descrierea si judecarea derularii vietii economice, cat si formularea de ipoteze privitoare la independentele economice. fn acest mers, teoria trebuie s4-si formuleze conceptele in mod univoc. Formarea conceptelor in statistica se supune altor reguli. Ea are in edere atét o teorie cat mai cuprinzatoare de larga recunoastere, cat si unele reguli fundamentale: asigurarea unei concordante cat mai depline cu continutul categoriilor ice; - categoriile statistice trebuie astfel concepute incat pentru oricare fenomen real si se poata stabili dacd se cuprinde sau nu in categoria respectiva; —misurarea sa fie efectiv posibila si din punctul de vedere al costurilor antrenate de calcul. Realitatea practica a vietii economice nu cunoaste tipuri pure si, ca e, 0 suprapunere perfecta intre continutul categoriilor teoretice si al celor atistice nu poate fi asiguraté. Continutul principiului adecvarii consta in ita de a apropia cat mai mult categoriile statistice de cele teoretice. Sistemul calculelor macroeconomice arata clar ca institutiile si functiile sale, tranzactiile si fluxurile pot fi obtinute prin observarea proceselor de piata i calea experimentelor. De exemplu, teoria fluxului circular cu actorii lui (firme, stat, menaje private etc.) si cu succesiunea circulara a productiei, crearea veniturilor, redistribuirea veniturilor, utilizarea veniturilor, modifi- a patrimoniului a facut posibild crearea sistemului statistic actual de ule macroeconomice in SCN. insa realitatea economica este mult mai omplexa dect tabloul ideal, teoretic. Sfera intreprinderilor si cea a menajelor pot fi separate intotdeauna. Rezultatele acti’ ii economice ale statului nu pot fi defalcate riguros in consum intermediar si productie finala. Impozitele indirecte nu constituie valoare adaugata, dar devin totusi 0 parte a venitului disponibil. Diferentierea conceptelor intern si national, ca de altfel toate regulile privind tratarea serviciilor bancare, inchirierea locuintelor, transferurile curente si de patrimoniu etc. sunt efecte si modalitati de rezolvare impuse de cerintele principiilor adecvarii.108 Sistemul conturilor nationale Ansamblul de calcule macroeconomice in SCN contine, ca urmare, multe reguli conventionale de delimitare si decizii pragmatice pentru a se apropia cat mai mult de tabloul ideal de principii si concepte teoretice pe care se bazeaza. Principalele agregate macroeconomice, conforme cu manualul SEC 957, sunt definite astfel: 1) Produsul Intern Brut la preturi de piata (PIBpp) reprezinta rezultatul final al activitatii de productie a unitatilor productive rezidente. PIB poate fi definit in trei moduri: a) PIB este egal cu suma valorilor adaugate brute ale diferitelor sectoare institutionale sau ale diferitelor ramuri de activitate, la care se adauga impozitele si se scad subventiile pe produse (care nu sunt repartizate pe sectoare si ramuri de activitate). De asemenea, acesta reprezinti soldul contului de productie al economiei totale; b) PIB este egal cu suma utilizarilor finale de bunuri gi servicii, ale unitatilor institutionale rezidente (consum final efectiv, formarea bruta de capital), plus exporturile, minus importurile de bunuri $i servicii; c) PIB este egal cu suma utilizdrilor contului de exploatare al economiei totale (remunerarea salariatilor, impozitele pe productie si importuri minus subventii, excedentul brut de exploatare si venitul mixt al economiei totale). Scazand consumul de capital fix din PIB, se obtine produsul intern net (PIN) la preturile pietei. 2) Excedentul de exploatare al economiei totale Excedentul brut (sau net) de exploatare al economiei totale este egal cu suma excedentelor brute (sau nete) ale diferitelor ramuri de exploatare (ramuri de activitate) sau ale diferitelor sectoare institutionale 3) Venitul mixt al economiei totale Venitul mixt brut (sau net) al economiei totale este identic cu venitul mixt brut (sau net) al sectorului gospodariilor populat 4) Venitul intreprinderilor din economie Venitul brut al intreprinderii (sau net) dintr-o economie este egal cu suma veniturilor brute (sau nete) ale intreprinderilor din diferite sectoare. fanualul Conturilor Nationale, EUROSTAT, INS, Bucuresti, 2005.lul 4. Indicatorii de masurare si analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic 109 5) Venitul national (la preturi de piata) Venitul national brut (sau net) (la preturi de piata) reprezinta ansamblul iturilor primare primite de cftre unitatile institutionale rezidente: unerarea salariatilor, impozitele pe productie si importuri, minus bventiile, veniturile din proprietate (cele de primit minus cele de platit), cedentul de exploatare (brut sau net) si venitul mixt (brut sau net). Venitul national brut (la preturi de piaté) este egal cu PIB diminuat cu jturile primare varsate de unitatile rezidente citre unitati nerezidente gi it cu veniturile primare primite de la restul lumii de catre unitatile ‘dente. Conceptul de venit national brut (VNB) (la preturi de piata) este identic cel de produs national brut (PNB) (la preturi piata) care a fost utilizat in eral pana acum in contabilitatea nationala. Venitul national nu este un concept de productie, ci un concept de it, care este mai semnificativ sa fie exprimat in termeni neti, adica dupa ‘Aderea consumului de capital fix (CCF). 6) Venitul national disponibil (VND) Venitul national disponibil brut (sau net) este egal cu suma veniturilor lisponibile brute (sau nete) ale sectoarelor institutionale. Venitul national isponibil brut (sau net) este egal cu venitul national brut (sau net) (la preturi le piaté) diminuat cu transferurile curente (impozite curente pe venit, pe itrimoniu etc., cotizatii sociale, prestatii sociale, alte transferuri curente) farsate unitatilor nerezidente si marit cu transferurile curente primite de la tul lumii de catre unitatile rezidente. 7) Economia totala Acest agregat masoara partea de venit national disponibil care nu este afectata de cheltuiala pentru consum final. Economia nationala bruta (sau neta) este egala cu suma economiilor brute (sau nete) ale diferitelor sectoare institutionale. Valoarea neti a economiei totale este egalaé cu suma valorilor nete ale sectoarelor institutionale. Ea reprezinté valoarea activelor nefinanciare ale economiei totale (nationale), din care se scade soldul dintre activele financiare si pasivele financiare ale restului lumii.140 Sistemul conturilor nationale 8 ) Soldul operatiilor curente cu exteriorul Soldul contului exterior al veniturilor primare si al transferurilor curente reprezinta excedentul (daca este negativ) sau deficitul (daca este pozitiv) al economiei totale in cadrul operatiunilor sale curente (schimburi de bunuri si servicii, venituri primare, transferuri curente) cu restul lumii. 9) Capacitatea (+)/necesarul (-) de finantare a economiei (nationale). Capacitatea (+) sau necesarul (-) de finantare al economiei totale este egal cu suma capacitatilor sau necesarului de finanfare al tuturor sectoarelor institutionale. Este suma neta a resurselor pe care economia totala le pune la dispozitia restului lumii (daca este pozitiva) sau pe care le primeste de la restul lumii (daca este negativa). Capacitatea (+) sau necesarul (-) de finantare al economiei totale este egala dar de semn contrar cu necesarul (-) sau capacitatea (+) de finantare a _ restului lumii. 4.2. Calculul principalelor agregate de rezultate in baza principiilor calculelor in SCN (prezentate in capitolul 2) si ale informatiilor din conturi (expuse in capitolul 3), principalele agregate care se calculeaza sunt: Produsul Intern Brut; Produsul National Brut; Produsul National Net; Venitul National. La acestia se adauga alti doi indicatori, in expresie monetara, ale cdror marime si evolutie sunt dependente nu numai de rezultatele din perioada de calcul, ci si de o serie de alte procese legate de veniturile din afara activitatii economice, de folosirea veniturilor totale pentru consum gsi economisire, de politica fiscala a statului etc. Este vorba de venitul personal gi de venitul personal disponibil. 4.2.1, Produsul Intern Brut (PIB) Reprezinté expresia sintetici a rezultatelor activitatii economice produse in interiorul teritoriului economic intr-o perioada, indiferent de contributia pe care au adus-o subiectii interni sau din strainatate. PIB masoara valoarea bunurilor gi serviciilor finale, produse in interior intr-o perioada de timp (de regula un an sau un trimestru), respectiv este valoarea marfurilor si serviciilor produse in interior dupa scaderea valorii bunurilor consumate in procesul de productie (consumul intermediar). Marimea PIB se poate determina prin urmatoarele metode:itolul 4. indicatorii de masurare si analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic 114 Metoda de productie presupune agregarea valorii adaugate brute spunzatoare ramurilor de activitate, evaluaté la preturi de baza, si tarea acesteia pentru a ajunge la preturi de piata. PIB = (VAB, )+ IP + TV - SP (4.1) 7 \de: PIB — produsul intern brut la preturi de piata; VAB; — valoarea adaugata brut la preturi de bazi ale ramurii j = 1,k, ramuri); IP — impozitele pe produs inclusiv taxa pe valoarea adaugata; TV —taxele vamale; SP — subventiile pe produs si pentru export. Valoarea adaugata bruta se calculeaza ca diferenta intre produsul global si consumul intermediar. Calculul se face pe ramuri. Din produsul global fiecirei ramuri (valoarea totala a produselor si serviciilor produse) se jimina valoarea consumului intermediar (valoarea bunurilor si serviciilor provenite de la alti producatori si utilizate pentru producerea de noi produse si ici): VAB, = PG, Ch, (42) 4 Metoda se utilizeaza indeosebi in situatiile cand intereseaza contributia agentilor la productia de bunuri finale si serviciile. Agregatele care compun PIB-ul sunt evaluate bineste. Evaluarea baneasc reprezinta exprimarea in unitati monetare a obiectelor, serviciilor operatiunilor etc. Prin evaluare, bunuri eterogene, serviciile diferitilor factori de productie devin comparabile, crednd posibilitatea agregarii lor intr-o marime global. Ca regula, exist’ mai multe modalitati de evaluare. Optiunea pentru un anume procedeu de evaluare depinde de scopul urmiarit, de felul obiectelor, tranzactiilor de informatiile statistice disponibile. Evaluarea poate fi realizata prin intermediul preturilor sau prin intermediul altor elemente de echivalenta (de exemplu, unitati de timp de munca). Folosirea preturilor efective are avantajul ca pot fi urmirite statistic. in practica calculelor macroeconomice se aplicd urmitoarele reguli de evaluare: - procesele de piati se evidentiazi cu valorile efective, deci se folosesc preturile pietei;112 Sistemul conturilor nationale - procesele care nu se realizeazi prin intermediul pietei trebuie evaluate pe cat posibil la preturi echivalente cu cele de piaté. Daca acest lucru nu este posibil se recomanda folosirea costului de productie la care se adauga o marja normala de profit; - anumite servicii de piata ce nu pot fi evaluate direct (servicii ale institutiilor de credit, de asigurare etc.), ci se evalueaza prin diferenta dintre anumite venituri si anumite cheltuieli; - transferurile si fluxurile financiare se evidentiazi la costurile efective ale acestor tranzactii. Preturile pietei folosite la evaluarea obiectelor si proceselor nu cuprind intotdeauna TVA. Aceasta deoarece greveaza asupra consumului final, fiind in unele cazuri deductibila in etape anterioare ale circuitului economic. in sistemul revizuit al Conturilor Nationale sunt considerate preturi de piata preturile de baz, preturile de productie si preturile de achizitie. in tabelul input-output este necesar s4 se foloseasca, pe cat posibil, aceleasi preturi la evaluarea componentelor. Consumurile intermediare, consumul privat si investitiile se evalueaza la preturile de cumparare. Utilizarea marfurilor si serviciilor se evidentiaza in calculele macro la preturile de cumpiarare. Similar se evalueazi, de exemplu, tranzactiile aferente comertului exterior la preturile FOB (exporturile) sau CIF (importurile) in functie de granita tarii unde se face evaluarea bunurilor. B. Metoda utilizdrii productiei finale sau metoda cheltuielilor® presupune insumarea componentelor care exprima folosirea bunurilor si serviciilor care formeazad productia finala, respectiv: consumul personal (privat) (CP), consumul public (CPL), investitiile brute (IB) sau formarea bruta a capitalului (FCB), exportul net (EXN). Deci: PIByy = CP + CPL + IB + EXN (4.3) sau altfel structurat: PIB = CF + FBCF + VS + (E- 1) (4.4) unde: CF — consumul final; * Recomandam pentru aprofundare: 1. Capanu, P. Wagner, C. Mitrut, Sistemul Conturilor Nationale, Editura ALL, Bucuresti, 1995.sapitolul 4. Indicatorii de masurare si analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic 113 L FBCF — formarea bruta a capitalului fix; VS — variatia de stoc; — importul; E-exportul. q Consumul privat sau personal (CP). Marimea consumului privat este dati de valoarea bunurilor si serviciilor de consum destinate satisfacerii nevoilor oamenilor. La masurarea consumului privat se poate porni de la doua concepte, conceptul de piata, sau restréns, respectiv conceptul extins sau larg. Conceptul de piatd sau restrans este conceptul conform caruia se procedeazi le includerea it in consumul privat numai a bunurilor si serviciilor cumparate, eci procurate in baza relatiilor de piata, deoarece informatiile privind zarile catre populatie se obtin relativ usor. Neajunsul acestui principiu consti in faptul ca, astfel determinat, consumul privat nu cuprinde o serie de componente ale consumului menajelor cum sunt: autoconsumul fermelor agricole, consumul din productia casnicd etc. Conceptul larg determina ncluderea in consumul privat a tuturor bunurilor si serviciilor care au fost folosite pentru satisfacerea necesitatilor. Utilizarea in practicd a acestui criteriu este prea costisitoare, deoarece ar presupune evaluarea unor elemente ar fi: cadourile, productia casnica (spalatul, pregatitul hranei etc.). in practicd s-a ajuns la un compromis intre cele doua concepte: onsumul privat cuprinde bunurile si serviciile cumparate, dar si o parte din unurile din productie proprie care au fost consumate. b in consumul gospodariilor se cuprind, in principal, urmatoarele elemente: ip - cumpiararile de pe piata, de bunuri durabile si de consum curent provenite din productia interna si din import, cu exceptia imobilelor gi cumpararilor de unelte; - cumpararile de servicii (transport, telecomunicatii, servicii de spodarie comunala etc:); - produsele agricole si alimentare intrate in autoconsumul gospodariilor; - produsele neagricole si nealimentare produse si autoconsumate de gospodarii; - imbracimintea gsi hrana furnizate militarilor (cumparate de administratia publica); - prestatiile sociale in natura acordate gospodariilor populatiei de catre dministratiile publice si private, in cadrul masurilor de securitate sociala si ajutor social; - avantajele in natura furnizate de patroni salariatilor lor; ; - chiriile imputate (calculate) pe locuintele ocupate de proprietarii estora; t114 Sistemul conturilor nationale - donatiile in natura facute gospodariilor de alte tari, diminuate cu donatiile in natura facute de gospodiariile populatiei catre alte tari; - serviciile casnice produse de gospodarii pentru ele insele, in calitate de patroni, de personal casnic salariat. in consumul gospodiariilor nu se cuprind: - cumpararile de terenuri; - cumpararile de imobile cuprinse in formarea bruta a capitalului; - cumpararile gospodariilor de unelte si materiale. Consumul — consum public (statului) (CPL) — exprima cheltuielile institutiilor guvernamentale ocazionate de cumpararea de bunuri si servicii. Sectorul public produce, in vederea indeplinirii functiilor sale, o diversitate de bunuri si servicii (sosele, diguri, scoli, parcuri, servicii juridice, de aparare etc.), care in mod normal nu se produc de sectorul privat sau se produc in cantitati insuficiente. Producerea produselor gi serviciilor guvernamentale presupune consumarea unor resurse, reprezentate de bunuri si servicii produse de ceilalti economici. Cheltuielile efectuate de sectorul guvernamental cu itionarea acestor bunuri si servicii exprima partea din PIB utilizata in acest sector de activitate. Rezulta ci nu se cuprind in calculul consumului statului cheltuielile care nu sunt insotite de un flux de bunuri si servicii. Cheltuielile guvernamentale care nu sunt insotite de un flux invers de bunuri si servicii, deci cheltuielile constand in: plata pensiilor, plata ajutoarelor de somaj, plata asigurarilor sociale, alocatiilor etc., nu sunt uate in considerare de calculul consumului guvernamental. Formarea brut a capitalului — FBC Formarea bruta a capitalului cuprinde formarea bruta a capitalului fix (FBCF) si variatia stocurilor (VS): FBC = FBCF + VS (4.5) Formarea bruta a capitalului fix (FBCF) sau investitiile brute (IB) reprezinta valoarea bunurilor destinate altor scopuri decat cele militare, cu 0 valoare mai mare dec&t 0 anumiti limita care sunt dobandite de unitatile producatoare rezidente in scopul de a fi utilizate pe o duraté mai mare de un an in procesele de productie, precum gi valoarea serviciilor incorporate in bunurile de capital fix.Capitolul 4. indicatorii de masurare si analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic 115 Marimea investitiilor brute (IB), care reprezinta partea principala a formarii brute a capitalului fix, include: - valoarea bunurilor durabile noi, cumparate de pe piata sau produse de unitatile producatoare in perioada de calcul si destinate sa fie folosite pe o perioada mai mare de un an in procesul de productie; - valoarea bunurilor materiale si serviciilor incorporate in bunurile de capital fix existente (consumurile legate de miarirea duratei de viata, de marirea capacitatilor de productie, de refacerea bunurilor materiale); - valoarea bunurilor materiale si a serviciilor incorporate in terenuri. Nu se includ in investitiile capitale brute (formarea bruta a capitalului fix) urmatoarele elemente: - imbricimintea de lucru, piesele de schimb si uneltele de mica valoare, chiar dacd au o duraté mai mare de un an; aceste bunuri sunt considerate evidentiate drept consum intermediar; - bunurile durabile dobandite de gospodarii pentru. satisfacerea nevoilor casnice; aceste bunuri (exclusiv imobilele) se includ la consumul privat; - bunurile durabile dobandite de unitatile militare, care se evidentiaza in consumul intermediar; - terenurile si activele nemateriale. Variatia stocurilor (VS) reprezinta diferenta intre intrarile in stocuri si iesirile din stocuri in cursul perioadei considerate. Stocurile cuprind toate bunurile care nu fac parte din capitalul fix si care se gasesc, la un moment dat, in posesia unitatilor productive rezidente. Variatia stocurilor (VS), evidentiaté in contul Capital, este egali cu diferenta dintre valoarea stocurilor achizitionate de o unitate institutionala si valoarea celor disponibilizate in perioada de calcul. Modificarile intervenite in stocuri pot fi efectul tranzactiilor efective (vanzari sau cumpéarari) saw/si al lor presupuse. Modificarile intervenite in stocuri ca urmare a vanzarilor/cumpararilor (bunuri si servicii produse si folosite drept consumuri intermediare in cadrul aceleiasi intreprinderi) se evalueaza la preturile de vanzare-cumpiarare practicate pe piata. Stocurile se clasificd in: stocuri la utilizatori (materii prime, materiale, stocul de animale pentru crestere si ingrasare etc. aflate la unitatile utilizatoare pentru a fi folosite in productie), stocuri la producator (produse finite, semifabricate si productie neterminata), stocuri in comert. Exportul net (EXN) reprezinta diferenta dintre valoarea bunurilor si serviciilor exportate — E si valoarea celor importate — I.116 Sistemul conturilor nationale Avand in vedere ca metoda utilizdrii productiei finale presupune insumarea cheltuielilor utilizatorilor finali, este important de inteles sensul in care exportul este o categorie de cheltuieli si deci o componenta a PIB. Astfel, daca exportul este mai mare decat importul, diferenta poate fi considerata un adaos la celelalte cheltuieli, deci se adauga la suma celorlalte componente ale PIB. Daca exportul este mai mic decdt importul, diferenta urmeaza si fie scazuta din suma celorlalte categorii de cheltuieli. C. Metoda veniturilor consta in insumarea elementelor care exprima compensarea factorilor de productie concretizata in veniturile primite de proprietarii acestora (sub forma de salarii, dobanzi, rente, profituri), in alocatiile pentru consumul de capital fix, amortismente gsi in impozite indirecte, impozite legate de productie si import, diminuate cu subventiile de exploatare si import. Compensarea factorilor de productie exprima platile efectuate de producatori in scopul asigurarii serviciilor factorilor de productie, a ciror utilizare face posibila producerea bunurilor $i serviciilor. Deci: PIB = R + EBE + IPRI-SE (4.6) unde: R —remunerarea muncii; EBE — excedentul brut de exploatare; IPRI —impozitele legate de productie si de import; SE — subventia de exploatare si de import. Alocatiile pentru. consumul de capital fix (ACCF) exprima deprecierea fizica a capitalului fix in decursul unui an si se masoara prin suma alocata anual pentru a acoperi deprecierea si pierderile de capital fix. Impozitele indirecte nete (IIN) reprezinta diferenta dintre impozitele platite de firme guvernului (II) si subventiile platite de guvern acestora (SE). Deci: IIN = I- SE (4.7) > Impozitele percepute de guvern pot fi impartite in douad mari categorii: directe, stabilite asupra veniturilor: salarii, dobanzi, dividende, chirii, profituri ete., si indirecte, suportate de cumparatorul consumator, stabilite fie pe cifra de afaceri (volum de vanzari), fie pe valoarea activelor de proprietate, fie peCapitolul 4. Indicatorii de masurare gi analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic 417 unele produse: tigari, bauturi etc. Aceste impozite sunt considerate indirecte deoarece sunt tratate de firme drept o componenta a costului bunurilor si serviciilor finale produse, fara a reprezenta o cheltuiala cu factorii de productie. De fapt, impozitele indirecte intra in componenta preturilor pietei, fiind suportate de cump§ratori si incasate de stat, reprezenténd una dintre sursele de venituri ale bugetului (statului). Subventiile de exploatare (SE) reprezinta, in Sistemul Conturilor Nationale, sumele virate de guvern firmelor private si corporatiilor publice (societatilor pe actiuni), menite si completeze veniturile provenite din vanzarea bunurilor si serviciilor. Aceste sume nu sunt 0 componenta a valorii de piata a bunurilor gi serviciilor, efectul lor fiind opus impozitelor indirecte. in calculul ‘agregatelor macroeconomice de rezultate, exprimate la preturile pietei, subventiile se scad din impozitele indirecte, deoarece reprezinta 0 sursa de fonduri ce pot fi folosite de firme in vederea asigurarii serviciilor factorilor de productie. Subventiile intervin, de regula, in cazurile in care guvernul (statul) este interesat in productia agentilor la care veniturile din yanzarea output-urilor nu acopera costurile. Un exemplu tipic in acest sens este subventionarea productiei agricole in tarile din Uniunea Europeana. in sintezd putem spune ca PIB calculat dupa aceasta metoda cuprinde: - compensarea factorului munca (salarii, impozite pe salarii, CAS etc.); - dobanzi + rente; - alocatii pentru consum de capital fix (ACCF); - impozite indirecte nete = impozite indirecte — subventii de exploatare; - profitul proprietarilor (al unitatilor care nu sunt corporatii); - profitul corporatiilor, format din: a) impozit pe profit; b) dividende; c) profit nedistibuit. PIB poate fi calculat la preturile de piati (PP) si la preturile facto- rilor (PF). Trecerea de la preturi de piata la preturile factorilor presupune sciderea impozitelor indirecte si adaugarea subventiilor de exploatare. Daca din PIB se elimina amortizarea activelor fixe, deci alocatiile pentru consumul de capital fix se obtine produsul intern net la preturi de piata sau la preturile factorilor, dupa cum se cuprind sau nu impozitele indirecte nete. PIB se deosebeste de produsul national brut (denumit si venitul national brut dupa Sistemul Conturilor Nationale revizuit, versiunea 1995), j prin faptul cd masoara productia creata in interior, indiferent de apartenenta118 Sistemul conturilor nationale subiectilor economici, in timp ce PNB misoara rezultatele activitatii economice ale subiectilor interni, indiferent daci au fost produse in interior sau in afara teritoriului economic. Trecerea de la PIB la PNB se realizeaza prin adaugarea la PIB a soldului veniturilor din activitate si din patrimoniu ,,de la” si ,,cdtre” restul lumii. PIB méasoara nemijlocit productia unui teritoriu economic. Este principalul indicator folosit in misurarea cregterii economice gi in studii de conjunctura si inlocuieste, in acest sens, PNB. 4.2.2. Produs National Brut (PNB) Reprezinta valoarea bunurilor produse in perioada de calcul creati de catre factorii de productie apartinand subiectilor rezidenti in interior, indiferent daca au fost create in interior sau in restul lumii. PNB are in vedere veniturile factorilor care au revenit subiectilor interni fata de PIB, care tine seama de veniturile factorilor create in interior. Veniturile factorilor create in interior, dar cedate restului lumii (dobanzi, dividende etc.) nu se cuprind in PNB, dar se includ, in schimb, veniturile factorilor create in restul lumii care revin subiectilor interni. Ca regula, PNB poate fi masurat prin aceleasi metode aplicate si la determinarea PIB. Practic, nu se poate recurge la metoda veniturilor datorita »golurilor” existente in sursele de date privind veniturile din activitatea intreprinzatorilor. PNB este, in primul rand, un indicator care masoari veniturile si nu productia aferenta unei anumite perioade. Serveste indeosebi in analizele care se refera la disponibilitatea, repartitia si utilizarea veniturilor. Este de asemenea indicatorul in functie de marimea caruia se stabileste contributia tarilor membre la bugetul UE. Nu se foloseste in masurarea cresterii economice gi in studii de conjunctura, incepand cu anul 1992, cand a fost inlocuit de PIB. Deflationarea PNB intémpina dificultati legate de descompunerea veniturilor factorilor din si catre restul lunii intr-o componenta de volum si intr-una de pret. Daca se impune totusi determinarea PNB real, se recomanda deflationarea soldului veniturilor factorilor cu indicele preturilor aferent utilizarii finale interme (problema deflationarii se va dezvolta in subcapitolul 4.6). Produsul National Brut (PNB) este denumit si Venit National Brut, daca este evaluat la preturile factorilor, sau Cheltuieli Nationale Brute, daca este evaluat la preturile pietei.Capitolul 4. Indicatorii de masurare si analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic 119 Mai este definit ca valoare curenté de piaté, a tuturor bunurilor gi serviciilor finale produse de agentii nationali intr-o perioada de un an. Productia nationala de bunuri si servicii ce compun PIB evaluat la preturile pietei exprima sintetic ,,oferta nationala”. Privit prin prisma cheltuielilor totale ale natiunii pentru bunurile si serviciile produse in timpul unui an, PNB este un important indicator al cererii _agregate. Frecvent insa, PNB se estimeaza pornind de la Produsul Intern Brut, daca se dispune de informatii privind productia finala bruta a agentilor nationali ce isi desfasoara activitatea in straindtate (care se adauga) si cea a -agentilor straini ce igi desfasoara activitatea in interiorul farii pentru care se “face calculul (se scade). P Se determina soldul dintre valoarea adaugata bruta a agentilor nationali in strainatate si valoarea adaugata bruta a agentilor straini in interiorul tarii (SVAB) cu ajutorul careia se corecteaza PIB: PNB pp = PIByp + SVAByp (48) in general, in tarile dezvoltate se refera mai frecvent la PIB, in timp ce in tarile in curs de dezvoltare se utilizeazi PIB. Aceasta optiune este legata in principal de amploarea activitatii agentilor nationali in strainatate si a agentilor straini in interiorul tarii. 4.2.3, Produsul Intern Net (PIN) Este definit ca valoare neti totala de piati a bunurilor si serviciilor finale, produse de agentii interni intr-o perioada determinata de timp. Daca PIN se exprima la preturile factorilor, el evidentiazi valoarea neta a produsului final din punctul de vedere al producatorului, iar la preturile pietei reflect aceeasi productie, din punctul de vedere al consumatorului. Produsul Intern Net se estimeaza in mod obisnuit pornind de la Produsul Intern Brut, din care se scad alocatiile pentru consum de capital fix (ACCF): PINpp = PIByy — ACCF (4.9) Respectiv: PINp¢= PIN pp ~ LIN (4.10)420 Sistemul conturilor nationale 4.2.4. Produsul National Net (PNN) Exprima valoarea net a bunurilor si serviciilor finale, produse de agentii economici nationali intr-o perioada determinata de timp. Se calculeaz pornind de la PIN, care este corectat cu soldul dintre veniturile din activitatea economica si din patrimoniu ale agentilor economici nationali care isi desfisoara activitatea in straindtate si cele ale agentilor straini pe teritoriul tarii ($VAES). PNNpy= PINoy + SVAES (4.11) Evaluat la pretul factorilor PNN este denumit si venit national. Produsul National Net poate fi estimat si pornind de la PNB si PIB in felul urmator: PNNpp = PNByp~ ACCF (4.12) PNNpy = PIBpp + SVAByp ~ACCF (4.13) PNNpy = PIByp — Impozite indirecte nete + SVAES — ACCF (4.14) 4.2.5. Venitul National (VN) Este un indicator fundamental care, pe de o parte, pune in evident veniturile incasate de proprietarii factorilor de productie in schimbul resurselor furnizate unitatilor productive din economie sau veniturile din munca si din proprietate, care decurg din productia de bunuri si servicii in cadrul economiei, iar pe de alti parte, reflect utilizarea veniturilor provenite din activitatea productiva pentru cumpararea de bunuri si servicii si pentru economisire. Marimea venitului national se calculeazi pornind de la fluxurile de venituri si de la fluxurile de cheltuieli sau aplicind fie metoda insumarii veniturilor factorilor de productie angajati in producerea bunurilor si serviciilor, fie metoda insumarii cheltuielilor. in contabilitatea nationala, venitul national se estimeaza cel mai frecvent prin insumarea veniturilor factorilor de productie. fn caracterizarea fluxurilor din economia de piat& se acorda prioritate, aga cum s-a mai mentionat, fluxurilor de venituri si cheltuieli, Faptul ca venitul national este 0 masura a veniturilor proprietarilor de productie din participarea la procesul producerii bunurilor si serviciilor face ca el s4 fie in masura si dimensioneze veniturile banesti primite de gospodarii (menaje sipitolul 4. Indicatorii de masurare si analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic 121 persoane) in decursul perioadei de calcul. Indicatorul care exprima veniturile urente ale persoanelor provenite din activitatea productiva si din transferuri ‘la guvern si intreprinderi este venitul personal. 4.2.6, Venitul Personal (VP) Stabilirea venitului personal si incadrarea lui in analiza fluxurilor din conomie sunt determinate de faptul cA veniturile menajelor reprezinta sursa sonsumului de bunuri si servicii si al economiilor gospodariilor, deci are mplicatii asupra dimensiunii cererii finale de bunuri si servicii de consum si bunuri de investitii. Uzual, marimea venitului personal este estimata ornind de la venitul national, eliminand toate veniturile care nu revin VP = VN- * Contribugii pentru asigurari * Transferuri de la guvern, de la sociale (CAS) intreprinderi (compensarea * Profiturile nedistribuite ale neocuparrii pensii, ajutoare, bursel societagilor (PNS) +4 etc.) (TG) (4.15) * Impozite pe veniturile * Dobanzi primite de la populagie societatilor (nete, deci neimpozitate) 4.2.7. Venitul Personal Disponibil al Gospodariilor (VPD) Reprezinti agregatul care misoara volumul veniturilor posibil de tilizat de catre populatie pentru satisfacerea diferitelor trebuinte. Indicatorul VPD se calculeaza diminuand venitul personal cu elemente ale venitului national ce nu revin direct populatiei: impozitele gi taxele platite populatie citre guvern — IMP. Indicatorul VPD caracterizeazi mai bine calcul este: VPD = VP—IMP (4.16) Indicatorul se poate determina si ca valoare pe locuitor si exprima veniturile nominale pe o persoana. Pentru caracterizarea puterii de cumparare a acestor venituri este necesar calculul veniturilor reale (problema ce se va ezvolta in subcapitolul 4.5).122 Sistemul conturilor nationale 4.3. Calculul agregatelor in Sistemul Productiei Materiale (SPM) Nu att din considerente istorice (pentru Romania in special), ci prin faptul ci acest sistem de calcul incd este operational in unele tari, este necesaré prezentarea principalelor metode de stabilire a rezultatelor macroeconomice in aceasta variant metodologica*. SPM se fundamenteazi pe conceptia marxisté conform careia activitatea de productie se limiteazi la productia de bunuri materiale (industrie, agricultura, comert etc.) si de servicii productive (reparatii, transportul de marfuri, comert etc.), pe de o parte, iar pe de alta parte, la faptul ca doar munca este creatoare de valoare noua. Pornind de la aceasta conceptie, sfera productiei materiale creatoare de valoare cuprinde numai ramurile care produc nemijlocit bunuri materiale si ramurile a caror activitate conditioneaza sau sprijina desfasurarea procesului de productie. ,,Serviciile neproductive” obfinute in ,,ramurile nemateriale” precum invatimantul, sanatatea, cultura, administratia, apararea, ordinea publica etc., la care se adauga si statul si menajele private, care sunt considerate neproductive, prin aprecierea ca nu contribuie la producerea venitului national; ci doar consuma venit national. La ,serviciile nemateriale” care, in conceptia SPM, nu creeazi venit national, dar_ realizeazi produs intern brut, dupa conceptia contabilitatii nationale, se cuprind: serviciile administratiei publice; serviciile privind educatia, instruirea si sdnatatea; serviciile unitatilor de credit si de asigurari; inchirierea bunurilor mobile si imobile. Serviciile din sfera nemateriala nu se cuprind in productie in SPM chiar atunci cand sunt rezultatul activitatilor secundare desfasurate de unitati incluse in sfera materiala. Atat definirea mai restransa a conceptului de productie in SPM fata de SCN cat si ignorarea in SPM a celorlalti factori de productie in afara de munca determina deosebirea de fond dintre cele douad sisteme de calcule macroeconomice, concretizata in faptul cA venitul national calculat in SPM este mai mic decat indicatorul corespondent din SCN cu valoarea adaugata in sfera serviciilor nemateriale (si neproductive considerate in SPM). in SPM, pe de alta parte, nu se evidentiaza in consumul productiv al sferei materiale cheltuielile materiale aferente serviciilor nemateriale, consum ce se cuprinde in valoarea adaugata. Din delimitarea mai restrénsé a productiei in SPM deriva si inexistenfa sectoarelor institutionale, in sensul definit de SCN. Aceasta deoarece statul si menajele private sunt considerate cd nu creeaza valoare. * A se consulta si I. Capanu, C. Anghelache, Statistica macroeconomic, Editura Economica, Bucuresti, 2003.itolul 4, Indicatorii de masurare si analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic 123 e Ianga deosebirea fundamentald, exista si alte diferente dintre cele doua isteme care conduc in final la neconcordanje intre agregatele din SPM si regatele din SCN. Din cadrul acestor deosebiri, cele mai semnificative sunt: - amortizarea mijloacelor fixe folosite productiv se cuprinde in SPM la mnsumul intermediar; - achizitionarea de bunuri cu destinatie militara se cuprinde la SCN la nsumul statului respectiv la investi - in cadrul utilizarii finale nu se evidentiaza, in SPM, consumul statului, in imb se calculeaz consumul colectiv (unde se include si acest consum). SPM, denumit si Sistemul de Balante al Economiei, este o constructie tistico-economica menita sé asigure caracterizarea si analiza reproductiei rgite a fortelor si relatiilor de productie, a produsului social si a venitului tional. Pentru caracterizarea productiei $i reproductiei produsului social din nctul de vedere al componentei materiale, se elaboreazi anual balanta ductiei, consumului si acumularii Produsului Social. Caracterizarea teproductiei sub aspect valoric se bazeazi in SPM pe balanta Venitului National. La perioade multianuale se alcdtuieste Tabelul Statistic al Balantei Legiturilor dintre Ramuri, prin care se caracterizeazi interdependentele dintre ramuri si grupe de produse. Aceste balante principale sunt completate, SPM, de balante financiare precum: bugetul de stat; balanta de plati; balanta veniturilor si cheltuielilor banesti ale populatiei s.a. in SPM se calculeaza in principal doi indicatori macroeconomici: Produsul Social — PS si Venitul National — VN. Produsul social (PS) este definit in SPM ca totalitatea bunurilor produse intr-o perioada de timp, de regula un an, in sfera productiei materiale. ‘Se determina ca sum a produsului global din ramurile care compun productia materiala (PG;): PS = PG, (4.17) Unde: 1,k —ramurile economiei. Produsul global se determina in SPM ca sum a productiei globale a unitatilor considerate productive, incluse in ramura de productie respectiva. Deci produsul global miasoara valoarea bunurilor create indiferent de destinatia acestora (productiva sau finala) si ca atare cuprinde inregistrari124 Sistemul conturilor nationale repetate, reprezentate de valoarea bunurilor produse intr-o unitate si consumate productiv in alta unitate, in perioada de referinta. Venitul national (VN) este definit in SPM ca valoarea nou-creata in ramurile productiei materiale sau partea din produsul social care ramane dupa sciderea valorii mijloacelor de productie consumate (deci, altfel definit, a cheltuielilor materiale - CM). in conceptia SPM, venitul national se calculeazi ca venit national produs (VNP), venit national repartizat (VNR) si venit national folosit (VNF). + Venitul national produs — VNP, se obtine prin metoda de productie, si anume ca o sum a produsului net (PNj) din ramurile materiale: YNP = J) PN, = )i(PG,-CM,)s (4.17/a) + Venitul national repartizat — VNR, rezulti din insumarea veniturilor primare ale participantilor la productia materiala (VP)): VNR = VP, (4.17/) i= Lkelemente ce compun veniturile primare Venitul national folosit, VNF, se calculeazi in SPM ca o suma a fondului de consum (FC) si a fondului de acumulare (FA) VNF = FC + FA . (4.17/c) SPM s-a aplicat in Romania in perioada 1948-1989. Dupa 1990, cu sprijinul EUROSTAT s-a trecut la sistemul SCN. Sfera creatoare de produs social si venit national se limita initial numai la ramurile direct producatoare de bunuri materiale. La inceputul anilor ’80 s-a largit aceasta sfera, cu activitati care conditioneazi desfasurarea productiei materiale (transportul de calatori, comunicatii, cercetarea si proiectarea desfasurata in unitatile de productie sau institute de cercetari functionand pe langa mari unitati de productie sau centrale economice etc.). Necesitatea comparirii internationale privind agregatele macroeco- nomice de rezultate ale activitatii economice au facut ca Organizatia Natiunilor Unite si publice SPM in anul 1971 si, intr-o forma largita, in anul 1989.Capitolul 4. indicatorii de masurare gi analiz4 a rezultatelor la nivel macroeconomic 125 Continutul si legatura dintre conceptele folosite in SPM si in SCN sunt prezentate in urmatoarea schema: Consum Acumulare Produsul Social Suma produselor nete ale ramurilor Consum Produs nou creat Discrepante productiv Bunuri Mijloace de productie de consum Mijloace de munca Obiecte ale muncii Consum Servicii investi (Consum intermediar investi nete Amoriizare Produsul intern brut fa preturile piefel Produsul intern net la preturile pietel 4.5, Utilizarea indicatorilor macroeconomici in analize comparative é ‘ Compararea agregatelor macroeconomice de rezultate ridica probleme epite de exprimarea baneasca, a sferei de cuprindere, a metodologiilor de cul, a destinatiei de utilizare a indicatorilor. 4.5.1, Determinarea indicatorilor macroeconomici la paritatea puterii de cumparare (PPC) Compararea indicatorilor macro- nu este doar o chestiune teoretica, ci, mai mare masura, o problemi practicd legata de comparatiile intre tari, ati in preocupirile institutiilor nationale si internationale de statistica. Compararea internationala a gradului de dezvoltare economica a iferitelor tari se poate efectua pe baza indicatorilor in expresie fizici prin mpararea productici si a consumului pe locuitor inregistrat la o serie de luse de bazi. Compararea presupune alcatuirea a doua liste: una cu farile se compara si cu produsele de baza ce intra in comparatie. Este necesar ca este produse sa fie reprezentative pentru toate tarile cuprinse in comparatie si ct de ct similare din punct de vedere calitativ. continuare, pentru a desprinde concluzii cu privire la nivelul oltarii, se alege o tara de referinta, iar nivelurile atinse de celelalte tari se pari cu nivelul tarii Iuate drept etalon. fn acest scop, se utilizeazi imile relative de coordonare (Y):126 Sistemul conturilor nationale (4.18) unde: X;, — nivelul indicatorului din tara i; Xr —nivelul indicatorului in tara selectata drept etalon (de referinta). O comparare se poate efectua utilizand indicatorii macroeconomici de rezultate calculati in cadrul SCN. Compararea internationala a nivelului, structurii si ritmului de dezvoltare pe baza indicatorilor macroeconomici de rezultate necesita rezolvarea a doua probleme esentiale, si anume: a) realizarea comparabilitatii indicatorilor din punctul de vedere al continutului acestora, al sferei lor de cuprindere; b) asigurarea comparabilitatii indicatorilor din punctul de vedere al unitatilor monetare in care se exprima. Tarile care aplici SCN determina indicatorii macroeconomici dupa o conceptie si o metodologie unitare. Evaluarea indicatorilor macroeconomici intr-o valuta unica se poate efectua prin urmatoarele procedee: + Pe baza cursurilor de schimb oficiale, cursul de schimb reprezinta pretul ce trebuie platit pe piata devizelor in valuta straina pentru a obtine o unitate de valuta nationala sau cantitatea de moneda straina ce se primeste in schimbul unei unitati de moneda nationala. in contextul compararii internationale a PIB, dezbaterile teoretico- metodologice au concluzionat ca, din mai multe motive, cursul de schimb nu poate fi considerat element decisiv in asigurarea comparabi indicatorilor — in expresie absoluta si nu poate fi folosit la transformarea indicatorilor sintetici — din valuta nationala, deoarece: * nu reflecta structura reala a PIB; + este influentat de factori interni si internationali, determinand fluc- tuatii ale acestuia pe perioade scurte de timp; + exist cursuri valutare multiple. Totusi, acesta este un procedeu relativ usor de aplicat, dar care poate influenta negativ valorile reale, intrucét cursurile de schimb nu reflecta, de regula, puterea de cumpirare a valutelor. Acest lucru se explica prin faptul ca, pe de o parte, stabilirea cursului de schimb este influentaté numai de un numar restrans de bunuri, si anume acelea care fac obiectul relatiilor comerciale dintre tarile respective, si, pe de alta parte, cursul de schimb este puternic influentat de diferitele operatii speculative de la bursa. Rezulta ci exprimarea indicatorilor intr-o singura valuta pe baza cursurilor de schimb nu este opitolul 4. Indicatorii de masurare si analizé a rezultatelor la nivel macroeconomic 127 etodi recomandata pentru efectuarea unor comparatii internationale cat mai ecte privind nivelurile, structurile si ritmurile de dezvoltare ale diferitelor tari. + Pe baza evaluarii paritatii puterii de cumparare (PPC) a valu- elor tirilor care se compara. Aceasta metoda de evaluare a indicatorilor acroeconomici intr-o singura valuta este mai indicati spre utilizare, omparativ cu metoda cursurilor de schimb oficiale. Ea consta in folosirea nor indici ai preturilor calculati pe baza preturilor bunurilor materiale si iciilor din tara care face calculele de comparatie si ai preturilor acelorasi nuri materiale si servicii din tara a cdrei valuta s-a hotarat sa fie utilizata tru exprimarea indicatorilor macroeconomici. PPC — exprima numirul de unitati de valuta necesare pentru cumpa- a intr-o tara a aceluiasi volum de bunuri care se poate obtine cu o unitate etara a {tarii baza de comparare sau cu o unitate monetara comuna unui p de tari. PPC pot fi calculate pentru total Produs Intern Brut, dar si pentru eluri diferite de agregare (de exemplu, pentru formarea bruta de capital fix) Fundamentarea acestor indici de preturi se face pe baza principiilor enerale ale calcularii indicilor de preturi. Este stiut ci indicele agregat al ilor se calculeaza utilizand preturile bunurilor din perioada curenta si de ZA (p; $i p,), iar ca ponderi pentru ambele perioade fie cantitatile din erioada curenta (q)), fie cele din perioada de baza (qo). Paritatea puterii de cumparare reprezinti raportul mediu intre ile practicate in tara care se compara si cele ale tarii luate ca baza de omparare, la un numar mare de categorii de cheltuieli din compunerea PIB, lefalcate din elementele globale (consumul final al populatiei, consumul colectiv guvernamental, formarea bruté a capitalului fix, modificarea tocurilor si exportul net). Determinarea PPC pe baza preturilor bunurilor si serviciilor cuprinse ntr-un esantion de articole comparabile ce sunt selectate cu scopul de a eprezenta o clasificare bine definita si de a fi reprezentative pentru modelul consum al tarilor participante la comparare poate fi asimilata unui indice de pret de tip teritorial. Fie doua tari, A si B, unde A este tara bazi de comparare. Pentru un sticol X, raportul cheltuielilor in valuta nationala ale celor doua tari se poate erie ca: x Pa 2548 (4.19) Ex, 44 Pa128 Sistemul conturilor nationale Unde: — cheltuieli; Q—cantitati; P — preturi; 1}, ~indicele de volum al articolului X in tara B fata de tara A; PPG, =a = raportul preturilor pentru articolul X in farile A si B, Pa respectiv paritatea puterii de cumparare. Efectuarea unei lucrari de comparatii urmeaza, in principiu, trei etape: a) PIB-ul fiecarei tari este descompus intr-un numar de grupe primare de cheltuieli. b) in cadrul fiecarei grupe primare sunt preturi pentru articole selectate care ar trebui si respecte doua proprietati esentiale: comparabilitatea (care inseamna ca factorii ce influenteazi formarea pretului efectiv sunt identici in farile care se compara) si reprezentativitatea (care inseamna ca articolele — selectate sunt caracteristice pentru modelul cheltuielilor si au o pondere — semnificativa in grupa primara a farilor participante la comparare). Preturile culese (inregistrate/observate) sunt folosite pentru a obtine rapoarte de pret pentru bunurile si serviciile individuale, apoi rapoartelor de preturi li se calculeazi media pentru a obtine paritéti neponderate la nivel de grupa primar; in final, utilizand ca ponderi structurile de cheltuielile PIB ale tarilor care sunt comparate in formula mediei geometrice ponderate, se obtine o PPC pentru fiecare nivel de agregare — pana la nivel de PIB. c) Valorile nationale ale grupelor primare sunt transformate in valori comparabile international prin intermediul paritatilor puterii de cumparare. Rezultatele obtinute sunt valori reale, spre a le deosebi de valorile nominale (exprimate in valuta national). La nivel agregat, indicii de pret se determina prin una dintre cele doua variante de ponderare uzuala, prin adaptare: Pa it “Yea _ PX Go, —indicele de preturi de tip Laspeyres (4.21) "DP oo — indice de preturi tip Paasche (4.20)Capitolul 4. Indicatorii de masurare si analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic 129 Adaptarea presupune ca preturile produselor celor doua {ari sa fie ponderate fie cu cantitatile unei tari (de exemplu, fara A), fie cu cantitatile celeilalte tari (sau tara de referinta, tara B). Corespunzator celor doua tipuri de indici, relatiile de calcul vor fi: Pf? = Best a. (4.22) 2 XI IP = dex Ge a DP eX 4s Evident, intre rezultatele obtinute prin utilizarea celor doi indici de preturi exista anumite diferente datorate aplicarii unor ponderi diferite. in scopul eliminarii acestor influente se calculeazi un indice de pret de tip Fischer ca medie geometrica a indicilor de tip Paasche si Laspeyres. imran DPaXda PAX Ge ; i DPoX44 Peo Indiferent de varianté (Paasche, Laspeyres sau Fischer), calcularea unui astfel de indice general este o operatiune foarte greu de realizat, putand fi efectuata numai de organismele nationale si internationale de statistica. Existé mai multe metode de abordare gi solutionare a procedurilor de comparare la paritatea puterii de comparare (PPC), unele dintre ele fiind promovate de catre institutii de statistic internationala. Principalele metode si programe se vor prezenta in continuare®. IP, (4.24) 4.5.2. Programul de Comparare Europeana (PCE) Primele actiuni sistematice de comparare in Europa s-au efectuat incepand cu anul 1980, sub auspiciile Comisiei Economice pentru Europa, in contextul regionalizarii Programului de Comparare Internationala. Romania a participat la lucrarile Programului European de Comparare in anii de referinta: 1990, 1993, 1996 si 1999. * Pentru mai multe detalii a se consulta si Al. Isaic-Maniu (coordonator), Dicfionar de statistica generald, Editura Economica, Bucuresti, 2003.130 Sistemul conturilor nationale Pentru runda 1993, tarile participante au fost impartite in trei grupe: grupa I acoperind tarile Europei de Vest, grupa a II-a incluzand tari ale Europei Centrale si de Est si grupa a [ll-a cuprinzand noile state independente ale fostei Uniuni Sovietice. Acestea au fost comparari bilaterale, fiecare tara fiind comparata direct cu Austria. Deci ataét compararile intre tarile grupei a Il-a, cat si compararile intre tarile grupei I (si alte tari OECD) si tarile grupei a II-a s-au realizat prin intermediul Austriei, ,,tari punte”, iar in grupa a IIl-a, s-a adoptat modelul compararii multilaterale. Runda de comparare 1993 a coincis cu modificarile politice ale Europei Centrale si de Est, cu destramarea fostei Uniuni Sovietice. 23 de tari au facut parte din grupa a II-a. Romania a fost inclusd intr-un program de comparare bilaterala: Romania — Republica Moldova si Romania — Republica Moldova prin Austria (tara-punte). Runda de comparare 1996 a fost organizaté sub forma unei serii de comparatii multilaterale inlantuite intre tari, facdndu-se, de data acesta distinctia intre trei grupe, a caror structura geografica difera fata de runda 1993. - grupa I: cele 15 tari membre ale UE (din 1996): Islanda, Norvegia, Elvetia, Turcia, Israel, Federatia Rusa si Republica Slovaca la care se adauga Polonia, Ungaria, Republica Ceha. Legaturi directe cu celelalte grupe au fost asigurate printr-o comparatie cu Austria (cu grupa a Il-a) si prin Turcia (cu grupa a III-a de tari); - grupaa Il-a: Estonia, Letonia, Lituania, Bulgaria, Romania, Slovenia, Croatia, fosta Republicd Iugoslava a Macedoniei, Albania, Austria, Belarus, Moldova, Ucraina si Federatia Rusa. - grupa a IIl-a (grupa CSI): Federatia Rusa, Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Mongolia, Kazahstan, Republica K4rgastan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan, Turcia, Belarus si Republica Moldova. Fara a exista 0 schimbare de metodologie fata de runda anterioara, 1996, EUROSTAT a hotarat componenta a trei grupe coordonate de catre un stat membru al Uniunii Europene, apartenenta farilor la un grup sau altul fiind judecata in functie de: similaritatea pietelor (in vederea atat maximizarii numarului de articole evaluate in cel putin doua dintre farile partenere, cat si a apropierii geografice. Tarile coordonatoare in cazul rundei 1999 sunt: Finlanda, Austria si Italia. Romania face parte din grupa coordonata de Italia, alaturi de Bulgaria, Cipru, Franta, Grecia, Portugalia, Spania.Capitolul 4. Indicatorii de masurare i analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic. 131 4.5.3. Programul de Comparare Internationala (PCI) PCI este o lucrare organizati la nivel international, care permite tealizarea de comparari economice internationale prin eliminarea diferentelor intre tari in ceea ce priveste nivelul preturilor. Lucrarile PCI au fost organizate de catre Comisia de Statistica a Natiunilor Unite. Sase runde au marcat existenta proiectului, demarat in 1968; incepand cu faza a treia, proiectul a cpatat caracteristici de program organizat data la cinci ani. Lucrarea de comparare are ca etape principale: a) PIB al fiecarei tari este descompus intr-un numar de grupe primare. Descompunerea cheltuielilor pe grupe primare este considerati o clasificare a cirei ratiuni este aceea de a asigura estimari mai corecte ale agregatelor de cheltuieli de nivel mai inalt, care decurge din considerentele: - este asigurata sfera de cuprindere a tuturor agregatelor de cheltuieli; - dispersia rapoartelor individuale de pret este mai mica in cadrul grupei primare decat intre grupele din cadrul agregarilor de nivel mai inalt; - calculul mediilor ponderate ale paritatilor se poate face la nivel relativ b) Grupa primar de cheltuieli PIB reprezinta nivelul primar pentru ‘care sunt calculate parititile puterii de cumparare. Grupa primarii este cea mai detaliata entitate a clasificarii cheltuielilor PIB. Grupa primara se defineste ca fiind grupa de produse omogene din care va fi selectat un numar de articole pentru a fi urmarite prin anchete de pret, articole reprezentative atat pentru categoria de produse, cat si pentru fara in cauza participanta la comparare. in delimitarea grupelor primare, este necesar si se respecte ca principii: “omogenitatea, interpretaté in termenii dispersiei rapoartelor individuale de pret, si faptul ca datele de cheltuieli pentru grupele primare sunt folosite drept -ponderi. De exemplu: PIB este descompus in agregate principale de cheltuieli, iar ,,consumul individual al gospodariilor” este unul dintre acestea. La randul sau, acesta este defalcat pe grupe de cheltuieli: ,,Alimente, Bauturi si Tutun” este un exemplu ‘pentru care ,,Alimente” reprezinti o subgrupa. in cadrul acestora, sunt categorii de cheltuieli: de exemplu, ,,Paine si cereale”. ,,Orez” si ,,Faina si alte cereale” sunt grupe primare.—Reprezentarea grupelor primare prin intermediul articolelor in 1é Tseamn’~in cazul orezului, a evalua cel putin una dintre specificgtiile: \ ( DEPARTAMENT"™. \ aipLiorecA J132 Sistemul conturilor nationale * orez, bob lung; * orez, bob mediu; * orez, bob lung, prefiert; * orez pentru gitire rapida. in cadrul fiecarei grupe primare sunt culese preturi pentru articolele selectate care respecta proprietatile de comparabilitate si reprezentativitate. Preturile culese sunt folosite pentru a obtine rapoarte de preturi pentru bunu- rile si serviciile individuale; apoi, rapoartelor de preturi li se calculeaza media pentru a obtine paritati neponderate la nivel de grupa primara; in final, utilizand ca ponderi structurile de cheltuieli PIB ale tarilor care sunt comparate in formula mediei geometrice ponderate, se obtine 0 PPC pentru fiecare nivel de agregare — pana la nivel de PIB. Valorile nominale sunt transformate in valori reale prin intermediul PPC. Principalele informafii statistice care se obtin din calculele de comparatii sunt: + Rapoartele de preturi (PPC) folosite pentru determinarea rapoartelor de volum; nu este vorba doar de o singura paritate generala a puterii de cumparare, ci de un set de PPC-uri pentru deflatarea diferitelor grupe/categorii de bunuri si servicii; + Indicii de volum general si pe locuitor; cifrele de volum pot fi utilizate pentru a crea totaluri zonale, regionale si a determina ponderea fiecirei {Ari in total (se poate stabili o ierarhizare a {drilor fati de o anumita tara luata ca baza (100,0%); + Indicele comparativ al nivelului prefului; + Indicatori de structura: de exemplu, impartind indicele de volum al consumului populatiei la indicele de volum al PIB, se determina indicele de volum relativ intre doua tari, care, in analiza, se poate interpreta astfel incat se poate aprecia ca, fata de PIB, volumul relativ in gospodarii, sau ceea ce se numeste ,,rata consumului real” este mai mare sau mai mica intr-o tara fata de cealalta. 4.5.4. Procedee de comparare a indicatorilor Practica statistica a SCN a confirmat mai multe procedee de comparare, mai cunoscute fiind: compararea binara, compararea multilaterald, stea, metoda Geary — Khanis, metoda Country-Product - Dummy si altele, din care prezentim in continuare:Capitolul 4. indicatorii de masurare si analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic 133 A. Compararea binara este efectuata intre dowd tari, iar analiza nu implica alte date decat ale celor doua tari participante la program. In practica, etapele de calcul sunt urmitoarele: a) calculul Paritatii Puterii de Cumparare la nivel de grupa primara: - folosind indici de tip Laspeyers: L PPC; -(f1 «RPM (4.25) ‘rl unde: n~numir de articole reprezentative pentru tara de baza ,,A” ale grupei primare respective; RPM, =raportul preturilor medii ale articolului ,,i” = PM',/ PM). - folosind indici de tip Paasche: Z 4 PPCE (fee, (4.26) sl unde: n—numiar de articole reprezentative pentru tara ,,B” ale grupei primare respective; » RPM | raportul preturilor medii ale articolului ,,i” = PM}, /PM',. - folosind indici de tip Fisher: 4PPCE = 4, PPC; x, PPC; (4.27) b) calculul Paritatii Puterii de Cumparare la nivel agregat - folosind indici de tip Laspeyres: 1 5 ‘wi 4 PPC; =— x) PPC, XW; (4.28) LW) ist unde: n—numiarul de grupe primare ale agregatului economic comparat;134 Sistemul conturilor nationale 4 PPC, = PPC pentru grupa primara ,,i” a tari de baza ,,A”; W, = cheltuieli PIB aferente grupei primare ,,i” a tarii de baza ,,A”. - folosind indici de tip Paasche: X(",) aPPC, =——-—__ (4.29) Derrc, xm) ial , PPC), = PPC a grupei primare ,,i” Wb — cheltuieli PIB aferente grupei primare ,,i” a trii ,,B” - folosind indici de tip Fischer: PPC: x, PPC? (4.30) B. Compararea de tip stea si multilaterala Compararea stea este cea in care un set selectat de comparari binare este utilizat pentru a deduce compariarile pentru alte perechi de tari. Fiecare tara este comparata in mod (direct) cu tara de baza, iar compararile intre oricare doua {ari rezulta din rapoartele corespunzatoare ale tarilor cu tara de baza. in baza indicilor de pret sau cantitati Ij, gi Iv sunt tarile participante la comparare (j, k, 1) cu ajutorul metodei de comparare tip stea se calculeaza indicele [j/il ca raport intre indicii Ij/k gi Ij. Rundele 1990 si 1993 ale PCE din grupa a IIl-a au fost comparari binare de tipul stea, fiecare fara fiind comparata direct cu Austria ca fard-punte. Compararea multilaterala simultana a mai mult de doua tari avand drept rezultat relatii valabile intre toate perechile de ari, verificdndu-se astfel proprietatea de circularitate sau tranzitivitate. Interpretarea rezultatelor, chiar pentru doua {ari, se construieste in acest caz pe baza datelor tuturor farilor participante la exercitiu. Elementele de care este necesar a se tine seama pentru ca o astfel de abordare complex sa fie accesibila sunt: * un nivel asemanator de dezvoltare a pietelor nationale; * un standard tehnic echivalent intre tari; 4 PPG;Capitolul 4. Indicatorii de masurare si analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic. 135 * o infrastructura statistica adecvata pentru a asigura datele de pret si de cheltuieli (imputate) PIB; * o listé comuna de bunuri si servicii care urmeaza a fi evaluate, lista ce se alcatuieste prin consultarea tuturor tarilor participante, astfel incat, in final, aceasta sa fie echireprezentativa. C. Metoda Asterisk este un procedeu simplu care presupune indicarea, de c&tre fiecare tara participanta, prin intermediul unui asterisk, a articolelor ,teprezentative pentru modelul sau de consum. Acestea pot fi: + articole pe care fara le-a propus la alcatuirea listei pentru farile participante la programul de comparare; * articole disponibile pe scara larga pe piata interna si usor de identificat pentru a fi evaluate — decizia este in functie de volumul relativ mare al vanzarilor articolului in cauza; + articole prezente in calculul indicelui national al preturilor de consum. Omologarea unui articol reprezentativ, semnalata prin asterisk (*), genereaza observatiile de pref incluse in calcul prin faptul ca indicii de tip Laspeyres se calculeazé ludnd in considerare preturile pentru acele articole reprezentative pentru fara de bazd, in timp ce indicii de pret Paasche se determina pe baza articolelor reprezentative pentru fara partenerd in programul de comparare. D. Metoda G - K (Geary — Khanis® ) Este 0 metoda de comparare multilaterala prin care categoriile de cheltuieli exprimate in valuta nationala sunt reevaluate prin intermediul paritatilor puterii de cumparare calculate ca medii aritmetice ponderate ale prejurilor predominante intr- -O _regiune. ee obtinute raspund indicilor teritoriali. Calculul are la baza paritatile puterii de cumparare ale grupelor primare — considerate preturi fictive — si cantitatile fictive calculate ca raport intre valorile nominale si paritatile corespunzatoare. Notand preturile internationale cu pj si paritatile globale cu fj, valorile acestora se determina prin rezolvarea unui sistem de ecuatii: $Vezi Op. cit.136 Sistemul conturilor nationale [L=>(2,*f,)*a, /Sa, i=1,M;j=1,N (431) a 7 -S(1s, Vl0, xq,)i=1,M; j=1,N (4.32) Nivelul pretului international al grupei primare (i) reprezinté o medie aritmeticd ponderati cu cantitatile fictive ale preturilor fictive ajustate cu paritatea globala a puterii de cumparare pentru fiecare tard, unde: Pij — pretul fictiv pentru grupa primara (i) in fara (j) (in fapt, paritatea puterii de cumparare pentru grupa primara (i); qij — cantitatea fictiva; fj — paritatea globala a puterii de cumparare, pentru PIB-ul total al tarii (j); w Q,=>'4, — cantitatea totald pentru toate farile — in cazul grupei iat primare (i); N-—-numiarul de tari; M — numarul de grupe primare. Paritatea globala a puterii de cumparare a farii (j) se calculeazi ca raport al costului total exprimat in preturi internationale si costul total in preturi nationale. E. Metoda Country Product Dummy (CPD) Este un model de comparare de tip stea generalizat, care apeleaza la analiza de regresie pentru comparari de pret tranzitive pentru fiecare grupa primara. Datele de baza pentru o anume categorie constau din toate preturile disponibile pentru diferite specificatii pentru toate tarile participante la comparare. Fiecare pret este judecat in functie de fara de observare gi de articolul la care se refera. Logaritmul natural al pretului devine variabila dependenta intr-o ecuatie de regresie lineara in care doua seturi de variabile binare sunt variabile independente: unul referitor la {ari (mai putin tara numerar), celalalt referitor la articole. Paritatile tranzitive ale puterii de cumparare pentru grupele primare rezulta din calculul coeficientilor de regresie a variabilelor binare reprezentand tarile.pitolul 4. Indicatorii de masurare i analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic 137 & F. Metoda EKS i Acest procedeu reprezinti o metoda multilaterali de comparare internationala a PIB dezvoltata de Elteto, Koves si Szulef. Se calculeaza indicele de pret (indice Fisher multilateral) ca medie geometric neponderat a tuturor indicilor Fisher posibil a fi determinati pentru n tari. pce =| F3, TTF /Fyn unde: Fy, = 1 (4.33) tM Ted De exemplu, intr-o aplicatie acoperind 4 tari si notand indicii Fisher pentru fiecare pereche de {ari cu Fa, Fea, «.- indicii de tip EKS (Foa*,Foua*,... ) sunt calculafi conform formulei: [Feo Fou Fen < Fuad” (434) Metoda se aplica in calculul parititilor grupelor primare, dar si in cazul agregarii paritatilor. 4.5.5, PPC — Paritatea puterii de cumparare in conditiile extinderii UE Introducerea monedei unice presupune determinarea agregatelor economice in EURO. Programele de comparare vor continua deoarece: - nu toate tarile europene membre UE sunt si membre ale Uniunii Monetare; - comparatiile sunt necesare si intre tarile UE si cele din afara grupului; - utilizarea EURO nu inseamna automat si eliminarea diferentelor de pret existente intre statele membre. in compararea unei tari UE si o tari din afara grupului se poate aplica standardizarea puterii de cumpérare. Paritatea standard a puterii de cumparare (PSP) reprezintéa o notiune specifica lucrarii de comparare internationalé a Produsului Intern Brut. Numerarul este astfel definit incét pentru fiecare agregat de cheltuieli totalul UE obtinut din transformarea valorilor exprimate in moneda nationala cu ajutorul paritatilor este egal cu totalul UE pentru acel agregat exprimat in euro.138 Sistemul conturilor nationale Numerarul este o notiune specifica lucrarii de comparare internationala a Produsului Intern Brut. De regula, valuta national a unei tari este aleasi drept numerar pentru exprimarea cheltuielilor reale si a paritatilor puterii de cumparare. Numerar poate fi, de asemenea, media pentru un anume grup de fri, procedeu frecvent in Uniunea Europeana pana la introducerea euro. Calculul practic presupune parcurgerea mai multor etape, astfe 1. paritatile sunt initial calculate, facdndu-se referinta la o tara de baza; 2. valorile paritatilor se standardizeazd prin recalculare ca media geometrica simpla a paritatilor pentru statele membre UE; 3. se calculeaz’ >’ PIB}; (unde PIBppc este PIB real recalculat pe baza parititilor standard de la punctul (2) si > P/BY BCU * 4. factorul de conversie se determina ca raport )° PIBY). : Y) PIBY, si este utilizat in stabilirea valorilor PIB transformate cu ajutorul paritatilor standard in valori comparabile; : 5. impartind valorile obtinute la punctul (4) la PIB exprimat in valuta nationala se obtin paritatile standard ale puterii de cumparare (PSP). 4.5.6. Dinamica indicatorilor macroeconomici Judecatile referitoare la evolutia si trendul economiei se exprima si analizeaza in principal pe baza indicatorilor macroeconomici: PIB, PNB, VN etc. Pentru a evidentia corect si fidel modificarile intervenite in timp, volumul acestor indicatori trebuie sa fie exprimati in preturi comparabile sau constante. Indicatorii exprimati in prefuri curente, in preturile perioadei de calcul, se mai numesc indicatori in expresie nominald, iar cei in preturi comparabile —in expresie reald. Pentru calculul indicatorilor in preturi comparabile (deci in expresie reali), este necesar ca din marimea indicatorilor valorici exprimati in preturi curente (indicatori nominali) sa se elimine influenta modificarii preturilor. in acest scop, se calculeaza indici de preturi (I,), care exprima modificarea preturilor bunurilor ce compun agregatul respectiv. Indicele de preturi este utilizat, in continuare, la calcularea indicatorului valoric, in preturi compa- rabile, prin raportarea indicatorului in preturi curente, la indicele de preturi cel mai adecvat ca structura $i modalitate de calcul.jpitolul 4. Indicatorii de masurare si analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic 139 Recalcularea in expresie comparabila se poate efectua fie global, fie itic. Astfel, pentru indicatorul Produs Intern Brut, recalcularea in expresie reald se poate efectua astfel: + global, prin corectare cu indicele global de prefuri sau deflatorul PIB, D: ert PIBO™ = as (4.35) D * pe componente, prin raportarea fiecdrui element al P/B in preturi curente la indici de preturi corespunzatori sferei de cuprindere a fiecdrei componente. Aceste calcule se efectueaza pe ramuri: VABra VABY , AnD PIBSY = . (4.36) fie ita iz G26) unde: VAB "cor, ~ Valoarea adaugati brut din industrie, agricultur’, ..., alte ramuri in preturi curente; ip™*"~-°" _ indicii de preturi aferenti produselor si serviciilor create in fiecare ramura. + pe elemente de structura (productie bruta si consum intermediar): onp _ PB" CI BS ee (4.37) P P unde: PB — valoarea productiei brute in preturi curente; Cr" — valoarea consumului intermediar in preturi curente; IP —indicele de preturi corespunzitor produselor si serviciilor incluse in productia bruta, respectiv in consumul intermediar. + pe destinatii de utilizare finala a PIB: cpy CP ~FBC™ | EXN™ + PIBOM = —P 4 — 4. in (4.38)140 Sistemul conturilor nationale unde: cp," — consumul privat in prefuri curente; CPs —consumul public in preturi curente; FBC — formarea bruta de capital in prefuri curente; EXN™ —exportul net in preturi curente; [POhPCEN _ indicele de prefuri corespunzator bunurilor ce intra in componenta fiecarui element de utilizare a PIB’. Dupa calcularea P/B”” printr-una dintre metodele prezentate, se poate trece la stabilirea dinamicii (evolutiei) agregatului respectiv, prin calcularea indicelui produsului intern brut (PIB): lB PIB IPIB = (4.39) Se poate constatata ca acesta este un ,,indice al volumului fizic al P/B”, nefiind influentat de modificarea preturilor. De aceea, el exprima evolutia — reala a produsului intern brut. Studiile privind evolutia economica, efectuate pe baza agregatelor de rezultate (in principal P/B), trebuie insotite si de analiza indicatorilor globali pe locuitor. Acestia au o semnificatie deosebita, evidentiind marimea care — revine in medie pe o persoana si evolutia acestui indicator: PIBL = 2 (4.40) respectiv dinamica acestui indicator: PIBB;"? | PIBy"” _ IPIB Pe oR IP IPIBL = unde: PIBL — produsul intern brut pe locuitor; P—numirul mediu al populatiei (de regula populatia la 1 iulie a anului de calcul ca substitut de valoare medie); IPIBL ~ indicele produsului intern brut pe locuitor; JP —indicele numarului mediu al populatici. 7 NOTA: problema determinarii indicatorilor de pret a indicelui deflator, in general masurarea inflatiei se va prezenta in subcapitolul 4.6.itolul 4. Indicatorii de masurare si analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic 144 Produsul intern brut pe locuitor (PIBL) evidentiazi mai clar nivelul oltarii economice decat mirimea si evolutia produsului intern brut total. inamica PIB pe locuitor este mult mai semnificativa, cici coreleazi dinamica "1B cu dinamica populatiei. Este o cerinta, pentru dezvoltarea economica si tru cresterea nivelului de trai, ca dinamica PIB (mAsurata prin indicele real IB) si o devanseze pe cea a populatiei (IP): IPIB > IP (4.41) 4.6. Exprimarea in preturi comparabile. Masurarea inflati Deflatarea indicatorilor economici A. Definitii principale ; Mai intai se vor defini principalele concepte legate de problematica ‘inflatiei si a exprimarii reale a diferitilor indicatori. 1. Evaluarea Exceptand cateva variabile referitoare la populatie, forta de munca, productia in expresie naturala, toate fluxurile si stocurile prezentate in sistemul conturilor sunt exprimate in termeni monetari. Pentru operatiunile monetare si activele, respectiv pasivele in numerar, valorile necesare sunt direct disponibile din sursele de date primare. In cea mai mare parte a altor cazuri, este preferati metoda evaludrii, care ia in considerare preful practicat pe piafad, pentru bunuri, servicii sau active similare. Aceasti metoda convine, spre exemplu, pentru operatiunile de troc si serviciile de locuinta produse de proprietarii-ocupanti. Atunci cand aceste tipuri de informatii nu sunt disponibile, de exemplu in cazul serviciilor nonpiaté produse de administratiile publice, evaluarea trebuie si fie bazata pe costurile de productie. Daci nici una dintre cele doua metode nu poate fi aplicaté, se convine inregistrarea fluxurilor si a stocurilor la valoarea actualizaté a veniturilor viitoare. Marimea stocurilor trebuie evaluat la preturile curente in vigoare, la data stabilirii contului de patrimoniu, si nu la data productiei sau achizitiei bunurilor sau activelor care sunt stocate. fn unele cazuri, este necesar si se evalueze stocurile pe baza costurilor lor de productic sau a unei estimari contabile a preturilor lor curente de achizitie.142 Sistemut conturilor nationale 2. Alte reguli de evaluare a produselor Unele cheltuieli, cum ar fi cele de transport, adaosurile comerciale si impozitele, minus subventiile pe produs, determina ca, in mod obisnuit, producatorul gi utilizatorul unui produs dat sa aiba o perceptie diferita a valorii acestuia. Pentru a apropia pe cat posibil punctele de vedere ale agentilor economici, sistemul inregistreaza toate utilizarile la pretul de achizitie, adicd tinand seama de elementele de mai sus, dar inregistreaz4 productia la pretul de bazii, care exclude aceste elemente. Importurile si exporturile de produse sunt contabilizate la frontiera. Toate importurile si exporturile sunt evaluate ,,free on board” (FOB), ceea ce inseamna valoarea in vam la frontiera exportatorului. Serviciile de transport si asigurare furnizate de intreprinderile straine intre frontiera exportatorului si cea a importatorului nu sunt incluse in valoarea bunului, dar sunt inregistrate ca servicii. Deoarece nu este posibila obtinerea valorii FOB pentru toate subdiviziunile de produse, tabelele detaliate de comert exterior prezinté mai intai valorile la frontiera importatorului (adica valorile CIF). Toate serviciile de transport si asigurare pana la frontiera vamala a importatorului sunt incluse in valoarea miarfurilor importate. fn misura in care aceste servicii sunt furnizate de intreprinderi nationale, se face o ajustare global, in baza unui coeficient egal cu raportul FOB/CIF in cadrul conturilor. 3. Evaluarea in preturi constante Exprimarea in preturi constante consté in determinarea fluxurilor si stocurilor unei perioade la preturile perioadei anterioare, scopul fiind descompunerea in timp a variatiilor valorii fluxurilor si stocurilor in ,,variatii de pret” si ,,variatii de volum”. Expresia ,,in volum” este sinonima cu ,,in preturi constante”. Multe fluxuri si stocuri, ca de exemplu veniturile, impozitele, transferurile guvernamentale etc., nu au dimensiuni proprii in termeni de pret si cantitate. Puterea de cumparate a acestor variabile poate fi obtinut’ prin deflatarea valorilor curente cu un indice mediu de pret adecvat, ca de exemplu indicele de pret al utilizarilor finale nationale, exceptand variatia stocurilor. Fluxurile si stocurile astfel deflatate sunt denumite ,,in termeni reali”. B. Masurarea preturilor si a volumelor intr-un sistem de conturi economice, toate fluxurile gi stocurile sunt exprimate in unitati monetare. Unitatea monetara este aproape singurul element comun care poate servi in evaluarea operatiunilor de diverse naturi, care sunt inregistrate si in calculul soldurilor semnificative. Recurgerea la 0itolul 4, indicatorii de masurare si analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic : 143 itate monetara, ca unitate de masura in vederea asigur: te totusi un substitut, nu o solutie perfecta. O preocupare esentiala a analizei economice consti in a miasura sterea economic in termeni de volum si de aceea trebuie facuta distinctie variatia valorii anumitor agregate economice, a celor care exprima simpla iatie de pret de cele care sunt datorate unei componente de ,,volum”, ite ,,variatie in volum”. Totodata analiza economica are in vedere, de asemenea, efectuarea de paratii in spatiu, deci intre diferite economii nationale. Desi este vorba, in t4, de a efectua comparatii internationale ale nivelului de productie si ale itului in termeni de volum, nivelul pretului prezinta, de asemenea, interes. jiferentele de valori observate intre agregatele economice ale unui grup de i trebuie astfel descompuse, incdt si permitd separarea diferentelor de jolum si de pret. Toate comparatiile de fluxuri sau de stocuri in timp impun atribuirea ei importante egale unei masuri adecvate evolutiei preturilor si evolutiei in lum. Pe termen scurt, mai ales in conditii de inflatie moderata, observarea variatiilor de pret prezinti un interes mai scizut decét masurarea volumului cererii si ofertei. Pe termen lung, studiile de dezvoltare economic nu pot face abstractie de evolutia preturilor referitoare la diferite categorii de bunuri si servicii. uy Obiectivul principal nu consti numai in simpla furnizare a masurarii complete a variatiei de pret si de volum pentru principalele agregate, dar, in acelasi timp, constituie un ansamblu de masuri ,,interdependente” ce permit analize sistematice si detaliate ale inflatici si cregterii economice, ca si a fluctuatiilor lor. in principiu, 0 comparatie in timp impune ca volumul si preturile agregatelor economice sa fie masurate in modalitati cat mai precise. Diferenta intre variantele de ponderare Laspeyres si Paasche este deseori important atunci cand este vorba despre acest tip de comparare, caz in care se recomanda formula Fischer. Conturile economice au avantajul de a furniza un cadru potrivit construirii unui sistem de indici de volum si de pret si de a asigura coerenta datelor statistice. Avantajele metodei conturilor, in problema evaluarii, se pot rezuma in felul urmator: a) fn domeniul conceptual, utilizarea unui cadru care si acopere ansamblul sistemului economic impune o specificatie coerenta a preturilor si a volumului pentru diferite produse gi fluxuri ale sistemului economic. i comparabili144 Sistemul conturilor nationale intr-un asemenea cadru, de exemplu, pentru un anumit grup de produse date, este indispensabil ca atat in resurse, cat si in utilizari, conceptul de pret si de volum sa fie definit in mod identic; b) pe plan statistic, utilizarea cadrului conturilor economice impune restrictii care trebuie respectate, atat in preturi curente, cat si constante, fiind necesare pentru asigurarea unei coerente intre preturi si volum; c) in plan metodologic, este necesara elaborarea unui sistem integrat de indici de pret si de volum in cadrul sistemului de conturi economice, fapt ce ofera analistului 0 posibilitate suplimentara de control. Presupunand stabilirea unui ansamblu echilibrat al tabelelor resurselor gi utilizarilor in preturi curente, construirea unor astfel de tabele in preturi constante permite automat deducerea unui sistem de indici de preturi impliciti. Un control al verosimilitatii acestor indici poate conduce la revizuirea si corectarea datelor in preturi constante si, daca este cazul, a valorilor in preturi curente; d) in domeniul masurarii, metoda SCN permite stabilirea evolutici preturilor si volumului pentru anumite solduri contabile, acestea fiind, prin definitie, obtinute plecdnd de la alte elemente ale conturilor. Contrar avantajelor legate de sistemul integrat bazat pe echilibrul - global si pe ramuri — al operatiunilor cu bunuri si servicii, trebuie recunoscut ca indicii de pret si de volum astfel obtinuti nu satisfac toate necesitatile gi nici nu rispund la toate restrictiile legate de evaluare si constructia de indici. Apare, in aceeasi masura, necesitatea si se dispuna de informatii pentru perioade mai scurte, luna sau trimestru. in acest caz, alte tipuri de indici de pret si de volum pot fi utilizate (pentru indicatori pe termen scurt recomandim paragraful specific din cap. 5, iar pentru diferiti indici de pret utilizati in miasurarea inflatiei, § 4.6.1). C. Domeniul principal de aplicare a indicilor de pret si de volum in SCN In cadrul fluxurilor care apar in conturile economice in preturi curente exista unele referitoare, in principiu, la produse pentru care distinctia efectuata intre variatiile de pret si variatiile de volum este identicd cu cea efectuati la nivel microeconomic. Pentru numeroase alte fluxuri, aceasti distinctie este mult mai dificil de conceput. in primul caz, suntem in prezenta unui flux ce acopera un ansamblu de operatiuni elementare cu bunuri si servicii, valoarea fiecireia find egald cu produsul dintre un anumit numéar de unitati fizice si pretul lor unitar respectiv. Este suficient, in acest caz, s{ se cunoasca descompunerea fluxului in cauza in operatiuni elementare pentru a determina variatia sa medie in pret si in volum.apitolul 4. Indicatorii de masurare gi analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic 145 in cel de-al doilea caz, care se refera atat la un anumit numar de tii de repartitie si de intermediere financiara, cat si la anumite solduri, ar fi valoarea adaugata, este dificil, chiar imposibil de a descompune tt valorile curente in componentele lor de pret si volum. Solutii specifice ebuie atunci adoptate. in acelasi timp, apare necesitatea masurarii puterii de cumparare reale a i anumit numar de agregate, cum ar fi remunerarea salariatilor, venitul isponibil al gospodariilor populatiei sau venitul national. Aceasta poate, de emplu, sa fie efectuata deflatand aceste agregate printr-un indice de pret al urilor si serviciilor care pot fi cumparate. Trebuie subliniat cA obiectivul si metoda de calcul al puterii reale de parare difera fundamental de cele propuse deflatarii valorii bunurilor si iciilor, precum si soldurilor conturilor. Pentru acestea din urma, se poate abili un sistem integrat de indici de preturi si volum, ceea ce va fi util, in nisurarea cresterii economice, diferitelor analize si comparatii. D. Sistemul global al indicilor de pret si volumului fizic Separarea sistematicd a variatici valorilor in componentele sale: Variatia de pret” si ,,variatia de volum” se limiteaza la fluxurile ce reprezinta le inregistrate in conturile de bunuri si servicii (0) si in conturile de oductie (I); departajarea este efectuati atét pentru datele pe ramuri, cat si ntru cele referitoare la economia totala. Fluxurile reprezentand soldurile diferitelor conturi, cum ar fi valoarea adaugata, nu pot fi direct transformate in componente de pret si volum; aceasta nu poate fi facuta decat indirect, plecand de la fluxurile operatiunii corespunzatoare. Utilizarea cadrului conturilor impune o dubla restrictionare a procesului de laborare a datelor, astfel: - echilibrul contului de bunuri si servicii trebuie, pentru fiecare perioada de doi ani consecutivi, sd fie realizat atat in preturi constante, cat i in preturi curente; is - fiecare flux referitor la economia totala trebuie sa fie egal cu suma fluxurilor corespunzatoare pentru diferite ramuri; - este necesar ca toata variatia de valoare a operatiunilor sa fie atribuita fie unei variatii de pret, fie unei variatii de volum sau combinatiei dintre cele doua. Raspunzand acestei triple exigente, evaluarea conturilor de bunuri gi servicii si a conturilor de productie in preturi constante permite obtinerea unui ansamblu integrat de indici de pret si volum. Marimile luate in considerare pentru construirea unui astfel de ansamblu integrat sunt urmatoarele:146 Sistemul conturilor nationale E. Indicii de pret si de volum pentru alte agregate ale SCN Este necesar, in cadrul diferitelor analize, ca si alte agregate sa fie separate in propriile lor componente de pret si de volum, ca de exemplu: - Stocurile de la inceputul gi de la sfarsitul perioadei pot sa fie evaluate in preturi constante, pentru a estima variatia lor in volum, in cursul perioadei considerate. - Stocurile de active fixe produse trebuie evaluate in preturi constante pentru a estima coeficientii de capital (rapoartele capital/productie) gi a dispune de o bazi pentru estimarea consumului de capital fix in preturi constante. - Remunerarea salariatilor trebuie s4 fie calculatd in preturi constante pentru a putea mdsura productivitatea: este, de asemenea, si cazul cand productia a fost estimata recurgand la datele referitoare la intrarile exprimate in preturi constante. - Remunerarea salariatilor constituie un element de venit. Puterea de cumparare poate fi evaluata in termeni reali, prin deflatare, cu ajutorul unui indice ce reflecté pretul produselor achizitionate de catre salariati. Alte concepte de venit, cum ar fi venitul disponibil al gospodariilor populatiei si venitul national, pot fi, de asemenea, masurate in termeni reali recurgdnd la aceeasi metoda general. F. Principii generale de masurare a indicilor de pret si volum Alcatuirea unui sistem integrat de indici de pret si volum se bazeaza pe ipoteza conform careia, pentru un bun sau un serviciu omogen dat, valoarea sa (v) este egala cu pretul unitar (p) inmultit cu numarul de unitati (q), adica: v=p*q (4.42) Pretul este definit ca fiind valoarea unei unitati de produs ale carui cantitati sunt perfect omogene, nu numai in sens fizic, dar si din punctul de vedere al unui anumit numéar de caracteristici calitative. Pentru a fi aditive in termeni economici, aceste cantitati trebuie sa fie identice gi si aiba acelasi pret unitar. Pentru fiecare agregat al operatiunilor cu bunuri si servicii prezentate in conturi, valorile pretului si a cantitatii trebuie sa fie stabilite astfel incat: indice indice indice de |= de x de (4.43) valoare pret volumipitolul 4. Indicatorii de msurare si analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic 147, ea ce inseamna ca fiecare variatie a valorii unui flux dat trebuie sa fie itribuita fie unei variatii de pret, fie unei variatii de volum sau unei combinatii itre acestea doua. in cazul operatiunilor cu bunuri, este relativ simplu sa se defineascd unitatea fizicd care face obiectul operatiei si, in consecinta, pretul unitar. in cateva cazuri totusi, cum este cel al bunurilor de capital unice, acesta este mai dificil si trebuie adoptate solutii specifice. . in cazul operatiunilor cu servicii, este adesea mai dificil de cunoscut caracteristicile care determina unitatea fizicd si astfel pot aparea divergente asupra criteriilor care pot fi aplicate. Aceasta poate aparea la unele ramuri ‘importante, cum ar fi serviciile de intermediere financiara, comertul cu tidicata si amanuntul, serviciile destinate intreprinderilor, invatamantul, cercetarea si dezvoltarea, sindtatea, apdrarea, ordinea publica. Data fiind importanta crescanda a ramurilor de servicii, este esential de gasit, in alegerea unitatilor fizice, solutii comune, chiar daci unele dintre ele sunt relativ conventionale. G. Problema diferentelor de calitate si a diferentelor de pret Alaturi de caracteristicile fizice care se iau in considerare pentru identificarea produselor, calitatea produselor joacd un rol important si ridicd, in acelasi timp, probleme statistice de relativa dificultate. Pentru numeroase bunuri si servicii destinate unui consum determinat, existé mai multe variante corespunzand unor calitati diferite si caracterizate, evident, prin preturi unitare diferite. Diferentele de calitate se gasesc reflectate prin urmatorii factori: a) caracteristici fizice; b) caracteristici psiho-senzoriale; c) caracteristici de fiabilitate; d) locuri de livrare diferite; e) momente de livrare diferite — in timpul zilei sau ale anului; f) diferente la nivelul conditiilor de vanzare. in conditiile unor caracteristici fizice date, diferentele care afecteazi alti factori fac ca unitatile fizice si nu fie identice in sens economic, iar valoarea lor sé se modifice de la o unitate la alta. Aceste diferente in valoare unitara sunt considerate ca diferente de volum, i nu ca diferente de pret. in realitate, plata efectuaté atunci cdnd se achizitioneazi un bun nu acoperaé numai pretul bunului, ci si pe cel al serviciilor asociate furni: acelui produs. Se considera astfel drept produse distincte bunurile identice vandute la preturi diferite si in conditii diferite. Aceasta concluzie este in mod148 Sistemul conturilor nationale clar reflectaté in conturi, prin tabelul resurselor gi utilizdrilor la preturi de bazii, in care valoarea adaosului comercial si cea a adaosului de transport — care reprezinta principalele servicii asociate in furnizarea de bunuri — sunt inregistrate separat. in cadrul unei piete date si pentru aceeasi perioad’, coexistenta mai multor valori unitare poate fi considerata, ca indice al diferentelor calitative. Astfel, de exemplu, modele ale aceleiasi game de vehicule trebuie si fie tratate ca produse diferite, asa cum o distinctie trebuie sa fie operata intre calatoriile pe calea ferata, daca, sunt efectuate la clasa I sau a II-a . Stabilirea masurarilor de pret si de volum impune un nomenclator de produse, la cel mai detaliat nivel posibil, astfel incat fiecare produs identificat in acest mod sa prezinte un maximum de omogenitate, oricare ar fi nivelul de dezagregare utilizat in prezentarea rezultatelor. Dimensiunea calitativa trebuie, in egalaé masura, si fie luata in considerare atunci cand este supusa unor variatii in timp si unor variatii ale calititii datorate, de exemplu, modificarii caracteristicilor fizice ale unui produs. Va trebui consideraté ca o variatie de volum, si nu ca o variatie de pret. La fel de necesar este sa se tind cont de efectele agregarii: 0 variatie in alcatuirea unui flux antrendnd, de exemplu, o ameliorare a unei calitati medii va trebui sa fie considerata ca o crestere de volum, si nu ca o crestere de pret. in unele situatii, precum lipsa unei informatii sau a unei diferentieri de pret, ambele reflectand o libertate de alegere limitata sau existenta unei piete paralele, este necesar sa se considere ca diferentele in valoare unitara nu reprezinta diferente de calitate, ci diferente de pret. Exista diferente de pret atunci cénd vanzitorii se gisesc intr-o situatie care le permite si factureze preturi diferite unor categorii diferite de cumparatori, si aceasta pentru bunuri si servicii identice, vandute in conditii asemanatoare. Libertatea de optiune a unui cumparator apartinand unei — categorii particulare este, in acest caz, limitata, chiar inexistenta. In unele ramuri de activitate, ca de exemplu, in sectorul de transporturi, producdtorii pot sad acorde avantaje tarifare grupurilor de persoane ale cdror venituri sunt, de obicei, inferioare mediei, cum ar fi pensionarii sau studentii. Daca acestia sunt liberi sa cdlatoreascd la un moment dat unde doresc, atunci aceste avantaje tarifare trebuie sd fie considerate ca o diferentiere de pret, Cu toate acestea, dacd ei beneficiaza de tarife reduse cu conditia de a nu calatori decdt pe durata anumitor perioade, de obicei in afara orelor sau a perioadelor de varf sau la clase de confort inferioare, estimeazé atunci c& le este propusa o calitate mai slaba de transport.Capitolul 4. Indicatorii de masurare si analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic 149 H. Unele principii aplicabile serviciilor nonpiata Realizarea unui sistem global de indici de pret si de volum ce acopera toate utilizarile si resursele de bunuri si servicii intampina o anumita dificultate atunci cand este vorba de masurarea productiei de servicii nonpiata. Acestea din umm difera de serviciile de piata prin faptul ca nu sunt vandute la pret de piata si ca valoarea lor in preturi curente este, prin conventie, considerata egala cu suma costurilor suportate, ceea ce face aproape imposibil de a se dispune de estimari satisfacaitoare ale variatiilor de pret sau de volum ale productiei; in acest caz, valoarea adaugata in preturi constante poate fi estimatd in functie de variatia remunerarii salariatilor utilizind rate constante ale salariului si un consum de capital fix in preturi constante. Astfel, prin natura lor, chiar indicii de volum gi de pret utilizati pentru estimarea valorii adaugate sunt in mod clar diferiti de indicii corespunzatori utilizati pentru fluxul de bunuri si servicii. I. Posibile dificultti ce pot aparea in aplicarea principiilor generale Aplicarea la diferite categorii de fluxuri din sistem a principiilor referitoare la pret si volum necesita adoptarea de solutii pentru anumite probleme care pot apirea. Necesitatea de a cunoaste care factori, printre cei descrisi anterior, explicd diferentele de pret, apare de fiecare data cand sunt studiate seriile cronologice ale valorii adaugate si cand trebuie sa se diferentieze variatiile de pret de cele de volum. Aceasta presupune ca, la un nivel de analiza detaliat, seriile de date cantitative nu pot constitui decat una dintre acele masuri aproximative ale variatiei de volum, pentru ca ele nu reflectd intr-un mod satisfacitor variatiile ce pot interveni in componenta diferitelor tipuri de calitate. Astfel, de exemplu, un numar constant de unitati fizice inregistrand un flux dat va duce in realitate la subestimarea variatiei in volum, daca se modifica componenta in favoarea unitatilor care au o calitate superioara. Modificarile astfel operate la nivelul unei calitati medii trebuie sa fie inregistrate sub forma unei cresteri a indicelui de volum. in mod general, cea mai buna metoda de estimare a variatiilor de volum ale fluxurilor de bunuri si servicii consta in deflatarea datelor ce reprezinté valoarea cu ajutorul indicilor de pret. Orice modificare a calitatii medii fiind corect reflectata in seriile in valoare, impartirea printr-un indice de pret reprezentativ, ajustat pentru a tine cont de variatiile calitative, permite obtinerea unui indice corect de volum. ins& deflatarea cu ajutorul indicilor de pret nu constituie una dintre cele mai bune solutii in practicd, astfel ci si alte metode trebuie sa fie aplicate. Seriile in valoare pot fi, de exemplu, obtinute prin multiplicarea preturilor si a150 Sistemul conturilor nationale cantitatilor, iar datele in preturi constante pot fi astfel obtinute recurgandu-se Ja pretul anului de baz. Ar putea exista anumite serii in valoare, de o calitate inferioara, sau sa fie dificil de obtinut indici de pret fiabili; in aceste cazuri, estimarea poate fi efectuaté plecdnd de la indicatorii cantitativi. Se asigura astfel raportarea cantitatilor la produse cat se poate de omogene. Daci nici una dintre metodele descrise nu este aplicabila, datele in preturi constante referitoare la productie ar trebui stabilite pornind de la estimarea intrarilor in preturi constante. J. Modalitati de masurare a venitului real din economie Pentru fluxurile de venituri nu este posibila descompunerea intr-o componenta de pret si o componenta de volum. Din acest motiv, masurarea prefului si a volumului nu poate fi definité in acelasi mod ca fluxurile si stocurile descrise mai sus. Fluxurile de venituri nu pot fi masurate in termeni reali, decdét daca se aleg cosuri determinate de bunuri si servicii pentru achizitionarea carora se afecteaza in general venituri, indicele de pret al unui anumit cog constituind astfel deflatorul veniturilor curente. O asemenea alegere este relativ arbitrard, in sensul c4 venitul nu este dect rar afectat, intr-un mod specific, de achizitiile din cursul perioadei respective; o parte poate fi economisita pentru achizitiile ulterioare; invers, achizitiile din timpul perioadei de referinta pot fi, in parte, efectuate din economiile anterioare. Produsul Intern Brut in preturi constante masoara ansamblul productiei (mai putin consumul intermediar) al economiei nationale in termeni de volum. Venitul real total al rezidentilor este supus influentei nu numai a volumului productiei, dar si a cursului la care exporturile pot fi schimbate cu importuri din restul lumii. Daca termenii schimbului se amelioreazi, atunci un volum mai mic de exporturi va fi necesar pentru a plati un anumit volum de importuri, permitind astfel unei parti din bunurile gi serviciile obtinute in productia interna si fie scoase din exporturi si dirijate spre consum sau formare de capital. Venitul Intern Brut real poate fi obfinut prin insumarea excedentului comercial si a cifrelor in volum ale produsului intern brut. Excedentul — eventual deficitul — comercial (T) se defineste in felul urmator: Tes EXP -IMP |= ne (4.44) IP STPx IP. adica este egal cu soldul curent al exporturilor (EXP) si al importurilor (IMP) deflatat cu un indice de pret IP si diminuat cu diferenta dintre valoareaCapitolul 4. Indicatorii de masurare si analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic 151 deflataté a exporturilor si valoarea deflatati a importurilor. Alegerea unui deflator IP cat mai apropiat de particularitatile balantei comerciale curente trebuie sa fie realizata de diferitele autoritati statistice nationale, acestea luand in considerare caracteristicile tarii respective. Atunci cind ramane o anumita incertitudine legata de alegerea acestui deflator, media indicilor de pret ai importurilor (IPm) si ai exporturilor (IPx) ar trebui s& constituie, in mod normal, o solutie acceptabila. Diverse agregate ale venitului real sunt astfel identificate si definite adecvat. Astfel, de exemplu: Produsul Intern Brut in preturi constante p/us excedentul sau deficitul comercial rezultat din variatiile termenilor de schimb = venitul intern brut real plus veniturile reale primare primite din restul lumii minus veniturile reale primare platite restului lumii = venitul national brut real plus transferuri curente reale primite din restul lumii minus transferuri curente reale platite restului lumii = venitul national brut disponibil real minus consumul de capital fix in preturi constante venitul national net disponibil real. Pentru a putea reflecta diversele agregate ale venitului national in termeni reali, este indicat deflatarea veniturilor si a transferurilor primite din restul lumii si varsate restului lumii cu un indice al cheltuielii finale interne brute. Venitul national real disponibil poate fi exprimat si intr-o forma neta, prin deducerea din valoarea sa bruté a consumului de capital fix in preturi constante. K. Alegerea formulelor indicelui si a anului baza de referinta Obtinerea unui sistem integrat de indici de pret si de volum implica alegerea deliberata a tipurilor de indici ce vor fi utilizati. Cea mai buna metoda de a masura variatiile in volum ale unui an fata de altul consta in a alege un indice de volum Fisher, care se defineste ca 0 medie geometrica a indicilor Laspeyres si Paasche. Variatiile in volum pe perioade mai lungi pot fi obtinute prin inlantuirea indicilor de volum ale unui an fata de altul.152 Sistemul conturilor nationale Cea mai bund metoda de masurare a variatiilor de pret ale unui an fata de altul consta in recurgerea la un indice de pret Fisher. Variatiile de pret pe perioade mai lungi pot fi obtinute prin inlantuirea variatiilor de pret ale unui an fata de altul. Indicii cu baz mobila calculati pe baza indicilor de volum Laspeyres si utilizati in masurarea variatiilor in volum si a indicilor de pret Paasche pentru miasurarea variatiilor de pret ale unui an fata de altul pot constitui un inlocuitor acceptabil al indicilor Fisher. Desi indicii in lant constituie cea mai bund masurare a volumelor si a inconvenient pentru numeroase analize. Un agregat se defineste ca suma a componentelor sale. Proprietatea de aditivitate impune ca aceasta identitate s4 fie respectata atunci cand valorile unui agregat si ale componentelor sale, in cursul unei anumite perioade de referinta, sunt extrapolate in timp prin intermediul unei serii de indici de volum. Pentru principalele agregate, este recomandabil a se calcula in plus indici in lant ai datelor in preturi constante dezagregate, ceea ce inseamna a proceda la o evaluare directa a cantitatilor curente in preturile anului de baz. Estimarea datelor in preturi constante trebuie si aiba loc la nivelul detaliat cel mai puternic, dacd se doreste ca aceste date sa fie coerente in cadrul unui sistem integrat de masurare a pretului si volumului. Tabelele resurselor si utilizirilor constituie cadrul central, conceptual si statistic al tuturor evaluarilor in preturi constante. Pentru seriile in preturi constante este necesara schimbarea, in mod regulat, a anului de baza. incepand cu 1995, SEC a adoptat principiul schimbarii anului de baza la fiecare cinci ani. Atunci cand se schimba baza, este recomandat in special de a lega datele din baza veche cu cele din baza noua, decat de a realiza o rebazare retroactiva. in caz de schimbare a bazei, inlantuirea indicilor poate avea ca efect suprimarea aditivitatii. Datele ,,in preturi constante” neaditive sunt, de regula, publicate fara nici o ajustare. Aceast{ metoda asigura transparenta si permite utilizatorilor si aprofundeze mai bine importanta problemei. L. Elemente privitoare la comparabilitatea internationala a indicilor de pret si de volum in vederea realizarii unor comparatii de pret si de volum la nivel international, trebuie si se depaseasca dificultatea pusd de existenta unor monede nationale diferite. Dat fiind cA ratele de schimb sunt insuficient delul 4. Indicatorii de masurare gi analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic 153 abile pentru acest scop si faptul ca ele nu reflecté intr-un mod corect iferentele intre puterea de cumparare, este necesar s se recurg’ la o metoda imilara celei utilizate pentru comparatiile in timp, in cadrul aceleiasi t \dicii de pret si de volum trebuie deci sa fie stabiliti pentru perechi de tari, plicdnd acelasi tip de formule ale indicilor, ca in cazul masurarii variatiilor de 0 perioada la alta. Una sau alta dintre cele doua tari (A sau B) poate fi tilizat pentru stabilirea coeficientilor de ponderare: astfel, se va putea, din unctul de vedere al {arii A sa se stabileascd un indice de tip Laspeyres cu oeficienti de ponderare corespunzatori tarii A, sau un indice de tip Paasche, lizind coeficienti de ponderare obtinuti din tara B. Daca economiile nationale din doua tari, ce constituie obiect de comparatie, sunt net diferite una de cealalta, diferenta dintre cei doi indici poate fi foarte importanta, dar in acest caz rezultatele vor depinde intr-un mod prea accentuat de tara care a fost aleasa ca baza. Pentru a recurge la asemenca omparatii binare, SEC impune stabilirea unei medii intre cele doua fari, sub forma unui indice Fisher. ; Comparatiile cantitative directe intre situatii economice care prezinta putine puncte comune sunt, prin esenta, dificil de realizat si metoda de deflatare a valorilor curente cu ajutorul indicilor de pret va constitui, in acest az, cea mai buna solutie. Acest principiu se aplica, de altfel, mai mult pentru omparatiile in spatiu decat pentru cele in timp. O specificare gi o identificare orecta a produselor vor permite calcularea coeficientilor de pret plecdnd de la anchetele de preturi organizate in fiecare fara. Preturile fiind inregistrate in monedele nationale, interpretarea acestor coeficienti de pret determina luarea ‘in considerare a notiunii de paritate a puterii de cumparare (PPC). , Pentru serviciile nonpiaté, comparatiile internationale se gasesc in situatia de a se confrunta cu aceleasi probleme ca la comparatiile in timp, ceea ce inseamna ca pentru masurarea iesirilor este utilizata suma intrarilor. Metoda folosité in prezent in comparatiile internationale const in calculul PPC pe baza coeficientilor de. pret caracteristici ai principalelor componente ale acestor intrari. Aceasta metoda, care necesita recurgerea la comparatii ale volumului intrarilor, nu tine seama de diferentele de productivitate ce caracterizeazi productia serviciilor nonpiaté in tarile care fac obiectul comparatiei. SEC recunoaste necesitatea procedarii la comparatii internationale ale pretului si volumului. Principalul obiectiv consta in efectuarea comparatiilor de volum ale PIB si utilizarilor sale; criteriul de tranzitivitate trebuie, din acest punct de vedere, respectat, ceea ce inseamna ca indicele direct stabilit pentru fara C, plecdnd de la tara A, trebuie sa fie egal cu indicele indirect, obtinut154 Sistemul conturilor nationale multiplicdnd indicele direct referitor la tara B gi stabilit plecdnd de la tara A, cu indicele direct referitor la tara C si stabilit plecdnd de la tara B Metoda adoptaté de SEC pentru calculul unei serii de mésurare multilaterala a volumului si a PPC porneste de la comparafii binare intre toate perechile de fuiri considerate. Desi indicii Fisher folosifi in acest scop nu sunt tranzitivi, este posibila derivarea unei serii de indici tranzitivi foarte apropiati de indicii Fisher inifiali, folosind tehnica traditionala a celor mai mici pdtrate. Pentru a minimiza diferenta intre indicii Fischer inifiali $i indicii tranzitivi obtinufi, este recomandata aplicarea formulei numite EKS. 4.6.1. Deflatarea pentru stabilirea agregatelor in expresie reala gi principalii indici de pret utilizati A. Deflatarea Deflatarea sau deflationarea semnificd transformarea unui agregat in expresie monetara, nominal intr-unul real. Transformarea se realizeaza, ca regula, prin imparftirea agregatului nominal la un indice de preturi corespunzator. Indicele preturilor care se .foloseste trebuie si se bazeze pe preturile bunurilor relevante tipologiei economiei nationale si si masoare adecvat modificarea acestora. La construirea indicelui preturilor trebuie sa se faci distinctia intre agregate in expresie monetara cu si fara o consistenta fizica (de volum). Din acest punct de vedere, poate aparea trei situatii: a) agregate care masoard fluxurile sau stocurile corespunzatoare unui set de bunuri (de exemplu, consumul privat, exportul de marfuri), caz in care agregatul are o componenta de volum gi una de pret; b) agregate care reprezinta sume monetare pure, deci fara 0 compo- nenta fizica efectiva (de exemplu venituri din transferuri, taxe, impozite etc.); c) agregate care pot fi interpretate sub ambele aspecte (de exemplu, veniturile salariale reprezinta un flux monetar pur, dar semnifica, in acelasi timp, valoarea serviciilor factorului munca, deci 0 cantitate de servicii ale factorului munca). Problema metodologica centrala a deflatarii priveste constructia unui indice de preturi prin care si se asigure transformarea unui agregat nominal intr-unui real corespunzator obiectivului cunoasterii urmarit prin deflatare (modificarea unui volum efectiv de bunuri; modificarea unui volum potential de bunuri; modificarea agregatelor in expresie valorici curdfate de inflatie). Corespunzator obiectivelor cunoasterii, se opteaza pentru o anumitaé metoda de deflationare. Dintre cele mai importante metode, prezentim:tolul 4. Indicatorii de masurare si analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic 155, 1. Deflatarea unui agregat nominal cu o structurd fizica: Transformarea agregatului nominal 4) = p,q, intr-unul real Ayo) =D P90 (=Lm grupe) nu se realizeazi explicit pe baza expresiei Po +q,,, ci prin impartirea agregatului nominal 4, la un indice de preturi ce soara. modificarea medie a preturilor bunurilor care compun agregatul spectiv. Indicele de pret adecvat, in acest caz, este 0 medie armonicd jonderatd a indicilor de preturi [Pn I Pols ponderea fiind valoarea (p,.9,,), ci un indice de preturi Paasche (IPP). Lag = =D Po9a =A) (4.45) Aqy :1PP = > pa gil: Raportul Ajqy:Ai) este un indice de volum de tip Laspeyres care izoleazi modificarea componentei de volum gi in cazul unei serii de timp. in practica, structura fizicd a indicelui pretului disponibil nu este, de cele mai multe ori, identica cu structura fizicd a agregatului Aj. Se apreciaza ca este ins suficient ca indicele de pret disponibil si reprezinte 0 apropiere cat mai buna de indicele ,,exact” al preturilor agregatului Aj(i). Pentru calculul curent (trimestrial, semestrial, anual) al agregatelor macroeconomice nu sunt disponibili indici Paasche ,puri”. De regula, este disponibila informatia statisticd necesara calculului indicilor Laspeyres. Acest material admite o buna solutie ajutatoare. Daca agregatul se defalcd cat mai analitic pe grupe de bunuri si se deflationeaz& agregatele partiale (Aiyy) cu indici de preturi Laspeyres corespunzatori, suma agregatelor partiale deflatio- nate reprezinta o buna aproximare pentru agregatul deflationat printr-un indice Paasche ,,pur”. A, ’ A AO diy = Ay) = (4.46) Deflatarea orientaté spre cunoasterea volumului conduce la rezultate clar interpretabile, dac& nu s-a modificat semnificativ structura preturilor, deci cand modificarile de preturi deriva, in principal, din modificarea generala a nivelului preturilor. Daca s-a modificat fundamental structura preturilor, nu156 Sistemul conturilor nationale mai exista o justificare economica reala pentru evaluarea cantitatilor gj) la preturile pip. 2. Deflatarea unui agregat nominal fard o structura fizici. Daca se urmareste masurarea modificarii puterii de cumparare a unui venit (salariu, pensie, dividende etc.) pe baza evolutiei preturilor unui set de bunuri care urmeaza a fi cumparate sau care se cumpara uzual cu acea suma de bani, atunci deflatorul adecvat este indicele preturilor setului respectiv de bunuri - deflatarea porneste de la utilizarea, si nu de la crearea agregatului. Daca setul de bunuri ce se intentioneaza a fi cumparat cuprinde cantitatile g; inseamna cai valoarea acestora este >’ pig, in perioada de baza si ¥’ p,q, in perioada curenta; indicele preturilor este de tip Paasche si, ca atare, agregatul real este: Ai(0) = Ail(1): a (4.47) Cantitatile stabilite a fi cumparate (q,) pot fi acelea efectiv cumparate in perioada de baza, caz in care rezult un indice de preturi Laspeyres. Accasti varianta se foloseste la deflationarea salariului, pensiei, veniturilor etc. 3. Deflatarea ca metoda de eliminare a modificarii preturilor dintr-un agregat nominal. Eliminarea componentei inflationiste se realizeazi prin impartirea agregatului nominal la un indice de pret considerat drept o masura adecvata a inflatici. Construirea unui asemenea indice se poate baza pe ideea cA se estimeaza factorul inflationist in cazul tuturor preturilor sau se recurge la un cos generalizat de mdrfuri- si servicii. Existé argumente — ce tin de interpretarea economica si de practica statisticd — in favoarea folosirii indicelui preturilor aferent utilizarii finale interne a bunurilor (consumul final + investitii brute). Prin folosirea unui asemenea indice de tip Paasche se obtine un agregat real (Ajj:JPP). Conform acestei metode, toate agregatele nominale se deflationeaza cu acest indice de preturi. 4. Dubla deflatare este un procedeu special de deflatare aplicat in calcule macroeconomice cand agregatul A,;) este diferenta (soldul) intre douad agregate cu o structura fizica. Asemenea agregate sunt, de exemplu, Valoarea Adaugata Bruta si Produsul Intern Brut. Prin acest procedeu se incearca deflationarea unui agregat-sold dupa regulile aplicate in cazul agregatelor cu o structura fizicd. Aceasta incercare nu reuseste deoarece agregatul-sold nu are o structura fizicd, deci nu poate fiitolul 4. Indicatorii de masurare si analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic 157 identiat sub forma > Pid, - Se crede insi cA se poate obtine, pe cale direct, un rezultat (A” jo) care este compatibil cu volumul agregatului: Aw Aye IPP, IPP, hay ~ Ayo = Au) (4.48) Diferenta intre volumul celor doua agregate este declarat, prin definitie, t agregatul real. Acest procedeu este, la prima vedere, plauzibil si simplu punct de vedere statistic. Problematica este insa interpretarea economica a Itatului. Valoarea adaugata bruta reala calculaté prin aceasta metoda nu nificd nici valoarea unui set efectiv sau potential de bunuri care este Itatul productiei, nici un venit real al factorilor de productie si nici loarea adaugata bruta ,,curdtatd” de inflatie. Deflatorul implicit Ay) /Aq(o) este o medie a IPP, si IPP2. Prin dubla deflatare se amesteca nejustificat din nctul de vedere al continutului modificarile pure de preturi si modificarile tructurii preturilor. La nivelul economiei, dubla deflatare conduce la faptul ci 1B in preturi constante mentine la nivelul perioadei de baz relatiile de pret dintre export si import. Ca urmare, ritmul modific&rii PIB in preturi constante nu este 0 masura adecvati a modificarii rezultatului productiei repartizabil in interior, deci al venitului real repartizabil. Deci dubla deflatare este 0 metoda prin care se elimina din nivelul ‘nominal al unui agregat in expresie valorica, care nu poate fi descompus direct ‘intr-o component& de volum (fizic&’) si una de pret, variatia preturilor. Se aplica in calculele macroeconomice in cazul indicatorilor evaluati in preturi curente, care rezulta ca sold intre doua fluxuri de bunuri. Aici se pot include valoarea adaugata bruta, produsul intern brut si exportul net. Evaluarea in preturi constante in cazul unor asemenea indicatori se realizeazi prin deflatarea independent a celor doi indicatori din care rezulta marimea sold. Indicele preturilor corespunzitor m&rimii sold rezulta din raportul soldului in prefuri curente si in preturi constante. Modificarea implicita a preturilor care rezulta poate lua valori neplauzibile daca prefurile celor doud marimi implicate in diferenfé se modificd foarte diferit. Metoda dublei deflationari corespunde recomandiarilor SCN revizuit. 5. Deflatarea in calcule macroeconomice. \n calculele macroeco- nomice se practici, in prezent, numai deflatarea destinati cunoasterii volumului agregatelor cu o structura fizicd si dubla deflatare. Agregatele care nu sunt accesibile acestor procedee se prezinta exclusiv ca agregate nominale. Prin SCN revizuit se introduce deflatarea orientata spre cunoasterea valorilor158 Sistemul conturilor nationale reale, Venitul real macroeconomic deriva din recomandarea deflatarii prin indicele preturilor utilizarii finale interne a bunurilor. Acest gen de deflatare se recomanda numai pentru Venitul National Brut (VNB) si pentru Venitul National Net (VNN), dar nu si pentru PIB si PIN, pentru care se va folosi in continuare dubla deflatare. Deosebirea intre metodele de deflatare propuse se explicd prin faptul ca in sistemul revizuit produsul intern masoara in esenta un rezultat al productiei,in timp ce venitul national (brut sau net) reprezinta, in esent4, o sum de venituri repartizate B. Indicele preturilor PIB IPPIB miasoara variatia medie a preturilor produselor si serviciilor finale produse de subiectii economici interni. Mai este denumit si deflator PIB. Este un indice implicit de preturi, de tip Paasche (Ip""™”), deoarece nu se determina explicit pe baza cantitatilor si a preturilor reclamate de calcularea acestui indice, ci ca un raport intre indicele PIB nominal (igaeeren) si indicele volumului fizic al PIB de tip Laspeyres (1,""2), LanPa LanPo LInPn IPPIB =< ‘ Yd0Po DIPo Le InPo (4.49) Se recurge, in vederea determinarii indicelui preturilor PIB de tip Paasche, la relatia dintre indicele PIB nominal si indicele PIB real de tip Laspeyres, in principal, datorita costurilor implicate in obtinerea informatiilor reclamate de calcularea indicelui de preturi Paasche (qi si pi). Pentru calcularea indicelui volumului fizic de tip Laspeyres se cunosc din inregistrarile anterioare pio $i Gio. Determinarea PIB real (% qi: pio) presupune deflatarea PIB pe componente cat mai omogene (C;; j = 1,4 componente) si exprimarea acestora in preturi constante sau comparabile. Astfel de componente sunt, in cazul utilizirii produselor si serviciilor finale: consumul privat; consumul statului; investitii brute in capital fix; variatia stocurilor; exportul net. Pentru fiecare componenta (Cj) se calculeaza cate un indice implicit de preturi de tip Paasche (I° cj) care serveste la deflatarea componentei nominale respective. Acest indice de preturi de tip Paasche rezulta din raportul dintre indicele componentei nominale (Ici nominala) Si indicele volumului fizic de tip Laspeyres al componentei respective (I* ,, .):itolul 4. Indicatorii de masurare si analiza a rezultatelor la nivel macroeconomic. 159 (4.50) Fiecare componenta reala se determina ca un raport intre componenta jominala si indicele preturilor corespunzator: Cc. = Cp nominal (4.51) c rea A Te in final, PIB real rezulté ca o suma a componentelor reale (deci deflatate). 4.6.2. Alti indici de pret pentru masurarea inflatiei A. Aspecte generale Indicatorii economici exprimati este (sau valoric) se obtin gi se exprima in preturi curente, fiind denumiti si indicatori nominali. Pentru comparatii in timp este necesara decelarea ,,contributiilor” factorilor: influenta modificarilor volumului fizic, respectiv a preturilor (sau operatiunea »deflatare”) conduce la obtinerea indicatorilor in expresie ,,reala”. Indicii deflatori, ca masur a inflatiei, sunt, in fond, indici ai preturilor, de diferite forme de calcul si continut. Din punct de vedere conceptual, inflatia este expresia unui dezechilibru macroeconomic de natura monetar-materiala si este receptata de populatie ca o crestere general si sustinuta a preturilor. Preturile ,,impuse” sau ,,controlate” nu au constituit solutii sigure pe _ termen lung impotriva inflatiei, astfel incdt aceasta s-a manifestat si in cadrul _ economiei de comanda. Inflatia poate fi determinata prin excesul emisiunii monetare — inflatia prin moneda, de excesul de cerere solvabila — inflafia prin cerere, de excesul de cerere nominala — inflatia prin credit, de excesul in costuri — inflatia prin costuri, mai rar din cauza insuficientei productiei — inflatia prin oferta. Pentru statistic’ se pune problema de a gasi o masura a nivelului inflatiei prin indicatori de o buna precizie, obtinuti intr-o perioada de timp mai redusa si cu cheltuieli minime. Specialistii apreciaza nivelul inflatiei exprimate ca ritm procentual anual astfel: - inflatie subnormala (cuprinsa intre 0 si 3%); - normala (intre 3 si 5%);